UZINA DE EXTERMINARE DE LA “CANAL”. Martiri si tortionari

12-02-2014 21 minute Sublinieri

4545

La Canal a fost o adevărată uzină de exterminare. 100.000 de oameni, în mare majoritate deţinuţi politici, au fost concentraţi pe cel mai mare şantier comunist. Condiţiile inumane şi regimul de teroare au dus la moartea a aproape o mie de oameni. Florian Cormoş Liviu Borcea, Augustin Albon, Ştefan Georgescu sau Marin Constantinescu sunt doar câteva din numele comandanţilor pe mandatul cărora sute de deţinuţi poltici au murit în urma torturilor.

Florian Cormoş, torţionarul acuzat acum de crime oribile nu este singurul comandant care a activat în cadrul lagărelor de muncă forţată de la Canalul Dunărea – Marea Neagră. Liviu Borcea, Augustin Albon, Ştefan Georgescu sau Marin Constantinescu sunt doar câteva din numele comandanţilor în mandatul cărora sute de deţinuţi poltici au murit în urma torturilor. La Canal, despre care deţinuţii politici care au supravieţuit spun că a fost o adevărată uzină de exterminare, au muncit peste 100.000 de români. Numărul morţilor nu este nici acum stabilit definitiv: certificatele de deces consultate în ultima perioadă arată că acolo au murit peste 800 de deţinuţi. O anchetă a Securităţii din anii `60 spune însă că peste 1000 de decese nu au fost înregistrate în nici un fel de documente.

Canalul Dunăre-Marea Neagră împlineşte în acest an pe 26 mai, 30 de ani de la inaugurare. Au trecut însă 65 de ani de când au început lucrările. Statisticile istorice arată că pe şantierul canalului au muncit în total peste 100.000 de oameni. În perioada 1949 – 1955,  ”Canalul” a fost construit cu deţinuţi dintre care mulţi închişi sau ”internaţi administrativ” politici. Internarea administrativă în epoca comunistă era o formă de reţinere care însă dura şase luni sau chiar mai mult. Adică deţinuţii politici erau închişi fără să apară în faţa vreunui magistrat şi în urma unei anchete sumare.

În documentele comuniştilor pe toată lungimea canalului care se întindea de la Cernavodă până la Capul Midia existau colonii de muncă, în realitate ele  fiind lagăre de muncă unde mulţi deţinuţi politici şi-au pierdut viaţa. În noiembrie 1952, deţinuţii reprezentau 82,5% din forţa de muncă de la Canal, adică, 20.768 de persoane.

Câţi deţinuţi au murit

Potrivit IICCMER, în urma cercetării registrelor de stare civilă, un fost deţinut politc a extras un număr de 844 de certificate de deces ale deţinuţilor de la Canal: 23 în 1950; 35 în 1951; 305 în 1952; 481 în 1953. O anchetă a Securităţii din 1967 cu privire la decedaţii de la Canal arată că pentru 1.034 de decese nu s-au întocmit niciun fel de acte şi nu au fost trecute în registrul de stare civilă. Conform aceluiaşi raport, în ianuarie 1953 muriseră 133 de deţinuţi. Numai în cazul lui Florian Cormoş ancheta comuniştilor a contabilizat peste 140 de morţi, iar arhivele cercetate de IICCMER arată că au fost inregistrate oficial 115 decese.

Potrivit documentelor şi testimonialelor, istoricii au identificat următoarele lagăre de muncă forţată:

Columbia (Cernavodă – unde a activat şi torţionarul Florian Cormoş) aici numărul deţinuţilor a fluctuat între 1200 şi 8000 de indivizi;
Saligny 2000-  8000 de deţinuţi la un momendat fiind colonie exclusivă de femei;
• Kilometrul 5 – aproximativ 2000 de deţinuţi;
• Kilometrul 31 – 1500 de deţinuţi;
• Poarta Albă – 10.000 – 12.000 de deţinuţi,
• Galeş- 3000 deţinuţi;
• Noua Culme – 2000 – 7500 deţinuţi;
• Taşalu cu un efectiv de 1500 deţinuţi,
• Peninsula (Valea Neagră) 6000-8500 deţinuţi;
• Capul Midia 500- 2500 deţinuţi (Sursa: Dicţionarul Penitenciarelor din România Comunistă).
• Pe lângă acestea mai erau două lagăre speciale: Eforie (300 de deţinuţi) şi Constanţa (Stadion, 400 de deţinuţi) şi lagăre auxiliare: Seimeni, Saligny, Medgidia, Basarabi sau Năvodari.

CITEŞTE AICI O SINTEZĂ A DATELOR LEGATE CANAL

Despre condiţiile dintr-un lagăr de muncă de la ”Canal” vorbeşte istoricul Şerban Papacostea, membru corespondent al Academiei Române. La 85 de ani îşi aminteşte perfect perioada de detenţie de la ”Canal”. A fost arestat în mai 1950 pentru că frecventa Institutul Francez şi împrumuta diverse cărţi de acolo. Nu a fost judecat şi a primit o internare administrativă. Avea 22 de ani şi abia terminase Facultatea de Istorie.

”Când mă întorceam într-o zi de la Institutul Francez, am fost luat pur şi simplu de pe stradă şi dus la arestul Securităţii. Nu am fost arestat pentru că am comis ceva, ci pentru că aşa venise ordinul, povesteşte profesorul Papacostea.

A urmat ancheta timp de o lună, apoi încă o lună la Jilava unde nu a fost scos din celulă în toată perioada. De aici a fost transferat în lagărul de muncă de la Capul Midia în aprilie unde a stat timp de două luni.

Lagărul era un perimetru încercuit în interiorul căruia erau instalate 12 barăci în care încăpeau cam 50-60 de deţinuţi. Protecţia era asigurată de santinele înarmate care aveau ordin care orice deţinut care încearcă să evadeze să fie împuşcat. Încercarea de evadare se pedepsea prin tiruri  de armă de la acele turele. Adică erau împuşcaţi pe loc”, spune istoricul.

Munca la Canal era istovitoare, norma era de 4 metri cubi de pământ per deţinut. Cifra nu pare impresionantă, însă în fapt era imposibil de realizat. „Când am intrat în lagăr am fost primiţi de comandant care ne-a spus direct: «Cine nu face norma este considerat sabotor. Avem gloanţe pentru toţi sabotorii»”, rememorează profesorul Papacostea. Pământul trebuia spart cu târnacopul, încărcat cu roaba şi ridicat pe movila care creştea. Totul se făcea manual, fără utilaje. Deşi avea grave probleme cu coloana tânărul Şerban Papacostea a fost obligat să facă muncile istovitoare de la canal. „După prima zi am avut nu bătături în palme, ci răni deschise”, îşi aminteşte Şerban Papacostea.

O zi de muncă începea în zori. ”Se dădea semnalul de dimineaţă, se făcea din nou prezenţa şi apoi plecam spre şantier. Marşul spre Canal îl făceam cântând. Cred că sunt singurul care îl mai ştie: «La muncă, la muncă. Pornim voioşi la muncă. Roaba e plină, alta să vină. Dă-i zor şi spor la muncă. Aruncă pâmântul, aruncă»”, povesteşte istoricul Papacostea.

Cu o oarecare sfială spune că el nu a fost bătut de comandantul lagărului, însă colegii săi primeau bătăi. Spune că îşi aminteşte de cazul unui deţinut care a fost bătut cu o lopată.

Despre torţionarii aduşi din nou în spaţiul public profesorul Papacostea spune că trebuie să fie pedepsiţi. Istoricul explică faptul că foştii comandanţi nu îşi pot argumenta nevinovăţia spunând că au primit ordine să comită ororile din acea perioadă. ”Să ştiţi că au fost şi oameni care nu au acceptat. Spre exemplu pentru că eu eram grav bolnav cu coloana un ofiţer de acolo m-a scos de la muncă”, spune Papacostea.

”Într-o zi au venit cu o basculantă cu morţi.
I-au descărcat şi apoi au aruncat pământ peste ei”

În decembrie am ajuns în cimitirul localităţii Galeş. Aici l-am întâlni pe Beşir Zeni. L-am întrebat despre perioada când în apropierea localităţii funcţiona lagărul de muncă forţată. Ne-a relatat că îşi aminteşte că aproape în fiecare zi în cimitir erau aduşi deţinuţi morţi. Nu întodeauna morţii erau însă îngropaţi în gropi individuale.

”Într-o zi au venit cu o basculantă cu morţi. I-au descărcat şi apoi au aruncat pământ peste ei. Alteori veneau cu căruţele şi îi băgau în cimitir. Nu aveai voie să povesteşti ceva despre asta. Îi auzeam pe deţinuţi cum se plângeau, cum erau bătuţi. Mureau de foame, a povestit bătrânul.

”Am văzut şi morţi. Erau aduşi în cimitirul vechi.
Erau aruncaţi în gropi comune”

La Poarta Albă, preotul din localitate ne-a pus în legătură cu un alt bătrân care asistat la modul în care erau trataţi deţinuţii.

”Eu lucram uneori cu ei. Mâncau bătaie în fiecare zi. Venea gardianul şi îi bătea cu nuiau pentru cai. Erau vai de capul lor săracii deţinuţi. Am văzut şi morţi. Erau aduşi în cimitirul vechi. Erau aruncaţi în gropi comune, povesteşte bătrânul.

Preotul din localitate a povestit că în mod constant au fost găsite oseminte ale deţinuţilor de la ”Canal”. Din păcate peste locurile unde au fost depozitaţi deţinuţii politici au fost invadate de mormintele localnicilor decedaţi. Povesteşte că într-o zi se întorcea acasă şi văzut o cărută plină cu cadavrele deţinuţilor.

”Erau 15 într-o căruţă puşi unul peste altul. Erau într-o singură cutie şi aşa i-au băgat în pământ. Mureau săracii pe câmp, mureau acolo la vagoane unde descărcau”, a povestit bătrânul.

Personalităţi care au fost încarcerate la Canal

La Capul Midia a fost închis timp de doi ani, între 1950 şi 1952, Corneliu Coposu care a povestit după `90 despre condiţiile oribile în care a fost închis. Cicerone Ioniţoiu, militant anti-comunist, membru PNŢ din anul 1943 şi lider al tineretului ţărănist din Oltenia, pe care a fost delegat să îl organizeze în iunie 1945, a trecut şi el prin lagărul de la Capul Midia. La fel şi preotul Matei Boilă, membru P.N.Ţ. din 1945 şi activist al Mişcării studenţilor anticomunişti.  A fost arestat în 1947 timp de câteva săptămâni, după care a trăit ascuns vreme de doi ani. La 14 decembrie 1952 a fost arestat din nou şi trimis la Capul Midia, pentru o condamnare de un an şi trei luni.

(PUTEŢI VEDEA AICI INTERVIUL VIDEO CU TORŢIONARUL CORMOŞ)

Istoricul de origine română Gustav Gündisch, cunoscut drept istoricul saşilor a fost şi el închis la Capul Midia. Criticul literar Ovidiu Papadima a fost şi el încarcerat la Poarta Albă, un alt lagăr de muncă de pe traseul ”Canalului”. Tot la Canal a fost închis şi Mircea Ionescu Quintus, membru marcat al PNL, despre care ulterior s-a aflat că a colaborat cu Securitatea. Gheorghe Cristescu (Plăpumaru) pe care şi profesorul Papcostea l-a întâlnit la Capul Midia a fost internat administrativ la Canal. Gheorghe Cristescu a fost primul preşedinte al Partidului Comunist din România.

Doctorul Ion Iovin considerat întemeietorul oncologiei şi radioterapiei româneşti a fost închis şi la Poarta Albă şi Capul Midia. Romulus Dianu, publicist a fost încarcerat la Poarta Albă. Valentin Gabrielescu  A fost arestat în anul 1949 şi condamnat la 10 ani corecţie, conform art. 167 Cod Penal, pentru trecere frauduloasă a frontierei a fost încarcerat tot la Poarta Albă, după `89 a fost purtător de cuvânt al PNŢCD şi deputat din partea acestui partid. Greceanu Teodor (1917 – 1995),  ofiţer de aviaţie, a fost unul dintre cei mai de succes piloţi de vânătoare ai României în cel de-al Doilea Război Mondial încarcerat la Peninsula şi Poarta Albă. (SURSA: IICCMER – puteţi găsi aici o listă completă cu personalităţile care au trecut pe la Canal)

“Borcea se plimba printre cadavre cu o ţăpuşă lungă din fier pe care o înfigea în trupurile neînsufleţite ca să fie sigur”

Capul Midia: torţionarul Borcea şi victima sa Corneliu Coposu. La Capul Midia unde a activat şi Florian Cormoş, unul dintre cei mai cunoscuţi torţionara fost Liviu Borcea. El a fost comandant al Coloniei de Muncă UM 0837 (Capul Midia), în perioada 1 februarie 1951- 17 iunie 1953. Un studiu al CNSAS arată că în perioada în care lagărul de muncă a fost condus de către Liviu Borcea rata mortalită’ii a fost de 17%. Memorialistica reţine că torţionarul Borcea avea obiceiul să bată deţinuţii şi să îi supună la tratamente inumane.

Seniorul Corneliu Coposu a dezvăluit, după 1989, ororile comise de către torţionarul Borcea.

”Ca să fie sigur că printre deţinuţii morţi nu se ascund unii care disimulează, Borcea se plimba printre cadavre cu o ţăpuşă lungă din fier pe care o înfigea în trupurile neînsufleţite. Pe un deţinut cu coloana vertebrală ruptă l-a bătut ca să-l facă să se târască… cam 70 de oameni au paralizat datorită supraefortului pe care îl reclamau torţionarii ce stăteau cu biciul la spatele nostru, obligându-ne să muncim cu mult peste puterile pe care le aveam”, a povestit Corneliu Coposu într-un interviu pentru TVR realizat în anii 90.

Corneliu Coposu a fost închis la Capul Midia în perioada 1950 şi 1952.

Printre cei care au simţit direct ororile de la Canal se numără şi profesorul Şerban Papacostea, membru corespondent al Academiei Române. Îşi aminteşte perfect ce s-a întâmplat acolo.

Alţi torţionari de la Capul Midia: Nicolae Iancu, locţiitor politic la UM nr. 1 Capul Midia (1952); Gheorghe Popescu Vasile comandant la Colonia de Muncă Capul Midia/formaþiunea 0837 (10 sept.-20 oct. 1953). Alexandrescu Gheorghe, comandant al coloniei Capul Midia (15 iun.-oct. 1953). Dumitru Scripa– locţiitor politic la UM nr. 1 Capul Midia (mai 1950-5 apr. 1952 (sursa: Dicţionarul ofiţerilor şi angajaţilor civili ai Direcţiei Generale a Penitenciarelor)

Colonia de muncă de la Poarta Albă a fost cel mai mare lagăr de muncă forţată de pe tot traseul şantierului Canalului Dunăre – Marea Neagră. Aici erau depuşi între 10.000 şi 12 000 de deţinuţi (sursă: Dicţionarul Penitenciarelor Comuniste din România Comunistă). La fel ca la celelalte lagăre de muncă aici erau închişi atât deţinuţi politici cât şi deţinuţi de drept comun. Potrivit unor statistici oficiale în 1952 la Poarta Albă erau închişi în total 8750 de puşcăriaşi, dintre aceştia 5721 fiind deţinuţi politici. Condiţiile descrise de cei care au trecut pe acolo sunt: înfometarea, bătăi, boli netratate, muncă până la epuizare. În 1953 Ministerul de Interne s-a autosesizat pentru că la Poarta Albă rata mortalităţii era extrem de mare. Remus Radian unul dintre deţinuţii politici a povestit în Lexiconul Negru scris de Doina Jelea că în fiecare zi mureau 20 de deţinuţi.

La lagărul de la Poarta Albă a activat şi torţionarul Ion Ficior, cel de-al doilea torţionar acuzat de genocid, pentru crimele comise la Periprava. Un alt comandant amintit în lucrările de specialitate este Eugen Cornăţeanu. ”Era deosebit de brutal cu deţiunuţii dar arăta înţelegere faţă de subordonaţi”, se arată în Dicţionarul Penitenciarelor din România Comunistă.

La Poarta Albă a fost întemniţat şi Emil Dondea fost primar al oraşului Târgu-Mureş între cele două răsboaie mondiale. Avocatul Emil Dondea a fost preşedintele PNL-Mureş. A fost deputat de Mureş în Parlamentul României, unde în 1928 susţine celebrul discurs “Nemulţumirile Ardealului şi chestiunea minoritară”. În 1952 a fost arestat şi, timp de un an, a fost deţinut politic fără condamnare în lagărul de muncă forţată de la Poarta Albă. Eliberat în 1953, i s-a impus domiciliu forţat la Tazlău. Ion Jovin, membru de onoare al PNŢCD, medicul personal al lui Iuliu Maniu, a fost şi el încarcerat la Poarta Albă şi Capul Midia.

Printre cei care au murit la colonia de la Poarta Albă se numără, David Nicolaea învăţător, membru PNŢ, a fost arestat pe 20.VI.1950 pentru activitate anticomunista.

La colonia Peninsula (Valea Negră) a activat torţionarul Marin Constantinescu. În literatura memorialistică acesta este amintit pentru că prefera să-şi bată deţinuţii cu bâta.

”În ziua de 17-18 iulie 1953, când lagărul trebuia evacuat complet, transporturile de deţinuţi urmând să plece spre nordul ţării, pentru a pregăti litoralul în vederea celebrului. Festival al tineretului, Marin Constantinescu a supravegheat personal operaţiunea. Atunci a fost vãzut intrând în infirmeria unde erau bolnavii netransportabili de la Peninsula, cu o bâtă în mână, iar câteva momente mai târziu bolnavi în cârje săreau pe ferestrele barăcii”, a povestit fostul deţinut politic Remus Radina, în cartea Testamentul din morgă.

La Colonia de Muncă Peninsula a fost comandant în perioada mai-noiembrie 1951 Gheorghe Ştefan Georgescu. Este considerat unul dintre cei mai duri torţionari ai Canalului. Cezar Zugravu,  fost deţinut politic a relatat în cartea Mãrturii ale suferinţei că în perioada în care Peninsula a fost condusă de Georgescu mai mulţi deţinuţi politici au fost asasinaţi: ”În timpul „domniei” lui Georgescu au fost asasinaţi Ion Dumitrache, maistru mecanic care a evadat şi a fost prins, şi doctorul Ion Simionescu, unul din cei mai străluciţi chirurgi ai ţării. În legătură cu uciderea lui Dumitrache, Georgescu a fost acela care i-a dat undă verde lui Chirion să-l împuşte în ceafă pe evadat, într-un beci din lagăr, iar în privinţa doctorului Simionescu, tot Georgescu a fost acela care l-a dat pe mâna lui Bogdănescu şi Ienăchescu, studenţii ”reabilitaţi” şi ”reeducaţi” de la Piteşti, ca să-l tortureze şi să-i rupă coastele”

Augustin Albon a fost un alt torţionar cunoscut al Canalului. În 1949 a fost numit responsabil cu paza tuturor coloniilor de muncă. A fost reţinut în memorialistică pentru că maltrata deţinuţii legându-i de un stâlp.

Documentarele realizate de IICCMER, dar şi de foştii deţinuţi după `89 arată că la Canal au activat zeci de comandanţi. Un documentar exaustiv al torţionarilor din România poat fi citit aici sau aici

Canalul în cifre

Canalul Dunăre – Marea Neagră leagă porturile Cernavodă, de pe Dunăre, şi Constanţa Sud, de la Marea Neagră, scurtând cu circa 400 de kilometri ruta mărfurilor de la Marea Neagră spre centrul Europei şi cu aproximativ 4.000 de kilometri ruta pe care o fac mărfurile din Australia şi Orientul Îndepărtat destinate Europei Centrale.

Construcţia canalului a început în 1949, mulţi dintre muncitori fiind deţinuţi politici din închisorile comuniste. Lucrările au fost sistate în 1955 şi au fost reluate apoi în 1975, fiind finalizate în 1984, când Canalul Dunăre – Marea Neagră a fost inaugurat, în data de 26 mai, de către Nicolae Ceauşescu.

Canalul a fost proiectat pentru a funcţiona la o capacitate de 80 de milioane de tone anual. Construcţia sa a necesitat excavarea a aproximativ 300 de milioane de metri cubi de sol şi rocă, mai mult cu 25 de milioane decât la Canalul Suez şi cu 140 de milioane mai mult decât la Canalul Panama. (Sursa: Arhiva Mediafax.ro)

Foto: Harta Canalului Dunăre – Marea Neagră, sursă: IICCMER

Columbia este lagărul unde deţinuţii munceau, erau înfometaţi şi bătuţi până la moarte. Florian Cormoş a instaurat aici un regim de teroare, în doar patru luni cât a condus lagărul 115 deţinuţi găsindu-şi sfârşitul în chinuri groaznice. Cruzimea sa a atras şi atenţia comuniştilor care l-au condamnat la moarte, pedeapsă transformată ulterior în muncă silnică pe viaţă. A scăpat după patru ani fiind amnistiat, iar acum nu are nicio remuşcare.

Florian Cormoş este al treilea torţionar pe care gândul şi IICCMER îl devoalează opiniei publice. Pe numele său a fost depusă o sesizare penală în care este acuzat că prin acţiunile sale a dus la moartea a 115 deţinuţi încarceraţi în lagărul de la Cernavodă, una din coloniile şantierului canalului Dunăre – Marea Neagră. La fel ca şi “colegii” săi Vişinescu şi Ficior, torţionarul Cormoş îşi consumă bătrâneaţea liniştit. Gândul l-a intervievat iar timp de o oră şi jumătate ne-a vorbit despre cariera sa. A admis că în mandatul său deţinuţii mureau pe capete. La început a negat vehement că îi maltrata pe deţinuţii care ajungeau pe mâna sa. Pus în faţa evidenţelor, a recunoscut că „îi mai lovea”. Nu regretă nimic şi, la fel ca ceilalţi torţionari intervievaţi de gândul, susţine că vina aparţine altora. 

CITEŞTE AICI DOSARUL COMPLET AL TORŢIONARULUI CORMOŞ

CITEŞTE AICI DOSARUL COMPLET AL LAGĂRULUI DE LA CANAL

Am ajuns acasă la fostul comandant Florian Cormoş în decembrie 2013. Fostul şef al lagărului de muncă de la Cernavodă locuieşte în Oradea, pe o stradă liniştită. Are un apartament de trei camere pe care îl împarte cu fiica lui. Ajunşi în faţa blocului, am sunat la interfon. Nu a răspuns nimeni. În schimb, o vecină a comandantului ne-a observat. După ce s-a lămurit că îl căutăm pe ”domnul Cormoş”, vecina l-a sunat să-l avertizeze. Am ajuns în faţa uşii sale. Ne-a primit fiica lui, un adevărat ”gardian” pentru fostul comandant. Din capul locului, ne-a spus că ea nu ne permite să-l intervievăm pe tatăl ei pentru că e nemulţumită de felul în care a evoluat povestea cu torţionarii.

Florian Cormoş, un bărbat masiv, de peste 1,90, îmbrăcat într-un capot albastru, şi-a făcut apariţia în holul apartamentului. A stat preţ de câteva minute şi ne-a evaluat. I-am explicat ca vrem să îi auzim mărturia şi ca nu noi suntem cei care îl judecăm. Era împăcat. Ne-a spus că oricum nimeni nu poate să îi mai facă nimic pentru că pe de-o parte el se consideră nevinovat, iar pe de altă parte a fost deja anchetat de comunişti şi condamnat.

Ne-a spus că ştie că nu poate fi cercetat de două ori pentru aceleaşi fapte. „Nu poţi să îl bagi în aceeaşi oală cu ceilalţi. El a suferit nevinovat”, ne spune fiica torţionarului. Continuăm parlamentările cu fiica. Ne oferă o cafea. Acceptăm oferta. Fiica ieie din cameră. În acest moment, începem interviul cu fostul comandant.

Gândul: Povestiţi-ne cum aţi ajuns la şcoala de educatori?

Florian Cormoş: În şcoală, eram mai sprinten şi au venit şi ne-au zis „Nu vreţi să mergeţi la Bucureşti?” Eu voiam să merg la Bucureşti la ansamblul armatei pentru că eu cântam bine. Mi-au spus să aleg, ori merg la Bucureşti, ori la Oradea. Am zis Oradea, că era mai aproape. Eu sunt din părţile alea ale Marghitei, dar m-am născut aci, la Şişterea. Tata era slugă la boieri, la maghiari. (divaghează cu o scurtă poveste despre cum s-a întâlnit cu un consătean n.red.)

Când aţi ajuns la şcoala asta de educatori?

La 22 de ani. Asta era în ’49. Atunci era avalanşa aia. [ se opreşte, n.red] Dar de ce trebuie să apar eu că am fost la Cernavodă, cu deţinuţii? Păi mai credeţi că o mai fi vreunu’ în viaţă? (Se pare că a avut dreptate. Până acum, IICCMER nu a identificat niciun fost deţinut care să-l fi cunoscut pe Cormoş şi care să mai trăiască n.red)

Poate mai sunt în viaţă…

Eu nu cred. Acolo s-a făcut un proces fantomă, ordonat.

Până la proces… În anul 1950 aţi ajuns la Capul Midia. Ce făceaţi acolo?

Mergeam şi mă uitam la deţinuţi cum lucrează.

Eraţi încadrat ca ce? Sergent?

Nu, sublocotenent. Am stat 3-4 luni şi apoi am mers la Cernavodă. Am stat acolo în ’50, până toamna. Acolo m-au numit comandant la colonia de femei de la Saligny. Era o colonie de femei de vreo 600-700. Nu a murit nicio deţinută. La Cernavodă, am fost comandant vreo două luni în toată perioada canalului. Nu s-a mai auzit de niciunul.

Bun, dar şefii dumneavoastră îi băteau pe deţinuţi?

Vai de mine, mai ales că era unu fotbalist, Radu. (Îi pronunţă numele apăsat n.red.). Era comandant. După aia a venit… Şi dacă l-a bătut? Parcă erau coloniile prevăzute cu cai. Eu nu m-am urcat pe cal de când îi lumea, domnule. Şi mă acuză pe mine că umblam cu caii peste deţinuţi (râde n.red.). Oameni care au fost puşi. Tot dosarul meu a fost dirijat de doi evrei. Eu nu am recunoscut. Cum să recunosc? Colonelul Stoiescu mi-a făcut dosarul.

Nu aţi recunoscut ziceţi?

Io? Io şiu că n-am recunoscut. Aşa zic ei că am recunoscut. M-am ridicat la proces şi am zis: «Dacă mai continuaţi în halul ăsta, iau scaunul şi dau în dumneavoastră». În sală era generalul Petrescu, şi colonelul Popescu şi acolo a fost un bâlci. O venit colonelul Crăciun la proces şi a zis: «Domnule, dacă Cormoş e aici, toţi trebuie să fim aici! Toţi cei care suntem în conducerea penitenciarului. Ştiţi ce se întâmplă acolo?!» A avut curajul să spună. M-au condamnat la muncă silnică pe viaţă şi ştiu că originalul l-au trimis la ONU ca să zică: «Iată, domnule ăştia sunt vinovaţii!» Adică eu şi un subofiţer. Am ispăşit pedeapsa şi am fost repus în drepturi. Am stat patru ani la Jilava. Tinereţea mea acolo mi-au mâncat-o.

După proces au venit judecătorul şi procurorul să ne spună: «Mă băieţi….» Eu i-am zis: « Ce băieţi, că dacă eram băieţi de ce ne-aţi condamnat la moarte? Ăla (arată în sus) o să ne facă dreptate. Ieşiţi afară!» Atunci au fost procesele fantomă. Se judecau procesele lui Cernătescu, care a fost condamnat la moarte pentru că a sabotat lucrările Canalului Dunăre – Marea Neagră. A recunoscut. După un an jumate şi el, şi ceilalţi sabotori au fost puşi în libertate. În ziar scria că sabotorii Canalului au fost executaţi. Asta e dreptate? Acum avem dreptate în ţară?

Eu nu sunt judecător. Eu vreau doar să înţeleg ce s-a întâmplat.

Păi de la ăia nu mai aflaţi nimic. Ce se întâmplă cu deţinuţii care au slăbit. Notaţi-vă o dată principală de la care se trage totul. Ministrul Pavel Ştefan, pe 20 ianuarie 1953, convoacă toate cadrele de conducere de la colonii şi de la penitenciare. Între altele se discută: «Domnule ministru, avem oameni bolnavi cu sutele, ce facem cu ei?» Ministrul a răspuns: «Acolo să-i faceţi sănătoşi. Acolo deţinuţii sabotează şi, dacă nu luaţi măsuri, o să suferiţi». Ordinul suna aşa: «Deţinuţii care îndeplinesc norma primesc 4400 de calorii, cei care nu îndeplineau norma 3200 de calorii, ba chiar de la cei cu 3200 le-a fost scăzut la 2200». Ce putea să iasă de aici? Ăştia erau după cinci ani de Canal. Ăsta e adevăratul genocid. El a introdus foamea. Fiecare deţinut prime 750 de grame de pâine, care muncea.

Unii deţinuţi au relatat în cărţile de memorialistică faptul că nu primeau mâncare, că şi dumneavoastră îi trimiteaţi la muncă fără mâncare

Nu e adevărat. În fiecare zi mergeau căruţele speciale care le duceau mâncare sau cu maşinile. Încă ce bucătărie aveau! Colonia era unde e acuma uzina termonucleară. Totul e o minciună. A venit ministrul şi m-a întrebat dacă am pus în aplicare ordinul. Am zis că nu l-am pus pentru că trebuie cazane speciale, bucătărie specială. Mi-a spus să pun în aplicare imediat. Ăsta e primul act de acuzare pentru că toţi îşi aduc aminte şedinţa respectivă.

Acelaşi lucru în spunea şi Ficior. L-aţi cunoscut pe Ficior, dar pe Vişinescu?

Pe Ficior da, pe Vişinescu mai puţin. Eu nu am lucrat cu Ficior. În ce priveşte profesia, era destul de pregătit. Cu deţinuţii cum o lucrat, ştiu că era puţin mai stăpân. Aşa cum era Szabo, mie mi-a plăcut de Szabo, el mai mult ţinea la deţinuţi. Le satisfăcea tot.

Cât aţi condus lagărul de la Columbia?…

Trei luni. Nici nu am avut timp să cunosc şantierul. Veneau cei epuizaţi. Toţi cei epuizaţi de la cele şapte colonii eu trebuia să îi primesc la Cernavodă. Cum să nu moară? Mureau şi pe drum. Să zicem că veneau de la Nazarcea … pe drum mureau. Păi i-am omorât eu?

Sunt detalii pe care lumea nu le cunoaşte…

Dintre toţi comandanţii, numai pe Cormoş îl găseşte. Eu la două, trei zile trebuia să omor un deţinut ca să fie adevărat ce mi se impută. (râde din nou n.red.)

Au murit deţinuţi la Columbia cât eraţi comandant?

Au murit. A venit doctorul. Am anunţat Bucureştiul:« Veniţi să vedeţi!» V-am spus, au murit pe drum. Asta a fost problema, că îi adunau acolo de la alte colonii.

Deţinuţii care nu îşi făceau norma primeau pedepse?

Da, li se tăia raţia. Ministru a dat acel ordin, nu cred că s-a mai dat aşa ordin. Se lua de la cel care nu îşi îndeplinea norma şi se dădea la cel care şi-o făcea. Ăla la 4000, ălălat la 3000 şi ălălalt la 2000 de calorii. Ce să iasă de aici? Nu iese genocid? Eu nu l-am aplicat, că nu aveam posibilitate. Nu aveam bucătărie. De ce când am stat la femei una nu a stat la spital?

Ce munci făceau femeile?

A venit ministrul şi i-am zis: «Cu femeile nu se face Canalul. Se poate cu lopata, roaba şi scândura să lucreze o femeie?» I-am spus să se desfiinţeze. Eu i-am zis că am învăţat asta de la lucru, că de la lucru am plecat. Mâinile îmi erau ca scoarţa. Nu mai spun că patru ani am fost slugă la maghiar, în Ungaria de la 14 la 18 ani unde m-au găsit trupele române.

În Ungaria?

Da chiar acolo. Am fost la Szabo Janos şi Janko Josef. «Ce faci puştiule aici?», m-au întrebat soldaţii români când au venit. « V-am aşteptat pe dumneavoastră». Patru ani de zile am stat. Tată meu a fost persecutat şi trimis la muncă silnică pentru că a fost voluntar în armata austro-ungară a venit generalul Moşoiu şi i-a dus la Mărăşesti. Tata a fost mereu persecutat.

Unde aţi fost la femei?

La Saligny. Am stat acolo şase luni. După ce a plecat ministrul, la două luni am primit ordin că se desfiinţează colonia. Penitenciare, penitenciare, Dumnezeii mă-sii! Ce-o făcut Securitatea? Ce-o făcut membrii de partid? Partidul dădea ordin. Unde sunt ăştia?

Probabil mai sunt şi prin Parlament

Unde sunt? S-o îmbogăţit tâlharii şi hoţii. (fiica sa intervine constant n.red.)

Dar pe deţinuţii politici vi s-a dat ordin să-i trataţi aparte?

Nu am avut deţinuţi politici. Coloniile erau separate. Peninsula, Capu Midia… Cu efectivele. Se zice că milioane de deţinuţi au murit la Canal. Hai să zicem că în patru ani au trimis 2 milioane. Să împărţim la patru ani, adică la 1500 de zile, păi trebuie să fie mia de deţinuţi…

(intervine fiica din nou n.red) Revine Cormoş şi vorbeşte despre dosarul său

Eu am fost separat, mai erau unii judecaţi cei de la Salcia.

Ce-a fost la Salcia?

Acolo tot aşa unităţi agricole. Deţinuţii lucrau la îndiguire.

De ce au fost cei de la Salcia condamnaţi?

Poliţaiul punea pe cineva să semneze o declaraţie şi o trimitea la minister şi apoi venea internarea administrativă, adică condamnarea de şase ani. L-am avut arestat pe Cristescu Gheorghe, primul secretar al Partidului Cominist din România. L-am primit, l-am ţinut lângă mine, făcea curăţenie pentru că avea 72 de ani. L-am întrebat: ce ai făcut, domnule Cristescu? Nu am făcut nimic, am stat înăuntru. Nu m-am deplasat nicăieri. Pleacă acasă şi apoi vine cu o condamnare de şase ani. Acolo l-au băgat la politici. De fapt, avea internare administrativă. Era prin ordin al ministerului. Cred că dosarele mele nu mai sunt. Se zice că îi puneam în lanţuri de 50 de kilograme. Nu e adevărat.

La anchetă aţi dat vreo declaraţie?

Ăştia doi evrei nu m-au anchetat cu adevărat. Nu am dat, ce ştiu eu? Am zis: Semnez totul. Ce sens ar mai avea? Nu scăpam de proces. Am fost judecat la Tribunalul Suprem al Armatei. Mai era un subaltern, cred că avea şi el grijă de deţinuţi. Unde sunt sutele de deţinuţi? Dintre toţi cum numai pe mine?… Iarăşi sparg eu gheaţa. Eu ştiu ce iese de aici? Să vă ajute Dumnezeu aşa cum lucraţi.

(Începe o discuţie în paralel între el şi fiică. Ea încearcă mereu să închidă interviul. Cormoş însă continuă povestea sa).

Cât aţi fost locţiitor, comandant, ce s-a întâmplata acolo, cum vi se pare?

Ce comandant, ce vreţi să îmi puneţi în cârcă? Uite cum vă zic eu, dacă în perioada cât am fost comandant am dat vreo palmă, Dumnezeu să mă facă ţăndări. Se mai zice că umblam cu calul, de unde că nu m-am urcat pe nici un cal alb? Calul nici nu te calcă.

Iarna deţinuţii erau scoşi la muncă?

Da, cum să nu?! Era lege…

Dacă nu îi scoteaţi, ce se întâmpla?

Nu. Nu se putea. Au făcut la Poarta Albă grevă. Le-au făcut proces şi i-au pus în libertate. Procese de ochii lumii. Asta erau procesele atunci. Lumea o început să dea din mâini. A fost revolta din Germania. Pe Canal, totul intra acolo. În ţară nu se lucra nimic. Văzând că nu mai merge treaba, s-a primit ordin că niciun deţinut să nu mai iasă la muncă. Au început să-i trimită în ţară şi s-a trimit Canalul. Munca de acolo era sabotată. Şi cu lopata…

Lucrau numai cu lopata?

Ei…, au venit utilaje din Rusia care nu funcţionau.

Pe dumneavoastră de ce v-au luat?

Pentru că au murit deţinuţii. Nu m-au întrebat nimic. Au venit ei. Nu m-au confruntat cu nimeni. Proces fantomă. Primele acte au trimis la ONU.

La Columbia au murit oameni? Din ce cauză?

Da, au murit. Erau epuizaţi. 40 erau în infirmerii.

Puteaţi să faceţi ceva?

Am chemat doctorul. Le dădea îngrijiri. Doctorul a zis: «Cât am putut, le-am dat, dar ce să fac?!» La proces l-am chemat pe Pavel Ştefan, ministrul. L-a chemat în instanţă. Am zis să-l cheme, că el a dat toate ordinele.

Instanţa i-a spus: Acuzatul vă pune în sarcină ordinele pe care le-aţi emis. Pavel Ştefan a răspuns: «Toate ordinele au fost în conformitate cu principiile socialismului». «Minte! Minte!», am strigat eu. A tăcut din gură domnul ministru. Să căutaţi actul ăsta. La Ficior actul ăsta îi mai bun.

Ziceţi că nu aţi dat nici o declaraţie. Totuşi noi am găsit una din acea perioadă. Iată ce aţi spus la anchetă: ”În dorinţă de a mări randamentul în producţie am trecut peste prevederile legii şi am bătut câţiva deţinuţi”

(Izbucneşe în râs, n.red) Dacă i-aş fi bătut acuma… Probabil mi-a scăpat. Eu m-am rugat şi am jurat că nu am dat nici o palmă la un deţinut pentru că nu am avut timp.

Dar, de exemplu, la carceră aţi mai trimis deţinuţi?

Da, la carceră da. Au fost trei-patru cazuri. Erau oamenii înrâiţi. (tonul vocii coborară, n.red) Ştiu şi aspectul ăsta. Îmi amintesc.

De ce îi trimiteaţi la carceră?

Subofiţerii sau cei care erau resposabili ne comunicau că deţinuţii erau recalcitranţi cu cadrele, nu îndeplineau normele, ori a bătut pe alt deţinut. Erau recalcitranţi.

În ianuarie-februarie 1953, îi trimiteaţi la carceră în ger şi frig?

Nu era aşa frig. Aşa o fost. Alea nu trebuiau încălzite. Da eu la Jilava cum am stat?

Aţi stat la carceră?

Da` ce trebuie mai mare carceră ca butoaiele ale de ciment? Trebuie mai mare carceră?

Dar cum era carcera de la Cernavodă faţă de aia de la Jilava?

Păi asta era din lemn, aia era din zid. (râde din nou, n.red) Eu am stat la Jilava în carceră, pe ciment, pe nimic.

Un deţinut, Chiorean Gheorghe, zice aşa: «Domnul commandant Cormoş m-a bătut în poartă până ce am leşinat şi mi-a zis : Ai să mergi la muncă pe şantieră fără mâncare şi fără odihnă»

Ha, ha, ha! Da puteam eu să fac aşa ceva? Toate, toate sunt… Astea erau oarecum spuse în aşa fel încât să mă acuze. Dacă erau scrise erau suficient. Nu umblau după martori.

Aţi dat atunci două declaraţii la procuratură.

Nu am dat.

Mai e o declaraţie a dumneavoastră, citez: Am mai bătut unii deţinuţi care făceau lucruri nepermise, care se sustrăgeau de la lucru.

Da, posibil să fi spus. Şi ce? Că am dat o palmă la deţinuţi, da i-am omorât? Da i-am omorât cum spun acolo? Eu am spus că eu acolo nu aveam timp de aşa ceva. Mă ocupam să cunosc unitatea şi colonia.

Un domn fost deţinut – medic: Domnul Cormoş nu ţinea seamă de scutirile medicale ale deţinuţilor şi pe distrofici îi trimitea la muncă…

Păi ală nu putea merge pe picioare, dacă era distrofic. Deţinuţii erau aleşi pe sprânceană de anchetatori.

După ’90, v-aţi mai întâlnit cu vreun deţinut?

Absolut nu. Eu vă spun că totul a fost pus la cale… Ministerul de Interne a fost pus să facă nişte dosare. S-a pus problema drepturilor omului. Si aşa au făcut dosarele. Mare problemă pentru doi securişti să facă aşa ceva.

Cum aţi fost eliberat? Cum aţi ieşit?

(Intervine fiica: L-aţi agitat)

Am vorbit cu opt inşi şi am zis să facem un refuz de hrană. Am fost opt care am intrat în greva foamei timp de 20 de zile. După 10 zile eram epave. După 20 au sosit de la Comitetul Central şi ne-au zis: «Nu vă promitem că vom face minuni, dar vă recomandăm să încetaţi pentru că vă distrugeţi. Ne vom interesa de cazul vostru. Dacă e aşa cum spuneţi, situaţia voastră se va lămuri». Am stat câteva zile. Au venit procurorul şi judecătorul care ne-a dat sentinţa. Eram în camera 28. « I-am întrebat: domnu preşedinte de ce aţi venit. Nu mai bine ne lăsaţi şi plecaţi? De ce ne-aţi condamnat?». Judecătorul: «Domnu Cormoş, nimic nu e definitiv. Aveţi răbdare. Vă sfătuim să renunţaţi». I-am luat la rost. După ce am plecat am zis că ne lăsăm de grevă dacă ne lasă să scriem scrisoare. Într-o seară a venit colonelul Bădică şi ne-a chemat, m-a îmbrăţişat şi mi-a zis: «Situaţia se va lămuri». Am vorbit cu cine trebuie. A plecat Bădică. După trei luni, în august ’57, a venit comandantul şi ne-a spus că suntem eliberaţi.

Deci v-au amnistiat?

(Intervine fata lui: Da numai pe tata l-aţi găsit?)

Da ce poate să îmi mai facă mie? Puteţi acum să trageţi în mine, că nu îmi pasă. Ăia de sus nu văd lucrurile.

(Din nou fata: Iar e agitat, dar să nu îl faceţi că e nervos că aşa se interpretează acuma)

Pun întrebarea, am fost două luni la Cernavodă. Au murit câţi deţinuţi, câţi au murit? Orice deţinut era luat… dus la unitate. Venea procuror, medic legist, Sfatu Popular, dădea actul de deces. Cum îi îngropa cu sutele? Poate am trimis distrofici de la poartă la infirmerie.

Unde munceau ei la Cernavodă?

Tocmai unde e uzina termonucleară.

Dar cu deţinuţii politici ce regim aveaţi?

Nu am avut politici. (Documentele susţin altceva n.red.). Eu nu am fost la politici. L-am avut arestat pe Alexandru Ştar, campion la bob, pentru că era pilotul regelui. Pe Mihai, el l-a făcut pilot.

Cu ce grad aţi ieşit?

Ce pensie credeţi că am? 1400 de lei. Am ieşi cu gradul de căpitan.

După tot ce s-a întâmplat cu oamenii aceia care v-au trecut prin mână la penitenciar aveţi vreun regret?

Dom’le, eu nu am nici un regret. Eu nu am făcut nimic de regulament. Absolut în regulament spune că cu deţinuţii să te comporţi aşa şi aşa. Se mai întâmpla să îi mai dai o palmă. Dar să vii să-l omori, să-l chinui… Da’ ce, am fost organ de Securitate?

Subordonaţii …

Am avut frate care mă întreba dacă am făcut aşa ceva. Eu eram iubit în tinereţe. Eram şeful tineretului la organizaţie. Unde sunt 3000 de deţinuţi, da unde sunt 1000, de ce mor oamenii?

FOTO: Dan Ţălnaru – IICCMER

Pai de ce mureau la dumneavoastră?

De bătrâneţe, erau bolnavi, nu aveau medicamente. Da` acasă cine le dădea medicamente? Mama mea a murit de TBC, că nu avea medicamente. Patru fraţi au murit că nu aveau medicamente. Eu pe cine să dau în judecată. Pe Dumnezeu?

(Fiica: Gata, hai, că nu suntem la Nurnberg)

Cormoş însă continuă: La Canal, maximul de deţinuţi a fost de 27 de mii. Acum ce o sa zică lumea, că eu i-am dus la Canal, că eu i-am hrănit, că eu i-a omorât? Poate or să zică şi asta. Acuma ce pot să aştept de la dumneavoastră?

Păi noi o să publicăm materialul. Noi nu suntem judecători.

O să ziceţi, uite torţionarul care îşi dă cu părerea. Dar cu Ficior se întâmplă ceva?

Păi dosarul merge înainte…

Eu nu cred că o să îl judece, mai are doi, trei ani de trăi. Eu dacă mai am un an.

El e mai sănătos.

Ficior era bărbat bine. Bine văzut în direcţia generală.

Dacă ai venit, hai, fă-mi şi o poză.

(Fiica lui: Daaa! Ca şi torţionar eşti foarte bine).

Am plecat din casa torţionarului cu acelaşi sentiment şi aceeaşi concluzie ca după întâlnirea cu Vişinescu şi Ficior: în mintea sa, istoria a fost rescrisă, nu există nici un fel se asumare a faptelor, alţii sunt vinovaţii.

65


Categorii

Inchisorile comuniste/ Crimele comunismului

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

72 Commentarii la “UZINA DE EXTERMINARE DE LA “CANAL”. Martiri si tortionari

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Imi doresc f.mult,sa stiu,arborele genealogic, al tuturor celor care conduceau Romania in aceea perioada ,inclusiv a tortionarilor stiuti, sau nestiuti.
    Cred, ca este necesar pentru mine, sa stiu,de unde au venit,ce au facut pentru Poporul Roman si cine sunt urmasii lor.
    Ma poate ajuta cineva?

  2. @Maria:

    interesanta intrebare. Nu e vorba numai de tortionari insa, ci – asa cum f bine a subliniat o fosta detinuta intr-una din inregistrarile video postate pe site – mai sunt si altii de care prea adesea uitam: judecatori, procurori…

    Oamenii astia au procedat atat de anti-romaneste, incat nu poti sa nu te intrebi daca, intr-adevar, erau romani (evident, nu la cetatenie ma refer, ci la nationalitate).

    Cred ca acest lucru il stiu f bine cei care s-au ocupat de reconstituirea perioadei, mi-e greu sa cred ca ei nu au investigat.

  3. Dupa noi, e o pista destul de falsa pentru a pierde esentialul, din pacate. Iata, si azi, sau mai ales azi, la noi este o adevarata explozie de ticalosi si de potentiali sau chiar activi tortionari (dar sub forme si cu metode adaptate), de bestii in conditii de pace si libertate, majoritatea fiind romani get-beget. Asta e problema? Exista vreo rasa pura si alta predispusa la bestializare? Nu, exista oameni care aleg sa devina suboameni, neoameni, draci impielitati, din propria lor rautate, sete de putere si asa mai departe:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/05/23/omul-mai-tare-decat-dracu-marian-nazat-pervertire-tineri/

    Si sa fim atenti la noi insine, sa nu devenim si noi ucigasi de frate. Sau macar complici la asa ceva. Fiindca problema se pune cam asa, ne temem noi, si chiar foarte aproape de ziua in care vorbim:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/01/18/profetismul-dostoievskian-la-lucru-2-spre-asta-ne-indreptam/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/01/29/eseu-profetic-despre-ce-ne-asteapta-cu-ochii-larg-deschisi-in-intuneric-sau-cum-ne-facem-partasi-uciderii-fratelui-prin-programare-sociala/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/01/25/istoricul-alin-muresan-despre-fenomenul-pitesti-si-urmarile-lui-de-azi-atunci-se-facea-cu-ciomagul-acum-se-face-mai-frumos-dar-esenta-nu-e-diferita%e2%80%9d/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/09/30/mafia-culturala-sau-de-ce-nu-conteaza-ce-gandesti-ci-ce-prieteni-ai-ca-sa-nu-fii-caftit-ideologic/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/09/30/parintele-adrian-fageteanu-antihrist-lepadare-buletine-prigoana-divide-et-impera-dezbinarea-racirea-iubirii-calendar-ecumenisti-cuza-mason/

  4. Pentru asemenea slujbe oamenii erau alesi pe spranceana. Trebuiau sa fie brute reci si pline de cruzime si daca erau si inculti era si mai bine. Veneau ei insisi cu multe tare dintr-un trecut de multe ori marcat de abuzuri. Abrutizati si provenind dintr-un mediu indoielnic erau dinadins asezati in posturi cu avantaje la care, altfel, nu ar fi ajuns niciodata. Cu buna stiinta se facea asta. Se vedeau ajunsi si se simteau dintr-odata importanti. Asta facea din ei niste executanti perfecti si fideli.

    «Domnule ministru, avem oameni bolnavi cu sutele, ce facem cu ei?» Ministrul a răspuns: «Acolo să-i faceţi sănătoşi. Acolo deţinuţii sabotează şi, dacă nu luaţi măsuri, o să suferiţi».
    Deci, exista poate si teama ca s-ar putea sa o pateasca ei insisi:

    Faptul ca dezvinovatirile lui Cormos sunt presarate cu minciuni e clar, dar e clar si ca acest om habar nu are ce vorbeste in legatura cu numarul de calorii pe care-l primeau detinutii asa cum nu avea habar nici la acea vreme si probabil ca nici nu il interesa:

    “Ordinul suna aşa: «Deţinuţii care îndeplinesc norma primesc 4400 de calorii, cei care nu îndeplineau norma 3200 de calorii, ba chiar de la cei cu 3200 le-a fost scăzut la 2200».”

    Or, un barbat de 1.80 m, 90 kg, 23 de ani, care depune munca grea are necesarul de calorii de aprox. 2800-3000/zi, hrana echilibrata bineinteles. Dupa ce spune el ai zice ca i-au pus la ingrasat! Trebuia sa iasa de-acolo grasuti si infloritori nu subnutriti, distrofici sau sa moara pe capete.

    Dupa ce afirma ca detinutii care nu indeplineau norma primeau 3200 de calorii aflam ca, de fapt, li se taia ratia:

    “Deţinuţii care nu îşi făceau norma primeau pedepse?

    Da, li se tăia raţia. Ministru a dat acel ordin, nu cred că s-a mai dat aşa ordin. Se lua de la cel care nu îşi îndeplinea norma şi se dădea la cel care şi-o făcea.”

    Pe de alta parte aflam de la istoricul Şerban Papacostea ca norma zilnica era de 4 metri cubi de pamant pe zi. ENORM! Sa ne gandim la o suprafata de 4m/4m si inca 4m adancime – aproape de doua ori volumul unei camere de 4/4, sapati cu tarnacopul si lopata! Cati puteau sa fac aceasta norma? Nu se putea face. Apoi dupa pedepsirea prin taierea ratiei a doua zi mai erau in stare de ceva? E clar ca era un regim de exterminare.

    “colonelul Crăciun la proces şi a zis: «Domnule, dacă Cormoş e aici, toţi trebuie să fim aici! Toţi cei care suntem în conducerea penitenciarului. Ştiţi ce se întâmplă acolo?!»”

    PAI, CHIAR ASA ESTE! Adevar a grait!
    Interesanta este constiinta sa deformata. O spune ca sa-l dezvinovateasca pe Cormos dar, in fapt, subliniaza vinovatia tuturor.
    Din pacate nici acum in al 12-lea ceas nu au mai multa constiinta.
    Cu toata vinovatia incontestabila a acestui criminal si a altora ca el principalii vinovati nu sunt acestia. Am impresia ca cineva vrea ca toata atentia sa se indrepte spre ei, insa acestia au fost doar unelte, criminali brutali si lipsiti de omenie, e adevarat, dar unelte!

  5. @admin
    dupa mine,cei ce conduc acum Romania,sunt ramurile copacului rasadit in acele vremuri, in alta parte,in locuri straine de aceasta tara,dar care,si-a intins radacinile peste tot in lume,inclusiv la noi.
    Din aceste radacini,au iesit alti copaci,cu titlu de autohtoni,si care, au caracteristicile si insusirile copacului”mama”.
    acuma stim cu totii,ca orce planta sau copac cu roada buna,este afectat si incepe sa inprumute cate ceva, de la planta,buruiana sau copacul salbatic,care l-a napadit,si care, continua sa iasa din pamant,fara a fi rasadit.
    O analiza din aceasta,ma simt obligata sa stiu.E de datoria mea de roman.

  6. @Daniela:

    de acord, acestia erau uneltele. Dar, pana la urma, cine sunt principalii vinovati?

    @admin:

    e posibil sa fie o pista falsa, adevarul e ca nu ma pricep la chestii de-astea istorice, dar de la oameni care se pricep am inteles ca, pe undeva, e si aici un adevar. In fine, nu stiu cat conteaza, pt ca – si eu sunt de acord cu asta – este cert ca romanii s-au intors cu ura unii impotriva celorlalti, si nu doar prin schingiuiri directe, dar si prin turnatorii, calomnii, tradari, tradari de neam si cate si mai cate… De ce s-a ajuns oare aici? A fost dintotdeauna asa? Astea sunt alte intrebari…

    Cat priveste cauzele legate de pacatele neamului (ca posibil raspuns), in afara de avorturi, s-ar putea sa mai fie si altele. De exemplu, un mare parinte roman contemporan – din pacate nu mai tin minte deloc care dinre ei – relata intr-un interviu cat de socat a fost sa auda la spovedanii(!!) cati oameni au comis adultere (avansa un procent foarte mare – mai ales barbati, dar nu numai) si – aici vreau sa ajung – cati se indeletnicisera cu… vrajitoria (din nou un procent uluitor)! Si astia inca erau dintre cei care se spovedeau! Ba unii continuau sa o faca desi, altfel, frecventau Biserica! El povestea de mediul rural, dar eu am auzit de extrem de multe cazuri de vrajitorie si in mediul urban, ba chiar printre persoane dintre cele mai ONORABILE, la care nu te-ai fi gandit nici macar o clipa! In special femei care apeleaza sau fac chiar ele asa ceva, de regula pentru motive din cele mai triviale.

    In fine, ideea de baza este ca mult apasa asupra neamului faptul ca acesti oameni nu au fost condamnati oficial. Dar tot e bine ca s-au gasit oameni – ca voi, ca Lucia Hossu Longin si ca alti jurnalisti, istorici etc. – care sa investigheze si sa denunte acest trecut teribil din istoria neamului. Ne-am mai usurat astfel povara colectiva…

  7. @Maria:

    exact ce spui tu – foarte bine formulat – imi spunea si mie un amic extrem de competent in materie. Intrebarea, in esenta, este legata de radacinile comunismului. Si aici intram deja in… twilight zone! Iar in zona aia eu totusi cred ca problemele nu se mai pun in termeni exclusiv nationalisti.

  8. Sa nu uitam ca Mircea Vulcanescu ne-a lasat cateva cuvinte cu valoare de testament: SA NU NE RAZBUNATI. La ce folosesc listele? Doar daca am dori sa ne rugam pentru aceia asa cum ne rugam pantru victime. Altfel, ce rost ar avea? Sa fim seriosi, nu numai cei veniti de aiurea au fost/SUNT calai, ci consatenii si concitadinii nostri. Cei carora mai ieri-alaltaieri le-am dat o mana de ajutor. Vorba romanului: pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti. Imi cer scuze, nu-i deloc crestineasca spusa mea, dar din pacate prea adeseori vedem cat este de adevarata.
    Atata timp cat macar un singur om a putut sa treaca prin comunism cu constiinta nepatata, chiar daca nu a facut fapte de eroism, nimeni nu poate da vina pe acele vremuri. Ne vor judeca cei care au putut. La fel si acum. Cine vrea sa fie om este cine nu, cum zice admin mai sus, alege sa fie orice altceva.
    Dumnezeu sa dea rabdare celor napastuiti si sa lumineze mintea celor care napastuiesc, sa se opreasca – eventual sa se si pocaiasca.

  9. Doroteea@

    Vina principala este a celor care au planuit, au dat directivele, au gandit strategia si metodele de exterminare fizica si distrugere morala a elitei romanesti si a celor care ar fi opus orice forma de rezistenta, a celor care au ordonat efectiv aceste lucruri- adica autoritatile de la Moscova si reprezentantii URSS in Romania si membrii conducerii Partidului precum si conducerea aparatului de represiune comunist – Securitatea care a condus anchetele si torturile, instituind teroarea.
    Regimul de teroare si exterminare a fost dictat de sus de la conducerea Partidului iar cei de acolo primeau directive si sugestii de la Moscova. Sa ne amintim de reeducarea de la Pitesti care a fost inventata la Moscova dupa teoriile lui Makarenko iar in Romania a fost condusa si coordonata de Ana Pauker si implementata de Nicholski. Se pare ca exterminarea prin munca, deci si Canalul, ar fi fost ideea lui Gheoghe Gheorghiu Dej. Sa nu-l uitam pe Teohari Georgescu, ministru de interne.
    La toate acestea au contribuit desigur prin tusa de “originalitate” si anumite personaje mai marunte dar cu minti bolnave, brute dezlantuite care au venit in contact direct cu detinutii si au sporit prin cruzimea lor teroarea, dezlantuindu-si pornirile criminale si actionand la bunul lor plac impotriva unor oameni lipsiti de aparare. Acestia din urma trebuie condamnati neaparat dar nu fara ceilalti, ar fi nedrept. Caci nu se poate afirma ca nu s-a dorit, nu s-a stiut sau nu s-a consimtit. Lucrurile erau bine dirijate si se stia foarte bine ce se intampla totul decurgea conform “graficului”. Ar trebui sa se faca un proces al comunismului dar cu condamnarea nominala, chiar post mortem, a tuturor celor care au avut rolurile principale, in toata aceasta salbaticie. De sus in jos, nu doar jos la ultimele nivele.

  10. @Daniela, @cititor:

    personal, sunt de acord cu ambele puncte de vedere.

    Adica, exact ca si Daniela, si eu consider ca este nevoie de un proces autentic al comunismului, cu listele celor raspunzatori, cap-coada – de la cel mai mare la cel mai mic. Si de asemenea sunt de acord ca tortionarii sunt cozile de topor iar mana care le-a manuit trebuie si ea identificata si condamnata. La fel, cred ca este nevoie de un proces de reabilitare pt. victimele comunismului – exact cum au facut francezii in Evul Mediu cu Ioana D’Arc: proces de reabilitare in toata regula si cu toata procedura, dupa moartea ei. Personal, cred ca ar trebui refacut si procesul lui Ceausescu. Indiferent de ce a facut Ceausescu, procesul lui a fost un simulacru. Aceste procese ar trebui sa urmeze proceduri speciale – derogatorii de la regulile comune – dat fiind ca acuzarea si-a spus deja cuvantul.

    In ce priveste celalalt punct de vedere – iertarea – ok, ii iertam si ne rugam pt ei, dar, in afara, trebuie facuta dreptate. Oricum nu mai ai pe cine sa inchizi sau sa executi – marea lor majoritate sunt batrani sau decedati – deci nici nu se pune problema ‘razbunarii’. Aici este vorba de ADEVAR, nu de razbunare. Ori, adevarul trebuie spus pentru ca noi, ca popor, sa putem merge mai departe.

    Evident, ar trebui stabilite niste daune in sarcina mostenitorilor – care si asa beneficiaza de niste averi acumulate prin furt si crima. Dar si fara daune, este imperativ ca acest neam sa isi restabileasca istoria si sa isi recunoasca si corecteze erorile.

    Intr-adevar, initiatorii comunismului au fost straini de neam. Dar daca la nivel colectiv – nu individual – ar fi existat credinta (nu doar formala, ci autentica, ceea ce inseamna curaj, dragoste de aproape si de adevar), multe nu s-ar fi intamplat. Comunismul, pe undeva, poate ca a scos la iveala ca o hartie de turnesol toate neajunsurile mari, urate si grave ale neamului – ne-a aratat, mai exact, CINE SUNTEM, chipul nostru real, cu frumusetea dar si cu bubele lui. Ne-a diagnosticat boala. Acum, cu ajutorul lui Dumnezeu si al pocaintei noastre, nu ne ramane decat sa luam masurile pentru a nu repeta greselile trecutului si pentru a ne vindeca. Dar orice pocainta incepe cu recunoasterea necrutatoare a greselilor.

  11. Exista un aspect foarte important despre care se pomeneste foarte rar, redat in cartea Cel mai iubit dintre pamanteni.

    Dupa 1945 Romania ajunsese in mana aripii internationalist-cominternista (Brukan, Pauker, Neulander…); se lucra la distrugerea a tot ce inseamna element etnic autohton – proces reluat dupa 1989 de emanati.
    Asumandu-si mari riscuri Gheorghiu Dej merge la Stalin si ii acuza pe cominternisti de “deviationism trotzkist de dreapta”. Dupa 2 zile de incertitudini se da verdictul: ranura natzionalist romaneasca in frunmte cu Dej, epureaza PCR de de internationalisti, care in mare parte vor emigra in Israel.
    Dupa eliminarea trupelor sovietice din Romania in 1959, se castiga o oarecare independenta, care va fi folosita pentru crearea unei economii nationale; la standarte comuniste evident.

    Marin Preda, arata ca unul din argumentele folosite de Dej in fata lui Stalin, este “burghezia carcotasa” care submineaza partidul; si intreaba ce sa faca. Atunci se ia decizia construirii canalului, “cu burghezi”.
    Poate cititi si reproduceti textul lui Marin Preda. Se pare ca reda o marturisire a lui Dej.

    Unii istorici considera ca Dej a obtinut in 1952 la Moecova, o victorie la fel de importanta ca Mihai Viteazul la Calugareni. Si axista argumente: planul Valev propus in prima parte a anilor 60 prevedea dezmembrarea Romaniei, asocierea in structuri aeministrativ economice cu vecinii, si transformarea ei in producator agricol. Cu trupe sovietice si cu echipa Pauker care a dat URSS Insula Serpilor fara sa i se ceara….

    Conform unor relatari, Dej ar fi dorit sa se evite excesele, dar Stalin a trait prea mult si vremurile erau cum erau.

    DIN PUNCTUL MEU DE VEDERE CANALUL TREBUIE PUS IN CONTEXT, SI EVALUATE CONSECINTELE POLITICE SI ISTORICE PE TERMEN LUNG !
    Ramane de vazut totusi cata responsabilitate poarta Stalin.

  12. Hruşciov a lansat Planul Valev în august 1963, dar acest plan a fost respins de români.

    Cred că foarte puţini îşi mai amintesc astăzi de furtuna mediatică stârnită în ţările socialiste în anul 1963, când sovieticii au lansat Planul „Valev”. El a fost expus pe larg de Nikita Sergheevici Hruşciov în revista cu circuit internaţional „Komunist”, în numărul din august al anului amintit. Acest plan era expresia unui program al sovieticilor, prin care urmăreau să transforme C.A.E.R.-ul într-un organism economic internaţional, printr-o divizare şi specializare radicală a ţărilor membre în ceea ce priveşte profilul economic al acestora. În esenţă, sovieticii urmăreau să impună ţărilor din nordul sistemului socialist un profil axat pe producţia industrială, iar ţărilor din sud le-au rezervat doar rolul de furnizor de materii prime şi produse agricole.

    Deci acestea urmau să devină un fel de semicolonii a celor industrializate. Hruşciov, în articolul său intitulat „Principiile diviziunii internaţionale ale muncii”, nu s-a sfiit nici să delimiteze destul de precis acest plan-susţinut cu înflăcărare oportunistă de unii lideri ai ţărilor comuniste şi în special de W. Ulbricht. Sovieticii au mers apoi mai departe, astfel că în 1964 au publicat în detalii planul „Valev”, de la realizarea unui „Complex economic interstatal” în zona Dunării de Jos, complex care urma să cuprindă 12.000 kmp din Uniunea Sovietică, 100.000 kmp din sud-estul României şi 38.000 kmp din nordul Bulgariei.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/02/12/uzina-de-exterminare-de-la-canal-martiri-si-tortionari/

    Revenind la actualitate, cel mai puternic decident al Germaniei, Angela Merkel, a sugerat ca statele slabe economic ale Europei, care nu-şi mai pot plăti datoriile, să fie administrate de o putere colectivă a marilor puteri europene, adică aceste ţări să-şi piardă independenţa economică. Ţările din Balcani, de pildă, vor fi administrate de marile puteri şi uite aşa România se va întoarce la stipulaţiile Convenţiei de la Paris din 1858. Sau la prevederile Tratatului de pace de la Paris din 1856, care au pus capăt războiului Crimeei. Şi tot aceste puteri europene vor dicta ce tip de industrie să dezvoltăm sau mai bine zis să nu dezvoltăm pentru a nu le face concurenţă. Vom deveni o masă manevrabilă prin angrenajul consumerismului în schimbul libertăţii. Proiecţia „cordonului sanitar” creat de secolul XX pentru Europa Orientală revine în actualitate. Ce este mai înfricoşător este că, şi din perspectivă rusească, această parte de Europă nu semnifică altceva decât un spaţiu de protecţie şi de filtru sanitar. CAER şi Tratatul de la Varşovia nu au reprezentat altceva.

    http://www.cotidianul.ro/-planul-valev-al-uniunii-europene-125651/

  13. CORECTURA:

    Hruşciov a lansat Planul Valev în august 1963, dar acest plan a fost respins de români.

    http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/planul-valev-facut-praf-de-romania-libera-215633.html

  14. Se inceraca acum sa se stabileasca cat mai clar cine este vinovat (si prin urmare sa se ia masuri, pentru a fi pedepsit) de ororile comunismului la noi in tara. Si s-au gasit acesti tortionari, care mai sunt in viata, carora li se asuma responsabilitatea.

    De fapt este vorba de un intreg organism bolnav. A fost un creier care a luat niste decizii, a fost un trup care a condus la locul faptei, o gura care a turnat, un ochi care s-a inchis sau s-a indreptat spre victima, o mana de fier care a zdrobit s.a.m.d. Tortionarii acestia nu sunt decat niste falange in tot sistemul acesta. A-i condamna (doar) pe ei, si dupa atata timp, nu stiu ce rezolvare poate sa aduca.

    De aceea mi se pare mult mai intelept indemnul lui Mircea Vulcanescu de a nu razbuna. Nu spre asta trebuie sa ne indreptam, nu aceasta ne va aduce indreptarea istoriei prezente, a timpurilor pe care le traim. Din istorie insa trebuie sa invatam ce sa facem sau sa nu facem. Macar de-am reusi! Istoria se repeta, insa oamenii sunt altii.

    Mi se pare gresit sa consideram ca daca taiem “arborele genealogic” al tortionarilor vom curata lumea de rau. Daca credem ca putem face asa, inseamna ca ne taiem craca de sub picioare. E ca si cum consideram ca omul in sine este rau si nu pacatul.

    Pe urma consideram ca pacatele neamului ar fi avorturile care se fac, adulterul, vrajitoria si altele asemenea, si ne uitam cu pietre in mana la fratii nostri. In fapt ne inselam si asa! Ne inselam pentru ca cel mai mare pacat nu este vre-unul enumerat din cele de mai inainte, ci cel care te desparte pe tine de Dumnezeu. La acela trebuie sa ne uitam, si asa, cum spunea Parintele Arsenie Boca, se va mai usura norul de pacate al omenirii, si nu se va mai ingreuna cu osandirea de frate, fie el contemporan, sau nu, cu noi.

  15. Apropo de “arborele genealogic”, daca am merge corect si consecvent pe linia asta, ar trebui sa ajungem inevitabil la Cain… si tare mi-e ca daca insistam sa ne intrebam si legat de Cain, ce il motiva sa isi pizmuiasca si sa isi omoare fratele, sa nu cumva sa ne dea ghes sa-L acuzam pe Insusi Dumnezeu, pana la urma… Cam acolo se poate ajunge daca urmam logica acestor vanatori de vinovati pe linie de sange.

    Gandul nostru nu mergea in directia, Doamne fereste, ca nu ar trebui sa se descopere si sa se spuna adevarul istoric despre cine a orchestrat crimele comunismului (capii din umbra, ideologii si cei care au ticluit si ordonat crimele – in sens larg) – dimpotriva, e nevoie – ci pentru a ne ajuta pe noi sa nu pierdem esenta duhovniceasca a fenomenelor, asa cum ne-a fost ea infatisata chiar de catre patimitorii acelor cumplite torturi. Si, mai ales, a ne ajuta sa invatam ceva din ele despre natura umana in ansamblu, care si astazi, si maine produce si va produce aceleasi roade. Iar daca atunci cand vedem un ticalos, un criminal sau un vanzator – de tara sau de frati -, ne formam reflexul eretic de a gandi: “precis este evreu pe undeva sau macar ungur sau tigan, dar oricum, nu este roman” – ne inselam singuri foarte tare. Fiindca, daca ne lasam cumva in voia pornirilor antisemite, asa cum se intelege, pana la urma nu e exclus sa ajungem sa-L invinovatim pe Dumnezeu (pentru ca inseamna, la rigoare, ca a creat si a ales anume un neam care sa aiba in sange crima, nu?) si nu ca si cum Cain sau Iuda este, potential, in oricare dintre noi. “Neamul lui Cain” nu tine de sange, nu tine de trup, ci tine de rautatea, de viclenia si de necredinta din SUFLETUL omenesc pervertit, dedat satanei. Nimeni nu este predestinat sa fie rau sau sa fie bun, in functie de neam sau de rasa. Iar oricare dintre noi poate fi Cain si poate fi Iuda… Iar noul Israel, Israelul duhovnicesc poate sa cada (si cade foarte adesea) la fel ca si cel vechi. Daca nu intelegem asta, ne temem ca pildele neo-martirilor pot sa treaca degeaba pe langa noi.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/02/19/neamul-lui-cain-neobosit-sufletul-celui-care-cleveteste-lucreaza-ura-muscand-din-sufletele-altora-recomandari-duhovnicesti/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/01/29/eseu-profetic-despre-ce-ne-asteapta-cu-ochii-larg-deschisi-in-intuneric-sau-cum-ne-facem-partasi-uciderii-fratelui-prin-programare-sociala/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/11/01/al-soljenitin-cand-si-de-ce-se-trece-pragul-nelegiuirii-si-de-ce-semintele-cruzimii-nu-au-fost-starpite-din-inimile-noastre-iii/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/05/22/a-cui-este-vina-pentru-toate-nenorocirile-care-ni-se-vor-intampla/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/12/08/parintele-calciu-despre-experimentul-satanic-de-la-pitesti-tinta-a-fost-sufletul-nostru-dar-ultima-batalie-a-fost-castigata-de-dumnezeu/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/11/19/parintele-gheorghe-calciu-pitesti-dupa-pitesti/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/07/09/vindecarea-slugii-sutasului-sau-despre-un-pagan-care-ne-da-lectii/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/06/30/sluga-sutasului-predica-audio-text-arsenie-muscalu-man-cornu/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/10/10/de-ce-avem-conducatori-tiranici-si-episcopi-nevrednici-raspunsul-categoric-de-la-duhul-sfant-%e2%80%9efiindca-nu-am-gasit-altii-mai-rai%e2%80%9d/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/04/06/fiecare-dintre-noi-poate-fi-un-iuda-cum/

  16. Vrajitoriile (de tot felul, astazi si cele mai “moderne”, New Age) si avorturile pe scara larga (sau toate nedreptatile strigatoare la cer si toate omuciderile, pana la urma) sigur ca au efecte mult mai grave asupra intregului neam, dar si acestea decurg din altceva, decurg din parasirea lui Dumnezeu dimpreuna cu inchinarea, implicita, la alti dumnezei, la idoli diversi, care poate sa atinga si grade mai grave si mai diabolice. Si atunci cand nu se comit cele mai cumplite fapte, insa e de ajuns perseverarea multa vreme in idolatrie, in adulter duhovnicesc (“curvie”), fara pocainta, ca cel-rau sa ia drepturi asupra noastra. Si, intr-adevar, cei care nu am facut avorturi sau vrajitorii nu putem sa ne culcam pe urechea ca suntem cumva fara vina pentru caderea in robie a intregului neam.

  17. eu nu am vrut sa spun asta. Ca sa se inteleaga corect: eu am facut avort. Deci nu arunc cu piatra, ci atrag atentia – eu ca si multi altii – aupra unor naravuri colective, practicate pe scara larga, care slabesc rezistenta neamului la rau. Sigur ca nu ne putem culca pe-o ureche si sunt prima care se teme de ispitele ‘de dreapta’. Numai ca si cu pacatele astea exista nuante: una e sa te inseli, alta e sa te inchini si sa te vinzi direct diavolului pe tine si pe urmasii tai…

    In rest, subliniez diferenta intre ‘adevar’ si ‘razbunare’. Ioan Ianolide si atii ca el au scris tot ce au scris tocmai pt a SE STI. Ni s-a spus ‘iertati’, dar ni s-a spus si ‘nu aruncati margaritarele voastre porcilor’. E un echilibru fin intre cele doua, pt ca e clar ca noi asta am facut. Suntem in faza in care ‘porcii’ s-au intors si ne sfasie. Nu doar le-am dat margaritarele, dar refuzam sa stim cine sunt ei. Una e sa ma rog pentru cei rataciti, alta e sa ma arunc in bratele lor, sa le dau ograda mea pe mana si sa-i las sa prolifereze. Sunt de parere ca sufletele noastre trebuie sa ierte si sa se roage, dar in exterior sa ne luam masurile de aparare si sa fim ‘vigilenti ca serpii’, pt a nu ne risipi margaritarele (atatea cate mai avem).

  18. In rest, subliniez diferenta intre ‘adevar’ si ‘razbunare’. Ioan Ianolide si atii ca el au scris tot ce au scris tocmai pt a SE STI. Ni s-a spus ‘iertati’, dar ni s-a spus si ‘nu aruncati margaritarele voastre porcilor’. E un echilibru fin intre cele doua, pt ca e clar ca noi asta am facut. Suntem in faza in care ‘porcii’ s-au intors si ne sfasie. Nu doar le-am dat margaritarele, dar refuzam sa stim cine sunt ei. Una e sa ma rog pentru cei rataciti, alta e sa ma arunc in bratele lor, sa le dau ograda mea pe mana si sa-i las sa prolifereze. Sunt de parere ca sufletele noastre trebuie sa ierte si sa se roage, dar in exterior sa ne luam masurile de aparare si sa fim ‘vigilenti ca serpii’, pt a nu ne risipi margaritarele (atatea cate mai avem).

    Sigur, asta e altceva, nu incape discutie. Si, de fapt, se leaga si de ce incercam sa spunem si noi. Ca sa ne pazim, trebuie sa recunoastem raul dupa duhul si dupa lucrarea lui, nu dupa aparente si apartenente exterioare. Fiindca raul cel mai parsiv si perfid este cel care se insinueaza si inoculeaza printre noi si chiar in noi. Bun, e limpede ca cineva, undeva, sus, da drumul la niste bolovani. Cu asta nu avem ce face, nu putem opri sa se intample. Intrebarea este cum facem sa recunoastem si sa ne pazim, de exemplu, de aceia care se dau drept “aparatori ai cetatii”, printre cei mai inversunati si care, de fapt, prin duhul si mijloacele lucrarii lor, daca suntem atenti la fapte si nu la vorbe, vedem ca ei de fapt ajuta ca bolovanii aceia sa se rostogoleasca si sa cada cat mai precis si mai repede peste noi si peste copiii nostri, iar pe ei sa ii ocoleasca, daca se poate.

  19. @ doroteea:

    … sau, ca sa preluam metafora-parabola evanghelica citata de tine, porcii aceia, cei mai periculosi dintre ei, sunt dintre noi si printre noi. Si nu stiu ce orbire a patimilor ne face sa-i luam drept caini de paza sau chiar mielusei. Tocmai de aia le lasam mai usor margaritarele. Ca daca s-ar arata cu totul si pe fata drept porci, cine s-ar mai increde in ei? Si cu toate astea… in duh si in lucrare se arata, insa nu de prima data si numai pentru cine nu si-a pierdut un minimum discernamant duhovnicesc, care vine dintr-o elementara sinceritate cu sine insusi, din ceva bun-simt (moralitate, caracter, omenie etc) unit cu putina trezvie…

    Si, Doamne fereste, putem fi sa ne transformam si noi in porci mistreti pentru altii, in anumite conditii. De multe ori ajunge sa avem putina putere, putina stapanire asupra altor oameni sau, doar, sa ne pierdem echilibrul, luciditatea, discernamantul din cauza predarii noastre in mana patimilor. Uneori plecand de la lucruri foarte mici.

  20. @admin:

    De acord intru totul.

    Asa e, sarcina ortodocsilor romani din ziua de azi nu e usoara, pt ca lupta pentru propriul suflet trebuie sa se desfasoare in paralel cu reactia fata de cotropirea tot mai sufocanta a raului. Pt ca acum suntem somati de evenimente sa reparam prin solidaritate eroarea nationala a individualismului, cum spunea si Florian Colceag. Si mai ales pt. ca raul are aceasta putere perfid contaminanta – deci cu atat mai Sus trebuie tintiti ochii si inimile noastre pentru a nu pierde, prin mandrie, judecati, dezbinare sau alte rataciri, busola in vremuri atat de furtunoase si tulburi.

  21. Se stie dintotdeauna ca raul nu poate sa castige teren, numai daca se infatiseaza sub masca binelui. Asa ca merge inainte cu tot felul de lozinci, ca favorizeaza clasa muncitoare (eradicand burghezia), ca este aparator al cetatii si detinator absolut al Adevarului, s.a.m.d. Culmea este ca, cu intelepciune serpeasca, iti promite sa te scoata tocmai el din rau, si uneltirile de care da dovada le arunca, ca o maciuca, in carca altuia. Insa, vorba lui Eminescu: toate-s vechi si noua toate… Neamul lui Cain urmeaza firul rosu al istoriei (a se vedea si Ioan Ianolide, Detinutul profet) si nu s-a oprit in perioada comunista, si nu se va opri nici la noi!

    Privitor ca la teatru
    Tu în lume sa te-nchipui:
    Joace unul si pe patru,
    Totusi tu ghici-vei chipu-i,
    Si de plânge, de se cearta,
    Tu în colt petreci în tine
    Si-ntelegi din a lor arta
    Ce e rau si ce e bine.

    Asadar acestea fiind inca de la inceputul omenirii, este lesne de inteles ca ceea ce avem de facut este de a urma cuvintele Evangheliei, cuvintele Duhului care, desi cerul si pamantul vor trece, ele vor ramane in veac. Si aici as aminti in mod particular ceea ce Sfantul Apostol Pavel a scris in Epistola sa catre Efeseni, dar si pentru noi toti:

    Fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii. (Efeseni 6, 10-18)

  22. Da. Apropo, Domnul a spus sa fim intelepti ca serpii, dar nu vicleni. Mai grava decat viclenia sarpelui este insa rautatea si cruzimea veninoasa a “puilor de vipera”.

  23. @cititor,
    Ideea cunoasterii a acestui arbore genealogic,mi-a venit ,pentru ca am nevoie, sa stiu.Nu razbunarea,sta la baza acestei cunoasteri,ci datoria, de urmas al acelor 10%, din populatia de frunte,a acestui popor.
    Toti stim ,cine au fost turcii,tatarii,austro-ungarii,si toti ceilalti care ne-au cotropit si subjugat ,de-a lungul istoriei.Personal,n-am auzit ca vre-un roman,sa se razbune pe cei enumerati mai sus.Stiu insa,ca noi i-am iertat,chiar daca unii dintre ei,continua si astazi,sa atace acest popor bland si primitor.
    Acum,ne confruntam cu un paradox;-nu stim cine sunt EI ,si de unde vin.
    Stim totusi,ca se inmultesc cu trecerea timpului,si usor,usor,incep sa ni se substituie.Nu mai stim, cine-i vanatorul si cine-i vanatul,nu mai putem distinge, negru de alb.
    Am sentimentul, ca avem de-a face cu o armata nevazuta,fara o denumire precisa,si pe care o numim ,asa dupa cum ni se sugereaza[comunisti,socialisti,U.E.,FMI,partide politice ,etc.].Intre toi acestia,este o legatura,o continuitate,un fir rosu , ale carui capete ,eu nu le vad,nu le stiu.
    AM nevoie sa stiu,care este radacina lor,ma intelegeti?
    Macar atat sa fac ,pentru memoria acelor martiri.Doamne,ajuta/

  24. Cand am spus “intelepciune serpeasca”, trebuie sa precizez ca nu ma refeream la pasajul evanghelic (pe care il voi cita mai jos), ci la acea intelepciune fatarnica, sinuasa si alunecoasa, care te prinde si te strange de gat, vrand sa te lasa fara suflu duhovnicesc. Si, dupa ce face “treaba” asta, vrand sa se arate nevinovat ca porumbelul, hotul striga: “hotul!”.

    Insa este bine sa ne amintim ceea ce ne-a spus Domnul, fara sa inversam cuvintele sau sa le despartim:

    Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi; Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi.Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide.Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui. (Matei 10, 16-22)

  25. @Maria:

    ca urmasa a celor 10% esti nu doar binecuvantata, dar si perfect indreptatita la niste raspunsuri.

    Ideea avansata de tine este, dupa mine, foarte interesanta si puncteaza mai in adanc. Tin mine ca si @Petra a facut undeva o observatie asemanatoare: existenta unui straniu ‘fir rosu’ (sau ma rog, ‘fuccsia’ :), ca sa nu se interpreteze restrictiv) ale carui radacini coboara adanc in istorie si a carui continuitate nu poate sa nu uimeasca. Mi-ar placea ca @Petra sa revina asupra ideii, si, in general, cei care au o informatie istorica mai consistenta. Nu e vorba aici de a ‘vana vrajitoare’ (si cu atat mai putin evrei sau mai stiu eu ce/cine). E vorba de un tipar care denota ceva si pe care, poate, oamenii abia acum incep sa-l priceapa.

    Apropo de bioetica (oarecum off topic, dar nu gasesc acum topicul respectiv): Bush a cerut la un moment dat concluziile unor experti cu privire la consecintele progresului tehnologic in medicina si la stabilirea unor principii bioetice intemeiate stiintific. Consiliul respectiv a livrat prin 2009 un volum de concluzii extrem-extrem de interesante si pertinente, argumentate inclusiv pe baze religioase – cu privire la eutanasie, celule stem, nanotehnologie, fertilizare in vitro, mame purtatoare, transumanism etc. etc. etc..

    Ce s-a intamplat cu Consiliul? http://en.wikipedia.org/wiki/The_President's_Council_on_Bioethics

    Citez: ‘In June 2009, President Barack Obama’s administration informed members of the Council that their services were no longer needed.[3] Through a spokesperson, Obama made clear that he intended to replace the committee with a body that “offers practical policy options” rather than philosophical guidance.[3]

    (sigur adminii o sa indice locul de pe site unde gasim informatia :). Eu insa acum am aflat-o, si simt si eu nevoia sa o impartasesc cu cineva interesat, na!)

  26. @ maria

    Intelege, te rog, ca ceea ce cauti nu are sens! E ca si cum vorbesti de o rasa pura de romani. Aceeasi idee au avut-o si nazistii, cu rasa lor alba si perfecta.

    Si daca tot facem aluzie la regnul vegetal, atuncea sa luam aminte de aici ca exista polenizarea, adica poti fi tu de neam bun, dar daca incrucisarea se face cu un soi mai putin bun, ce rezulta? Sa nu intram acum in detaliile geneticii…

    Oare stii tu din ce neam era Iuda? Din acelasi cu al lui Hristos! Si asta nu l-a impiedicat s-L vanda pe Domnul. A beneficiat de toata invatatura de care au beneficiat toti Apostolii, venita de la insusi Hristos, si asta nu l-a oprit de la tradare!

    Prin urmare incearca sa te izbavesti de aceasta curiozitate care nu este mantuitoare.

  27. admin@, Corina@

    De acord intru totul in problema cu “arborele genealogic”. Nu este doar o pista falsa ci si o capcana a diavolului, caci “lupta noastra nu este impotriva trupului si sangelui, ci impotriva duhurilor rautatii”(Efes. 6, 12).
    In ceea ce priveste un proces al comunismului cu condamnarea celor responsabili pentru faptele lor nu pentru sangele lor, cred ca este foarte necesar. Ar trebui sa se faca cu deplina reabilitare a victimelor comunismului care sunt eroii, martirii si Sfintii nostri unii dintre ei. Nu e vorba de razbunare ci de o restabilire a adevarului pentru ca poporul nostru sa poata merge inainte, asa cum a spus Doroteea. Adevarul trebuie spus raspicat.
    Vedem ce presiuni se fac si astazi si cum continua sa fie denigrati martirii nostri. Daca ne gandim doar la presiunile pentru retragerea cetateniei de onoare lui Valeriu Gafencu sau piedicile care se pun pentru a nu se da numele lui Petre Tutea unei strazi din Timisoara, etc. intelegem ca lupta continua. Lor le datoram toate acestea dar si noua insine si copiilor nostri, cred eu.

  28. Maria,
    imi cer iertare daca v-am suparat. Daca aveti impresia ca asta va ajuta… Oricum, sunteti o persoana binecuvantata daca aveti inaintasi care merita sa fie cinstiti. Nu lasati ca ceva din lumea asta nedreapta sa va umbreasca aceasta bucurie.
    Insusi Alexandru Soljenitan spune ca nu trebuie sa uitam raul facut, pt ca altfel, urmasii nostri vor ajunge sa creada ca orice rau este permis si vor trai intr-o lume la fel de rea ca iadul (imi cer scuze, nu am timp sa caut citatul exact dar stiu ca l-am mai pus pe situl acesta de vreo doua ori).
    In comentariul anterior aveam in vedere si un alt aspect al neomeniei, mai actual, mai din zilele noastre, mai intre asa-zisi crestini.
    Inca o data, va rog sa ma iertati!

  29. @ Maria

    Iarta-ma, te rog, dat fiindca ultimul meu comentariu a fost cam dur. Sunt sigura ca vei gasi peste asteptari un raspuns la ceea ce cauti in cartea Detinutul profet de Ioan Ianolide. Daca nu o ai la indemana, fragmente se pot gasi si pe net.

  30. “şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt. ”

    Ceva ceva tot o fi si cu radacina asta. Poate conteaza totusi a cui mladita esti.

    “16. Iar dacă este pârga (de făină) sfântă, şi frământătura este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt.
    17. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi tu, care erai măslin sălbatic, ai fost altoit printre cele rămase, şi părtaş te-ai făcut rădăcinii şi grăsimii măslinului,
    18. Nu te mândri faţă de ramuri; iar dacă te mândreşti, nu tu porţi rădăcina, ci rădăcina pe tine.
    19. Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile, ca să fiu altoit eu.
    20. Bine! Din cauza necredinţei au fost tăiate, iar tu stai prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te;
    21. Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa.
    22. Vezi deci bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: Asprimea Lui către cei ce au căzut în bunătatea Lui către tine, dacă vei stărui în această bunătate; altfel şi tu vei fi tăiat.
    23. Dar şi aceia, de nu vor stărui în necredinţă, vor fi altoiţi; căci puternic este Dumnezeu să-i altoiască iarăşi.
    24. Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul cel din fire sălbatic şi împotriva firii ai fost altoit în măslin bun, cu atât mai vârtos aceştia, care sunt după fire, vor fi altoiţi în însuşi măslinul lor.

  31. “sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc neleguirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele”

  32. @ Daniela:

    Subscriem. Acestea erau nuantele necesare, sau macar o parte dintre ele.

    Asupra altora ar merita revenit, fiindca am sesizat ca, in afara de “cititor” si de Corina, nu au fost intelese sau luate in seama nici in discutia de aici, nici in altele, din alta parte, mai ales cele legate de ce invatam noi in prezent, cum folosim/aplicam aceste experiente ca o grila duhovniceasca de citire a intamplarilor de astazi din jurul nostru sau de pe pielea noastra.

    Din pacate, din tot ceea ce am observat constant, la modul general, in acesti ani de cand se vorbeste de sfintii inchisorilor si se scot la iveala toate aceste exemple eroice si martirice, in cea mai mica masura se arata o receptivitate fata de lectiile duhovnicesti desprinse din ele si pe incercarea de a le lua cumva in viata noastra. Si tocmai de aceea nici nu prea suntem vrednici sa pretindem canonizarea lor, fiindca, probabil, nu i-am cinsti asa cum se cuvine, neintelegandu-i. Iar la unii se vede parca, din pacate, chiar un refuz incrancenat de a trece peste logica razbunarii si de a intra in logica asumarii.

    De pilda, ce actualitate vedem in astfel de relatari si invataminte?

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2014/02/10/parintele-iustin-parvu-patimirile-unui-monah-in-inchisorile-comuniste-interviu-inedit-1991-torturi-reeducare-provocatorii-odiosi-sinistri-denunt-dezbinare/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/06/20/parintele-iustin-parvu-viata-temnitele-comuniste-amintiri-arestarea-condamnarea-suferinta-invataminte-inchisoare-nicio-ora-de-suferinta-in-puscarie-nu-a-fost-zadarnica-video/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2014/01/17/galina-raduleanu-familia-ortodoxa-daca-vrei-sa-l-stapanesti-pe-om-ucide-i-intimitatea-constiinta-inainte-de-toate-inchisoarea-mica-si-inchisoarea-mare/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/02/08/ioan-ianolide-radacini-si-portrete-ale-fenomenului-reeducarii-idei-si-pilde-valabile-si-pentru-zilele-noastre/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/03/07/nicolae-purcarea-urla-haita/

    etc etc. etc.

    Si nu e o intrebare retorica…

  33. Eu nu cred ca Maria se referea la evrei. Nu e un subiect care are legatura cu nationalitatea/etnia etc..

  34. Pomenirea dreptului cu laude… asa se face ca pana astazi cunoastem numele saracului Lazar, nu si pe cel al bogatului, insa stim ce a facut atat unul cat si celalalt.

    Am recitit intre timp cateva fragmente din Detinutul profet, pe care as vrea sa le amintesc aici:

    In Vechiul Testament exista un fir alb al inspiratiei divine si un fir rosu al conceptiei materialist-umaniste-rasiale. Vechiul Testament incepe cu deosebirea dintre Abel si Cain si continua cu deosebirea dintre neamuri si Israel.[…]

    Un fir rosu apare si in istoria crestinismului, alaturi de unul alb si impotriva celui alb.[…]

    Lupta este inevitabila si necrutatoare intre puterile binelui si ale raului. Puterile binelui il invoca pe Dumnezeu, iar puterile raului lucreaza cu Satana. Duhul Sfant actioneaza prin puterile binelui, iar duhul necurat actioneaza prin puterile raului.

    Raul are o mare putere de seductie si multe argumente, incat este greu sa i se reziste de catre oameni slabi la minte, slabi de inima si slabi in credinta. Raul in lume vine din inima oamenilor, trece prin mintea lor si ajunge sa stapaneasca voia lor. Robiti raului oamenii gusta satisfactia raului. Robind constiintele, raul devine spritualitate neagra a lumii, care-i conduce destinele pe calea pierzarii.

    Raul devine principiu, criteriu si mod de viata si de ordine istorica. Raul se organizeaza si devine putere, putere peste constiinte, putere peste lume. Raul nu se declara ca rau ci se justifica drept bine, dar dupa rezultatele lui nefaste el se demasca. Raul nu spune ca vine de la diavol, dar refuza sa se inchine lui Dumnezeu si prin asta isi dezvaluie reaua credinta. Raul minte vorbind adevar, raul face rau justificandu-l ca bine, raul urateste lumea desi se prezinta ca un estet. Raul este ipocrit cu risipa de inteligenta, dar vine o vreme cand el se vadeste gol-golut, respingator si inspaimantator.

    Oamenii pot transforma lumea fie in rai fie in iad. Aceste doua forte tind sa guverneze lumea si batalia este toatala. In mod nevazut la batalia istorica participa Hristos, dar si Satana, iar in chip vazut oamenii, folosind toata capacitatea lor, se organizeaza in forte ale lui Hristos si ale lui Antihrist.

    Tot binele si tot raul din lume se categorisesc fie in forte crestine, fie in forte anticrestine.

    Confruntarea apocaliptica nu trebuie vazuta ca un razboi propriu zis, desi are acest aspect, ci ca tentativa de a stapani lumea din toate punctele de vedere: spiritual, politic, economic, cultural, social, stiintific, si militar. Exista deci o inclestare apocaliptica pe plan politic, pe plan economic, pe plan artistic, in gandirea filosofica, in formele stiintifice, in oranduirile sociale, cat si in conflictele militare.

    Biruinta lui Hristos, si deci a crestinatatii trebuie sa fie deplina in toate laturile si domeniile vietii omenesti.
    […]
    Cele de mai temut forte apocaliptice se afla in sanul crestinatatii si s-au nascut in conflict cu Hristos, constiente de anticrestinismul lor.

  35. @ Doroteea:

    Ma rog, nu mai conteaza, ideea este sa incercam sa vedem dincolo de oameni sau structuri ce anume mecanisme din natura umana se lasa pervertite, in ce circumstante, din ce motive si pana la ce (lipsa de) limite. Cum se poate cadea in abrutizare sau demonizare si cat de rau putem cadea si noi? Vorba lui Soljenitan: Cum devine omul rau si cum poate ramane sau redeveni bun? Care sunt caile de a rezista in fata dezlantuirii satanice? Si de ce ingaduie Dumnezeu toate aceste atrocitati? Si cum va fi la urmatoarea, iminenta, prigoana? Si… cum vom fi noi atunci? Dar cum suntem acum? Acestea credem ca sunt o parte din intrebarile esentiale la care ne provoaca – si ne cerceteaza – Dumnezeu prin acest nou nor de marturii infricosate si despre care ar trebui sa discutam.

  36. Intrebare:

    speta nr. 1: te loveste unul cu masina, pt ca era beat. Scapi – printr-o minune. Ce faci? Il denunti la politie sau il ‘ierti crestineste’ (riscand sa recidiveze si sa loveasca pe un altul)?

    speta nr. 2: vecinul muta incet-incet gardul pana te pomenesti ca s-a si instalat pe jumate din curtea ta. Ce faci? Il actionezi in judecata, sau ii dai si camasa si il ‘ierti crestineste’?

    speta nr. 3: stii ca un grup de colegi s-au organizat si fura din piesele de schimb produse de fabrica la care lucrezi. Ce faci? Ii denunti, sau ii ‘ierti crestineste’ si ii lasi sa fure in continuare, punand o rugaciune pt. ei?

    speta nr. 4: seful ii face un scandal nemeritat unuia dintre colegi. Stii ca seful este ambalat ca urmare a unor calomnii indreptate impotriva colegului respectiv si ca scandalul este exagerat. Totusi, omul isi risca postul, iar calomniatorii se bucura de credibiliate in fata sefului. Daca intervii, risti sa zbori si tu. Ce faci? Iti expui calm dar ferm punctul de vedere in apararea victimei, sau ‘pui’ o rugaciune in gand si Il lasi pe Dumnezeu sa intervina, gandind filozofic la lupta ancestrala dintre Bine si Rau?

    Daca la majoritatea intrebarilor ati ales varianta b), veti intelege cauzele profunde ale marasmului in care se gaseste Romania anului 2014.

    Raspunsul corect era: c) il ierti crestineste, pui o rugaciune pt el si pt tine sa te lumineze si ajute Dumnezeu si, DEOPOTRIVA, cu inima eliberata de ura, REACTIONEZI FERM si DILIGENT. Inclusiv, cand e cazul (si de cele mai multe ori E cazul) prin denuntarea fata de restul comunitatii a hotilor/calomniatorilor; pt ca nu esti numai tu in joc, ci si colegii, vecinii, neamul si urmasii tai.

    (in dovedirea solutiei de mai sus, recomand, cu titlu exemplificativ, lectura despre Avva Ghelasie din Patericul Egiptean)

  37. @admin:

    acum am vz raspunsul vostru, ‘spetele’ mele n-au venit in replica, pe bune!

    Dar va rog sa le publicati, pt ca mi se par o tema de reflectie profunda pt noi, astia care chiar ne dorim sa se schimbe ceva.

    O spun nu pt ca vreau sa fac pe desteapta, ci pt ca, prin natura profesiei mele, intalnesc o multime de situatii si am avut ocazia sa observ diverse tipare de reactie si sa trag niste concluzii…

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare