Suflete… schimbate la fata (1): Alexandru Tudor. MARTURISIREA DE CREDINTA SI MINUNILE DIN VIATA UNUI ARBITRU ROMAN DE FOTBAL

5-08-2011 Sublinieri

„Vezi ca o singura cinste ai! Si daca ai pierdut-o nu mai poti s-o cumperi inapoi”

Interviu cu arbitrul Alexandru Tudor

“De paine si circ e nevoie pentru a conduce vulgul. Fotbalul este circul…

Dar si...

Stiu oameni in fotbal cu adevarat adanci sau macar apropiati de Dumnezeu, dar care nu fac publica aceasta chestiune. Sunt multi. Dar cei de calitate sunt cei discreti. Care fac bi­nele si il tin pentru ei. Sa il stie doar Dumnezeu”.


“Arbitru de Diviza A din 1997 si pe lista FIFA din 2001, Alexandru Tudor e vestit in lumea fotbalului. E vestit mai ales pentru rigoare si pentru numarul de cartonase acordate. In spatele acestei duritati afisate se gaseste un om corect si serios, dar mai ales foarte exigent cu sine. Si aceasta exigenta izvoraste dintr-o constiinta crestina curata si foarte treaza, dintr-o credinta bine asezata si mai ales dintr-o fierbinte dragoste de Hristos. Cand vorbeste despre Dumnezeu, Alexandru Tudor se lumineaza la chip si tresalta de bucurie. Este zgarcit la cuvinte si foarte retinut la relatia cu presa, asa ca a trebuit sa abuzez de relatia de prietenie pentru a obtine acest interviu. Totusi nu a fost tocmai lucrul cel mai usor de facut…
– Inca inainte de a ne cunoaste, mi-a atras atentia persoana ta au­zind declaratia cuiva care a spus mai demult catre presa: “Sunt foarte feri­cit ca o sa arbitreze Tudor, pentru ca este un om al lui Dumnezeu si atunci nu imi fac probleme”.

– Prefer sa nu fiu aproape de chestiunile mediatice. As prefera sa stau in apropiere de cele duhovnicesti.

– Totusi, ca persoana publica, nu poti sa te feresti total de media…

– Da, insa incerc sa stau departe cat pot. Si mai ales de declaratii publice care s-ar putea sa nu poata fi in­totdeauna perfect adevarate.

– Atunci, trecand la chestiuni du­hovnicesti, imi amintesc cuvantul unui parinte care spunea: “Eu nu inteleg fotbalul… Atata energie… atata efort ca sa ajungi la minge si, cand ajungi la ea, ii dai cu piciorul”.

Da, nici eu nu inteleg ce caut in fotbal la momentul asta. Dar nu am blagoslovenie sa ies.

– De la duhovnic?

– Da.

– Si e bine in fotbal?

– E bine pentru ca, din punctul meu de vedere, iti ofera un drum catre Dumnezeu. Prin greutatile pe care le ai te ajuta sa mergi pe o anumita carare.

– Adica poate fotbalul sa duca la Dumnezeu?

– Orice poate sa duca la Dumnezeu. Cu atat mai mult fotbalul, care e dificil.

– A intrebat cineva odata un ierarh de-al nostru daca Dumnezeu iubeste fotbalul. Si acela i-a raspuns: “Cred ca lui Dumnezeu nu-i pasa de fotbal”…

– Eu cred ca Dumnezeu ii iubeste pe toti. Indiferent daca sunt in fotbal sau nu. Ii iubeste si pe cei care sunt acolo.

– Ai spus ca fotbalul poate sa duca la Dumnezeu pentru ca e dificil, deci cere o oarecare jertfa. Ce e cel mai greu in fotbal, si in special in sarcina unui arbitru?

– Pentru mine cel mai greu a fost sa rezist. Sa rezist in sistem in modul meu. Mie ai mei mi-au spus asa, foarte dur: “Vezi ca o singura cin­ste ai! Si daca ai pierdut-o nu mai poti sa o cumperi inapoi!”. Si asta mi-a ramas imprimat in caracter.

– Fotbalul, ca multe alte sporturi, dezvolta si patimi foarte aprinse. Cum se impaca asta cu viata duhov­niceasca?

– Viata duhovniceasca… V-am spus ca deocamdata nu am blagoslovenie sa ies din fotbal. M-a intrebat un parinte cati ani mai am in meserie si mi-a zis: “Daca nu poti sa te rogi acolo, roaga-te dupa…”

– Poti sa te rogi in timp ce arbi­trezi?

– Foarte greu…

– Adica stau la gat impreuna cru­cea si fluierul?

– Stau, dar rugaciunea e foarte grea in timpul jocului. Trebuie sa te rogi inainte sau dupa.

– Banuiesc ca sunt totusi si altii care se roaga in timpul jocului, poa­te chiar in mod serios. Nu ma refer la cei care se roaga din tribuna, ci la cei care chiar joaca. Pot sa fie cu gandul la Dumnezeu in timp ce sunt in fuga dupa minge?

– M-a intrebat un jucator acum, de curand: Domnu’ Tudor, puteti sa va rugati tot meciul rugaciunea inimii?”. Cand l-am auzit, am zis: “Frate, dar du-te la duhovnic si ia blagoslovenie intai!”. Eu nici nu ma gandisem la treaba asta. Dar el… Vezi? Un jucator care a fost foarte ajutat de Dumnezeu, in sen­sul ca a dat goluri decisive pentru echipa lui.

– O intrebare clasica: “Cand si cum L-ai descoperit pe Dumnezeu?”.

– Eu am fost crescut in cartier de nomenclaturisti. Biserica noi n-aveam, Am crescut in Primaverii.

– Dar ai fost botezat?

– Mi s-s spus de catre na­sii mei ca sunt botezat de parintele Galeriu. Dar in mod secret pentru ca ai mei erau nomenclaturisti. M-am bucurat foarte tare cand am auzit.

– Parintii erau nornenclaturisti, dar inteleg ci totusi nu erau departe de Dumnezeu, daca au facut gestul asta.

– Bunicul meu e nascut langa Manastirea Sucevita. El s-a sacrificat sa ne creas­ca. Bunica mea mi-a daruit o icoana a Maicii Domnului de la Sihastria cand a putut sa mi-o dea si cand a stiut ca nu o sa fie o proba impotri­va ei. Asa incat sunt sigur ca erau apropiati de Dumnezeu. Macar cu sufletul, chiar daca nu puteau sa se manifeste public la momentul acela.

– Stiu ca ai ajuns si in Athos, si la Ie­rusalim…

– Da, lo­curi minu­nate. Locuri care iti schimba sufletul. Un cuvant pot sa spun: am urcat un om pe Sinai si am coborat altul. Iar Athos-ul… Pregustarea raiului.

– Ce a fost cei mai frumos in Sfantul Munte?

– Pot sa spun ca nu am stiut cine este Maica Domnu­lui inainte sa merg in Sfantul Munte. Cand mi-a spus conducatorul grupului ca “o sa randu­iasca Maica Domnului” unde sa mergem, cand sa plecam. Eu sunt obisnuit cu chestii foarte exacte. Mie imi spui
in ce zi plec, unde stau, ce fac, la ce ora… El imi spunea: “Plecam in 3 sau in 4 ore”. Cum “in 3 sau in 4”? Nu imi spui exact la ce ora, unde mergem sa stam prima data? Si el zicea: “Randuieste Maica Domnului…”. Nu intelegeam nimic. Eram manios de-a binelea. Abia cand m-am intors, am inteles. De Sfanta Anisia, fusesem la Salonic, la moastele ei, de Sfantul Ioan Botezatorul fusesem la Prodromu. Si multe altele.

– Si la Ierusalim?

– Ierusalimul pentru mine a fost un vis, o bucurie, o plutire. Nu pot sa spun altceva. Doar doresc tuturor sa ajunga si sa simta. In cuvinte este greu de spus, dar ma rog pentru
toata lumea sa ajunga si sa se bucure.

– Ai mai merge, inteleg…

– Uneori  pot sa spun chiar ca sunt acolo,   in  acele locuri. Pentru ca gandul meu e acolo. Si sufletul.

– Sunt, poate, anumite lucruri minunate viata ta pe ai putea sa ni le impartasesti? Experiente personale ne-ar ajuta, ne-ar folosi duhovniceste.

– Am intalnit multi parinti cu viata sfanta, am avut bucuria sa stau de vorba odata cu parintele Iulian de la Prodromu. Si mi-a spus: “Vezi ca acolo, la tine, la fotbal, este ochi si urechi!”. Am avut senzatia ca acel cuvant vine de sus, trece prin gura parintelui si ajunge la mine la 90 de gra­de. Asta cu putin timp inain­te sa ii aresteze pe sefii si pe unii din colegii mei.

– Lumea fotbalului e o lume des­tul de agitata…

– De paine si circ e nevoie pentru a conduce vulgul. Noi suntem circul…

– Ma gandesc la toata presiunea aceea din tribune. La faptul ca sunt mii de ochi pe arbitru. Cum se trans­mite asta duhovniceste si ca stare?

– Mie mi s-a dat un sfat foarte simplu de catre un parinte care fusese si fotba­list: “Domnu’ Tudor, cel mai mare judecator e Dumne­zeu!“. Mi-a fost suficient. Pe mine m-a luminat. Lasa-te in mana lui Dumnezeu si le randuie El pe toate.

– Despre oamenii de din fotbal noi citim in presa, auzim comentarii in mass-media, deci ii vedem prin ochii altora. Unii sunt foarte apropiati de Dumnezeu. Poate ne-ai putea schita cateva portrete. Fie ca dam nume, fie ca nu dam…

– Oamenii de calitate sunt discreti. Imi amintesc de exemplu ca dintr-un grup de 9 insi, erau 6 arbitri sau fosti arbitri care fusesera in pelerinaj in Sfantul Munte. Si s-au dus doar pentru folos duhovnicesc. Stiu oameni in fotbal cu adevarat adanci sau macar apropiati de Dumnezeu, dar care nu fac publica aceasta chestiune. Sunt multi. Dar cei de calitate sunt cei discreti. Care fac bi­nele si il tin pentru ei. Sa il stie doar Dumnezeu.

– Revin si te intreb: ce alte minuni ai mai trait?

– Imi amintesc ca am avut un meci foarte important pentru mine la inceputul carierei. Secretarul comisiei mi-a spus: “Du-te acum la Policlinica pentru Sportivi si da-te indisponibil, pentru ca vor sa te scoata din arbitraj cu meciul asta“. Era vorba de un baraj intre Foresta, care batuse pe Dinamo cu 5 la 4 dupa ce condusese Di­namo cu 4 la 0, si FC Baia Mare. Returul. La Sucea­va. Eram atat de tensionat si bulversat incat mi-a spus arbitrul de rezerva ca n-am vorbit cu el de la Bucuresti pana la Suceava. Si cu ni­meni altcineva. In Suceava am iesit pe strada. La vre­mea aceea nu intelegeam eu prea multe din ale Bisericii, dar la un moment dat a tre­cut un camion pe langa mine si am vazut niste calugari care dadeau cu apa din ca­mionul respectiv. Nu am inteles mare lucru, dar stiu ca m-am trezit cu niste stropi pe fata si, a doua zi, in loc sa fiu macelarit si distrus, totul s-a asezat pe un fagas extrordinar de linistit. Am luat 9,5. 9,5 nu exista ca nota la noi. Asta este o nota pe care nu ai cum sa o meriti. La noi se dau notele intre 7 si 8,5. Mai tarziu am aflat ca fusese ziua Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava si ca in camionul respectiv erau asezate sfinte­le moaste scoase in pelerinaj prin oras.

Si mai sunt o serie intreaga de minuni cu Sfantul Mina. Siruri intregi. Lucruri simple, dar tare frumoase. Prima minune a fost cu un polonic. Trebuia sa vina un prieten la noi si sotia mi-a zis: “Nu gasesc polonicul nica­ieri. Cum o sa isi puna omul ciorba in farfurie?”. Si i-am raspuns: „Hai sa facem o ru­gaciune la Sfantul Mina!. Am mers la icoana Sfantului Mina, am facut doua inchina­ciuni si i-am spus atat: “Sfinte Mina, te rugam, rezolva ches­tiunea aceasta!”. Am avut convingerea ca ne va ajuta. Dupa aceea, am mai facut o inchinaciune si am cautat din nou in locul in care trebuia sa fie polonicul. Era acolo, doar cazuse din sertar. L-am luat si, in clipa in care i-am mul­tumit Sfantului Mina, sotia a strigat: “Am gasit si asta!”. Mai gasise un lucru pe care il pierdusem demult.

– Pana si pentru faptul ca i-ai mul­tumit ai primit rasplata.

– Asa este. In clipa in care ii multumesc Sfantului Mina, primesc un alt cadou de la el. Odata trecem cu masina pe langa Biserica Sf. Mina. Ingerul imi dadea in gand: “Opreste! Du-te si te inchina la moastele Sfantului Mina!”. Celalalt imi zicea: “Nu. E politistul aici in in­tersectie. Nu ai unde sa parchezi. E trafic…”. Am trecut de intersectie, dar gandul cel bun a biruit: “Aici opreste! Parcheaza! Treci pe diagona­la! Du-te si multumeste!“. Si m-am dus. Asa o bucurie am avut cand m-am inchinat! Iar cand am iesit din biserica, am bagat mana in buzuna­rul de la pantaloni, unde, de obicei, nu tin absolut nimic, si am gasit fluierul cu care arbitram si pe care il pierdu­sem. Eram cu treningul unui coleg. Ce cauta fluierul meu acolo n-am putut sa inteleg. De fapt, am inteles: era randuiala Sfantului Mina sa imi faca o noua bucurie.

– Ai pomenit mai devreme de so­tie. Ne spui ceva despre familia ta? Despre copil…

– Da, si copilul meu este un dar de la Dumnezeu. Eram casatorit cu sotia de mult timp si ea nu ramanea insarcinata. Am mers si am facut niste analize si, spre surprinderea noastra, doc­torita ne-a spus: “Dumnea­voastra din punct de vedere medical sunteti prea sanatosi ca sa nu aveti copii. Dar mai duceti-va si pe la biserica!”. Nu intelegeam prea multe, dar, cand a trebuit sa cunu­nam pe cineva, ni s-a spus ca nu putem cununa atata timp cat noi nu eram cununati. Si asa ne-am cununat. Si dupa ce ne-am cununat, a venit baiatul meu. Si pentru mine a fost evident un dar de la Dumnezeu. Si este.

– Dumnezeu mi-a calau­zit pasii si tot timpul imi da foarte multe lucruri bune, iar daca ingaduie incercari, acestea sunt tot spre binele meu.

– In concluzie, care ar fi conditia ca de pe terenul de fotbal cineva si se mantuiasca?

– Mila lui Dumnezeu. Prin ea ne mantuim”.

Interviu de Silviu-Andrei Vladareanu, aparut in revista “Lumea credintei“, nr. 8 (97)/august 2011

Legaturi:


Categorii

Crestinul in lume, Minuni si convertiri, Parintele Iulian (Prodromu), Sfantul Mare Mucenic Mina

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

32 Commentarii la “Suflete… schimbate la fata (1): Alexandru Tudor. MARTURISIREA DE CREDINTA SI MINUNILE DIN VIATA UNUI ARBITRU ROMAN DE FOTBAL

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Ce surpriza frumoasa acest articol… de cate ori il vedeam (acum cativa ani) la tv pe Alexandru Tudor, era ceva care ma facea sa il simpatizez si sa il respect, auzisem ca este o persoana credincioasa.

    Stiu oameni in fotbal cu adevarat adanci sau macar apropiati de Dumnezeu, dar care nu fac publica aceasta chestiune. Sunt multi. Dar cei de calitate sunt cei discreti. Care fac bi­nele si il tin pentru ei. Sa il stie doar Dumnezeu

    Unul din acestia cu siguranta este fotbalistul George Ogararu, care a facut o fundatie si il ajuta pe Parintele Tanase de la Valea Plopului, pentru constructii, incalzire, mancare si medicamente. Am vazut un reportaj acum ceva timp despre aceasta.

    http://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/filantropul-ogararu-106535.html

    Referitor la ajutorul Sfantului Mina, asa este, daca te rogi cu credinta, intotdeauna Sfantul ajuta. Verificat si la mine in familie, de cate ori se pierdea ceva, imediat dupa ce veneam de la biserica Sf. Mina gaseam obiectul pierdut, culmea, chiar in locul in care il cautasem de mai multe ori chiar…

  2. De multe ori l-am vazut pe omul acesta pe la patriarhie! 🙂

  3. George Ogararu la Valea Plopului,

    pr. Tanase: ”fotbalul daca este un sport… e bine, Biserica este cu el. Daca este o pierdere de timp… e CONTRA!

  4. Intradevar,ce surpriza frumoasa!Wow!

  5. Pingback: SCHIMBAREA LA FATA. Sfantul Teofan Zavoratul ne dezvaluie intelesul marii sarbatori. SLAVA LA CARE SUNTEM CHEMATI
  6. Interesant si surprinzator ! Mai cautati si prezentati astfel de oameni…face bine !
    Referitor la Sf. Multpatimitorul Mina,asa este,face multe minuni si astazi.
    Este bine sa avem multa evlavie pentru Sfantul Mina.
    Si inca ceva:aici se adevereste cuvantul Lui Dumnezeu ca sa nu judeci si sa nu barfesti.Noi nu cunoastem CU ADEVARAT un om,ci doar Dumnezeu.Cum se zice,noi “punem botu’ ” ,la una si la alta.

  7. O adevărată minune: din fiu de nomenklaturişti, om al lui Dumnezeu. Nu contează profesia pe care o ai, contează ceea ce faci şi cum trăieşti. Şi el rezistă făcându-şi corect datoria în această lume dură şi „mafiotă” a fotbalului.

    Şi eu pot da mărturie că Sfântul Mina este grabnic ajutător şi făcător de minuni. Şi pe mine m-a ajutat în nişte situaţii atât de complicate, încât păreau fără ieşire.

    Fotbalul este circul dar unde este pâinea?

    Astăzi stadioanele adună zeci şi sute de mii de oameni la meciuri de fotbal sau la concerte rock, în timp ce în biserici se află din ce în ce mai puţină lume. Ce momeală este pierderea asta de timp şi de bani pe stadioane …

  8. …”Iata acum, binecuvantati pe Domnul, toti slujitorii Domnului!”…

  9. De multe ori am avut mari suspiciuni in privinta lui, era perioada in care era un impatimit in ale fotbalului, sper sa ma ajute Bunul Dumnezeu sa nu mai judec oamenii, ca mare pacatos mai sunt! Superb articolul, multumesc!

  10. Nu cred ca arbitrul ar fi primit binecuvantare pentru a ramane intr-un sport extrem,vezi alpinism sau box.Fotbalul, un sport cu mare priza la public are nevoie de modele, de corectitudine.Primul meu duhovnic, preot de mir, credea ca fotbalul e un sport frumos.Mi-am schimbat duhovnicul si am aflat la manastire ca cei care iubesc fobalul vor avea in iad parte de un tratament special: diavolii vor juca fotbal cu capul lor.
    Cert este ca ca aceasta pasiune,care mi-a ocupat si mie un pretios timp din viata,nu ajuta la mantuire,oricat ai incerca sa te indreptatesti…

  11. @cristi-g

    Presupun ca vorbesti despre cei care joaca fotbal,indiferent de nivel(amator sau profesionist)-carora le mai poti gasi, totusi ,un rost.Caci celor care stau cu orele in fata tv-ului sa priveasca meciuri de aici si de aiurea…apoi alte ore ca sa asculte comentariile stupide ale unora la fel de stupizi…,nu stiu ce scuze sau rost li s-ar mai putea gasi…poate doar mila de ei sa-ti fie…

  12. Parintele Paisie a dat de inteles ca fotbalul este o patima (despre microbisti).

  13. Pingback: Suflete… schimbate la fata (2): POVESTEA UNEI TINERE MAME VINDECATE IN MOD MINUNAT DE CANCER SI TBC, DUPA CE A RAMAS SI INSARCINATA...
  14. Foarte frumos articolul. Pare foarte clar cât de mult ajută Domnul intenția cea bună și cinstea dintr-un suflet ! Bunul Dumnezeu și Maica Sa să vă răsplătească și vouă, fraților, eforturile pe care le faceți zilnic prin materialele postate !

  15. Pingback: LECTIA TULBURATOARE A LUI MIHAI NEŞU: Sa fii normal mi se pare o mare binecuvantare!
  16. Pingback: Povestea incredibila a unui SUPERSTAR DE FOTBAL AMERICAN, CONVERTIT LA ORTODOXIE SI UCENIC AL PARINTELUI EFREM FILOTHEITUL: Troy Polamalu
  17. Pingback: Fotbalistul Dorin Goian si minunea SFANTULUI NECTARIE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  18. M-am folosit,m-a rusinat, m-a bucurat si intarit sa aflu despre asemenea oameni, ii stie Dumnezeu cati or fi, care nu si-au plecat genunchii lui Baal. Probabil ca din acestia exista in diverse si surprinzatoare locuri. Ma gandesc ca ei sunt modele si marturisitori si e clar ca Bunul Dumnezeu are alte judecati decat ale noastre,asa cum ii placea parintelui Steinhardt sa puna in valoare astfel de lucruri, cred ar fi gustat mult un astfel de articol.

    Sa ne ajute Domnul sa ne apropiem de Sfantul si Marele Post, cu zdrobirea inimii si cu nadejde tare.

  19. Pingback: De la fotbal la Dumnezeu: GEORGE OGARARU DESPRE VIATA CRESTINA, FAMILIE, LUPTA CU AVORTUL SI EXEMPLUL LUI MIHAI NESU - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  20. Pingback: Sinaxa - Creștin Ortodox
  21. Alexandru Tudor este credincios, nimic de zis că nu se poate cuantifica credința nimănui și nici nu i se pot imputa greșelile de către nici un om ci doar de către Dumnezeu, dar ca arbitru este … nul. Alexandru Tudor favorizează întotdeauna unele echipe și dacă până acum 2 ani îi găseam justificări, tocmai datorită declarațiilor lui publice în care își manifesta apartenența la credința noastră, m-am convins că este conștient de “erorile” săvârșite.
    Nu cred că este un exemplu, cel puțin nu pentru mine.
    Tot astfel nu cred că este normal să transformăm în exemple nici o persoană din spațiu public sau promovată de mass-media, singurul nostru exemplu este Hristos și cei care-i calcă pe urme, icoanele Lui, sfinții. Nu de alta dar mâine ne trezim că-l lăudam și pe nea Gigi că, vorba aia, e român verde, credincios că știe și “Cu noi este Dumnezeu” și face biserici, ba, colac peste pupăză, este și în prim planul știrilor sau tabloidelor.
    Să fie sănătos Alexandru și să sporească în credință dar să nu uite că nu e prea coinstit să-și păcălească munca, mai ales că în tribună lumea îl percepe ca reprezentatn al creștinismului, că așa sunt suporterii mai puțin atenți la detalii.

  22. @ Gopo:

    Sa nu te superi ca nu dorim sa facem aici “Procesul etapei” si nici proces de intentie unui frate pentru greselile sale… profesionale. Am tot vazut si auzit si noi, razant, de-a lungul timpului, despre erorile sale repetate de arbitraj si despre scandalurile declansate de aici, dar mai degraba credem ca sunt niste ispite ale vrajmasului, niste erori/”orbiri” involuntare, care poate ca au si ele sensul lor duhovnicesc personal, pe care numai fratele Alexandru le poate decodifica in constiinta sa. Sa-l judecam si sa-ll osandim noi, mai ales daca nu il cunoastem altfel decat mediatic… ar fi un pacat. Dincolo de asta, si patima pentru fotbal poate fi un pacat, de asemenea.

  23. Aici m-ai înțeles greșit, voit sau nu (eu unul trăiesc cu impresia că m-am exprimat destul de precis, dar cum e doar o impresie înseamnă că mă pot și înșela și tocmai de aceea mai explic încă o dată).
    Eu nu judec parcursul personal al lui Alexandru Tudor în credință, eu mă refer doar la repercusiunile faptelor lui (și oare nu la cestea se referă Sf. Ap. Iacov sau nu ne îndeamnă Sf. Ap. Pavel spre o viață care să lumineze înaintea oamenilor). Alexandru Tudor a ales să fie o persoană publică, tot el a ales să-și mărturisească credința, dar în urma acestor alegeri nea Porumboiu se întreabă retoric “N-aţi mai văzut tîlhari deghizaţi în popi?Ț. Întrebarea asta naște în mintea suporterului avid o părelnică justificare a letargiei lui duhovnicești, ba chiar justifică și deasa pseudo-justificare contemporancă conform căreia nu are sens să fim parte a Bisericii atât timp cât reprezentanții ei văzuți sunt mai răi decât tâlharii.
    Opinia mea nu se referea nici măcar la Alexandru Tudor ci la voi, adminii acestui site. Ziceam că avem destul părinți, trecuți la Domnul sau încă cu noi, care ne sunt icoane ale lui Hristos și care ne călăuzesc prin exemplul lor spre Adevăr, astfel că nu sunt oportune promovarea (ca model de urmat) unor persoane care dau naștere unor sminteli (pentru cei mai slabi în credință).

  24. @ Gopo:

    Iarta-ne, dar un patron de club de fotbal nu este pentru noi un reper. In jungla fotbalului, plina de scandaluri si de rautati, chiar nu e deloc un criteriu faptul ca x si y “se smintesc”. Nu il cunoastem personal pe AT, dar am vorbit cu autorul interviului care il cunoaste foarte bine si i-am dat credit, iar marturia arbitrului ramane una frumoasa si folositoare, nu pentru Porumboiu, Becali sau Borcea, nici pentru ultrasii diverselor echipe, ci mai ales pentru cei care nu urmarim neaparat derularea campionatului national de fotbal. Pe de alta parte, oricine este supus greselii si… mai bine sa ne rugam pentru el, mai ales ca ne este cu adevarat frate bun intru Hristos.

    Dupa cum stii, avem tot timpul enorm de multe postari dedicate parintilor duhovnicesti, insa din cand in cand credem ca este bine sa vedem ca exista in orice mediu oameni care se straduiesc, asa cum pot, sa traiasca in Hristos.

  25. Pingback: George Ogararu si “tabara” de copii de la Valea Screzii. “Am simtit ca trebuie sa ne intoarcem acasa. Asa ne-a dictat inima” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  26. Pingback: MIHAI COADA despre luptele duhovnicesti ale unui actor credincios si razboiul impotriva poporului roman: “NU SFATUIESC PE NICIUN TANAR SA DEA LA TEATRU” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  27. Pingback: CONVERTITI CONTEMPORANI LA ORTODOXIE dau marturii vii si puternice despre intoarcerea lor "ACASA", in singura Biserica adevarata: "Ortodoxia e o trezire" - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  28. Pingback: PARACLISUL SFANTULUI MINA, marele mucenic si facator de minuni -
  29. Pingback: PREDICI (si video, audio) la SFANTUL MARE MUCENIC MINA, aparatorul ravnitor al celor nedreptatiti si ocrotitorul grabnic al celor pagubiti -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate