SAMBATA SFANTULUI TEODOR (“COLIVEI”). Predica Parintelui Ioanichie Balan (audio + text): Nu cumva sa intindeti mana in blid strain! MAI BINE SARAC SI CURAT DECAT CU CONSTIINTA DISTRUSA! Sa nu va vindeti credinta!

8-03-2014 Sublinieri

CE SIMBOLIZEAZA COLIVA?

s560x316_coliva

Predica Parintelui Ioanichie Balan la Sambata Sfantului Teodor (1997):

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

“Iubiţi credincioşi,

Cu mila Bunului Dumnezeu am trecut o săptămână din Sfântul şi Marele Post, care e format din şapte săptămâni. Prima săptămână şi ultima se numesc “săptămânile mari”. Săptămâna aceasta se cheamă [“alba”] – prima săptămână a Postului Mare pentru că se posteşte în mod deosebit, pentru că toţi credincioşii în această săptămână – aşa era cândva! – lăsau lucrul şi mergeau la Biserică şi ascultau Canonul Mare, posteau până seara, alţi două, alţii trei zile, şi chiar unii până sâmbătă, fiecare după a lui putere şi după darul pe care l-a luat. Săptămâna ultimă se cheamă Săptămâna Mare sau Săptămâna Sfintelor Patimi când trăim momentele cele mai sfinte ale Patimilor şi Răstignirii Domnului nostru Iisus Hristos. Şapte săptămâni de post au rânduit Sfinţii Părinţi pentru că numărul 7 este un număr sfânt. Şapte Sfinte Taine, şapte săptămâni de post, şi aşa mai departe. Altfel, a şasea zi din prima săptămână, sâmbăta întâi a Sfântului şi Marelui Post se mai numeşte şi “sâmbăta colivei”.

Iată cum s-a născut istoria şi tradiţia colivelor în Biserică: acum 1700 de ani, când era împărat la Constantinopol Iulian Păgânul, se mai cheamă în greceşte Paravatul [Apostatul] sau Lepădatul de Hristos. El întâi a fost creştin, a învăţat carte multă, dar avea multă mândrie şi când a ajuns împărat a dat poruncă ca toată lumea să se închine la idoli, la statui, cum aţi mai auzit. Şi iată că a pus peste tot această poruncă. Şi a venit o dată începutul Postului Mare. Ce s-a gândit împăratul păgân? – l-a îndemnat satana. Şi a trimis pe toţi dregătorii din oraşe să stropească cu sânge de la măcelării, de la cărnurile acelea închinate la idoli, la diavoli, să stropească toate alimentele din piaţă, cu sânge, aşa cum ai stropi cu aghiasmă la noi, ca să necinstească hrana poporului şi să spurce pe creştini. Ei bine, Dumnezeu nu Şi-a lăsat poporul şi într-o noapte Sfântul Teodor Tiron, marele mucenic, purtător de biruinţă, care a pătimit în secolul 3 pentru Hristos, s-a arătat unui sfânt mitropolit, Ioan al Efaitelor, şi i-a spus: „Du-te în cetate şi anunţă poporul lui Dumnezeu care crede în Hristos să nu cumpere nimic din piaţă, din târguri, pentru că sunt stropite şi jertfite idolilor. Mâncărurile sunt necurate.” Şi atunci a zis: „Dar ce să mănânce poporul?” Erau sute de mii! Oraşul Constantinopol a fost dintru început un oraş foarte mare, capitala Imperiului. Şi atunci i-a spus: „Să mănânce colivă!” „Ce-i aceea colivă?” „Este grâu fiert. Să fiarbă grâu, să mănânce toată săptămâna care cum poate, că altfel se întinează de cele jertfite idolilor.” Şi a făcut aşa, a anunţa Sfântul Ioan poporul, preoţii, parohiile, bisericile, mănăstirile, şi care cum puteau se fereau să cumpere ceva. Şi aşa Dumnezeu, prin Sfântul Teodor Tiron, care ne-a dat această tradiţie a colivei în Biserică, sau grâului fiert, i-a scăpat de întinăciunea idolească.

Să învăţăm, deci, şi noi de aici un lucru foarte important. tn4_spm_a2747Mai întâi: coliva simbolizează unitatea – că sunt mai multe boabe la un loc – unitatea credincioşilor, care sunt ca o colivă duhovnicească, toţi creştinii de peste tot sunt una în credinţă, în crez, în gândire, în trăire, în fapte bune, în smerenie şi, mai ales, în iubire. Degeaba suntem toţi ca o unitate, dacă fiecare are mintea lui, fiecare merge după capul lui, fiecare îşi face crezul lui, fiecare își face legile lui. Deci simbolic, coliva închipuieşte toată lumea creştin-ortodoxă, care crede în Acelaşi Dumnezeu, mărturisesc acelaşi crez, poartă aceeaşi Sfântă Cruce și se împărtăşesc din acelaşi Sfânt Potir. Hristos este coliva noastră duhovnicească, Trupul lui Hristos este hrana noastră cea duhovnicească, credinţă cea curată ortodoxă este pâinea şi nădejdea mântuirii noastre. Să nu cumva satana să spurce credinţă noastră, dragostea noastră, casele noastre, sufletele noastre, copilaşii noştri, ortodoxia noastră s-o întineze cu fel de fel de răutăţi!

Şi care ar fi acelea? Sunt de tot felul! Mai întâi sunt cei care seamănă altă credinţă. Chiar acum câteva zile am auzit că într-un sat de pe aici erau câţiva adventişti, în judeţul Neamţ, aici, nu tare departe de noi, la vreo 40 de kilometri. Şi au apărut nişte sectanţi de departe şi au zis: „Vă duceţi la oamenii din sat, că toţi sunt săraci, le dăm dolari, să vină la adventişti.” Adică să lepede ortodoxia, duminica, Învierea, Biserica, Crucea, pe Maica Domnului, şi să vină la ei. Şi unii, din cei mai săraci, ce şi-au spus: Păi dacă ne dau bani, mă duc la ei. După ce-mi dau bani, vin la voi. Facem târg, oltenesc, cum s-ar spune. Să nu se facă una ca asta! Te-ai dus la sectă, sectant ai rămas. Şi diavolul a pus gheara pe tine! Cum adică, te lepezi de Cruce ca să iei dolari?! Şi să ştiţi că am avut în mai multe locuri treaba asta! Mai ales ţiganii, oamenii săraci, necăjiţii: „Păi dacă-mi dă acela banii, şi tot nu-mi dă Biserica..” Păi nu-ţi dă Trupul lui Hristos Biserica? Nu-ţi dă Sfânta Împărtăşanie? Nu-ţi dezlegă păcatele? Nu-ţi sfinţeşte viața? Nu-ţi botează copiii? Nu te duce la mormânt cu Crucea? Ce vrei să-ţi dea mai mult Biserica? Ţi-L dă pe Hristos! Vrei să-ţi dea şi parale Biserica? De unde să-ţi dea? Biserica e a poporului! Nu-i aşa?

Ei bine, acum oamenii au început să dea de gustul diabolic al banului. Şi exact aşa suntem: „Dacă-mi dă, mă duc acolo.” Să nu cumva să facă careva una ca asta, că acela este fiu al Paravatului, al lepădaţilor, al ateilor, al sectelor, și nu mai vede lumina, chiar dacă se întoarce el înapoi. De ce să faci comerţ? Nu uitaţi, va veni vremea când acum banul conduce lumea! Cine-mi dă ceva, la acela mă duc. Nu putem să spunem tot acum, sunt mult mai multe şi urâte, dar totul are fondul acesta: banul! Îmi dă dolarul… E cel mai blestemat banul diavolului! Rămânem în sărăcia noastră, dar avem bogăţia noastră în Hristos, cu bisericile noastre, cu mănăstirile noastre, cu ţărişoara noastră, cu leul ăsta prăpădit… Rămânem aici! Suntem cei mai bogaţi de-om rămânea legaţi de Hristos şi de Biserică. Nu cumva să întindeţi măna în blid străin! Sau mă duc la acela că-mi dă cutare, dincolo îmi dă cutare, dincolo îmi pune fata la serviciu și aşa mai departe… Şi apoi îşi bate joc de ei! Este urgia pământului!

De aceea spuneam: coliva care are o istorie a ei, pe care am spus-o acum, este un simbol duhovnicesc. Mai bine sărac şi curat, cum se spune, decât mai bogat cu trei dolari, şi aceia rupţi in buzunar, şi cu conştiinţa distrusă! Ferească Dumnezeu! Rămâneţi cu mintea şi cu inima la Dumnezeu!

Suntem cei mai bogaţi când ne uităm în sus la soare, la Bunul Dumnezeu. Iar cei care mănâncă şi beau şi zac în toate răutăţile şi umblă numai după avere, săracii, moarte bună n-au niciunul. Ferească Dumnezeu să cădem în patima aceasta iudaică, păgână! Noi suntem cu Hristos! Pâinea noastră, coliva noastră este Trupul şi Sângele Domnului! Bucuria noastră este că Maica Domnului se roagă pentru noi! Tăria noastră este credinţa şi rugăciunea de zi şi de noapte către Hristos! Puterea noastră este Sfânta Cruce! Mângâierea noastră este Duhul Sfânt care ne mângâie! Părinţii noştri sunt preoţii şi duhovnicii care vă păstoresc, fiecare cum poate, acolo. Deci suntem bogaţi în Hristos! Nu ne trebuie banii nimănui! Să-i ţină ei, să-i pună pe pieptul lor. Noi avem pe Hristos. Şi avem o ţară aşa de frumoasă şi de binecuvântată…! Să n-o vindem pe doi dolari, cum o vând alţii! Nici să nu vă vindeţi credinţa pentru că vă întinde unul o cârpă, ferească Dumnezeu! Să gustăm din coliva lui Hristos, adică din dreapta credinţă ortodoxă şi veţi fi cei mai bogaţi oameni din lume!

Apoi altă învăţătură a istorie colivei în lume este şi aceasta: creştinii buni ştiu să postească şi se roagă. Creştinii buni duc viaţă curată până după Sfintele Paşti. Gata, şapte-opt săptămâni trăim ca fraţii! Creştinii ştiu să se spovedească şi la început de post şi la sfârşit de post şi să primească de două ori, dacă sunt vrednici, Sfânta Împărtăşanie! Dacă nu ei, măcar bunicile bătrâne şi copilaşii micuţi! Un copilaş care posteşte cu mama alături şi-i smerit şi-i cuminte şi-i curat, de ce să-l ţinem numai la Paşti? În primele două săptămâni o dată, către sfârșitul postului încă o dată… Cine ştie zilele omului…?

Apoi creştinul bun în posturi mai citeşte la Sfânta Psaltire! Asta-i bucuria noastră: rugăciunea! Şi Psaltirea-i cea mai importantă carte de rugăciuni, mai importantă decât Ceaslovul. Cu Psaltirea ardem pe diavol. Cu Psaltirea alungăm pe diavol. Cu Psaltirea liniştim casa. Cu Psaltirea se alungă demonii şi vrăjitoriile. Dar şi celelalte rugăciuni: şi Ceaslovul, şi acatistierul… Dar nu uitaţi de Sfânta Psaltire mai ales în posturi! Şi mai ales seara târziu sau la miez de noapte! Minuni se fac cu Psaltirea! Prețuiți-o! Şi dacă mai adaugi câte-o zi de post sau până către seară, ce bine ar fi…! Ce putere are credinţa în casa aceea unde este şi post şi citire din Psaltire şi pace şi linişte și se citeşte şi din cărţi sfinte… Munceşte omul mult-puţin, cu credinţă, şi-aduce acasă numai munculiţa lui, se mulţumeşte cu de toate! Iar cei care sunt lacomi, c-avem şi din ăia care (…) s-au dat la negustorie şi zic hai să-şi vândă mai ieftin fata şi femeia pentru parale… Sunt lucruri pe care le-auzim şi ne facem cruce cu amândouă mâinile, cum se spune, de ce mai auzim acum! Ei bine, câţi dintre noi în săptămâna întâi din Postul Mare, dintre românaşii noştri, n-au ţinut săptămâna asta televizoarele deschise? Câţi dintre cei pătimaşi şi dintre cei tineri n-au stat la televizoare, la filme de distrus nopţile? C-au venit cei nebotezaţi să ne spurce casele şi copiii prin televiziune, prin filme spurcate, prin de toate…

Deci: ori gustăm din coliva lui Hristos, din dreapta credinţă, din viaţa creştinească, din post, din spovedanie, din citirea cărţilor sfinte, din milostenie la săraci, ori mâncăm şi gustăm din cele jertfite diavolului, adică din filme de desfrâu, din beţii, din certuri… Chiar săptămâna asta au fost procese, şi s-au dus ortodocşii noştri: „Păi ce, mă duc, poate câştig procesul, cu grădina, cu mama, cu fratele…” Vedeţi? Aceştia nu sunt creştini ortodocşi, cei care şi în săptămâna întâi din post și în tot Postul Mare au procese şi se dau la beţii şi se dau la desfrânări! Nu! Ei au fost ortodocşi! Iar noi să rămânem curaţi!

Veţi vedea pe viitor că or să vină şi în casă să te silească: „Uite, îţi dau atâţia dolari, vino la secta noastră!Să ştiţi şi aceasta, iubiţi fraţi: sectele sunt grupări politico-satanice! Nu sunt grupări religioase! să nu cumva să greşiţi şi să ziceţi: „Vai, ce frumos e la ei!” Nu, ei sunt oameni hipnotizaţi. Nu ştiţi ce înseamnă hipnoză. Este o forţă satanică prin care se ia mintea omului simplu și naiv din cap. Şi-i bagă câteva idei sectare, antihristice, în cap. Şi omul acela umblă ca bezmeticul, nu ştie nici unde-i răsăritul, nici unde-i apusul. Şi bat unii la uşile noastre: „Hai la iehovişti!”, „Hai la adventişti!”, „Hai la nu-ştiu-unde!”, „Hai la diavol!”. Luaţi aminte: se apropie anii cei mai de pe urmă!

Deci iată, foarte pe scurt v-am spus ce trebuie să faceţi. Să gustăm din cele sfinte pe care ni le oferă Biserica! Să ne păstrăm în iubire şi în smerenie şi în viaţa curată cu toţii, să fim ca o colivă vie cu îngerii şi cu sfinţii din cer! Iată vine o mămăligă crudă, ne luăm după acela, după acela, că ne promite cutare, acela nu ştiu ce ne mai dă, hai că parcă-i mai bine încolo, dă-ţi fata după nu-ştiu-cine. Eu mă duc prin alte ţări şi acolo se păgânesc bieţii români… Rămâneţi acasă! Avem pământ binecuvântat! Nicio ţară din Europa, din câte ştiu eu, nu are pământurile şi locurile şi mănăstirile şi tradiţia noastră sfântă ortodoxă!

Se dă un război extraordinar împotriva ortodoxiei şi a ţărilor ortodoxe. Unii cu televiziunile și cu desfrâurile, cu filmele pornografice; alţii cu discotecile; alţii cu muzica aceasta satanică; alţii cu yoga; sectele, care mai de care, hai să-i topim pe ortodocşi! Acum să vedem cine va rezista! Şi toţi vor rezista care se vor ţine de Sfânta Cruce, care or asculta de Biserică, care or ţine sfintele posturi curat, care s-or spovedi regulat şi cât mai des, care or citi cărţi sfinte, care or iubi Sfânta Evanghelie şi or ţine canonul preotului, cu citire la Psaltire, cu mătănii, după putere, fraţilor. Nimeni nu spune atâta sau atâta. Cât poţi! Posteşti mai mult, slavă lui Dumnezeu că ţi-a dat putere! Eşti mai slab, posteşti puţin, slavă lui Dumnezeu, şi acela e primit de la Dumnezeu! Cât se poate!

Iar în săptămâna a doua, a treia şi în celelalte până la Florii, la noi aşa este rânduiala: la călugări cinci zile se mănâncă fără ulei, sâmbăta, duminica – cu ulei. La mireni: lunea, miercurea şi vinerea – fără ulei, deci trei fără ulei, patru cu ulei. Şi în rest, la biserică, care cum putem, acasă mai tăcem, Psaltirea s-o citiţi măcar două-trei catisme, dacă nu poate mama, fata mamei, dacă n-are mama fată, are un băiat, are tata un fecioraş, pune-i să citească acolo, ori un acatist, ori Paraclisul Măicuţei Domnului, ori o catismă la Psaltire, mai du-te la schitul cel mai apropiat, mai pune acolo un pomelnicuţ, mai pune o lacrimă, mai pune o lumânare, întoarce-te la căsuţa ta, pupă icoanele şi Sfânta Cruce – eşti cu Hristos, eşti fericit! Nu mai plânge după dolari! Sunt banii cei mai blestemați din lume! Să plângem pentru păcatele noastre şi să ne bucurăm că Hristos e cu noi, că ne-a dat o ţară sfântă şi binecuvântată, că avem păstorii din sate şi din oraşe, avem preoţi peste tot, are cine să vă mângâie, cine să vă mai mustre oleacă, cine să vă dea un cuvânt de folos, aveţi şi cărţi sfinte, aveţi de toate!

Deci iubiţi-vă, împăcaţi-vă şi să trecem Sfântul şi Marele Post cu toată râvna, cu toată curăţia, cu toată sfinţenia! Care s-au pregătit săptămâna aceasta, unii s-au împărtăşit ieri, alţii azi şi alţii mâine. Care n-au putut prima, atunci a doua săptămână. Care n-au voie decât o dată, atunci la Paşti, să aştepte Sfintele Paşti. Care nu au voie nici atunci, să nu se descurajeze. Să-şi facă canonaşul, să se ducă la duhovnicul lor şi să asculte. Iar pe copilaşii aceştia micuţi şi nevinovaţi, împărtăşiţi-i de două ori; fetiţele, tinerii curaţi şi neîntinaţi de păcat, de două ori, fraţilor! Bătrânii, bolnavii, de două ori! Aveţi rude, poate, bolnave, pe la azile; mai umblaţi de la unii la alţii, duceţi cuvântul lui Dumnezeu şi un dram de dragoste şi o bucăţică de pâine duceţi la cel bolnav care zace prin spital. Şi spuneţi de Hristos. Acum toate spitalele au preoţi, să-i spovedească, să-i împărtăşească.

Şi aşa om trăi în iubire şi în credinţă curată şi de-om gusta din cele sfinte ale lui Hristos, care înseamnă: rugăciunea, Sfânta Spovedanie, Sfânta Împărtăşanie şi trăirea în dragoste, Hristos Dumnezeul nostru, Care-i Paştele noastre, va rămâne în veci cu noi şi nici demonul, nici păgânii, nici sectele, nici cei văzuţi, nici cei nevăzuţi nu vor putea să ne biruiască! Aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu!”

Pr-Ioanichie-Man-Sihastria

Legaturi:

***

***


Categorii

1. Slider, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Ioanichie Balan, Portile Iadului, Sambata mortilor (Mosii), Triodul si Postul cel Mare, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

15 Commentarii la “SAMBATA SFANTULUI TEODOR (“COLIVEI”). Predica Parintelui Ioanichie Balan (audio + text): Nu cumva sa intindeti mana in blid strain! MAI BINE SARAC SI CURAT DECAT CU CONSTIINTA DISTRUSA! Sa nu va vindeti credinta!

  1. Nimeni nu poate să urce,
    (Prin văzduhuri), pân’la cer,
    Făr’să-și facă aripi (sfinte),
    Dintre toţi acei ce pier.

    Către moarte calea’i scurtă.
    E’n cădere. E’n ușor.
    Calea către cer e’n cruce.
    Cere aripi, (că e zbor).

    Nimeni n’a urcat vre’odată
    Dintre cei de pe pământ,
    Fără aripile crucii,
    (Pilotaţi de Duhul Sfânt).

    Zborul cere învăţare.
    Cere trudă, iscusință,
    Maximul inteligenţei,
    Ochi de vultur și voinţă.

    Calea morţii-i prăbușire.
    E’n plăcere. E’n ușor.
    (In contrariul celor care
    Sunt cerute pentru zbor).

    Și puţini sunt cei din lume,
    Care’nvaţă, pe pământ,
    Ca să zboare (și să urce),
    Sus, în cer, prin (Duhul Sfânt)

    Și n’ajung, să se înalţe,
    (În tăriile de sus),
    Decât cei care-L ascultă
    Și’l urmează pe Iisus.

  2. “Iată cum s-a născut istoria şi tradiţia colivelor în Biserică: acum 1700 de ani, când era împărat la Constantinopol Iulian Păgânul, se mai cheamă în greceşte Paravatul [Apostatul] sau Lepădatul de Hristos. El întâi a fost creştin, a învăţat carte multă, dar avea multă mândrie şi când a ajuns împărat a dat poruncă ca toată lumea să se închine la idoli, la statui, cum aţi mai auzit.”

    Iulian a avut o viata mult mai austera decat ceilalti imparati si este suficient sa citim cate ceva din ce a scris, ca sa vedem ca dispretuia mandria!
    Ar trebui sa nu pierdem din vedere contextul in care Iulian a renuntat la crestinism.
    Iulian a fost coleg de scoala, in Atena, cu Vasile cel Mare si Grigore de Nazians. El a devenit imparat in anul 361, cand Arianismul era curentul dominant in randul crestinilor, si a fost asasinat in 363. Dezgustul lui Iulian fata de crestinism era de fapt cauzat de erezia Ariana, care a continuat si dupa moartea sa!
    In 372 Imparatul Valens l-a trimis pe prefectul Modestus in Cappadocia pentru a-l obliga pe Vasile cel Mare sa treaca la Arianism! Sa nu uitam ca Vasile cel Mare impreuna cu Grigore de Nazians ramasesera singurii episcopi ne Arieni!

    Iata ce spunea Iulian despre crestinii acelor vremuri, pe care ii numea Galileeni:
    “I had imagined that the prelates of the Galilaeans were under greater obligations to me than to my predecessor. For in his reign many of them were banished, persecuted, and imprisoned, and many of the so-called heretics were executed … all of this has been reversed in my reign; the banished are allowed to return, and confiscated goods have been returned to the owners. But such is their folly and madness that, just because they can no longer be despots, … or carry out their designs first against their brethren, and then against us, the worshippers of the gods, they are inflamed with fury and stop at nothing in their unprincipled attempts to alarm and enrage the people.”

    “By the gods I do not want the Galileans to be killed or beaten unjustly nor to suffer any other ill. I do, however, state that the god-fearing (theosebeis) should be preferred to them … honour should go to the gods and to the men and cities that worship them.”
    http://en.wikiquote.org/wiki/Julian_(emperor)

    Dupa cum vedem, Iulian vorbea cu stima despre crestinii “cu frica de Dumnezeu” (theosebeis) pe care ii considera preferabili Galileenilor.

  3. Regretabil ca, judecatile noastre lumesti, inspirate de – duhul acestei lumi – vor sa “scuze” parca, ceea ce Sfintii Parinti, inspirati de DUHUL SFANT – au condamnat – fara echivoc.

    Mai stiu pe unii, rataciti foarte, carora le era mila de “bietul” Iuda – vanzatorul – care (zic ei) a recunoscut faptul ca “a varsat sange nevinovat”.

    No comment!

  4. Un documentar excelent despre viata sfantului Vasile cel Mare si crimele ereticilor Arieni din acele vremuri, asa cum au fost consemnate de un calugar grec din acele vremuri:
    http://www.youtube.com/watch?v=wB_CbJDjFkk

    Faptele sunt mai importante decat opiniile si comentariile…

  5. Pingback: PREDICA PARINTELUI IOANICHIE BALAN la Duminica a IV-a din Postul Mare – INDRACIREA PRIN PATIMI si LUPTA CU DIAVOLUL. “Traim intr-o lume dirijata de nevazutii demoni si de vazutele lor slugi, care o conduc spre satanizare” -
  6. Pingback: SFANTUL IOAN RUSUL, robul cel liber prin iubirea lui Hristos, marturisitorul si facatorul de minuni, PRIETENUL CEL VIU AL CELOR BINECREDINCIOSI. Predici, acatist si paraclis AUDIO si documentar VIDEO despre viata sfantului -
  7. “coliva simbolizează unitatea – că sunt mai multe boabe la un loc – unitatea credincioşilor, care sunt ca o colivă duhovnicească, toţi creştinii de peste tot sunt una în credinţă, în crez, în gândire, în trăire, în fapte bune, în smerenie şi, mai ales, în iubire.”

    Am gasit cateva citate despre unitate, credinta, suferinta, dragoste si transformare, care merita citite cu luare aminte:

    Simti credinta doar atunci cand o pierzi caci iti lipseste, nodul divin ce leaga lucrurile.

    Hrana esentiala a spiritului nu vine din lucruri ci din ceea ce lega lucrurile intre ele.

    Nu astepta nimic de la omul ce munceste pentru propria sa viata si nu pentru vesnicia lui.

    Omul inferior inventeaza dispretul.

    Daca ceva ti se opune si te face sa suferi, continua-ti cresterea, inseamna ca prinzi si te transformi. Fericita acea suferinta care te face sa te nasti din tine insuti.

    Daca vrei sa te inalti, macina-te in lupta cu conflictele tale: ele conduc spre eternitate. Suferinta te inalta, atunci cand o accepti.
    Nu exista amnistie divina care sa te scuteasca de a deveni. Ai dori sa fii; nu vei fi decat in eternitate, dupa ce vei fi fost plamadit si vei fi devenit din actele tale, caci omul, vezi tu, se naste greu.

    Pentru a exista un copac inflorit, trebuie mai intai sa existe un copac, iar pentru ca un om sa fie fericit, trebuie inainte de toate sa fie un om.

    Dragostea adevarata incepe acolo unde nu mai astepti nimic in schimb.
    Nu confunda dragostea cu delirul posesiei, care aduce cea mai crunta suferinta caci, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul proprietatii, care este contrariu dragostei.

    Daca obligi oamenii sa cladeasca un turn impreuna, ii vei transforma in frati. Daca vrei sa se urasca, arunca-le graunte…

    Antoine de Saint Exupery
    http://relaxare.wordpress.com/2010/04/16/antoine-de-saint-exupery/

  8. Pingback: MARTURII despre FERICITUL PARINTE IOANICHIE BALAN, marele duhovnic de la Sihastria Neamtului: “Multa grija avea de noi!”. DUIOSIE SI FERMITATE -
  9. Pingback: Avertismentele profetice ale Parintelui Ioanichie: “SA NU RAVNITI LA FERICIREA CELOR DIN OCCIDENT! E vremea sa ne rugam! Vremea s-a scurtat, anii cei grei s-au apropiat“. CAT TIMP MAI POATE DAINUI ROMÂNIA? -
  10. Pingback: FEMEIA GARBOVA ASTAZI: Un popor garbovit de ploconiri, linguseli, LIPSA DE VERTICALITATE; o omenire tip “Prikoke”, COCOSATA DE PACATE si MANIPULATA sa se simta “LIBERA” cand este mai ROBITA si sa fie fericita SCORMONIND IN GUNOAIEL
  11. Pingback: TRADAREA LUI IUDA PRIN SARUT FATARNIC si formele posibile de NECREDINCIOSIE din partea noastra: “Dar si noi insine oare nu Il tradam adesea pe Hristos?“. FIDELITATEA MARTURISITOARE – CONDITIA MANTUIRII | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: Predica Parintelui IOANICHIE BALAN (†22 nov. 2007) la PILDA BOGATULUI CARUIA I-A RODIT TARINA: “Bogatia noastra este dreapta credinta ortodoxa pe care o ataca in toate ziarele cei care nu sunt ortodocsi, cei care cred in bani! Nu cu noi se lupta,
  13. Pingback: SA NE RUGAM SFANTULUI IOAN VALAHUL, ocrotitorul tinerilor, PAZITORUL CURATIEI TRUPESTI, MANGAIETORUL CELOR STRAINI SAU INCHISI, aparatorul dreptei-credinte, GRABNIC AJUTATOR CELOR IMPRESURATI DE “ispitirile farmecelor trupeşti” si de “a
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate