“Ce faci, te face” (II). EȘTI CEEA CE TRĂIEȘTI! Conferința de la Cluj a Diaconului SORIN MIHALACHE (2017, video si text). “Toate experiențele pe care le facem se înmagazinează în noi ca dispoziții și LASĂ URME”. Despre NEUROPLASTICITATE ca temei și probă că NE PUTEM SCHIMBA VIAȚA ORICÂND și despre FORȚA EXTRAORDINARĂ A EXPERIENȚELOR, mai ales a celor REPETATE și exercitate cu DEDICAȚIE sau PASIUNE

18-05-2018 Sublinieri

Diacon Lector Dr. Sorin Mihalache – EȘTI CEEA CE TRĂIEȘTI

(Conferința ASCOR Cluj – 14 decembrie 2017, Amfiteatrul Facultăţii de Chimie şi Inginerie Chimică):

“Tot ce se intampla in spiritul nostru, in sufletul nostru, se repercuteaza asupra trupului nostru si tot ce se intampla in trupul nostru se repercuteaza asupra sufletului nostru… Noi ne facem pe noi insine, in foarte multe privinte…

Cu cat avem o pasiune fata de ceva sau fata de cineva, cu atat fiinta noastra se deschide si devine mai incapatoare in raport cu acel cineva sau acel ceva care ne locuieste si ne coloreaza si intipareste in noi proprietatile lui. Si cand iubim, suntem deschisi si ne umplem cu ceea ce iubim. Il iubim pe Hristos, ne umplem cu Hristos, il iubim pe cel rau sau iubim pacatele, ne umplem cu acestea“.

Transcrierea unui prim fragment al conferinței:

[…]

Orice realizare tehnica sau stiintifica care are alta destinatie decat aceea de a ne face noua viata mai buna si de a sprijini semenii, este o iluzie. Ar trebui sa investim mult timp pentru a intelege, deopotriva prin Sfintii Parinti si prin cercetarile actuale, cum am putea sa ne schimbam viata. Miza aceasta este foarte mare si ar trebui sa ne cercetam pe noi insine si sa ne intrebam daca noi dorim aceasta schimbare. Pentru ca un fel de a muri inseamna a nu-ti dori sa fii mai bun, mai bland, mai intelept, mai pasnic, mai jertfelnic de pe o zi pe alta. Daca nu ne mai dorim aceasta transformare a noastra, undeva mecanismul nostru sufletesc e defect. Cand nu mai avem proiect, cand nu mai simtim ca are rost ca ziua de maine sa fie diferita de cea de astazi prin ceva bun, atunci am obosit, am imbatranit.

Ei bine, cercetarea stiintifica si stiintele performantei scot in evidenta niste lucruri spectaculoase despre ce putem face noi, ca oameni, cu noi insine. Despre ce potential extraordinar sta ascuns in fiecare ceas in care traiesc. Putem, practic, prin ceea ce ne descopera stiinta – si voi face cateva referiri cu trimitere la datele si la cercetarile actuale – putem face foarte incapatoare o ora, putem face extrem de lucrative 20 de minute. Daca noi le insarcinam pe acestea cu o munca pe care noi o urmarim cu foarte mare atentie si cu toata dedicatia. Acele zeci de minute sau ore pe care le putem atribui unei lucrari de-a lungul unei saptamani ne transforma radical fiinta noastra, in asa fel incat dupa 6 luni de zile de practica, nu o sa mai fim de recunoscut fata de cei care sunt in preajma noastra. Practic, aici, cumva datele stiintifice vin in intampinarea celor care doresc sa se innoiasca, spunandu-le ca biologia noastra este pregatita sa se innoiasca, are nevoie doar de-un duh sau de-un suflet sau de-un spirit cosarguitor pentru ca ea are pregatite mecanismele necesare transformarii. Or, aceste descoperiri se asaza foarte bine in consonanta cu stradania duhovniceasca a parintilor filocalici care au lucrat la transfigurarea vietii lor, plecand de la convingerea ca, realmente, aceasta transfigurare este posibila.

Daca ne uitam la un pictor sau la un pianist care isi folosesc mainile in lucrarea lor, o sa vedem ca mainile lor au alta miscare, au alta sensibilitate, cum si chirurgii, atunci cand opereaza indelung au o finete a manualitatii lor, ce fac ei cu mainile le cere o atentie si nuantari repetate, incat la sfarsitul unei perioade mai lungi de timp, mainile lor sunt diferite de mainile unui om obisnuit. Pianistul are niste atingeri pe claviatura, sculptorul are un simt al nervurii, al texturii diferit de modul in care simte un om obisnuit. Sportivul de performanta, daca se pregateste in mod repetat intr-o proba sportiva, acele exercitii pe care le repeta si care fac parte din sarcina de concurs, se imprima in corpul sau, incat, de la un moment dat incolo, corporalitatea lui e diferita de corporalitatea unui om obisnuit. Dansatorul, daca l-ati vazut, are o alta postura. Atunci cand sta sau cand gesticuleaza, corpul lui exprima faptul ca el isi foloseste foarte mult corpul in profesia lui. La fel si alpinistul si toti ceilalti.

Ce vreau sa spun cu asta? Noi avem experienta unei transformari a fiintei noastre sub puterea unui efort continuu. Atunci cand depunem un efort intr-o privinta si acel efort este indelungat, fizicul nostru se resimte de pe urma acestui efort. Pianistul nu se naste cu degetele acestea, pianistul deprinde aceste degete fine si lungi si cu foarte multa abilitate, agerime si cu posibilitatea de a fi uneori ferme, alteori tandre sau gingase.

La fel si sculptorul – are un simt pe care la inceputul vietii lui nu il are, iar stradania lui repetata si atentia lui repetata la ceea ce face si dorinta de a scoate dintr-o forma maximum cu putinta si de a gandi plecand de la nervurile unui material, care ar fi opera cea mai adecvata pe care sa o puna acolo in act, toate aceste stradanii ale lui sunt un fel de presiune pe care spiritul lui o exercita asupra trupului, in asa fel incat trupul se adapteaza tot mai mult acestui spirit si ajunge cumva sa incarneze ceea ce spiritul vrea.

Deci asta e cumva o experienta obisnuita de transformare a fiintei, am putea sa-i spunem o plasticizare a fiintei omenesti. Fiinta omeneasca e plastica! Nu e elastica, ca daca o intinzi revine la ce a fost, nu, e plastica, ca daca o intinzi cu incordarea spiritului si o pui in mod repetat in acest exercitiu incordat de intindere, ea ramane asa, ramane intinsa si viguroasa in aceasta intindere, castiga capacitati pe care nu le avea.

Imi veti spune ca asta se intampla cu cei care fac performanta si ca e vorba doar despre trup si mare lucru nu am spus, pentru ca doar trupul se schimba aici. Nu-i asa, pentru ca daca ne gandim la trup, ne putem gandi la activitatea de despatimire. Asa cum un tenisman sau un pianist exercita cu trupul lor acest efort si acest trup se resimte de pe urma acestui efort, cineva care vrea sa se despatimeasca, sa isi intrebuinteze simturile intr-un anumit fel, sa exerseze postul, paza simturilor si o anumita simplitate a lucrarii acestor simturi, o anumita linistire a acestor simturi si practica aceasta in fiecare zi, cu repetitia si incapatanarea cu care cineva face sport de performanta, in fiecare zi facand acest lucru, simtualitatea lui se adapteaza acestui efort de isihie, de linistire si va prefera tot mai mult locurile linistite, limpezimea adancurilor sale si va evita locurile zgomotoase pentru care spiritul lui nu mai este adaptat. Facand iar si iar experienta acestei izolari, la inceput nu va pricepe dulceata ei pentru ca este o experienta straina pentru el. Prima data cand va vizita un loc linistit, intr-o manastire, dupa jumatate de ora va simti nevoia tumultului din oras pentru ca la acela este adaptat, nu la aceasta. Asa cum prima data cand cineva ia racheta de tenis in mana si se intalneste cu primul antrenament, dupa o ora de repetitie va spune: e foarte greu! Daca atunci se incheie experienta lui sportiva, bineinteles ca nu va atinge performanta. Daca atunci cand am descoperit linistea dintr-o manastire, am restrans activitatea noastra spirituala la jumatate de ora de linistire si nu mai facem nimic in sensul acesta, nimic din ceea ce este acolo nu se imprima in noi. Ca sa se imprime, trebuie sa repet in fiecare zi, sa imi doresc sa practic in fiecare zi rugaciunea, postul, tacerea, jertfa de sine, blandetea, abandonul de sine pentru a lucra in interesul altora care au nevoie de mine, etc. Toate aceste lucruri care sunt virtuti si dau omului o anumita bucurie launtrica. Nu ne pot da aceasta dulceata, daca ele sunt practicate din cand in cand, ele trebuie facute in fiecare zi.

Acuma, medicina a facut un lucru spectaculos, a facut o revolutie fara precedent in intelegerea omului in ultimii 15-20 de ani, scotand la iveala mai mult decat aceasta simpla plasticitate. Daca ar fi doar aici sa ne oprim, tot am intelege ceva, ca trupul meu se da dupa spiritul meu si daca spiritul meu vrea sa se organizeze atunci trupul meu se organizeaza, daca spiritul meu vrea sa se dezorganizeze, el se va dezorganiza. Daca spiritul meu e patimas, trupul meu va fi patimas, daca sufletul meu iubeste cele duhovnicesti, trupul incet incet se va adapta acestei iubiri si va fi si el vrednic sa le guste si tot mai adaptat sa le sesizeze pe cele duhovnicesti.

Dar medicina merge mai departe. Medicina vine si ne spune ca functionalitatea noastra launtrica se schimba de pe urma fiecarei experiente si ca viata noastra se transforma in functie de ce traim. Niciodata stiinta nu a pus mai multa responsabilitate pe umerii omului ca astazi, spunandu-i omului: ai grija, tot ceea ce faci, tot ce gandesti, tot ce simti se imprima in functionalitatea ta si va fi greu de sters pentru ca patrunde in mecanismele biologiei, in structurile moleculare, va fi foarte greu sa o stergi de acolo.

Patru sunt rezultatele pe care medicina le aduce deja in mod dovedit experimental in discutie, si aici trecem la punctul doi. Patru rezultate, patru dovezi de plasticitate, profunda de data aceasta, care se produce in corpul nostru, in fiziologia noastra.

Prima – neuroplasticitatea.

Creierul se schimba in urma oricarei experiente sustinute, la orice varsta. In ultimii 15-20 de ani s-au acumulat foarte multe dovezi in directia aceasta. Au fost persoane afectate de un atac vascular cerebral si care ulterior si-au recapatat capacitatea de a misca mana pentru ca au facut exercitii repetate ca sa poata sa miste bratul; creierul a reusit sa constituie o retea de schimb ca sa poata sa miste bratul. Ulterior, neuroplaticitatea a adaugat foarte multe experiente care ne spun… ce? Atunci cand facem sustinut ceva, in mod repetat ceva, cu multa atentie, creierul nostru sesizeaza ca noi vrem sa investim intr-o activitate mai mult decat in mod obisnuit, si se adapteaza acestei investitii. Cercetarile au mers pana in amanunte foarte adanci si detaliate desprte acest proces care inseamna un fel de adaptare, specializare a creierului pentru un anumit gen de activitate. Exista niste celule in creierul nostru care se numesc oligodentrocite despre care medicina ne povesteste cum produc mielina care izoleaza un traseu nervos pentru ca el este foarte des folosit. Atunci cand vreau sa deprind o miscare si o repet in fiecare zi, eu facand aceasta miscare, ea are un corelativ neural si exista niste neuroni care mereu tot comanda aceeasi miscare. Intre ei exista o circulatie a unui impuls nervos si pentru ca exista aceasta deasa circulatie a impulsului nervos pe acolo, celulele gliale, care se ocupa de factorii trofici si hranesc si ecologizeaza activitatea cerebrala, produc si directioneaza mai multi factori trofici pentru zona pe care eu o folosesc foarte mult. Acolo reteaua neuronala creste si aceste oligodentrocite, sesizand ca eu vreau sa fac in mod sistematic ceva, izoleaza cu mielina traseul nervos. De ce il izoleaza? In momentul in care il izoleaza, capacitatile de functionalitate neuronala cresc de cateva mii de ori, eficienta activitatii neuronale creste de aproape 3000 de ori. Nu e de 3000 de ori mai rapida, ci e de 3000 de ori mai eficienta. Asta inseamna ca va consuma tot mai putina energie pentru acelasi efort, pentru acelasi gest, se va recupera tot mai repede dupa acelasi gest si va avea capacitatea sa retina foarte multe nuante din gestul respectiv, specializandu-se. Pentru ca mielina actioneaza ca un izolator. Ea atunci cand apare si izoleaza un traseu nervos nu mai lasa ca impulsul electric sa se disipe, ci sa se duca direct la punct fix, sa ajunga direct in zona destinatara. Asta insemana ca tot fluxul electromagnetic si chimic este protejat de dispersie si eficienta semnalului e mult mai mare. Toti acesti factori inmultiti dau aproape 3000.

Deci atunci cand se mielinizeaza un traseu, creierul s-a specializat pentru ceea ce am repetat. Ce ne spun noua stiintele performantei este ca daca nu fac cu atentie repetitia, nu se mielinizeaza. Daca fac automat un lucru si ma gandesc la altceva, procesul de mielinizare are foarte multe de suferit. Numai ce fac cu atentie, cu dedicatie, cu pasiune, determina factorii neurotrofici sa mielinizeze. Asta inseamna ca repetitia cu dedicatie este aceea care ma transforma, nu repetitia pur si simplu. Cand repet mecanic ceva nu se depune nimic. Cand repet cu dedicatie organismul meu se mobilizeaza, factorii neurotrofici se mobilizeaza, productia de mielina se intensifica si traseul nervos se izoleaza si odata izolat, ani de zile dureaza acolo. Numai anumite afectiuni, cum este scleroza in placi, afecteaza procesul de mielinizare, de fapt apare o demielinizare si impulsurile nervoase incep sa circule prin creier fara directie. Dar in absenta unei afectiuni, mielinizarea pastreaza abilitatile dobandite in urma unei repetitii ani de zile. Daca le repet si le practic in continuare, le voi pastra pana la sfarsitul vietii.

Asta ne spune plasticitatea. Ea merge foarte departe. Sunt multe rezultate care rafineaza lucrul acesta. Ce ne mai spune recent? 30 de minute de exercitiu al atentiei determina plasticitate cerebrala. 30 de minute daca sunt atent determina creierul meu o anumita plasticitate, care ramane valabila inca 20 de minute dupa ce am fost atent. Deci, cumva, atunci cand sunt foarte atent si ma opresc, continutul atentiei mele se mai resimte inca vreo 20 de minute dupa cele 30 de minute in care am fost atent. Deci daca cumva ma rog 20 sau 30 de minute foarte intens si dupa aceea nu ma mai rog, rugaciunea cumva ca stare mai persista in biologia mea inca 20 de minute. Daca ma rog o ora mai intens, rugaciunea mai persista in biologia mea, cumva starea aceea pe care mi-a dat-o rugaciunea poate fi vizualizata in biologia mea inca 20, 30, 40 de minute dupa. Dar asta daca fac cu dedicatie. Asta inseamna ca 30 de minute de efort induce deja o plasticitate cerebrala de-un anumit fel.

Dar pot sa am o dedicatie extraordinara, o pasiune extraordinara urmarind un film horror. Dupa 2 ore de film horror el a lasat in mine ceva pe care nu pot sa il sterg cu buretele. Deci noi, la fiecare experienta careia ne incredintam, depozitam in noi plasticitati mai de scurta sau mai de lunga durata pe care, dupa aceea, le purtam in noi ca piedici sau ca trepte spre ceea ce urmeaza sa facem dupa. In fiecare moment in care traiesc ceva, eu de fapt colorez viitorul imediat, pentru ca nu pot iesi, nu pot demisiona, nu pot sa ma decuplez brusc dintr-o experienta si in secunda urmatoare sa intru intr-o experienta opusa. Fiecare experienta pe care o traiesc se imprima deja in urmatoarea pentru ca ea creeaza o dispozitie care nu dispare imediat, ci creeaza o dispozitie cumva plastica si acea plasticitate ramane in mine ca o urma si o pot cara dupa mine ore, zile, sau, daca am repetat indelung, saptamani si ani si nu mai scot din mine lucrul acesta intrucat ea s-a cimentat in mine, s-a mielinizat, in expresia ei biologica, si va fi foarte greu sa o sterg.

Plasticitatea cerebrala ne spune ca jumatate de ora de experienta intensa schimba deja ceva in creierul meu, asta inseamna numai jumatate de ora o data. Daca fac 25-30 min pe zi o experienta si o repet 8 saptamani, ne spun alte experimente, modificarea pe care am facut-o in creierul meu, in biologia mea e de durata. Dupa 8 saptamani, chiar daca opresc acea activitate si nu mai fac 20 de minute pe zi vreo doua luni de zile, plasticitatea indusa de repetitia mea zilnica ramane valabila. Asta inseamna ca, daca la un moment dat as mai face-o dupa o luna jumatate, o voi face cu mult mai multa usurinta decat am facut-o la inceputul celor 8 saptamani. Ea a ramas ca dispozitie, cumva, ca si posibilitate mai accesibila de a savarsi ceva. Ce ne spune, de fapt, plasticitatea este ca ca toate experientele pe care le facem se inmagazineaza in noi ca dispozitii si noi nu putem sa ocolim consecintele faptelor noastre, sa traim cu speranta sau cu certitudinea ca dupa ce am avut o experienta lamentabila sau regretabila, fac un dus, ma culc si dimineata sunt nou-nout. Nu-i asa. Orice experienta lasa in mine urme, o anumita inclinatie a chimiei mele se resimte de pe urma ei.

A doua dovada de plasticitate este iarasi spectaculoasa si vine tot din campul medicinei si se numeste neurogeneza. In fiecare zi, in corpul si in creierul unui om sanatos se nasc 500 pana la 1000 de neuroni nou-nouti, din celule stem neuronale, care sunt depozitate intr-o zona numita hipocamp. Neuronii acestia nu au nici o intrebuintare, ei asteapta sa fie utilizati si ei sunt utilizati in functie de ce eforturi face persoana la momentul cand ei se nasc. Daca persoana respectiva este intr-o priza de noutate si se straduieste [de exemplu] sa invete sa cante la pian, neuronul care s-a nascut in hipocamp – sunt fotografii care arata – migreaza din hipocamp – il arata fotografia cum inainteaza prin masa neuronala in hipocamp – si se asaza intr-o retea care, daca nu este direct legata de exercitiul de pian, este legata de o retea de sustinere a acelui efort. Deci, cumva, neurogeneza ne arata ca organismul nostru se innoieste biologic si asteapta intrebuintarile pe care noi i le dam. Ce se intampla cu persoana care nu face nici un efort? Neuronii care se nasc in scurt timp mor, pe principiul ca daca nu este utilizat, el este scos din sistem, nu i se acorda factori neurotrofici, pentru ca nu participa la vreun proces, si atunci nu este hranit ca sa stea degeaba. Dar el se naste si asteapta o anumita intrebuintare si cercetarile au aratat ca acest proces de nastere a neuronilor noi din celule stem neuronale nu se intampla in mod automat.

O vreme s-a considerat ca omul, cu varsta, pierde depozitul de celule stem din care se formeaza neuronii. Ulterior s-a constatat ca nu e asa, de fapt depozitul de celule stem ramane aproape la fel la orice varsta, trezirea celulelor stem din somnul lor, ca ele sa se multiplice si sa se diferentieze e din ce in ce mai grea si este strans legata de aumite activitati. Aceste activitati care stimuleaza nasterea neuronilor noi sunt tot acele activitati care stimuleaza plasticitatea. Ambele sunt la dispozitia unor comportamente. Daca alegem comportamentele respective noi putem determina o plasticitate mai mare a creierului nostru si un proces crescut de neurogeneza.

Care sunt acele activitati? O sa va surprinda. Postul este una din ele. Postul determina in corpul nostru o crestere a factorului neurotrofic derivat din creier care este asistent principal la neuroplasticitate. Acest factor neurotrofic favorizeaza nasterea conexiunilor noi. Cine posteste are mai mult factor neurotrofic si are disponibilitate mai mare de a invata lucruri noi decat persoana care nu posteste. Experientele vietii spirituale, tacerea de exemplu, contemplatia, rugaciunea, favorizeaza cresterea factorului neurotrofic, plasticitatea si respectiv neurogeneza. Stradania omului de a invata lucruri noi, uimirea, curiozitatea, bucuria, compasiunea favorizeaza neuroplasticitatea si neurogeneza, organizarea si reorganizarea cerebrala, care corespunde schimbarii comportamentelor si nasterii neuronilor noi, care este o activitate restauratoare si imbogatitoare a creierului si deci un suport biologic mai sustinut pentru o minte care vrea sa deprinda putinte de intelegere mai largi pe care nu le-a avut.

Pentru ca tot ce se intampla in spiritul nostru, in sufletul nostru, se repercuteaza asupra trupului nostru si tot ce se intampla in trupul nostru se repercuteaza asupra sufletului nostru. Asa afirma teologia dogmatica si antropologia noastra, de-asta aceste dovezi despre innoirea biologica a organismului corespund de fapt unor dovezi palpabile despre faptul ca sufletul care organizeaza acest trup poate sa utilizeze aceste resurse care pot sprijini innoirea lui, deschiderea lui spre o intelegere mai larga, trairea unor emotii mai largi, mai cuprinzatoare, mai benefice pentru persoana si pentru ceilalti. De fiecare data cand avem parte de alte trairi si de alte intelegeri, biologia este acolo, organizata in conformitate cu aceste noi trairi.

Stiti ca astazi exista posibilitatea pentru cineva ca la rezonanta magnetica functionala sa-si dea seama daca un om e patimas sau nu. Il pune in tub si ii da posibilitatea sa vada niste imagini. Si daca persoana respectiva este sensibila la bani, de exemplu, la o fotografie a banilor creierul lui reactioneaza ca un pom de Craciun. Poate sa-si acopere expresia fetei si nimeni sa nu vada dar cel care este specialist in activitatea cerebrala isi da seama ca el are o sensibilitate foarte mare la bani. Daca apare figura unui om iubit, poate sa-si dea seama ca e o persoana iubita pentru ca anumite structuri cerebrale care raspund de emotii pozitive se activeaza. Daca apare o persoana fata de care are aversiune, iarasi se vede. Pentru ca apar activitati intense in nucleii amigdalieni unde exista agresivitate. Ce arata asta? Ca in trupul nostru se depoziteaza tot ce traieste sufletul nostru. Si atunci cand trupul se innoieste, oare pentru ce o fi asta? Se innoieste pentru ca el este pregatit sa primeasca intrebuintari extraordinare ale sufletului. Sufletul ii da niste intrebuintari, biologia e pregatita. Daca sufletul nu comanda nimic din aceste mecanisme innoitoare ale trupului si nu le foloseste, ele maine sau poimaine, pe principiul economiei, vor disparea. Dar in fiecare zi se nasc neuroni noi, in fiecare zi omul poate pune inceput bun. In fiecare zi. O sa spuneti ca 1000 de neuroni e putin, dar ganditi-va ca un neuron poate sa ajunga pana la 10 mii de conexiuni. 10 mii de conexiuni e foarte mult. Daca inmultim 10 mii cu 1000 ies 10 milioane. Sunt foarte multe conexiuni, si maine altele, si poimaine altele. In afara de neuronii noi, exista si mecanismul anterior de care va spuneam, acea neuroplasticitate care reorganizeaza neuronii vechi in retele noi, destructurand retelele noi care corespund obisnuintelor vechi si pacatoase si participand la noi retele care corespund unor intrebuintari bune si a unor obisnuinte bune.

Deci aceste dovezi arata ca mecanismele acestea pe care noi le avem in trup sunt foarte sensibile la unele comportamente pe care noi le putem alege constient. Noi nu putem da comanda unui neuron sa mearga intr-o parte sau in alta, dar putem decide ce va face el si mecanismul biologic al nostru sa fie pus intr-un proiect orientat catre ceva sau catre altceva prin alegerea voita si constienta, incapatanata si perseverenta intr-o anumita directie. Noi ne facem pe noi insine in felul acesta, in foarte multe privinte.

Ne putem impatimi foarte serios dand acestei plasticitati un mod gresit de intrebuintare pentru ca orice adictie este o plasticitate cerebrala. O persoana care ajunge sa consume un drog si sa nu mai poata sa traiasca fara drog este de fapt exemplul unei plasticitati, fiinta ei s-a adaptat chimic acelui drog care este vital pentru viata ei. Iar o persoana (pentru) care nu se poate sa treaca ziua fara sa se roage este o persoana care a insamantat in plasticitatea ei alt tip de functionalitate si ea cand se trezeste deja se roaga, pentru ca rugaciunea s-a insamantat in insusi trupul ei. Despre asta vorbeste parintele Staniloae in Filocalia a 7-a cand ne spune despre Teolipt al Filadelfiei si despre aceia care rugandu-se foarte mult ajung sa uneasca rugaciunea lor cu respiratia lor. Abia atunci rugaciunea ajunge sa fie parte din radacina fiintei, pentru ca ea se uneste cu respiratia, care este radacina existentei biologice si ritmul batailor inimii este si ritmul rugaciunii inimii. Atunci una s-a unit cu cealalta si la radacina fiintei mele sta rugaciunea care e unita cu insusi pulsul vietii biologice. Viata biologica pulseaza in acelasi moment cu viata spirituala. Asta este o existenta sincronizata cand omul face cu trupul lui, face cu mintea lui si face cu inima lui acelasi lucru in acelasi timp. Noi, in general, nu ducem o viata sincronizata, noi una gandim, alta spunem, alta facem, alta lasam sa se inteleaga. Si atunci cand cineva are insasi respiratia unita cu rugaciunea si cu trupul lui care face si metanii, toate exprima acelasi lucru. Forta fiintei lui de a se adapta acestei experiente e mai mare pentru ca o face cu dedicatie totala.

Amintiti-va de ce va spuneam inainte, ca dedicatia fixeaza mai adanc lucrurile, pasiunea cu care cineva face ceva il impatimeste pe acela in cele rele sau il face patimitor in cele bune daca el este pasionat. Cu cat avem o pasiune fata de ceva sau fata de cineva, cu atat fiinta noastra se deschide si devine mai incapatoare in raport cu acel cineva sau acel ceva care ne locuieste si ne coloreaza si intipareste in noi proprietatile lui. Si cand iubim, suntem deschisi si ne umplem cu ceea ce iubim. Il iubim pe Hristos, ne umplem cu Hristos, il iubim pe cel rau sau iubim pacatele, ne umplem cu acestea. Fiinta omeneasca e nedesavarsita, ea cauta sa se umple, ea nu este suficienta siesi, ea tot timpul se va umple cu ceva. Si daca nu ne umplem cu Dumnezeu, ne umplem cu altele, dar goi nu ramanem. Daca ne dispensam de toate si ne indepartam si de Dumnezeu si nu iubim pe nimeni, ne umplem de noi insine, dar golul trebuie acoperit, nu poate fi lasat.

Aceasta este a doua dovada a neuroplasticitatii si ea merge foarte departe pentru ca mecanismul de nastere a neuronilor noi depinde foarte mult de starea sufleteasca. De exemplu, sunt cercetari recente care arata ca starea de stres corupe mecanismul nasterii neuronilor noi. Celulele stem se trezesc, dar daca intalnesc elementele chimice ale unor hormoni de stres, cum este cortizolul, nu se mai transforma in neuroni, in celule stem neuronale, se transforma in celule gliale, care asista sistemul nervos, nu participa la conexiuni propriu-zise. Specialistii spun ca in felul acesta, sub stare de stres, celulele stem neuronale producand tot mai mult celule gliale, vor ajunge sa dezechilibreze sistemul nervos, avand o pondere prea mare a celulelor gliale in raport cu neuronii. Asta va duce la o functionalitate slaba, neeficienta a sistemului nervos. Deci starea de stres hotaraste mecanismele mele, orice emotie hotaraste mecanismele mele, agresivitatea, nemultumirea, vaicareala, toate astea ca stari spirituale, daca le traiesc in fiecare zi, se imprima in chimia mea si o sa am in trupul meu un potrivnic pentru starile bune: blandete, bunatate etc., pentru ca eu traiesc foarte mult celelalte stari care se amprenteaza in chimia mea, in activitatea mea moleculara, nu o sa mai pot sa le gazduiesc. De-asta, spiritualitatea filocalica este foarte atenta nu doar sa se roage, ci atunci cand nu se roaga, se uita la suflet, ia aminte la suflet, ia aminte la simtire, la ce traieste, la ce judeca, la ce gandeste despre celalalt. Pentru ca daca este mereu arogant, aroganta aceea corespunde unei chimii si chimia aceea se intipareste in trup si o sa am de fiecare data o potrivnicie dinspre ele.

A treia dovada a plasticitatii este mai adanca decat ce am spus pana acum. S-a dovedit un fapt cutremurator, ca experientele pe care le traim se imprima in expresia noastra genetica mai mult decat in neuronii nostri. Expresia noastra genetica se transforma de pe urma experientelor pe care le avem.

Pot sa traiesc intr-o familie linistita, dar sa am prieteni care ma invata sa traiesc sistematic agresivitatea. Agresivitatea nu va deveni doar un comportament copiat, el incepe incet-incet sa corespunda unor structuri neuronale care devin mai dezvoltate, pentru ca eu solicit din partea corpului meu mai multa iutime si agresivitate si corpul meu se adapteaza la aceasta cerinta a spiritului, tot asa cum sportivul are un trup adaptat la cerinta de a face efort. Si la o persoana care isi cultiva agresivitatea se poate vedea in timp cum centrii de agresivitate, nucleii amigdalieni, cresc in volum. In 6 luni de zile, o experienta sistematica de agresivitate duce la cresterea in volum a structurilor care raspund de agresivitate in termeni biologici. Deci trupul se adapteaza la cerinta sufletului. Partea intai tine de neuroplasticitate, dar epigenetica de care va spuneam vine si ne spune mai mult de atat. Copilul acesta care s-a nascut cu rezerva de agresivitate obisnuita si care la o anumita varsta, experiind agresivitatea, a ajuns sa fie un om agresiv, avand nucleii amigdalieni care comanda agresivitatea ca la un om care este agresiv la limita patologiei, acest copil, cand va deveni adult, daca va avea un copil, copilul care se va naste din el va avea deja structurile pregatite pentru agresivitate, nu mai are nevoie de experienta. Parintii i-au dat deja experienta. Si copilul care se naste din parinti, se naste cu nuclei amigdalieni mari, cu gene care comanda structurilor amigdaliene sa fie mari pentru ca a luat structura genetica din parinti si copilul se naste cu tendinte de agresivitate foarte mari, pe care cu greu le tempereaza. Acuma, cu mila Domnului, daca el ajunge la o anumita varsta si constata ca este mai agresiv decat prietenul lui si apuca sa se roage, sa posteasca, sa se exprime cu compasiune, sa faca activitati de voluntariat, sa imbratiseze oamenii, sa planga cu cei in suferinta, incet-incet, nefolosindu-si agresivitatea, sub puterea acestei experiente, nucleii amigdalieni scad, pentru ca el nu isi comanda agresivitatea din trup, spiritul lui se pune impotriva sugestiilor care vin din trup si, incet, incet, prin experienta repetata, genele lui se schimba si copilul care se va naste din el nu va mai avea acea inclinatie spre agresivitate.

Acest proces este pus in evidenta pana la evenimente de tip molecular. Pentru ca suntem la Facultatea de chimie, s-ar putea sa mai fie studenti prin sala, cautati sa vedeti despre acest proces care se numeste metilare. Metilarea unor secvente din genom. Exista gene care codifica un receptor pentru glucocorticoizi, avem niste receptori in corp care recepteaza molecula de cortizol, acei receptori se cheama glucocorticoizi, si avem gene care codifica receptorii pentru factorul de eliberare al corticotropinei, amandoua acestea, corticotropina si cortizolul, sunt prezenti in stres. Avem gene care comanda factorii de receptare a acestor molecule si, daca genele sunt blocate, atunci persoana respectiva are foarte putine rezerve de a tine fata stresului sau agresivitatii. Daca structurile acestea au o comanda sanatoasa in genom atunci ele vor produce receptorii si receptorii vor stopa efectele stresului, de exemplu. S-a constatat ca anumite grupuri de metil, asa le spune, se lipesc pe secventele de ADN, oprind comanda genetica pentru productia acelor receptori. Si ADN-ul nu mai produce, nu mai da comanda sa se produca, desi structura genetica este sanatoasa. Dar experienta a determinat ca unele grupari metil sa se infasoare in zona aceea de secventa ADN si organismul sa nu mai comande mecanismele de aparare, persoana respectiva sa fie complet vulnerabila la experienta negativa. Si invers se poate, cineva care s-a nascut din parinti cu structuri genetice metilate, blocate intr-un fel sau altul, avand un raspuns exagerat sau deficitar, printr-o experienta sanatoasa repetata, sa echilibreze, sau cum se spune, sa regleze pozitiv sau negativ expresia genetica pentru a intra intr-un fagas sanatos de comportament.

Ce spun de fapt descoperirile este ca noi, prin felul in care suntem ne modificam expresia genetica. E teribil asta! Pai asta este o plasticitate la un nivel foarte adanc, adica fiinta mea se resimte de pe urma acestor comportamente si alegeri si decizii si emotii si ganduri foarte multa vreme: se intiparesc in mine si ajung la un moment dat sa ma defineasca, intr-un fel extraordinar, si pozitiv si negativ.

[va urma]

 

“Ce faci, te face” (I). EȘTI CEEA CE TRĂIEȘTI! Ceea ce faci, gândești și simți TE TRANSFORMĂ: “Sufletul lasă urme în trup… SUNTEM CONSUMAȚI de o cultură exterioară şi exteriorizantă şi pierdem legătura cu INTERIORITATEA pe care, dacă o vizităm tot mai rar, devine tot mai subțire și mai săracă” (text și conferință VIDEO cu diaconul SORIN MIHALACHE)

FILOCALIA ȘI NEUROȘTIINȚELE APLICATE LA VIAȚA NOASTRĂ. Provocare duhovnicească la TRĂIREA ȘI LUCRAREA INTERIOARĂ DE ADÂNCIME, prin LINIȘTIRE și RESTRÂNGEREA experiențelor și stimulărilor informaționale. CONFERINȚA Părintelui Diacon SORIN MIHALACHE, “Ești ceea ce trăiești” (VIDEO, TEXT)

“Ești ceea ce trăiești”: RĂZBOIUL NEVĂZUT ÎN SOCIETATEA SPECTACOLULUI. “Descătuşarea simţurilor se face lanţ sufletului, iar înlănţuirea simţurilor aduce eliberarea sufletului”

ATENȚIE sau DISTRACȚIE? CONCENTRARE sau RISIPIRE? “Să fim cu toată ființa noastră într-un loc și tot trupul să tacă, toate lucrurile omenești să tacă”. CUM SĂ CITIM, CUM SĂ STĂM LA SLUJBELE BISERICII? PS Sofian și Diaconul Adrian Sorin Mihalache despre importanța ÎNSINGURĂRII IMPUSE pentru cele duhovnicești, dar și despre FORȚA UNEI COMUNITĂȚI CU ADEVĂRAT RUGĂTOARE (video, text)

Părintele Sorin Mihalache despre MECANISMELE PLĂCERII ȘI ADICȚIILOR (video, text). “Ai putea crede că TELEFOANELE MOBILE au conexiune directă cu creierele noastre. Puţine lucruri pe care vreodată le-am visat, fumat sau injectat creează o asemenea DEPENDENȚĂ la nivelul creierului nostru precum TEHNOLOGIA”

PLĂCERI SECRETE, DORINȚE INTERZISE, POFTE RAFINATE și invitația-cheie la… REVIZIE TEHNICĂ GENERALĂ și la “CARANTINA SIMȚURILOR”! Părintele Adrian Sorin Mihalache “despre reglajul sensibilității și reglementarea plăcerii în Postul Mare” (VIDEO, TEXT)

VIAȚA 2.0. sau ALTFEL despre SENSUL PROFUND AL POSTIRII, BENEFICIILE ÎNFRÂNĂRII, ELIBERAREA DE DEPENDENȚELE PĂTIMAȘE: “Omule, fii atent la viaţa ta lăuntrică, fii atent la interioritatea ta, vezi ce se varsă într-însa de-a lungul unei zile, să nu torni în ea orice”. Conferința PĂRINTELUI SORIN MIHALACHE, “Viața creștină în Postul Mare. Convalescența ființei” (VIDEO și transcriere integrală)

Parintele Arsenie Boca despre insemnatatea FAPTUIRII in razboiul nevazut cu tendintele noastre contradictorii: LUCRAREA PORUNCILOR STINGE CRIZELE VOINTEI

VREM NOI CU ADEVARAT SA NE MANTUIM?

Vindecarea slăbănogului… nostru suflet lăsat în părăsire: VOIEȘTI SĂ TE FACI SĂNĂTOS?

“Doamne, ajuta-ma sa vreau sa pot!”/ VIATA CA UN MULTI-TASKING LA FOC AUTOMAT: “Cum sa Isi mai gaseasca Domnul timp de noi, cand noi nu ne mai gasim timp nici pentru noi insine?”. CU CE “C.V.” NE PREZENTAM IN FATA LUI DUMNEZEU?

Parintele ARSENIE MUSCALU despre FORMAREA si LUCRAREA DUHOVNICEASCA in vremea noastra (III): “Nu de intamplari extraordinare avem nevoie, ci de o lucrare cuminte, echilibrata, statornica si sarguitoare”. CELE SAPTE “FAPTE BUNE” (LUCRARI) ALE TRUPULUI

Sfantul Serafim Rose: INNOIREA DUHOVNICEASCA NU VINE DE LA SINE! “Adevarata viata a unui crestin ortodox este foarte grea si omul trebuie sa se tina de ea nu doar cu toata puterea, ci si cu un fel de indaratnicie…”

DACĂ NU AVEM DISPOZIȚIE SĂ NE RUGĂM, SĂ MERGEM LA BISERICĂ sau SĂ ÎMPLINIM ALTE PORUNCI ALE LUI DUMNEZEU, ar fi o dovadă de IPOCRIZIE să le facem? “Lasă sinele tău şi prinde-te de voia lui Dumnezeu!”

NU TE DA BATUT IN LUPTA CU TINE INSUTI, NU ABANDONA DRUMUL LA JUMATATE! Prietenii paraliticului din Capernaum: conditia hotararii neabatute si a statorniciei in viata duhovniceasca: “Lucreaza dupa putere!”

“DUMNEZEU CERE LA MASURA FIECARUIA. Mai mult decat a face ceva, lui Dumnezeu Ii place SA VREI! Sa incerci! Vrea sa te gaseasca in aceasta osteneala” – PREDICI AUDIO pentru noi, cei chemati la Cina sau la Nunta Fiului

Predica SFANTULUI NICOLAE VELIMIROVICI la Duminica FEMEII CANANEENCE: Evanghelia staruintei in rugaciune. “Nimeni nu poate gusta din dulceata binelui daca nu staruieste in bine”

“Doamne, facem orice, numai nu ne pune sa ne schimbam viata!”. PREDICI AUDIO si TALCUIRI DE MARE PROFUNZIME la EVANGHELIA INMULTIRII PAINILOR: Ce vrea Hristos de la noi si ce cautam noi la Dumnezeu?

Sfantul Teofan Zavoratul despre TIRANIA “OPINIEI PUBLICE” IMPOTRIVA A TOT CEEA CE ESTE CRESTINESC SI DESPRE RENUNTAREA LA OBICEIURILE LUMESTI

“Inceteaza a te mai indreptati in pacate si ocupa-te de orbirea ta!“ AMAGIRILE CARE NE TIN ORBI SI CAPTIVI IN SOMNUL ADANC AL PACATULUI

Sfantul Teofan Zavoratul: Despre “zavorarea” in patima si cum sa iesim din ea: STAREA PACATOSULUI

ARHIMANDITUL SOFRONIE: Ce putere are rugaciunea, ce efecte are cainta?

CÂND COMODITĂȚILE, PLĂCERILE ȘI PĂCATELE “MICI” AJUNG SĂ NE DEA RĂZBOI MARE: “Cel mai teamă să ne fie de noi înşine şi de PUTERILE ÎNTUNERICULUI CARE SUNT ÎN NOI, HRĂNITE DE MULT TIMP… Vă daţi seama, dacă la nişte lucruri micuţe nu renunţăm, ce să mai zicem de cele mai mari?” – Predică a Pr. Ciprian Negreanu la SFÂNTUL MARE MUCENIC DIMITRIE, IZVORÂTORUL DE MIR

Predici audio ale Parintelui Ciprian Negreanu la DUMINICA VINDECARII DEMONIZATILOR DIN GADARA (a cincea dupa Rusalii): AI CUI FII SUNTEM, AL CUI CHIP PURTAM si ce stapan chemam prin FAPTELE vietii noastre?

SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV (30 aprilie) despre OBICEIURILE care devin PATIMI si despre LUPTA cu ele: “Implinirea poftei ii mareste acesteia pretentiile… Pacatele pe care ne-am obisnuit sa le savarsim ne par usoare”

“Devii ceea ce iubeşti”. Predici audio la vindecarea femeii garbove. GARBOVIREA SI FATARNICIA LUMII CARE IL REFUZA PE HRISTOS, DORIND INCRANCENAT LANTURILE SATANEI vs. FERICIREA CEREASCA ASCUNSA IN SUFERINTA ASUMATA

PRIVESTE CERUL! PRIVESTE LA HRISTOS! – Predica PS Ignatie Muresanul la INALTAREA DOMNULUI: “Esti ceea ce privesti” (VIDEO + TEXT)

“Sa fii prezent si cu sufletul in viata ta”: Parintele Pantelimon Șușnea despre LIBERTATI, INGRADIRI si DEPENDENTE, COMPROMISURI si (NE)IMPLINIRE, FRUMUSETE si (IN)SENSIBILITATE. Lucrarea seducatoare si inteligenta a Raului, COSTURILE ASCUNSE ALE PACATULUI si constrangerea depersonalizanta a patimilor. POSTUL CA EXERCITIU DE LIBERTATE si de redescoperire (VIDEO)

PSIHOLOGIA DUHOVNICEASCA A PACATULUI “MIC” SI A PATIMILOR ASCUNSE IN INIMA, care au nevoie doar de un “bun prilej” pentru a rodi alegeri grave ireversibile. Viata noastra ca FUGA PERMANENTA DE CONSTIINTA si ASCUNDERE DE GLASUL LUI DUMNEZEU in “carnavalul asurzitor” al lumii


Categorii

Diaconul Sorin Mihalache, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Psihologie si psihoterapie duhovniceasca, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la ““Ce faci, te face” (II). EȘTI CEEA CE TRĂIEȘTI! Conferința de la Cluj a Diaconului SORIN MIHALACHE (2017, video si text). “Toate experiențele pe care le facem se înmagazinează în noi ca dispoziții și LASĂ URME”. Despre NEUROPLASTICITATE ca temei și probă că NE PUTEM SCHIMBA VIAȚA ORICÂND și despre FORȚA EXTRAORDINARĂ A EXPERIENȚELOR, mai ales a celor REPETATE și exercitate cu DEDICAȚIE sau PASIUNE

  1. minunat, provocator, ziditor – un cuvant inspirat de Duhul Sfant!
    Vorba parintelui Negreanu : “te lasa cu gura cascata” 🙂
    Cu cat citesc mai mult din omiliile parintelui diacon, cu atat incep sa cred ca lucrarea de cercetare a domniei sale este o minunata con-lucrare cu Duhul Sfant, Care ne reveleaza prin intermediul parintelui, in aceste vremuri in care (pseudo)stiinta este pusa pe un piedestal sacru, lucruri nestiute si nemaiauzite de oameni despre mecanismele si factorii care genereaza reinnoirea fiintei umane. Parintele surprinde si limitele observatiei stiintifice asupra fenomenelor de reinnoire neuronala ( fiintiala). Iar acolo unde stiinta devine neputincioasa si nu mai poate da marturie, ne vorbesc scripturile despre Calea pe Care putem ajunge la “starea barbatului desavarsit, la masura varstei deplinatatii lui Hristos”
    Lucrarile parintelui diacon mi se par o lectura obligatorie pentru orice ateu, agnostic care isi fundamenteaza necredinta pe “dovezi stiintifice”, pentru oricine este interesat de neurostiinte sau stiinte sociale si, in general, pentru oricine isi ia in serios lucrarea de mantuire.
    Sa-l tina Domnul in putere!

  2. Puterea linistii
    https://themindunleashed.com/2018/02/5-amazing-things-that-happen-to-your-brain-in-perfect-silence.html

    when the mice were exposed to two hours of silence per day they developed new cells in the hippocampus.
    “We saw that silence is really helping the new generated cells to differentiate into neurons, and integrate into the system.”
    https://www.lifehack.org/377243/science-says-silence-much-more-important-our-brains-than-thought

  3. Pingback: “Tot mai aproape de Dumnezeu”: ASEMANARE. TRANSFIGURARE. RECUNOASTERE. “Ea, crezând că este grădinarul…” | Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: ORBUL DIN IERIHON. “Pentru ca a ascultat de glasul constiintei, el a intrat in lucrarea lui Dumnezeu. Daca el pierdea acest moment, nu stim daca s-ar mai fi intalnit a doua oara cu Iisus-Domnul”. PREDICI AUDIO TREZITOARE de la Manastirile Putn
  5. Pingback: “Ce faci te face” (III). Diaconul Sorin Mihalache despre DARUL PLASTICITATII FIRII OMENESTI si RESPONSABILITATEA VESNICA A FAPTELOR NOASTRE, despre INSEMNATATEA METANIILOR si, in general, a POZITIEI CORPULUI in viata duhovniceasca si despre PU
  6. Pingback: “Oferta” duhovniceasca esentiala pentru a trai un POST MARE cu real folos: INFRANAREA ca LUCRARE LAUNTRICA DE LINISTIRE, DE PAZA A SIMTURILOR si ca exercitiu de REZISTENTA si RETRAGERE fata de TENTATIILE SOCIETATII DE CONSUM. Diaconul Sorin Mi
  7. Pingback: PR. GEORGE REMETE: Creştinii „eficienţi” şi „progresişti” și creştinii lacşi, cinici şi satanici. “Ei vor să-L ia pe HRISTOS COMPLICE la ideile şi păcatele lor, pentru că încearcă SĂ LE JUSTIFICE prin argumen­tări
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate