CUM SA NE RUGAM? Ne invata ca nimeni altul… PARINTELE ARSENIE PAPACIOC: “Avem nevoie de o prezenta continua a inimii, asta este esenta rugaciunii…” (si VIDEO)

21-07-2011 Sublinieri

Ne spuneti un cuvânt despre rugăciune?

– Intâi, ce trebuie spus e că se vorbeste prea mult despre rugăciune. Ăsta-i un lucru care nu trebuie vorbit, ci trebuie făcut. Stă în firea si în puterea oricui să priceapă lucrul ăsta.

Eu personal nu sunt pentru rugaciunea de tipic. Aceea are folosul ei aparte, mai ales disciplinar. Omul nu trebuie să fie tipicar. Trebuie să fie tipicar ca procedeu, în ce priveste dorinta de a se înduhovnici. Nu avem numaidecât nevoie de o rugăciune de tipic. Avem nevoie de o prezentă continuă a inimii, această stare continuă de dragoste, de relatie cu Dumnezeu, asta este esenta rugăciunii. Pentru că si o tăcere adâncă înseamnă o rugăciune adâncă. Si o rugăciune adâncă înseamnă o tăcere adâncă.

Dacă faci rugăciunea asta care e obligatorie, o poti face. Dar dacă se face o rugaciune din aceasta după tipic, după ce se termină, omul se consideră achitat de obligatia rugăciunii din inimă si se retrage fără nimic de la ceea ce ar trebui să-l tină prezent. Adică sunt mai mult pentru o continuă tresărire duhovnicească. De aceea mă faceti să spun că orice clipă poate sa fie un timp si orice suspinare poate să fie o rugăciune. Suspinarea nu se face asa: “Uf!“, ci o faci lui Dumnezeu, ca plecând din adânc spre El. Asa ni se va arăta. Căci El nu se arată unei minti ascutite. Nu tot cel ce zice “Doamne, Doamne va intra în împărătia Mea!Ci numai cel care are inima curată, cel care are inima spre El, continuu.

Deci, o viată continuă de prezentă duhovnicească înseamnă un om mai înduhovnicit. Pentru că dacă te rogi, esti mereu prezent. Rugăciunea să zicem – tipicală poti lesne să o termini într-o jumătate de ceas, un ceas, dar pe urmă?

Vedeti, nu trebuie renuntat la ele, dar să nu fie singura treabă duhovnicească, singura rugăciune. Dacă ai citit un Paraclis e foarte bine, sau ceea ce mai ai de citit. Dar ceea ce, de fapt, trebuie adus la cunostintă, pentru a se întelege, pentru că lucrul ăsta e mai putin discutat, e prezenta inimii continuă. Si te rogi. Pentru că se rugau sfintii si stăteau în genunchi până se făcea dimineată si apărea soarele. Si la răsărit tot în genunchi erau.

Asta nu înseamnă că noi, nefiind ca ei, nu trebuie să ne rugăm. Dar era o stare de continuă prezentă.

– Părinte, rugăciunea neîncetată poate fi trăită de oricine?

– Intr-o măsură oarecare toată lumea poate. Pentru că întrebarea în sine despre rugăciune sau discutia despre rugăciune este neavenită, pentru că se rationalizează lucrurile. Oricine vrea să dobândească rugăciunea, să tacă si să zică. O rugăciune adâncă e o tăcere adâncă.

Se constată o limpezire imediată, o scăpare de ispite, căci se cere ajutorul Stăpânului cerului si al pământului. Trebuie să se obisnuiască lumea cu gândul că Dumnezeu guvernează si face orice pentru om. Fără de Mine nu puteti face nimic“. Mai mult: “Nu se miscă fir de păr fără voia Mea.” Vă dati seama cât de mult ne apără.

Tineti-vă de Biserică, dragii mei! Si puteti să ziceti rugăciunea aceasta a mintii din inima. Este puterea numelui aceea care ne ajută atât de mult. Oriunde veti fi, oriunde veti avea necaz, rugati-vă, nu vă descurajati.

Iubiti mult! Hristos vă porunceste!

***

 

Sorin Dumitrescu: Ce este rugaciunea, parinte?

P. Arsenie Papacioc: Rugaciunea este de fapt totul. Rugaciunea este inima ta in inima lui Dumnezeu. Fara educatia aceasta, a prezentei inimii tale in inima lui Dumnezeu, indiferent ce vorbesti, rugaciunea este o tacere adanca si o stare dincolo de inchipuire omeneasca; o stare de vorba cu Dumnezeu, dar nu cu vorbe omenesti, te depaseste cu totul. Rugaciunea este necesara. Rugaciunea este viata noastra.

– Sorin Dumitrescu: Poate sa o dobandeasca omul fara sa aiba un parinte duhovnicesc?

– P. Arsenie Papacioc: Absolut! Eu o intrebam pe mama mea, cand dadea oaia din picior inainte de culcare: “De ce da din picior?“. Zice: “Se inchina, mama!”. Stiti, care va sa zica: “si eu de ce sa nu ma inchin?“.

Dumnezeu, domnule, ne-a facut singur numai pentru Dumnezeu si nu putea sa ne inzestreze cu ceva ca sa tinem legatura cu Dumnezeu. Rugaciunea nu este numai asa intr-un timp. Rugaciunea este ceva permanent. Ma cheama asa si ma cheama mereu asa. Si pe trotuar, si in padure ma cheama tot asa cum ma cheama, ma cheama mereu asa, deci ma cheama crestinul cutare. Sigur ca in inchisori si in d-astea [rugaciunile] se adancesc, pentru ca v-am spus ca ghimpele trebuie sa-l scoti si nu ai cu ce decat cu ajutorul lui Dumnezeu.

***

”Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieţii, de problemele cărărilor vieţii, ale unuia şi ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. Este o stare de absenţă, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziţia de trăire, de înălţare, de steag, toată creaţia suferă. Noi trăim într-o mare unitate, toată creaţia lui Dumnezeu este o unitate. Daca ne despărţim de marea unitate, suntem pe poziţie de anulare, de auto anulare. Deci, recomand o poziţie de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Şi starea de rugăciune înseamnă o stare de prezenţă. Eu ca duhovnic ce toată ziua stau de vorbă cu lumea care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevoinţe. Recomand o stare de prezenţă permanentă, care înseamnă recunoaşterea forţelor de bine din tine”.

***

– Cum ii poti arata omului de azi drumul rugaciunii, necesitatea ei?

Pr. Arsenie Papacioc: Dragul meu, ca esti student, te intreb si eu: ce asteptati dumneavoastra, studentii, de la catedra? Sa vi se explice ce este rugaciunea? Este un contact personal, pornit din inima, din constiinta noastra crestina catre Dumnezeu. Normal ca sunt rugaciuni de tipic, dar sunt si rugaciuni personale; cum spuneam inainte, un suspin poate fi o rugaciune. Chiar daca serviciul, ocupatiile, timpul nu permit rugaciuni de tipic, chiar daca nu apuci sa le faci, nu-i atat de grav, dar cu o conditie: sa ai o stare de prezenta continua a lui Dumnezeu in constiinta ta. Asta este important: gandul la Dumnezeu, constientizarea prezentei Lui – asta este o rugaciune la indemana fiecaruia, indiferent cat de ocupat ar fi. Sigur ca rugaciunile de tipic sunt foarte importante. Oricine poate si trebuie sa se roage, spunand: “Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul!

Gandul omului trebuie sa fie mereu la Dumnezeu. Chiar nu ne gandim ca Dumnezeu ne va cere socoteala pentru tot ce ne-a dat? Frumusete, intelepciune, putere (de multe ori dincolo de cea a ingerilor, daca tinem cont ca lumina ingerilor este mai difuza decat “chipul si asemanarea” care il imbraca pe om), toate aceste bogatii nemaipomenite Dumnezeu le-a varsat peste om si, chiar daca esti pacatos, chipul ramane la tine. Privind aceste frumuseti, aceste impodobiri, acest chip, nu putem sa nu ne gandim la El. Tocmai acest gand, asa cum izvoraste el, este o rugaciune.

Este foarte important si trebuie actualizat ca “fara Dumnezeu nu se poate face nimic”. Daca “fir de par nu se misca fara voia Lui“, dar lumea intreaga? De aceea, e o mare greseala sa nu ne gandim la Dumnezeu. Cum sa ne gandim? Intr-o forma cat mai directa: “Doamne iarta-ma!“, “Doamne-ajuta!“. Tot asa te gandesti, de exemplu, la sotia ta, la iubita ta, te gandesti sau, mai bine zis, ti-e gandul, inima tot timpul la ea, la iubirea ei. Ca o icoana ce-o porti in suflet, gandindu-te la ea intr-o forma simpla. In acest fel tii mereu legatura cu cel iubit. Deci, acelasi lucru este si rugaciunea: un contact permanent al inimii tale cu Dumnezeu.

Poti sa faci rugaciuni ingenunchiate, rugaciuni de tipic sau … poti sa nu le faci. Dar nu trebuie sa inceteze sub nici o forma acest contact, aceasta relatie cu Dumnezeu, intr-o forma personala si directa.

Dar si aici, in primul rand, trebuie evitate acele aparente care te pacalesc pe tine insuti, crezand ca faci bine ceea ce faci. Sfintii povestesc ca, odata, a venit diavolul la usa unui calugar. Impingea diavolul sa intre, impingea si calugarul dinauntru, sa nu-l lase si se ruga in timpul asta: “Doamne Iisuse ajuta-ma, miluieste-ma!” Dar diavolul il impingea mai tare si tot mai tare, mai sa-l biruie, cand, de teama, a strigat calugarul cat a putut de tare “Doamne, iarta-ma si ajuta-ma!” si imediat a disparut diavolul si, langa el, a aparut Mantuitorul. “De ce n-ai venit pana acum?” l-a intrebat calugarul. “Am venit cand M-ai chemat cu adevarat.”

Deci, rugaciunea si gandul la Dumnezeu, daca nu pleaca din inima, sunt spoiala. Cati dintre noi nu patim, asemenea calugarului, la usa sufletului nostru. Cica ne rugam, cica ne impotrivim pacatului, dar numai coplesiti, in momente de mare cumpana, ne gandim cu adevarat la Dumnezeu.

 

– Parinte, ce ne sfatuiti sa facem atunci cand avem in fata o carte de rugaciuni, iar gandurile ne zboara la cele lumesti?

– Eu sunt pentru rugaciunea din inima. Momente de suisuri si coborasuri exista chiar si-n lumea sfintilor. Si la ei pot exista momente de vid. Daca in timp ce te rogi o sa vina duhuri rele sa-ti schimbe mintea de la rugaciune, nu trebuie sa te temi. Nu exista mirean sau monah, care sa nu fie ispitit atunci cand se roaga. Cand sunt astfel de treceri, de la o traire la alta, nu trebuie sa incetam a ne ruga macar cu gandul.

Puterea rugaciunii este grozava. In timp ce unora li se intampla sa piarda din calitatea rugaciunii, altii, care se roaga cu inima smerita, simt cum le vine asa, ca o mangaiere. Si ei se roaga din nou, la fel de sarguitori, se roaga numai sa le vina mangaieri, dar astfel de mangaieri pot sa vina si de la diavol. Nu va dati seama cat de bucurosi sunt diavolii sa te tina in starea aceasta de falsa linistire, ca tu sa ramai insensibil fata de adevarata mangaiere a unei rugaciuni rupte din inima, fara interes, fara oprire. Imi spunea o fetita, o studenta la medicina: “Parinte, mi-am cumparat toate cartile de rugaciuni, acatistiere si pe toate le citesc, dar cu cat citesc mai mult, cu atat gandurile lumesti navalesc peste mine. Si simt ca pierd firul rugaciunii”.

Rugati-va smerit, sa-L aduceti pe Dumnezeu in inimile voastre, decat sa te inalti cu mintea si sa te ratacesti cumva pe sus, mai bine sa nu fii nimic. Eu nu sunt pentru rugaciunile din carti, sunt pentru cele simple, sincere si traite. Smeriti-va si iar smeriti-va!

Ce-i sfatuiti pe cei care au alaturi fiinte dragi, care traiesc in permanenta uitare de sine si-L manie fara incetare pe Bunul Dumnezeu? Considerati ca este de ajuns ca mamele sa se roage pentru fii, intru iertarea pacatelor acestora, chiar daca ei staruie in greseala?

Nu! Si toti cei care vin sa ma cerceteze stiu ca am o convingere a mea si anume ca avem nevoie fara incetare de rugaciune, cel mai bine pentru om este sa fie mereu cu Dumnezeu. Intotdeauna cu El, intotdeauna cu rugaciunea, intotdeauna cu uitarea de rau! Daca nu te tii cu toata nadejdea de sfoara care te leaga de Cer, daca iti dai drumul, cazi in neant, cazi in pacat, cazi in iad. Tine-te cum poti, in felul tau, dar tine-te cu nadejde! Nu este suficient sa se roage altul pentru tine! Diavolul ne pandeste fara incetare si, daca nu suntem permanent cu Dumnezeu, lui asta ii place, se bucura.

Omul poate alege sa traiasca in placeri si nepasare sau sa traiasca in rugaciune. Un invatat spunea: Nu este rusinos pentru un om de a cadea strivit de dureri, ci este rusinos de a muri nepasator si istovit de placeri. Trebuie sa ne cutremuram de cuvantul de invatatura al Sfantului Ciprian: Darul anume isi face loc in noi, pe masura ce se trezeste eul nostru si sunt dezradacinate patimile. Cand inima se va curati de patimi, atunci se va inflacara simtirea catre Dumnezeu. Doar cei care il cauta pe Domnul il gasesc si asta pe masura implinirii lor.

Care este masura rugaciunii noastre sau altfel spus, cand trebuie sa constientizam ca cerem prea mult de la Dumnezeu si Maica Domnului?

Nimic nu este prea mult atunci cand vine dintr-o inima smerita. Masura de curatire a inimii este masura de izbucnire a simtirii catre Dumnezeu. Nu va mai fi iubire de sine, adica mandrie, cand veti vedea cat de mare este mila lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii. De Maica Domnului ce sa mai vorbim, ea este stapana Cerului si a Pamantului.

Eu unul, daca indraznesc sa mai cer zile de trait de la Dumnezeu este numai ca sa pot slavi pe Maica Domnului. Cum sa spui ca ii ceri prea mult, trebuie sa-i cerem cu totii lucruri mari, pentru ca iubirea ei nu are margini. Am tot spus-o de multe ori, Maica Domnului este foarte suparata pe toti care nu-i cer nimic. Dumnezeu se arata nu atat celor care se ostenesc, cat celor simpli si smeriti. Oricarui ostenitor in Hristos si Maica Domnului ii putem spune: “Smereste-te, ca ai pentru ce!

 

Legaturi:

***


Categorii

Parintele Arsenie Papacioc, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

42 Commentarii la “CUM SA NE RUGAM? Ne invata ca nimeni altul… PARINTELE ARSENIE PAPACIOC: “Avem nevoie de o prezenta continua a inimii, asta este esenta rugaciunii…” (si VIDEO)

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Astazi am plans toata ziua, pur si simplu mi-au siroit ochii, ata de tare l-am iubit pe acest mare duhovnic, desi niciodata nu l-am intalnit personal, dar cand citeam si citesc zicerile lui parca simt miere in inima asta pacatoasa !
    Pentru mine rugaciunea este cel mai mare lucru pe care-l face crestinul, ca este pentru el sau pentru aproapele, este ceva care face minuni.
    Cu ajutorul lui Dumnezeu prin rugaciune m-am vindecat de multe pacate si am capatat forta sa indur multe necazuri si tradari. Dar stiti cum ? Asa, ca prin minune ! Nu puteam si nu puteam sa las o meteahna rea sau sa rabd un necaz si ziceam “uite Doamne in ce hal sunt, ajuta-ma, ca altfel nu o sa pot lasa cutare pacat, si o sa cad si nu o sa pot suferi cutare tradare”, si trecea ce trecea dupa care dintr-o data, cu toate ca in gand dorinta imi venea nu mai puteam, pur si simplu nu mai puteam sa fac lucrul acela, parca era ceva in mine care ma paraliza; Si ziceam, Doamne Tu esti care ma opresti si ma ajuti sa nu fac raul care ma ispiteste.
    Off, Doamne, ce om, ce sfant am pierdut !
    Bucura-te, parinte Arsenie, si roaga-te Lui Dumnezeu pentru noi cei pacatosi !

  2. SUNT CONVINSA CA AM CASTIGAT UN SFINT CARE SE VA RUGA PENTRU NOI DE FIECARE DATA ATUNCI CAND I-L VOM CHEMA IN RUGACIUNE.DAR LACRIMILE SI DUREREA SUNT TOTUSI OMENESTI ATUNCI CIND PIERZI PE CINEVA DRAG CHIAR DACA NU L-AM CUNOSCUT PERSONAL DOAR PRIN SCRIERILE SI CONVORBIRILE SFINTIEI SALE.DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA CU SFINTII CEI DIN VEAC ADORMITI SI SA NE MILUIASCA CU SFINTELE RUGACIUNI.

  3. În orice clipă sorb Iisuse
    Din atmosferă,din lumină
    Din timp și spaţiu, darul vieţii
    Sub ocrotirea Ta divină.

    Pășesc, călcând firul de iarbă
    Și-i strivesc viul sub picioare
    Fără s’admir lucrarea-Ţi sfântă
    Prin care-mi fac zilnic cărare.

    Alerg purtat de griji deșarte
    Și rele pofte pe alei
    Fără să preţuiesc divinul
    Parfumului florii de tei.

    Nu mai admir nici răsăritul
    Nici focul soarelui-n apus
    Că nu mai sunt legat de Tine
    Prin mai nimic Doamne Iisus.

    Zidirea parcă nu vorbește
    Și frumuseţea-i pare mută
    Când inimile ni-s de piatră
    Și’urechile nu Te ascultă.

    Dac’aș călca covorul ierbii
    Gândindu-ma că-i darul Tău
    Ţi-aș mulţumi profund și sincer
    Și te-aș purta în gândul meu.

    Și răsăritul și apusul
    Mi’ar fi în gând o rugaciune
    Și orice orice floare o cugetare
    Ce se înălţă către Tine.

    În orice om Ţi-aș vedea chipul
    Și Crucea’n orice suferinţă
    A semenilor ce mă cheamă
    La milă sfântă și credinţă.

    În orice crin doar curaţia
    Și dragostea sfântă de cer
    Nu un mesaj spre “Afrodita”
    Transmis prin crinul ce-l ofer.

    Orice făptură, orice plantă
    E vie numai în lumină
    Și despre Tine i-mi vorbește
    Întreaga-Ţi operă divină.

    Toate-mi vorbesc duhovnicește
    Și-mi spun mai mult decât pot spune
    Ţinându-mă prezent Iisuse
    În nencetată rugăciune.

    Dar de n’aud glasul zidirii
    De nu-mi văd fraţi’n suferinţă
    Nu Te vad Doamne nici pe Tine
    Chiar de vorbesc despre credinţă.

    Iar de Te rog, gândul se duce
    La ce’am facut,(nu’n ce Ti-am spus)
    Cu mintea mea împraștiată
    În tot lumescul sterp Iisus.

    Gândul la cer în toată vremea
    Precum părintele ne spune
    Ni-i spor, și ajutor și lucru
    Și nencetată rugăciune,

    Când ochiul cel de dinlăuntru
    Smerit trudește să cinsteasca
    Să laude și să admire
    Lucrarea Ta dumnezeiască.

  4. Apropos de rugaciune: are dreptate Pr.Arsenie cand spune ca mizeaza mai mult pe o stare de prezenta continua a lui Dumnezeu in viata noastra decat pe o nevointa tipiconara – si-aici, spunea ca a avut oaresce ‘divergente’ cu Pr.Cleopa care era pentru nevointa.

    Din punctul meu de vedere aveau/au dreptate amandoi dar…daca se are in vedere cresterea duhovniceasca a fiecaruia dintre noi – adica:

    1. Pr.Cleopa are dreptate si pune pret pe nevointa pentru majoritatea – mireni/si/sau monahi – care au mintea raspundita si se ADUNA doar in prezenta slujbelor din Biserica cand, instinctiv iau pozitie de ‘drepti’ pentru ca se afla in Casa lui Dumnezeu sau in fata lumanarii din camara/chilie proprie cand, constient(i) si pregatit(i) pentru a vorbii cu Dumnezeu trebuie sa ai o atentie si o pozitie a corpului corespunzatoare; ca, dupa…esti iar belaliu de cap si asaltat de griji/probleme purtandu-se ca si cum Dumnezeu te vede doar cand vrei/crezi tu…este alta problema 🙂

    2.Pr.Arsenie are si sfintia sa argumentul valid si puternic pentru cei mai avansati, crescuti duhovniceste… pornind mai intai de la frica de Dumnezeu (la inceput de Iad si de munci, apoi de cea sfanta – apropiata de evlavie) la IUBIREA de Dumnezeu de a nu-i (mai)gresii grosolan, constienti de atotprezenta Sa, atotputernicia Sa de a te schimba, de a te vedea, de a te auzi in orice loc si latura iar atunci, rusinat(a) de o eventuala miscare (trupeasca sau sufleteasca) care ar intra in contradictie cu iubirea delicata, sfielnica, jertfitoare si atotcuprinzatoare a lui Dumnezeu… de dragul Lui, te vei purta ‘cu manusi’ cu toata creatia pentru ca te priveste in tot ceea ce faci/simti/gandesti si te iubeste mai mult decat oricine; iar tu – fiinta de tina – vei dori sa nu intri in conflict nici prin miscare de gand cu tot ceea ce n-ar prezenta binele, iubirea;

    Alaturi de Rugaciunea isihasta de folos mi se pare si Rugaciunea Sf.Efrem Sirul care, n-ar trebui spusa numai in perioada de Post; este important sa ceri ca, ‘duhul trandavirii, al grijii de multe, al iubirii de stapanie si-al grairii in desert’ sa-l departeze de la tine prin drepturile care i le-ai dat si le dai, datorita micimii tale sufletesti si-al mandriei.

    2.

  5. Da, daca nu ne-am gandi din mandrie numai fiecare la el insusi si nu
    L-am uita pe Domnul Dumnezeu! Si L-am iubi, din si cu Darul ce ni-L face, asa cum cerem aceasta de la ceilalti!
    Si daca ne-am aminti mai des de Dumnezeu! Un minut de rugaciune din suspinele cele pret de cate o secunda … si cine nu are de oftat o durere …

    Intre cei de jos fiind dar nedespartindu-ne de Cei de sus, “Biserica insufletita” ajuta-ne, Doamne, sa ne facem!”Domnului sa ne rugam!”

  6. Pingback: Cuvant de exceptie si de forta duhovniceasca al IPS Teofan la inmormantarea Parintelui Arsenie Papacioc: DUMNEZEU L-A DARUIT NEAMULUI ROMANESC CA SA IL AJUTE SA TRAIASCA CLIPE DE ADEVAR
  7. Pingback: Pilda prietenilor slabanogului: SA NE RUGAM NEINCETAT, CU INDRAZNEALA SI STARUINTA. SA NE RUGAM SI PENTRU CEI CARE NU SE ROAGA!
  8. Pingback: Parintele Arsenie Papacioc: "IN IAD SUNT CEI MAI MULTI CARE VORBESC DE RAU"; "Inchide pe Domnul in inima si fii cu luare aminte acolo!"
  9. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC SI PARINTELE CLEOPA. Cand se intalnesc Batranii sfinti si se bucura ingereste unul de altul... "Maica Domnului, cum de l-ai adus aici!"
  10. Pingback: Suflete… schimbate la fata (2): POVESTEA UNEI TINERE MAME VINDECATE IN MOD MINUNAT DE CANCER SI TBC, DUPA CE A RAMAS SI INSARCINATA...
  11. Pingback: Parintele Arsenie Papacioc: "Omule, daca ti-ai cunoaste valoarea!"
  12. Pingback: NE VORBESTE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC (I): "Conteaza acela care s-a smerit cu adevarat. Asta e cel tare, nu oricine zice ca e tare"
  13. Pingback: [video]: CONFERINTA PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC DE LA CONSTANTA (2004). Astazi, Parintele Arsenie ar fi implinit 97 de ani...
  14. Pingback: NE VORBESTE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC (3) DESPRE VIATA DUHOVNICEASCA. Cum trebuie sa procedezi cand te cuprinde deznadejdea pentru pacate?
  15. Pingback: Ne vorbeste parintele Arsenie Papacioc (5) despre SPOVEDANIE SI IMPARTASANIE. Cum sa ne pregatim si cand sa ne impartasim? DES SAU RAR?
  16. Pingback: PARINTELE SOFIAN BOGHIU - SFATURI ESENTIALE PENTRU VIATA DUHOVNICEASCA: "Cauta sa fii sincer, mereu sa fii cinstit cu tine insuti. Lupta cu noi nu este simpla"
  17. Pingback: CARE RUGACIUNI SUNT FACATOARE DE MINUNI? (I)
  18. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC IN INCHISORILE COMUNISTE - marturii inedite despre sfintenia celui care a facut din temnita, manastire
  19. Pingback: PARINTELE IOANICHIE BALAN. BLANDUL MARTURISITOR - DE 4 ANI IN VESNICIE. Cuvinte de folos (I): "Rugati-va mai mult! Cine vorbeste mult, pagubeste mult"
  20. Pingback: NE VORBESTE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC (2) despre catolici, secte, pedeapsa cu moartea, razbunare, Proscomidie… “Ramane un singur lucru: Ade­varul!” -
  21. Pingback: Raspunsurile Parintelui Teofil Roman despre RUGACIUNEA LIBERA, POSTUL ECHILIBRAT si LUPTA CU OBOSEALA SI IMPIETRIREA INIMII: “Dumnezeu nu asteapta de la noi poezii, ci asteapta inima noastra asa cum este” (si AUDIO) -
  22. Pingback: PARINTELE ARSENIE MUSCALU: Ce sa facem ca sa traim bucuria Invierii, cum sa pastram harul, cum sa ne reinsufletim ravna si bucuria de a trai? -
  23. Pingback: Ce ne invata sfintii contemporani despre… SFINTENIE, LUCRAREA HARULUI, SPOVEDANIE, BINECUVANTARE si INSELAREA MENTALITATII MAGICE in practica ortodoxa -
  24. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – 1 an de la nasterea in ceruri (19 iulie): CUVINTE DE FOLOS, GRUPATE TEMATIC -
  25. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – cuvinte insufletitoare despre VIATA IN PUSTIE, CALUGARIE si LUPTA CU DIAVOLUL, despre ajutorul Maicii Domnului si al ingerului pazitor, despre IUBIRE, VORBIRE DE RAU si ISPITE DE-A DREAPTA: “Nu ne pot mantui faptel
  26. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – cuvinte insufletitoare despre VIATA IN PUSTIE, CALUGARIE si LUPTA CU DIAVOLUL, despre ajutorul Maicii Domnului si al ingerului pazitor, despre IUBIRE, VORBIRE DE RAU si ISPITE DE-A DREAPTA: “Nu ne pot mantui faptel
  27. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – cuvinte insufletitoare despre VIATA IN PUSTIE, CALUGARIE si LUPTA CU DIAVOLUL, despre ajutorul Maicii Domnului si al ingerului pazitor, despre IUBIRE, VORBIRE DE RAU si ISPITE DE-A DREAPTA: “Nu ne pot mantui faptel
  28. Pingback: PARINTELE ARSENIE DE LA TECHIRGHIOL: “O clipa inima mi se facuse cer…” -
  29. Pingback: PARINTELE CIPRIAN GRADINARU (Namur, Belgia) – sau RAVNA PENTRU “RAIUL” FRATIETATII INTRU HRISTOS in vecinatatea “Fiarei” europene. Model si inspiratie pentru regasirea COMUNITATII ORTODOXE AUTENTICE, astazi prea-uitate…
  30. Pingback: CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL DESPRE RUGACIUNE. Pr. Marian Vild si Pr. Gheorghe Oprea ne introduc in tainitele unei carti-eveniment (VIDEO, Libraria Sophia) -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Articole Recomandate

Carti recomandate