“ACESTA ESTE DUMNEZEUL NOSTRU: El Se pogoara in mizeria cea mai adanca a firii umane ca sa scoata de acolo margaritarul cel de mult pret” – PREDICA PUTERNICA (si audio) IMPOTRIVA DEZNADEJDII, A DELASARII si A JUSTIFICARII PACATELOR
Va recomandam si:
- Predici audio la Duminica a V-a a Postului Mare (…) …si despre PILDA INTOARCERII MARIEI EGIPTEANCA si a FEMEII PACATOASE, in adancul carora “Dumnezeu a vazut altceva”
- BUCURIA POCAINTEI – Mitropolitul Antonie Bloom: “HRISTOS CAUTA LA PROFUNZIMILE OMULUI si cunoaste ce anume sta in spatele cuvantului sau al faptei. Hristos nu poate fi pacalit nici de ceea ce este la aratare”. PRIMEJDIA NEPASARII FATA DE “PACATELE MICI”: “Obisnuindu-ne sa fim nepasatori fata de cele marunte, incepem sa pacatuim tot mai mult, adica SA DISTRUGEM SI SA NECINSTIM CHIPUL LUI DUMNEZEU DIN NOI”
- Protos. Melhisedec Ungureanu (Man. Lupsa): LUCRAREA POCAINTEI IN VIATA NOASTRA (audio + text): “Dumnezeu e stiutorul inimilor si asta e o mangaiere mai ales pentru sufletul pacatos, pentru ca Dumnezeu intelege pe om…”
- “Inceteaza a te mai indreptati in pacate si ocupa-te de orbirea ta!“ AMAGIRILE CARE NE TIN ORBI SI CAPTIVI IN SOMNUL ADANC AL PACATULUI
***
Predica Parintelui Damaschin Luchian (Man. Sihastria Putnei) la Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca (29 martie 2015):
sursa: Manastirea Sihastria Putnei
Transcriere partiala:
“[…] Astazi, in cea de a 5-a duminica din Postul Mare nu ne amintim de o sfanta asa cum este Sfanta Preacuvioasa Maica noastra Parascheva, sau Sfanta Preacuvioasa Maica noastra Teodora de la Sihla – care sunt din profilul biografic pe care l-am amintit la inceput [al Cuvioaselor care au urmat dintru inceput vietii de feciorie, dupa modelul Maicii Domnului], o viata din pruncie traita in frica de Dumnezeu – ci ea, Maria Egipteanca, astazi pomenita, este, iata, un chip de sfintenie pe care Biserica ni-l pune in fata spre incurajarea noastra.
Ce intelegem de aici, fratilor? In primul rand ca Dumnezeu Cel iubitor de oameni Se uita dincolo, trece dincolo de aparente, si Dumnezeu vrea sa scoata un bine atunci cand raul este cel mai mare. Sf. Apostol Pavel spune ca
Noi avem in limba romana doua versuri extrem de frumoase ale unui mare poet – Tudor Arghezi, care zice asa:
„Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si chipuri noi”.
Acesta este Dumnezeul nostru: El Se pogoara in mizeria cea mai adanca a firii umane ca sa scoata de acolo margaritarul cel de mult pret. Nu Se rusineaza sa stea la masa cu vamesii si pacatosii, nu este atat de mult interesat de chipul pe care il are in ochii oamenilor cand sta de vorba cu cei pe care oamenii ii alunga, ii scot din sfera importantei in viata civila, Dumnezeu merge acolo ca sa scoata un suflet. De ce? Pentru ca Dumnezeu stie ca in lumea aceasta nimic nu este mai scump decat un suflet de om. Ca El a spus:
„Ce-ti foloseste tie, omule, daca lumea intreaga o vei castiga, si daca iti pierzi sufletul …?”
Si zic parintii ca in aceste cuvinte Dumnezeu a pus in doua balante doua lucruri: intr-un taler al balantei a pus un suflet, un singur suflet de om, si in celalalt taler al balantei a pus intreaga lume cu tot ce este ea, cu tot ce are in ea ca frumusete. Si a zis Dumnezeu ca mai mult valoreaza, „si-n ochii Mei – spune Dumnezeu – mai pretios este acest singur suflet de om”. Si pentru acest suflet de om Dumnezeu face orice in lumea aceasta, doar-doar l-ar castiga. Si mai stie Dumnezeu un lucru. Stie ca atunci cand un om cu toata fiinta lui s-a avantat in pacat, s-a afundat in pacat, a gustat pacatul cu tot mustul lui cel necurat, spurcat, josnic si decazut, stie ca un astfel de om are o energie extraordinara care, daca la un moment dat face o intoarcere de 180 de grade, aceeasi ravna pe care a avut-o cand a lucrat pacatul, aceeasi pofta pe care a avut-o cand a trait departe de Dumnezeu si si-a satisfacut numai poftele lui cele trupesti, cu aceeasi ravna Ii va sluji Lui, lui Dumnezeu. Lucrul acesta ne da noua o foarte mare nadejde, ca sa nu deznadajduim, indiferent cat de jos am fi, si sa nu deznadajduim indiferent de cum il vedem pe cel din jurul nostru de care ne pare rau – fie ca e sot, fie ca e sotie, fie ca e copil, fie ca e cineva drag al nostru. Putere are Dumnezeu sa scoata din bube, din mucegaiuri si din noroi si din mal, margaritarul cel de mare pret care este ascuns acolo, in adancul cel de taina al inimii. Si mai e un lucru de aici. Daca oamenii, cu toata puterea fiintei lor, se avanta in pacat, cu aceeasi putere apoi lucreaza spre slava lui Dumnezeu si se angajeaza cu o fervoare a credintei, a evlaviei in a sluji lui Dumnezeu.
Exista si pericolul ca aceia care sunt, asa cum spune cartea Apocalipsei, caldicei, sa nu fie nici asa si nici asa. Ca zice cartea Apocalipsei – Dumnezeu adica – adresandu-se crestinilor dintr-o localitate numita Laodiceea, zice:
„pentru ca nu esti nici fierbinte, nici rece, te voi arunca din gura Mea”.
Lui Dumnezeu nu-I plac oamenii care sunt asa, caldicei – stiti cum: „sa nu ne stricam nici cu Dumnezeu, sa nu lasam nici cele care tin de placerile noastre, de „neputintele” noastre, vrem sa fim si cu stanga si cu dreapta, vrem sa fim si cu Dumnezeu si cu cel rau”. Lui Dumnezeu nu Ii plac lucrurile acestea. Dumnezeu vrea sa spunem celui alb, ca este alb, si la ce este negru, ca este negru. Unui lucru care nu este dupa voia lui Dumnezeu sa ii spunem pe nume, adica este pacat, este faradelege, nu este dupa voia lui Dumnezeu, si ceea ce este frumos, bineplacut lui Dumnezeu, sa il lucram in viata noastra ca fiind bineplacut Lui. Mare atentie la lucrul acesta! Ca nu putini dintre noi ne situam in categoria aceasta, a oamenilor carora noua ni se pare ca suntem chipurile pe calea de mijloc – mai zic unii. Adica nici sa facem excese prea mari in virtute sau in asceza sau in rugaciune; asa, sa fim „de mijloc”. Dar nu intotdeauna calea de mijloc este cale „de mijloc”, ci uneori se confunda, din pacate, cu aceasta stare de caldicie, aceasta cale de „asa si asa, ei merge si asa!”.
Din viata Sfintei Maria Egipteanca nu invatam lucrul acesta, ci invatam ca atunci cand Dumnezeu ne cheama la Dansul, indiferent cum a fost viata noastra inainte, cand Dumnezeu ne cheama si noi cu toata inima vrem sa Ii slujim Lui, sa ne angajam cu toata puterea noastra, desi neputinte, scapari si caderi vor mai fi. Dar aceste neputinte si aceste scaderi sa nu le justificam si sa spunem: „Nu-i nimic!” sau „Ei, lasa ca merge si asta!”. Aici e baiul, aici e buba, cand ne justificam caderile – ca ele oricum vor fi, ca firea este patimasa, neputincioasa si supusa pacatului, dar niciodata sa nu ne justificam si sa spunem ca „nu e chiar atat de grav!”.
Si tot din viata Sfintei Maria Egipteanca, cel de-al doilea lucru pe care doresc sa vi-l pun la inima astazi este si acesta: v-am spus ca 47 de ani a trait Sfanta Maria Egipteanca singura, in pustia Egiptului, in viata de pocainta. Sa nu credeti insa, fratilor si surorilor, ca aceasta viata a fost una in care numai ingerii lui Dumnezeu erau in jurul ei, se ruga cu ingerii si toata viata ei era o bucurie si o desfatare desavarsita. Ne spune viata ei ca in perioada imediat urmatoare dupa intoarcerea de la pacat, nu 1 an, nu 3, nu 5, nu 10, ci 17 ani din cei 47 ea inca s-a luptat la sange cu pacatele ei. Adica, de aici ce invatam? Ca pacatul, mai ales atunci cand este lucrat des, cand este lucrat constant, cand este lucrat cu o anumita periodicitate, se intipareste in firea omeneasca si nu iese atat de usor. Iertarea se da, Dumnezeu sterge pacatul, dar urma pacatului din noi are nevoie de timp pentru a se sterge. O rana la un moment dat poate este oblojita, poate este aseptizata, este in afara oricarui pericol sa zicem, dar nu se prinde atat de usor, e nevoie de timp si cicatricea pana la urma tot ramane. Si pe zona aceea, in perioada imediat urmatoare, dupa o taietura mai mare sa spunem, zona aceea este foarte firava, nu putem oricum sa turnam apa fierbinte ca si cum am pune pe o mana, pe o palma, pe o piele obisnuita. E nevoie de timp sa se vindece. Asa este si cu viata sufletului, fratilor. Dupa ce noi hotaram sa Ii inchinam viata lui Dumnezeu, sa nu ne asteptam ca in ziua imediat urmatoare sa nu mai simtim nimic in trupul nostru, in sufletul nostru din partea celui rau. Nu! De ce lucrul acesta se intampla? Pentru ca noi, prin pacat, am dat drepturi vrajmasului, si el nu pleaca cu una cu doua, el a dobandit acolo drepturi, are portite prin care poate sa intre si va intra atata timp cat noi ii vom da mai departe naz. Dar daca, concomitent cu lupta aceasta din partea celui rau – si care lupta se poate lasa uneori chiar si cu caderi, cu recidive, – concomitent cu aceasta noi lucram pocainta, cerem iertare de la Dumnezeu, ne spovedim, ne rugam pentru iertare si ne impartasim… Cum spunea Cuviosul Paisie Aghioritul: „Aghiuta isi face lucrarea lui, e treaba lui, e planul lui de activitate, dar noi ni-l facem si noi pe al nostru!” si pana la urma acesta al nostru va castiga pentru ca cu noi este Dumnezeu acum! „Cu noi este Dumnezeu, intelegeti neamuri si va plecati – si voi demonilor plecati-va – caci cu noi este Dumnezeu!” Ca in lupta noastra cu pacatul noi nu ne luptam pana la sange, dar daca luam hotararea sa ne luptam pana la sange, chiar daca un timp inca mai suntem sub influenta celui rau, inca mai simtim pacatul – uneori cu mintea, alteori si cu fapta, si cu cuvantul – dar lucrarea noastra este o lucrare de vindecare si Dumnezeu priveste spre aceasta si in timp, in timp, cu rabdare, cu rabdare, aduce si vindecare sufletului nostru.
De ce? Daca dintr-o data s-ar ridica de la noi pacatul, pofta si patima, noi n-am sti sa pretuim lucrul acesta, ca ce-i nemuncit, e nepretuit. Da-i unui copil o masina nemuncita, fa pentru fata ta o casa la care ea n-a contribuit cu nimic si toata ziua a stat degeaba pe facebook si vorbind cu prietenii si tu, mama, tu, tata, fa-i masa, fa-i casa, da-i bani si cand se casatoreste da-i de toate! Nu va sti sa le pretuiasca, si peste 5 ani va veni la tine si spune: „Mama, stii, nu mai am cu ce sa imi platesc ratele”. Vezi pe cineva care ia o nota nemuncita, n-a tras de dansa, nu stie ce inseamna sa iti rupi coatele, cum se zice, pe bancile scolii, nu o sa stie sa pretuiasca diploma aceea si o sa ramana mai cu nimic pe urma unei scoli. Asa e si in viata duhovniceasca. Ce-i nemuncit, ce-i netrudit, e nepretuit. De aceea Dumnezeu ne lasa sa ne luptam cu puterile noastre impotriva celui rau. Ca noi sa vedem ca in lupta cu pacatul Dumnezeu este alaturi de noi si biruinta sa fie a noastra impreuna cu a lui Dumnezeu. Si asa Dumnezeu, intr-un fel, intre ghilimele sa spunem, „ii va inchide gura demonului” pentru ca ii va spune:
Iesirea lui din pacat s-a facut cu harul Meu, dar si prin lucrarea lui, atat cat a putut el. Tu ai vrut sa il tragi de partea ta, Eu l-am tras de partea Mea, dar pana la urma alegerea a fost a lui.
Si in legatura cu banul nemuncit, in legatura cu lucrul nepretuit, imi aduc aminte ca la sfarsitul unor carti de citire – acum nu stiu daca mai sunt editiile acelea sau daca s-au mai preluat, dar poate unii dintre dv. va mai aduceti aminte: Era amintita o intamplare cu un tata al carui fiu, mai stiurlubatic, a ajuns la varsta adolescentei si daca pana atunci tatal l-a sustinut, i-a dat de buzunar, l-a sustinut la scoala, a luat tatal hotararea ca sa se maturizeze si fiul si i-a spus: „Fiule, de maine te duci la lucru! De acum esti major, trebuie sa aduci si tu ceva in casa.” Copilul pleaca, ii spune mamei si mama, cum e mama, ii spune: „Lasa, ca iti da mama un banut si te duci seara si il arati tatei si ii spui ca l-ai lucrat tu astazi”. Si asa face, era un ban de argint, monede, cum erau inainte. Copilul vine voios seara, dupa ce toata ziua a umblat hai-hui si ii aduce tatalui: „Tata, asta e lucrul meu, acesta este castigul meu din ziua de astazi”. Tatal ia banul, il cantareste si il arunca in foc. Nu se intampla nimic. Si ii spune tatal: „Nu-i banul tau, nu ma poti minti asa”. A doua zi pleaca din nou, si de data aceasta pleaca intr-adevar la lucru si lipseste o saptamana, lipseste o luna, si la sfarsitul lunii se intoarce ars de soare, batut de vant – cum era lucrul si acum cateodata cand lucram in aer liber – cu palmele batatorite, mai crapate, si pe aceste palme tinea din nou cativa banuti. Si ii da tatalui si ii spune: „Tata, sunt banii mei.” Tatal iarasi ia banii, cumpaneste in palme, se uita in ochii lui si din nou ii arunca in foc. Si gestul spontan, negandit, al baiatului este ca sare dupa ei, ca sa-si ia banii si ii spune: „De ce-ti bati joc de munca mea? Cu truda i-am castigat.” Si spune tatal: „Da, acum sunt banii tai”. Sa invatam din aceasta, fratilor, sa lucram cu rabdare mantuirea noastra, si sa nu asteptam de la Dumnezeu sa ne cada darurile asa, dintr-o data, si noi nefacand nimic. Dar in acelasi timp sa avem credinta ca Acest Dumnezeu vrea ca sa ne dea darurile Sale, ca Acestui Dumnezeu nu Ii place starea in care suntem, si daca noi ne intoarcem catre El un pas, El face catre noi 99.
Si imi inchei cuvantul cu cateva randuri din Sfanta Scriptura a Vechiului Testament, din cartea proorocului Iezechel, care intru acest duh de nadejde in Dumnezeu „Care nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu”, ne zice cuvantul Domnului:
Noi suntem casa lui Israel.
„Caci Eu, zice din nou Domnul, nu voiesc moartea pacatosului, intoarceti-va, deci, si traiti!”
Cu mijlocirile preacuvioasei maicii noastre Maria din Egipt, pocainta lucratoare in viata si rabdatoare pana la sfarsit sa ne daruiasca Dumnezeu, ca dincolo sa ne intalnim cu toti – si cu aceia care au bineplacut lui Dumnezeu dintru inceputul vietii lor, si care mijlocesc pentru noi, si cu cei care, ca si noi, au trait in viata de pacat, dar s-au indreptat si ne asteapta si la fel si ei, poate mai mult decat cei dintai se roaga pentru noi, Amin!”
Legaturi:
- Sfantul Isaac Sirul despre FOLOSUL INCERCARILOR si TINDEREA SPRE “CELE DE PRET” ALE LUI DUMNEZEU: “Tot ce se primeste usor repede se si pierde. Fiecare lucru dobindit cu durerea inimii e si pazit cu grija“
- SFANTUL ISAAC SIRUL despre incercarile duhovnicesti si mangaierile harului. SMERENIA BIRUIESTE DEZNADEJDEA COPLESITOARE: “Lipsa de curaj e maica chinului. Iar rabdarea e maica mangaierii“
- “Tot darul de Sus ni-l insusim neaparat prin suferinta”. PARINTELE SOFRONIE despre BUCURIA DE A FI BIRUIT DE DUMNEZEU. De ce Dumnezeu ingaduie incercarea parasirii Sale, a “pogorarii in intuneric” si a atacurilor infuriate ale Ispititorului? “BINECUVANTAREA DE A CUNOASTE CALEA” (III)
- Parintele Arsenie Boca: “Numai atat bine putem face, cata suferinta putem ridica de pe el”
- DE CE NE SUNT DE FOLOS ISPITELE, INCERCARILE SI RAZBOAIELE LAUNTRICE?
- Virgil Maxim despre BINECUVANTAREA SUFERINTEI si LUPTA NEINCETATA CU ISPITELE
- SFANTUL VARSANUFIE DE LA OPTINA ne impartaseste din TAINELE ESENTIALE ale luptei pentru mantuire
***
- AVVA EFREM FILOTHEITUL despre POCAINTA si MARTURISIRE: “Lacrimile spala greseala, oricat de rea, de murdara, de dusmanoasa, de urata si de varsatoare de sange ar fi fost”
- CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL despre CUM “DAM DREPTURI DIAVOLULUI”, de ce SUNT INGADUITE ISPITELE si cum le putem BIRUI: “Numai cand lasam armele cele duhovnicesti, atunci vrajmasul are putere. Smerenia topeste pe diavolul”
***
- Predica audio a Parintelui Dosoftei de la Putna in Duminica Mariei Egipteanca: POCAINTA – MEDICAMENT IMPOTRIVA OTRAVEI PACATULUI SI A INSINGURARII
- Parintele Petroniu despre DUMINICA MARIEI EGIPTEANCA: “Otrava pacatului nu se poate taia cu apa de flori, trebuie leacuri puternice; nu cu jumatati de masura, ci cu lupta pe viata si pe moarte”
- DOAMNE, INAINTE DE SFARSIT, PANA CE NU PIER, MANTUIESTE-MA!”– Predica Sf. Iustin Popovici la Duminica Sfintei Maria Egipteanca
- DUMINICA SFINTEI CUVIOASE MARIA EGIPTEANCA. Predicile Sf. Luca al Crimeei si Sf. Ignatie Briancianinov: “Intoarceti-va la Mine cu toata inima voastra”
- Sfantul Teofan Zavoratul – Omilie la Sfanta Maria Egipteanca… DAR CU NOI CUM RAMANE? CUM NE VOM SMULGE DIN MOARTEA SI ORBIREA IN CARE ZACEM?
- SF. TEOFAN ZAVORATUL – Alte predici puternice la Duminica Mariei Egipteanca: “INTARITI-VA HOTARAREA DE A REZISTA in impotrivirea fata de naravurile lumii”
- Parintele Rafail Noica despre teologia ca rugaciune la Sfanta Maria Egipteanca, la Sfantul Siluan si in slujbele Triodului (si VIDEO)
- Predica PS Sebastian la DUMINICA CUVIOASEI MARIA EGIPTEANCA. Invitatie la incredere in dragostea lui Dumnezeu si la pocainta
- PARINTELE AMFILOHIE la Sophia (audio, video):“Tara are nevoie de oameni care sa se pocaiasca cu adevarat. POCAINTA ESTE DE TEMUT DEMONILOR!”
- PARINTELE AMFILOHIE BRANZA – interviu in “Familia Ortodoxa”: “Daca de mii de ori te tranteste diavolul intr-un anumit pacat, tu de mii de ori vrei sa te ridici! Mai reduceti zgomotul, mai retrageti-va din agitatie…”
- Cuvinte de invatatura catre tineri de la duhovnicii manastirii Putna: SPOVEDANIA CA VARSARE A INIMII CATRE DUMNEZEUL CARUIA I-AM INSELAT IUBIREA; DUHOVNICUL CA PRIETEN AL MIRELUI
- Sf. Dimitrie al Rostovului: ADEVARATA POCAINTA: OSTENELI MAI MARI DECAT PACATELE!
- SIMTIREA PACATOSENIEI IL MISCA PE DUMNEZEU – Cuviosul Paisie Aghioritul
- Cuviosul Paisie Aghioritul: TOATA CHEIA AICI ESTE – SA SE POCAIASCA LUMEA!
- “Nu e pacat care sa tina piept pocaintei. Pentru ce sa intarziem?”
- Cuvant dintre cele mai miscatoare si puternice despre POCAINTA si MILA FATA DE FRATII CARE CAD IN PACATE, al episcopului Asterie al Amasiei
- Gheronda Iosif Vatopedinul: UNDE DUCE ADEVARATA POCAINTA? DE CE AVEM NEAPARAT NEVOIE DE SPOVEDANIE SI DE PLANS?
- Gheron Iosif: “Nu avem haina de nunta, de aceea trebuie sa ne curatim”. PLANSUL, CHEMAREA LUI DUMNEZEU, RENUNTAREA LA PACAT, SPOVEDANIA…
- GHERON IOSIF ISIHASTUL – scrisori de incurajare in razboiul cu diavolul si pentru ridicarea din caderi: “ORICE S-AR FI INTAMPLAT, NU TREBUIE SA DEZNADAJDUIM”
- NOI CUVINTE PLINE DE HAR, care ne izgonesc “gandurile cele intunecate si povara de pe suflet”, desprinse din SCRISORILE SFANTULUI NICON AL OPTINEI: “Sa plece de la tine reaua deznadejde si sa vina la tine pacea lui Hristos!”
- IUBIREA DOMNULUI, “FARA REPROSURI”: Domnul si astazi ne spala picioarele si continua sa bata la usa inimii noastre, desi o gaseste inchisa…
- Cuvinte parintesti pline de iubire si de intelepciune de la Cuviosul Paisie Aghioritul pentru DREAPTA-SOCOTEALA, MARIME DE SUFLET si NADEJDE
- Fericitul Parinte PAISIE DE LA SIHLA (†18 octombrie), cel care a deschis multora USA RAIULUI: “Tot timpul asta faci: cazi si te ridici… Nu te lasi in disperare”
- SFANTUL SILUAN ATHONITUL da marturie vie despre IUBIREA MILOSTIVA a lui Dumnezeu pentru CEI PACATOSI
- Sfantul Siluan despre NECREDINTA, MANDRIE, IUBIRE SI PACEA INIMII. “Omului pacatos Domnul ii pare neinduplecat, pentru ca nu este har in sufletul lui”
- “Domnul nu e ca noi… Ah, ce Dumnezeu avem!”
- “INVREDNICESTE-MA, DOAMNE, SA TE BUCUR SI EU CU INTOARCEREA MEA!”. Cand uitam ca suntem fii risipitori sau uitam cum ne iubeste si ne asteapta Tatal… ISPITELE CRESTINULUI – INTRE OBRAZNICIE SI DEZNADEJDE
- Meditatie zguduitoare la Pilda Fiului Risipitor a Arhim. Andrei Coroian: CHEMAREA BRATELOR PARINTESTI ALE CELUI RASTIGNIT SI CHINUIT DE PACATELE NOASTRE…
- Duminica Fiului Risipitor si descoperirea marii taine: CUM NE IUBESTE DUMNEZEUL NOSTRU? (predica exceptionala a Sf. Nicolae Velimirovici)
- SE POATE DRAGOSTE MAI MARE CA ACEASTA? DAR SE POATE SI NEPASARE MAI SALBATICA?
- Predici audio (si text) la DUMINICA LUI ZAHEU VAMESUL. “Câţi dintre noi ne mai gândim că Dumnezeu Şi-a arătat bunătatea cu noi, deşi noi nu meritam?…”
- ZAHEU SI PUTEREA IUBIRII CARE CHEAMA LA POCAINTA: “Domnul nu intoarce spatele nimanui”
- CAMARA TA, MANTUITORULE…. Femeia pacatoasa care a spalat cu lacrimi picioarele lui Iisus – pilda luminoasa de POCAINTA si de INCREDERE in adancul indurarilor Domnului: FARA DEZNADEJDE!
- “FUNIA” BUNATATII LUI DUMNEZEU CARE NE IARTA PACATELE: “Te conjur din partea lui Dumnezeu celui viu, frate crestine, nu lasa sa se rupa funia!”
- POCAINTA – inceputul propovaduirii Domnului. AVVA EFREM FILOTHEITUL despre POCAINTA si MARTURISIRE: “Lacrimile spala greseala, oricat de rea, de murdara, de dusmanoasa, de urata si de varsatoare de sange ar fi fost”
- FIUL RISIPITOR. IUBIREA LUI DUMNEZEU si TAINA POCAINTEI. Predici strapungatoare de inima si pline de putere ale Staretului Efrem Filotheitul
- Taina sfintei marturisiri. DARUL, BUCURIA SI PUTEREA DUMNEZEIASCA A POCAINTEI
- NE MAI AUDE DUMNEZEU DACA AM PACATUIT?
- SFANTUL EFREM SIRUL: Cuvant catre cei ce in fiecare zi pacatuiesc si in fiecare zi se pocaiesc
10 Commentarii la ““ACESTA ESTE DUMNEZEUL NOSTRU: El Se pogoara in mizeria cea mai adanca a firii umane ca sa scoata de acolo margaritarul cel de mult pret” – PREDICA PUTERNICA (si audio) IMPOTRIVA DEZNADEJDII, A DELASARII si A JUSTIFICARII PACATELOR”