Articole cu eticheta (tag): istorie

Eu nu sunt de acord cu ideea școlii generalizate online, cum ne asigură unii specialiști că viitorul ar fi al educației indirecte făcută prin aparate. Eu sunt de acord cu ideea că, în împrejurări speciale cum este aceasta, când apar nevoi speciale ale societății, să fim pregătiți tehnic și să putem face o brumă de școală online. Pentru că să nu-mi spuneți mie că școala primară, unde învățătorul/ învățătoarea e centrul universului pentru mințile acestea tinere, unde privirea contează enorm de mult, unde elevii trebuie supravegheați și unde totul se face ca de la om la om s-ar putea face de la distanță de-acum încolo. Iar la universități sau la licee, unde e nevoie de urmărit experiențe în laborator, de văzut tot ce se petrece acolo, chiar în domeniul umanist, examenele orale au importanța lor la anumite discipline. Eu nu pot să prevăd o societate în care oamenii devin dependenți de inteligența artificială. Inteligența artificială trebuie să fie un adjuvant, un ajutor al omului. Dacă ajunge să ne stăpânească inteligența artificială, și văd că unii predică acest lucru, atunci ne pierdem condiția umană, ca să vorbesc și eu ca Malraux. Ne pierdem ceea ce este esențial în om, așa cum îl știm noi, ca o ființă clasică. Eu nu vă pot spune ce va fi omul sau omenirea peste o mie de ani, peste un milion de ani, dacă va mai fi. S-ar putea să fim ca-n filmele de anticipație, însă în acest moment esența omenirii este cea a comunicării de la om la om și a ideii că omul este ființa supremă [de pe pământ], nu robotul.

Prezența în structurile care controlează procesul reformei învățământului preuniversitar din MEC a unor directori de școli private din România, prezență care este un exemplu evident de conflict de interese, vine să susțină cele mai sus menționate, cu atât mai mult cu cât singurul competitor real al învățământului privat este învățământul public, a cărui continuă degradare cauzată de reformele neîntrerupte din ultimele două decenii a avut ca efect direct și imediat creșterea „cotei de piață” a învățământului privat.

Sunt 100 de ani de când ţara s-a refăcut şi mai bine de 2000 de ani de când stăm pe-aici, respirând împreună acelaşi aer, împărţind acelaşi sânge şi vorbind aceeaşi limbă. A fi român e o cinste, poate cea mai mare cinste pe care-o poate avea cineva. În ciuda umilinţelor, în ciuda vremurilor, în ciuda tuturor greutăţilor pe care le-am îndurat, am supravieţuit, ne-am plâns morţii şi ne-am bucurat împreună. De-aceea, a fi român e o cinste: pentru că în sângele nostru pulsează o istorie, pentru că avem cu toţii aceeaşi limbă şi pentru că înaintaşii noştri, prin supremul lor spirit de sacrificiu, ne-au construit această fundaţie solidă, imposibil de dărâmat. Însă, nu trebuie să uităm că a fi român este o obligaţie! Le suntem obligaţi tuturor celor care s-au jertfit, tuturor celor care, în momentele critice ale istoriei, s-au ridicat şi-au spus hotărât că „Pe-aici nu se trece!”.

 Realitatea Spirituala – Despre credinta si limba, cu Acad. Ioan-Aurel Pop, Realizator: George GRIGORIU *** Episcopia Europei de Nord CONFERINȚA „Credința și Biserica în sprijinul Marii Uniri a tuturor românilor – câteva considerații” SUSȚINUTĂ DE ACAD. IOAN-AUREL POP, PREȘEDINTELE …

Academicianul Dinu C. Giurescu a murit marți, 24 aprilie, la vârsta de 91 de ani. Dinu C. Giurescu, născut pe 15 februarie 1927 la București, a fost un istoric și politician român, membru titular (din 2001) al Academiei Române, deputat în Parlamentul României și vicepreședinte al Partidului Conservator.

Toți stăpânii noștri s-au plâns de noi și-au încercat să ne inoculeze îndoială și rușine pentru ceea ce suntem. Asta fac și acum. Eu n-o să-i ajut. Nu-i ajuta nici tu. Dacă nu pentru noi, măcar pentru cei care vin după. Se nasc copii minunați în România. Istoria – tot istoria – ne-a arătat că ideile și dezastrele au o capacitate extraordinară de a cataliza solidarizarea oamenilor. Ne rămâne să gândim sau să așteptăm cutremurul.

Să ne amintim că deviza istorică a regilor României a fost: „Nimic fără Dumnezeu!” . Iată, ce mesaj puternic: nimic fără Dumnezeu, fără Biserică, fără Tradiție. Să ne amintim, de asemenea, de ținuta nobilă, plină de distincție, a Regelui Mihai și a Reginei Ana, care se îmbina atât de firesc cu deschiderea, delicatețea și căldura pe care o manifestau față de oamenii simpli ai poporului lor.

Ambasada Rusiei in Romania (contul de Facebook): În contextul publicării în presa română și Internet a materialelor despre evenimentele tragice în aprilie 1941 la Fântâna Albă și așa-zisul “masacru la Fântâna Albă” propunem spre atenția cititorilor traducerea în limba română …

ActiveNews: Ministerul Educației vrea ca Istoria predată copiilor să formeze „mecanisme intelectuale care să prevină orice forme de naționalism”. Ȋn plus, profesorii nu mai sunt obligați să predea și operele scriitorilor clasici ai literaturii române Ȋn vreme ce copiii merg …

Mitropolitul Procopie al Neapolisului a caracterizat la randul sau reforma educationala drept “un experiment periculos si inutil, capabil de a ucide traditia educationala greceasca si identitea sa religioase. Biserica nu poate ramane indiferenta si fara grija cu privire la astfel de experimente anti-ortodoxe.”

Din păcate, trendul contemporan este de ignorare a trecutului omenirii, a experienței de viață a comunităților, mai ales a celor naționale. Motivele sunt multe, de la graba planetei de a se autodistruge prin poluare, dezechilibre, catastrofe naturale etc. până globalizarea prost înțeleasă și de la ideea că memoria este inutilă până la superficialitate, ignoranță, trivialitate, violență, toate cultivate de forțe mult mai puternice decât ne putem noi închipui. Astăzi se tinde înlocuirea din sistemul de educație primară și secundară a disciplinelor școlare consacrate și care și-au dat măsura valorii lor în societate (istorie, geografie, botanică, zoologie, anatomie, limbi clasice etc.) prin conținuturi (necesare, fără îndoială) botezate „discipline școlare” („educație pentru drepturile copilului”, „educație antreprenorială”, „educație sexuală”, „educație rutieră”, „educație juridică” etc.). Toate aceste teme din a doua categorie sunt subiecte de cunoaștere de neînlocuit în lumea contemporană, dar ele nu sunt discipline care să trebuiască apreciate de sine stătător și finalizate prin medii școlare! Sau ar putea să fie, la rigoare, dar nu prin eliminarea celorlalte!

Incepe o persecutie teribila si crunta a constiintei umane, a valorilor morale si a spiritualitatii. Dar de ce au nevoie de aceasta politicienii lumii? De ce nu economisesc niciun ban, cheltuind sume enorme pentru a cumpara atat constiinta parintilor, cat si a copiilor? Pentru ca acum, in lume, se desfasoara o munca activa pentru pregatirea venirii antihristului, iar la conducerea acestor programe se afla chiar stapanii intunericului. Acestia considera de o importanta colosala prestabilirea unei ordini generale mondiale, prin pregatirea oamenilor pentru avea toti aceleasi interese, aceleasi dorinte, aceleasi nevoi – pentru ca numai atunci va fi posibila introducerea unui conducator mondial si detinerea controlului asupra intregii umanitati. Numai atunci diavolul isi va putea aduce la indeplinire visul arhaic: acela ca toata omenirea sa il venereze ca pe un dumnezeu.

De aproape două decenii, România este poligon nuclear de experimente pedagogice cu efecte devastatoare. Nici nu se apucă să se evalueze rezultatele unuia, că se şi încep altele, fără studii de impact, dezbateri, dialog. Credem, de aceea, că orice propunere revoluţionară ar trebui să vină, la pachet, cu studii de fezabilitate, cu rezultatele şi bunele practici care să o justifice. Să mai spunem că planul-cadru se referă la învăţământul public, nu la cel organizat de fundaţii, partide sau ONG-uri. Iar învăţământul public nu poate fi teren de experimente pentru utopişti de tot felul, bloggeri, oengişti, politruci şi activişti civici.

Mărturisesc că nu înţeleg această frenezie a schimbării. Nu pricep de ce modelul de acum 50 de ani, conform căruia şcoala trebuie să ofere cunoştinţe – multe şi temeinice – n-ar mai fi valabil. De ce, pe vremea aceea, un absolvent bine pregătit, cu o mulţime de cunoştinţe bine însuşite, despre care nu ştia – nu putea şti – care-i vor fi direct folositoare în viitoarea carieră, avea o probabilitate mare de succes, iar acum – nu. Cum se face că au ajuns balast cunoştinţele temeinice? Nu pricep. Nu doar că nu pricep, dar mă tem că jindul ăsta iresponsabil, după o şcoală mai uşoară, mai plăcută, mai la îndemînă, cu multe discipline opţionale, va duce la un rezultat opus celui trîmbiţat. (…) De fapt, schimbări ca acestea discutate ne îndreaptă către un învăţămînt de masă care să scoată analfabeţi fericiţi, numai buni să producă (aşa cred că se traduce vestita „adaptare la piaţa muncii”), pătura conducătoare urmînd să fie pregătită în cîteva şcoli de elită, eventual private.

Reforma experţilor lui Curaj pare că ne pregăteşte pentru statutul de căpşunari perpetui, de peoni ai globalizării. Altminteri nu se explică de ce vor să cultive în elevi, încă de pe băncile gimnaziului, ideea că vor trebui să-şi schimbe domeniul de activitate de mai multe ori pe parcursul vieţii active. Un adult îşi poate schimba domeniul de activitate de mai multe ori în cursul vieţii dacă a primit o educaţie solidă în gimnaziu şi liceu, prin educaţie solidă înţelegând atât o cultură generală bine sistematizată, cât şi deprinderi intelectuale şi reflexele de comportament – precizie, seriozitate, punctualitate, gândire analitico-sintetică etc. – care să-i permită să-şi extindă domeniile de competenţă. Or, planurile experţilor lui Curaj par a avea drept scop nu educarea românilor pentru independenţa pe care ţi-o îngăduie competenţa, cât propaganda, răspândirea ideologiei conform căreia românii trebuie să fie de plastilină în mâinile corporaţiilor care au nevoie de piese de schimb umane pe care vor să le plătească, după cum ne spunea un alt ministru al guvernului Cioloş, cu doi sfanţi pe oră.

Adică s-au acuzat unul pe celălalt şi şi-au spus, cred, tot ce-au avut pe suflet. Cu alte cuvinte, după părerea mea, soarta lui Ceauşescu fusese mai dinainte hotărâtă. Dar atunci, în noaptea aceea de discuţii foarte aprinse, Ceauşescu i-a spus lui Gorbaciov de la obraz o mulţime de lucruri pe care el a considerat că trebuie să i le spună. Şi invers, aşa încât lucrurile cred că s-au lămurit atunci definitiv între cei doi. Întâlnirea de la Moscova a fost mai mult sau mai puţin o formalitate. Dar cred că prin acea exprimare, Gorbaciov a anunţat, de fapt, sentinţa de condamnare a lui Ceauşescu.

Astazi, cei care se joaca cu destinele acestei tari pitoresti vor fi condamnati la damnatio memoriae… Daca ar asculta de neveste! Daca ar asculta de sotiile care sunt credincioase!

Acum se bate cu degetul pe umăr, iar cei mai îndrăzneţi, „cunoscătorii“ „ştiu“ că voturile se numără în altă parte, că membrii unui obscur sinod diplomatic dau firmanele, iar haraciul este, de mai bine de un sfert de veac, ţara. Această ţară foarte bogată odinioară, care a rămas fără industrie, fără agricultură, fără bogăţiile subsolului şi fără forţa de muncă. Un mall cât hotarele ei, dar cu mulţi săraci, mai ales cu duhul, şi cu cele mai performante lichele care se mândresc cu statutul lor de supuşi umili şi credincioşi celor mai puternici decât ei şi al căror dispreţ nu-i supără, dimpotrivă.

În fond ce face eseistul nostru – susține pur și simplu teza serviciilor maghiare de azi a autonomiei Transilvaniei, care este un prim pas spre preluarea Transilvaniei. Și nu este singura teză a serviciilor maghiare și neocominterniste de azi pe care eseistul cu pretenții de istoric le servește, astfel, la pg. 99 pune problema drepturilor colective ale minorităților uitând să precizeze că în Ungaria trianonică mai erau urme clare ale majorității româno-germano-slovace, adică doar 50%, ce fuseseră odată peste 71% după recensământul făcut de austrieci la 1787.

În urmă cu 25 de ani, pe 13 iunie seara, trei garnituri de tren pline cu mineri plecau din Valea Jiului către Bucureşti. 10.000 oameni în salopete, murdari, cu bâte şi topoare, ajungeau a doua zi dimineaţa în Piaţa Victoriei de unde Ion Iliescu îi trimite în Piaţa Universităţii, scena unor confruntări violente cu o zi înainte, după ce câteva zeci de protestari au fost evacuaţi cu forţa. Cu o forţă uriaşă de represiune la dispoziţie, susţinută de o campanie de propagandă bine structurată, puterea de la acea vreme, în frunte cu Ion Iliescu, dorea să pună capăt cu orice preţ, unui fenomen care a însemnat, în fapt, manifestul despărţirii definitive de comunism: Piaţa Universităţii.

În 13-15 iunie 1990, în stradă au murit oameni ieşiti pentru adevăr şi dreptate. Numărul lor – de ordinul zecilor, potrivit asociaţiilor victimelor, oficial doar şase. Sute de oameni au fost bătuţi şi arestaţi.

Gheorghe Ene a făcut frontul de vest, luptând cu hortiştii şi cu naziştii. A făcut foamea şi sute de kilometri pe jos, după ce a căzut prizonier al nemţilor. L-au târât dintr-un lagăr în altul până în infernul de la Dachau.

Trebuie sa stim de unde venim. Prima sursa, izvorul vietii noastre este de la Dumnezeu. Cine nu reuseste sa-si inteleaga acest izvor, aceasta obarsie nu se va cunoaste niciodata pe sine. Al doilea element identitar profund e neamul in care ne nastem, si de abia al treilea familia, spune Parintele Dosoftei.

În ceea ce priveşte situaţia din ţară, Dinu Giurescu este de părere că ai noştri conducători nu se bat pentru România şi “se va alege praful, dacă vom continua aşa!” “Sunt exasperat la 88 de ani, că se vinde tot”, a punctat academicianul, la cei 88 de ani ai săi. “Văd delăsarea şi jupuirea României”, a mai spus Dinu Giurescu.

Doar duşi de mână, ca orbeţii, românii ar putea ieşi la liman şi, ca urmare, ei trebuie să acepte cu recunoştinţă tot ce li se cere din afară. Guvernanţii au acţionat în acest spirit. Au înstrăinat principalele bogăţii naturale, au încheiat contracte dezastruoase, au pus în operă privatizări scandaloase în favoarea străinilor. Românii au fost practic eliminaţi de guvernanţii de după 1989 din reconstrucţia economiei naţionale.

Daca insa nu vom gasi puterea sa ne sfintim viata, daca nu vom afla posibilitatea de a ras­pandi mesajul acesta la cat mai multi romani, vom apuca, se pare, vremuri cu mult mai grele. O noua prigoana a crestinilor se profileaza la orizont, o prigoana a tot omul care mai incearca sa apere adevarul, sa iubeasca frumo­sul si sa se impotriveasca minciunii si raului. Comunismul se va dovedi depasit, nu numai pentru ca nu avea mijloacele de astazi pentru a controla constiintele, dar mai ales pentru ca pacatul in care se complace astazi omenirea a depasit orice limita si imaginatie a oamenilor care au trait vreodata pe acest pamant.

RADOR: Stalingrad 1942: “Ţipam, dar nimeni nu ne auzea” La data de 19 noiembrie 1942, data declanşării contraofensivei ruseşti, în zona Stalingradului armata româna avea în jur de 228.000 miltari. Fiind favorizaţi şi de condiţiile meteo – ninsoare, viscol, temperaturi …

In 1997 Lucian Boia spargea gura targului cu Istorie si mit in constiinta romaneasca, inaugurand curentul faimoasei demitizari a istoriei nationale. Multi au uitat ca aceasta carte a fost scrisa inainte de integrarea in Uniunea Europeana si NATO, si ca …

“Clasa sporovăitoare a României e manelistă: cântă la cererea clientului. În România, temele şi metodele dezbaterii sunt de import. Şi orice încercare de repatriere/naţionalizare a discursului public e denunţată de cimpoiaşii imperiali drept fascism/comunism, naţional-comunism ş.a.m.d.. Paradoxul României e acela …

Ordinea mondială capitalistă nu se bazează doar pe diviziunea globală a muncii, ci şi pe diviziunea globală a gânditului. Tendinţa e, desigur, ca unii să producă, iar alţii să înghită pe nemestecate ce li se dă.

Doxologia/ Nicolae Pintilie: Sfântul Constantin cel Mare și răspândirea religiei creștine Religia creştină este, prin excelenţă, o religie liturgică în care, pe primul plan se află trăirea liturgică a vieţii celei noi, a vieţii în Hristos. În dumnezeiasca Liturghie sunt …

Se incearca delegitimarea istoriei Bisericii pentru a vorbi de rau Biserica in prezent, din cauza discursului sau despre morala si sexualitate care se opune tendintelor din societatea actuala. Discreditarea Bisericii este un mod de a o reducere la tacere si e ceea ce am numit “terorism intelectual”

Gandul: A CUI ESTE TRANSILVANIA? Istoricul Lucian Boia explică, la Interviurile Gândul, pasajele „sensibile” din ultima lui carte Într-un interviu pentru Gândul, istoricul Lucian Boia vorbeşte despre un alt mod de a citi istoria României Mari şi explică de ce a …

“O serie de crime inutile, comise în numele eliberării Europei” HISTORIA/ Florin Stoican : Bombardarea Bucureștiului în 1944 Tragicul eveniment din 1944, atunci când peste 5.000 de bucureşteni au murit de-a lungul celor 17 bobardamente aeriene asupra Capitalei, rămâne unul dintre cele …

“Nu sunt analist politic, dar e evident chiar și pentru mine că vremuri cu pace prea mult timp nu vor mai fi. Drept urmare, nu-mi rămâne decât să mă rog pentru poporul acesta secătuit de vlagă. Omul politic să aibă …

UPDATE – inedit: ”Eminescu, Veronica, Creangă”, primul documentar despre Eminescu realizat vreodată (1914)! EMINESCU ACTUAL – gazetaria nationalista si moartea sa suspecta dezbatute la “Panorama” cu Oana Stanciulescu (11 ian. 2014) Mihai Eminescu, gazetarul – despre vanzarea pamantului, interesul national, …