SFANTUL IUSTIN POPOVICI: “Sa transformam fiecare clipa libera a vietii noastre macar intr-un suspin de rugaciune”

22-06-2011 Sublinieri

Atunci când nu e împreună cu Dumnezeu, omul este tot­deauna jucărie a diavolului. Şi diavolul se distrează cu el: fie îi umple sufletul cu gânduri necurate, fie îi aşază în ini­mă dorinţe rele, fie îi aprinde limba de vorbe murdare, fie îl predispune spre clevetire, bârfe, tâlhărie, desfrânare şi orice altă faptă rea. Şi în acest fel se continuă până când omul îşi va aminti de Dumnezeu, va veni la biserica lui Dumnezeu şi va cădea înaintea lui Dumnezeu. Atunci el este în întregi­me în cer, nu-l pot ajunge nici păcatele, nici dracii, nici răul omenesc pământesc. Atunci este apărat de către îngeri, de către Sfinţii lui Dumnezeu, care prin focul rugăciunilor lor ard tot răul care se ridică împotriva lui din lume şi din iad, de la oameni şi de la diavol.

Ştiţi oare, fraţilor, care este cea mai înfricoşătoare ar­mă omenească pe pământ, armă nebiruită şi atotbiruitoare? Rugăciunea! Căci prin rugăciune omul îşi încredinţează lui Dumnezeu întregul suflet, toată inima, toată viaţa, şi Dumnezeu devine Apărătorul şi Purtătorul lui de grijă. Ce pot face atunci oamenii sau dracii? Nimic! De aceea Domnul ne-a şi poruncit: „Rugaţi-vă neîncetat“.

În biserică, în biserica lui Hristos ne încredinţăm pe noi înşine prin rugăciune lui Dumnezeu şi El ne învaţă Adevă­rul Său Dumnezeiesc veşnic, Binele Său Dumnezeiesc veşnic… Şi cu cât mai mult se roagă omul lui Dumnezeu, cu atât mai mult simte în sine puterea de a se opune oricărui rău, oricărui păcat, oricărui demon. Iar aceasta se întâmplă din cauză că prin rugăciune omul creşte tot mai mult în tot bi­nele Dumnezeiesc, în tot adevărul şi dreptatea Dumnezeiască. Şi în toată bucuria duhovnicească. Şi nimeni nu-i poate lua această bucurie şi fericire, nici pe pământ, nici în cer.

În această lume suntem la război: ne luptăm pentru via­ţa veşnică prin sfintele virtuţi, îndeosebi prin rugăciune şi răbdare. De aceea sarcina noastră principală este să ne în­armăm cu rugăciunea neîncetată. Iar aceasta se obţine prin silinţa noastră continuă către rugăciunea neîncetată, prin si­linţa întregii noastre puteri duhovniceşti, până când rugă­ciunea va deveni respiraţia de fiecare clipă (secundă) a su­fletului nostru. Să transformăm fiecare clipă liberă a vieţii noastre măcar într-un suspin de rugăciune, într-un strigăt de rugăciune, într-un plâns de rugăciune. Porunca atotmântuitoare a Evangheliei este să ne rugăm neîncetat. Vrei ca gân­durile tale să fie curate şi sfinte? Încheie fiecare gând prin rugăciune.

Pentru voi cel mai important este să vă umpleţi mintea de rugăciune, astfel încât fiecare gând să se verse de la sine în rugăciune, să se încheie cu rugăciunea. Din mintea unită, împletită şi contopită cu rugăciunea, ca dintr-un izvor curat şi luminos totdeauna vor ieşi şi se vor revărsa gânduri cu­rate şi sfinte: ea va gândi cu Hristos Dumnezeu. Pentru nevoitorul iubitor de Hristos idealul este atins deja pe pământ: fiecare gând să-l închei cu Domnul Iisus Hristos – Dumnezeu şi Om. În acest scop se cuvine să ne rugăm la început cu rugăciuni scurte, ca acestea: „Doamne Atotmilostive, învaţă-mă să mă rog”, „Doamne, dă-mi să privesc lumea prin rugăciune”. Rugăciuni de acest fel trebuie să înălţăm către Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, către marii sfinţi, îndeosebi către Sf. Ioan Gură de Aur. Cel mai adesea însă se cuvine să te rogi cu acea rugăciune care se va lipi de inimă sau o va încălzi“.

(Sursa online: Unde se termina rugaciunea, incepe pacatul… : Despre rugăciune – Sfântul Iustin Popovici)

Legaturi:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Sfantul Iustin Popovici

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

23 Commentarii la “SFANTUL IUSTIN POPOVICI: “Sa transformam fiecare clipa libera a vietii noastre macar intr-un suspin de rugaciune”

  1. Dă-mi Doamne inimă smerită
    Dă-mi sete după pocainţă
    Dă-mi suferinţa nemplinirii
    Poruncilor întru credinţă.

    Dă-mi adâncirea’n mine însumi
    Prin trudele despătimirii
    Să-mi vad și să-mi cunosc adâncul.
    Dă-mi râvnele desăvârșirii.

    Fă-mi gându’adâncă rugăciune
    Și cugetare, și căinţă
    Să ard de dorul împlinirii
    Desăvârșirii în credinţă.

    Umple-mi Tu inima Iisuse
    Cu adâncimea rugăciunii
    Neâncetate, ce dă viaţa
    Și pacea Ta, în iadul lumii.

    Că fără ea mă cred și vrednic
    Și-mi fericesc deșteptăciunea
    Și-mi construiesc (dreapta credinţă)
    Prin “eu” ca să m’admire lumea.

    Îmi fac din Tine argumente.
    Din legea Ta justificare
    Și din dorinţe pătimșe
    Convingerea reformatoare,

    Ori fac din legea Ta osândă
    Cu judecaţi “fără greșeală”
    (Care acuză chiar și sfinţii)
    Cu râvnă și cu’îndrăzneală,

    Ori îmi zidesc ortodoxia
    Cu zgomot și’n exterior
    Ori îfierez orice nuanţă
    (În semeni), ca învăţător,

    Ori prin puţinul dinafară
    Ajung să socotesc deajuns
    (Cât am făcut ortodoxește)
    Și c’am ajuns chiar foarte sus.

    C’adânci, subţiri și’atât de’ascunse
    Sunt vicleniile’nșelării
    Încât nu-i suflet ca să scape
    De grozăviile căderii.

    De nu trăiesc sub jugul rugii
    Al fricii că oricând greșesc
    Nu simt nevoia rugăciunii
    Și n’am de ce să mă căiesc.

    Nu simt nici lipsa și nici cursa.
    Nu-mi văd și nu-mi cunosc pacatul
    Ci nemplinirile și lipsa
    Și răul care-l face altul.

    Deaceia-Ţi cer Doamne Iisuse
    Și permanenţa rugăciunii
    Și înţelegerea vieţii,
    Prin Tine, nu prin duhul lumii.

    Că fără rugă neîncetată
    Și focul aspru al căinţei
    Nu urc către desăvârșire
    Și nu port crucea pocăinţei.

  2. A 9-a Rugăciune umilincioasă către Domnul nostru Iisus Hristos.

    Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul meu: plouă în inima mea roua Darului Tău; să adape aceasta mintea mea, şi să o împodobească pe ea cu florile umilinţei, ale smereniei, ale dragostei şi ale răbdării. Şi ce zic acestea? Că iată rugăciunea mea este neputincioasă, şi păcatele mele sînt mari şi tari. Păcatele mele mă necăjesc pe mine, şi neputinţele mele mă silesc a striga Ţie:

    Cela ce ai deschis ochii orbului, deschide ochii minţii mele, ca totdeauna să văd frumuseţea Ta. Cela ce ai deschis gura asinului lui Valaám, deschide-mi gura mea spre lauda şi slava Darului Tău. Cela ce ai pus hotar mării, Cuvântul poruncii Tale pune-l hotar inimii mele, prin Darul Tău, ca să nu se abată în dreapta sau în stânga de la poruncile Tale. Cela ce ai dat apă în pustie norodului celui nesupus şi împotrivă-grăitor, dă-mi mie umilinţă, şi ochilor mei lacrimi, ca să plâng ziua şi noaptea în vremea vieţii mele cu smerită cugetare, şi cu dragoste, şi cu inimă curată.
    Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne, şi dăruieşte-mi din sămânţa cea sfântă a Darului Tău, ca să-Ţi aduc Ţie mănunchi de umilinţă. Deci slavă Ţie, celui ce mi-ai dat mie, ca să-Ţi aduc Ţie. Auzi, Doamne, rugăciunea robului Tău, pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor Tăi, când îţi aduc mărturisirea aceasta.

    Greşit-am la Cer şi înaintea Ta, Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, şi nu mai sînt vrednic a mă chema fiu al Tău, nici a căuta şi a vedea înălţimea cerului de mulţimea păcatelor mele, nici a numi numele Tău cel prea-slăvit prin buzele mele cele păcătoase. Că nevrednic pe sine-mi m-am făcut Cerului şi pământului, pe Tine întărâtându-te, Săpânul meu cel bun. Pentru aceea mă rog Ţie, Doamne, să nu mă lepezi pe mine de la faţa Ta, nici să Te depărtezi de la mine, ca să nu pier. Că de nu mi-ar fi ajutat mie mai-nainte Darul Tău, eu aş fi pierit; şi eram acum ca şi cum nu aş fi fost. Că după ce Te-am părăsit pe Tine, nu m-a întâmpinat pe mine zi bună. Că ceea ce întru păcate se pare că este zi bună, şi decât înseşi cele amare prea amară este. Şi de nu îmi va ajuta mie acum acelaşi Dar al Tău, eu iarăşi voi fi ca şi cum nu sînt. Pentru aceea tare nădăjduiesc că mă vei împuternici pe mine cu Darul Tău, Doamne Dumnezeul meu, ca să mă grijesc de mântuirea mea. Pentru care şi cad la Tine rugându-mă:

    Sprijineşte-mă pe mine, cela ce m-am rătăcit din calea dreptăţii. Varsă peste mine mulţimea îndurărilor Tale, ca peste fiul cel curvar, că mi-am ruşinat viaţa mea, risipind bogăţia Darului Tău. Miluieşte-mă, Dumnezeule, şi nu pomeni răul pentru viaţa mea cea înrăutăţită. Îndură-Te spre mine ca spre curva şi spre vameşul şi spre tâlharul. Că aceştia pe pământ fiind s-au urgisit de toţi, iară tu, Doamne, i-ai primit pe dânşii, şi locuitori ai desfătării Raiului i-ai făcut. Deci primeşte-mă şi pe mine, netrebnicul robul Tău, şi pocăinţa mea, că şi eu m-am urgisit de toţi. Că ai venit nu pe cei drepţi să-i chemi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă. Că Ţie se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.

    A P A N T H I S M A

  3. Pingback: Război întru Cuvânt » SFATURI DUHOVNICESTI DE LA PARINTELE PROCLU (I): “Duhul Sfant se lasa simtit pe masura ce duce cineva viata de pocainta”
  4. Pingback: Război întru Cuvânt » SFATURI DUHOVNICESTI DE LA PARINTELE PROCLU (II): “Nimic nu face pe Duhul Sfant a se salaslui in inima cuiva, decat a trece cu vederea neajunsurile altora” » Război întru Cuvânt
  5. Pingback: CUM SA NE RUGAM? Ne invata ca nimeni altul... PARINTELE ARSENIE PAPACIOC: "Avem nevoie de o prezenta continua a inimii, asta este esenta rugaciunii..." (si VIDEO)
  6. Pingback: Pilda prietenilor slabanogului: SA NE RUGAM NEINCETAT, CU INDRAZNEALA SI STARUINTA. SA NE RUGAM SI PENTRU CEI CARE NU SE ROAGA!
  7. Pingback: CARE RUGACIUNI SUNT FACATOARE DE MINUNI? (I)
  8. Pingback: Raspunsurile Parintelui Teofil Roman despre RUGACIUNEA LIBERA, POSTUL ECHILIBRAT si LUPTA CU OBOSEALA SI IMPIETRIREA INIMII: “Dumnezeu nu asteapta de la noi poezii, ci asteapta inima noastra asa cum este” (si AUDIO) -
  9. Pingback: ACATISTUL SFANTULUI CUVIOS IUSTIN POPOVICI (14 iunie) -
  10. Pingback: Sfantul Iustin Popovici: SFINTELE TAINE NU AU NUMAR: “Toate in Biserica sint Sfinta Taina, toate: de la lucrul cel mai marunt, pina la cel mai mare” -
  11. Pingback: CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL DESPRE RUGACIUNE. Pr. Marian Vild si Pr. Gheorghe Oprea ne introduc in tainitele unei carti-eveniment (VIDEO, Libraria Sophia) -
  12. Pingback: INCEPUTUL TRIODULUI. Predicile Sf. Iustin Popovici la Duminica vamesului si fariseului despre PUTEREA SMERENIEI SI A RUGACIUNII. “Mandria este dumnezeul acestei lumi! Trebuie lupta pe viata si pe moarte cu acest balaur” -
  13. Pingback: DUMINICA SFANTULUI GRIGORIE PALAMA. Parintele Petroniu Tanase si Arhim. Simeon Kraiopoulos despre RUGACIUNEA MINTII, VEDEREA LUMINII NECREATE SI TRAIREA VIETII LUI DUMNEZEU -
  14. Pingback: SFANTUL IUSTIN POPOVICI, binevestitorul si marturisitorul Dumnezeu-Omului (†14 iunie) – 120 de ani de la nastere, 35 de ani de la adormire -
  15. Pingback: Parintele Teofan Munteanu in Familia ortodoxa despre LUCRAREA RUGACIUNII in vremea “firescului caderii” generale, PRIGOANA si PIEIREA NEAMULUI: “Suntem putini, suntem ‘turma mica’. Si vom deveni si mai putini” -
  16. Pingback: RUGACIUNEA PENTRU CEILALTI: “De ce te gandesti doar la tine, bunul meu copil, si nu te gandesti putin si la lumea care sufera? Cati nu striga in aceasta clipa: ‘Ajutor! Ajutor!’ si nu exista nimeni langa ei ca sa-i ajute?” -
  17. Pingback: Cuviosul Paisie Aghioritul ne invata CUM SA NE RUGAM PENTRU CEILALTI (II) – Rugaciunea CU DURERE IN INIMA pentru cazuri concrete si pentru toata lumea -
  18. Pingback: PARINTELE IULIAN PRODROMITUL – cuvinte de folos in “Lumea monahilor”: “Stati inaintea lui Dumnezeu si graiti-I din preaplinul inimii voastre“ -
  19. Pingback: ACATISTUL SFANTULUI CUVIOS IUSTIN POPOVICI (14 iunie) | Cuvântul Ortodox
  20. Pingback: Conferinta de la Optina a PARINTELUI IOACHIM PARR despre RUGACIUNE (video si traducere): “Nu-L vei iubi niciodata pe Dumnezeu si nu te vei ruga niciodata cu adevarat daca nu incetezi sa te iubesti pe tine insuti” (PRIMA PARTE) | Cuvântul Orto
  21. Pingback: SFANTUL IUSTIN DE LA CELIE despre misiunea ascetica a Bisericii: “ASCETII SUNT SINGURII MISIONARI AI ORTODOXIEI. Nevoinţa este singura ei scoala misionara. PUNE-TE IN SITUATIA CELOR INDURERATI, PLINI DE TRISTETE SI DE NECAZURI…” | Cuvâ
  22. Pingback: Arhim. Paisie de la Hilandar: “ROAGĂ-TE ȘI NU ÎNCETA SĂ TE ROGI! INGRĂDEȘTE-TE CU RUGĂCIUNEA! Dacă omul nu face din rugăciune ritmul vieţii sale, sunt mici şansele să iasă biruitor din luptele duhovniceşti” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate