Parintele Rafail Noica despre “dogma” neclintita: DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE
Parintele Rafail Noica – DOGMA “DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE”
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
– Parinte am trait in mari pacate inainte de a-L cunoaste cu adevarat pe Hristos. M-a scos Dumnezeu din foc, nu inteleg de ce m-a iubit atat de mult. Cum pot sa-I multumesc pentru asta? Si legat de aceasta: cum sa-I multumim Domnului pentru a-I fi bucurie?
– Tema este a dragostei, si, fara dragoste, nimic nu se intelege. Cand a cerut cineva lui Hristos: care este prima porunca a Legii?, Hristos a zis ca a iubi pe Dumnezeu – parafrazez – din tot ce ai, din tot ce esti. Si El, Hristos, S-a grabit sa puna si a doua porunca care este asemenea primei: si a iubi pe aproapele ca insuti pe tine. Cele doua porunci nici nu se gasesc impreuna in cele zece, ci prima este din cele zece, si a doua, din alta carte, din cartea Leviticului, si se da intr-alt context. Dar Hristos le-a impreunat pe amandoua. Si amandoua se rezuma la un cuvant: dragoste. Si in afara de dragoste nici nu este nimic, nici nu se explica nimic.
Pentru a raspunde acuma intrebarii: de ce ne iubeste Dumnezeu atata?
Fiindca Dumnezeu nu are dragoste, El este Dragoste! Dumnezeu – imi vine sa zic mai departe – nu are atribute, nu are nimic, este Tot ce este, Dumnezeu este dragoste, Dumnezeu este bogatie, Dumnezeu este cunoastere. Intelegeti ca ceea ce ai, poti sa pierzi sau se poate schimba. Asta se intampla la noi, il iubim pe aproapele ca-i destept, ca-i mai frumos, ca… Iubim pentru ca… Daca se urateste, sau daca vad ca este mai prost decat credeam, sau mai stiu eu ce, incep sa nu-l mai iubesc, sau pur si simplu pentru ca incepe sa ma enerveze cu niste chestii de-ale lui. De ce? Fiindca eu am dragoste, daca am, dar Dumnezeu este, si n-ar putea s-o piarda, dacat daca ar disparea El insusi. Si a fi este, in Dumnezeu, este al firii [Sale]. Asta este. Si relatia [lui Dumnezeu] cu oricine si orice este relatia dragostei; zic oricine si orice, ca ori cu persoane in chipul si asemanarea Lui, ori cu faptura mai mult sau mai putin vie, sa zicem – si cu pietrele, si cu toate, Dumnezeu are o gingasie care provine din dragoste.
Spunea parintele Sofronie: Hristos intr-un singur cuvant de binecuvantare, cu cinci paini a hranit cincisprezece mii, cel putin. De ce cincisprezece mii? Fiindca Scriptura zice [ca erau] cinci mii de barbati, dar fara a numara pe femei si pe copii. Or, […] copiii intotdeauna sunt mai numerosi decat barbatii. Deci cel putin cincisprezece mii. Un singur cuvant, o singura binecuvantare! Si dupa asta a zis Apostolilor “adunati toate, ca nimic sa se piarda”. Deci aceasta atentie pe care Dumnezeu o are pana la cel mai mic amanunt. Si parintele Sofronie, din experienta lui spunea ca Dumnezeu lucreaza cu omul cu o exactitate pana la cel mai mic amanunt, o exactitate cateodata infricosatoare – in sensul ca uneori te scoate in ultima clipa, de la ultimul fir de par, de… viata sau de ceva, sau […]. Si omul se infricoseaza de Pronia asta minunata a lui Dumnezeu.
Asa ca de cate ori nu am trait si eu si atatia altii o frica care nu este de-a lui Dumnezeu si pe care trebuie sa-o punem deoparte. Trebuie pentru binele nostru. Frica ca poate ca am pacatuit asa de mult incat Dumnezeu nu mai poate sa ne ierte este totusi o proiectare a pacatoseniei noastre asupra lui Dumnezeu. Dumnezeu si poruncile Lui, nu sunt… pentru ca Dumnezeu asteapta de la mine un comportament pe care daca nu-l afisez, apai pazea! Dumnezeu, prin poruncile Lui, El nici nu asteapta sa implinesc poruncile. Poruncile lui Dumnezeu… cum zice Isaia ca “poruncile Tale lumina sunt pe pamant”. Toata Filocalica a trait in lumina acestor porunci. Lumina care imi arata intunericul care sunt. Zice: iubeste pe Dumnezeu! Bun, da-i drumul, incearca! Zice: iubeste pe aproapele. Da-i drumul, incearca! Stim toti rezultatele. De unde poti sa incepi sa traiesti un cuvant dumnezeiesc? Iata ca in cartea despre rugaciune a parintelui Sofronie gasim iarasi un raspuns. El, la un moment dat, vazandu-si neputinta, striga catre Dumnezeu, pararfrazez bineinteles un pic:
Iubesc poruncile Tale, sunt aproape de inima mea, dar Tu vezi ca nu le pot trai, firea mea nu poate incapea poruncile Tale, Cuvintele Tale sunt viata dumnezeiasca, nestricacioasa, eu sunt putregai si stricaciune, vino Tu si salasluieste-Te in mine, si lucreaza Tu in mine, cele bine placute Tie!
Si cu asta omul, in deznadejdea de sine se arunca in mila lui Dumnezeu, Il cheama pe Dumnezeu sa ii umple faptura golita de sine cu Dumnezeu, se traieste deja smerenia, si asta e ce cauta si Dumnezeu. El nu cauta ca noi sa afisam un comportament dupa cuvintele Lui, sa-l aplicam in viata noastra ca pe un plasture, ci El cauta sa ma lumineze, ca sa-mi arate ce nu sunt, ce nu am, ci asteapta de la mine ceva echivalent cu acest strigat: Doamne, vezi ca iubesc lucrurile Tale, dar nu pot!
Asa ca Dumnezeu este Dragoste. Mi-am dat seama candva ca pentru mine, de-a lungul vietii mele, a fost o dogma. Si acum inteleg un pic si ce este o dogma, o chestie neclintita. Nu stiu de ce, dar as zice ca aproape instinctiv, am crezut cuvantul asta, si in Atotputerea si in Dragostea lui Dumnezeu, si in tot ce am auzit, tot ce am citit, de multe ori smintitor, chiar in Sfintele Scripturi, intotdeauna le-am cercat cu aceasta viziune: daca Dumnezeu este iubire, apai cum se intelege asta? N-am incercat sa dau o explicatie, multumesc Domnului, [singur], de la sine putere. Chiar si instinctiv, m-a miluit Dumnezeu. Si am avut trairea asta ca am asteptat, am cautat pana cand mi-a venit raspuns; si raspuns mi-a venit la foarte multe dintre astea si am vazut cum Dumnezeu este Dragoste si cum, in lumina iubirii lui Dumnezeu, se poate intelege lucrul ala – orice intrebare, orice dogma, orice nedumerire. Nu intotdeauna [este] o intelegere dogmatica sau deplina, dar de multe ori destula intelegere ca sa poti trai mai departe, si sa poti nadajdui si pentru tine, si pentru altii; sa te incredintezi tu, si pe toti, milei lui Dumnezeu, dragostei lui Dumnezeu, cum zice ectenia: “pre noi insine si unii pe altii, si toata viata noastra, lui Hristos Dumnezeu sa o dam”.
Deci Dumnezeu este Dragoste, sa va fie dogma neclintita, si nu veti gresi!
(Extras din ultima conferinţa a p. Rafail Noica: “Cuvântul prorocesc şi experienţa harului“ (AUDIO – download), Alba-Iulia, 15 noiembrie 2007)
Din aceeasi conferinta:
- PARINTELE RAFAIL NOICA DESPRE CURVIE, despre pervertirea cuvintelor si despre “binecuvantarea” duhovnicului pentru RELATIILE TRUPESTI DINAINTE DE CUNUNIE. Cum ne putem insela folosind eretic cuvantul: “Toate ne sunt ingaduite…”?
- Parintele Rafail Noica: “FILIOQUE” ESTE CULMEA RATACIRILOR INTR-UN SINGUR CUVANT
- Pr. Rafail Noica – „Cuvântul prorocesc si experienta harului” (transcriptul unui fragment)
Puteti citi pentru aceasta Duminica si:
- Mergi si fa si tu asemenea! (Adevăratul samarinean este cel care se îngrijeşte şi de sufletul cel bolnav al aproapelui)
- DRUMUL IUBIRII – Omilie a Mitropolitului Augustin de Florina la Pilda Samarineanului Milostiv
- “Toţi ne gîndim numai la noi înşine. De aceea ne înecăm cu toţii”
- SFANTUL IOAN GURA DE AUR (13 nov.) despre MILA, despre ATITUDINEA FATA DE CEI CAZUTI IN RATACIRE si despre cei care ii dau ANATEMA pe altii: “Desi suntem cazuti atat de jos, nu ne mai dam seama ca suntem in cele mai mari pacate”
- “Ia seama mai intai la suferinta sufletelor!”
- “Milostenia nu inseamna doar pomana, inseamna daruire de sine” (LARCHET)
- “Daruirea contine oxigen duhovnicesc”
- Cuviosul Paisie: Omul duhovnicesc este plin de durere pentru ceilalti
- “FABRICA” DE RUGACIUNE SI DE MANGAIERE a Cuv. Paisie
- Parintele Savatie: Creştinismul este dragoste izvorâtă din durere
- “Fratele meu este viata mea”
- Cine este aproapele meu?
***
Legaturi:
- Lupta rugaciunii: SA NE TINEM STRANS DE MANA LUI DUMNEZEU!
- Ce poate sa insemne “PORUNCA” la Dumnezeul-Iubire? Vrem sa fim oamenii cei mai… ce din cimitir?
- CUVANT DE INCURAJARE DE LA UN “ARHANGHEL” DUHOVNICESC, PARINTELE RAFAIL NOICA (Essex, 31 oct. 2010): “Dumnezeu n-a parasit pe nimeni, niciodata!”
- PORUNCILE LUI DUMNEZEU – CUM SA LE INTELEGEM? CE SA FACEM CA SA MOSTENIM VIATA DE VECI?
- Parintele Rafail Noica – cuvant despre implinirea poruncilor si pentru tamaduirea deznadejdii
- PARINTELE RAFAIL NOICA SI “STRUCTURA VIETII DUHOVNICESTI”: Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui!
- Parintele Rafail Noica: NU-I NEVOIE SA DEZNADAJDUIM!
- Ne mai aude Dumnezeu daca am pacatuit?
- Ce sa facem atunci cand ne simtim incercati la maximum?
- ABANDONATI-VA IN MAINILE LUI DUMNEZEU!
- “Cum să mă rog? Nu ştiu cum să mă rog…” – ne raspunde Parintele Rafail Noica
- Parintele Rafail Noica despre “subtirimea” si vulnerabilitatea iubirii lui Dumnezeu pentru noi. DE CE POSTIM? DE CE SA IERTAM? CARE NE E VOCATIA?
- PARINTELE RAFAIL: Pocainta si nevointa – intre intelegerea eretica si intelegerea dreapta
- TOATE SE LEAGA SI SE DEZLEAGA IN DUH SI IN NEVAZUT
- Despre gasirea sensului personal al vietii si asumarea crizelor
- Maica Siluana Vlad: LA CAPATUL DURERII E DUMNEZEU
- Maica Siluana Vlad: CINE SUNT EU SI UNDE INCEPE INTALNIREA CU DUMNEZEU?
- “Doamne, Tu apara-ne, Tu vezi neputintele noastre de a rezista valurilor suferintei cosmice!”
- “… IATA, FIUL TAU!”: APOSTOLUL IUBIRII VII SI ADEVARATE
- DULCEATA SI DURERE DUHOVNICEASCA DE LA AVVA SELAFIIL SIBERIANUL (I): “Lumea aceasta e bolnava si are nevoie de Iubire”
- SUPREMA DECLARATIE DE DRAGOSTE
- Cuviosul Paisie Aghioritul despre oamenii sensibili – cuvinte de mangaiere si de intarire a nadejdii
- Parintele N. Steinhardt: INCREDEREA IN HRISTOS
- “Domnul nu e ca noi… Ah, ce Dumnezeu avem!”
- “Indrazneste sa intelegi ca Eu, Dumnezeu, te iubesc!”
- CEL MAI SFASIETOR CAPITOL AL CARTII LUI ISAIA
- Sfantul Ioan Carpatiul – cuvinte de intarire in lupta nevazuta (3): “DUMNEZEU NU DEZNADAJDUIESTE DE MANTUIREA NOASTRA”
- Sfantul Valeriu Gafencu: FERICIREA CEA MAI MARE
- SE POATE DRAGOSTE MAI MARE CA ACEASTA? DAR SE POATE SI NEPASARE MAI SALBATICA?
nu stiu eu sa spun…
…acest “de ce ne iubeste atata Domnul Dumnezeu?” vine de undeva din trecutul nostru de a nu fii obisnuiti sa fim iubiti(de fapt sa fim deprinsi a iubi …), de a nu simti cu inima, ci cu ratiunea: de ce?!
Abia daca luam jugul atunci se face usor…
Parintele spune cum stie numai dumnealui, ca a asteptat si raspunsul a venit de fiecare data si ca a fost cumva instictiv…este “minunat” ca toate, toate sunt in noi, in proiect, in germinatie…atent invaluite, asistate in…dragoste dinaintestiutoare…
Dumnezeu nu are dragoste! Este dragoste!…
Si numai ce este in si din Dumnezeu este!Asa-i?!…
Si daca vedem si auzim si simtim si aflam si cugetam ca nu suntem … atunci poate ne vom stradui catre El…si-L vom ruga…
Pentru ca omul nu a primit ca pe o “dogma” acest adevar despre Dumnezeu, aceasta dragoste s-a transformat in Cruce pentru El.
Ce vom raspunde la infricosata Judecata pentru ca nu am vrut sa credem ca Dumnezeu ne iubeste neconditionat si nelimitat?
acesta este apanajul meu “Cum ma iubeste Dumnezeu si cum ma iarta de cate ori cer iertare? ”
Poate pt ca este atat de simplu ma sperie si ma impotmolesc…
Eu imi dau seama de neputinta mea, vad ca intradevar nu pot face nici macar un lucru bun, nici cu mintea, nici cu vorba…cu nimic.
Dar totusi, cum sa-L las pe Domnul sa lucreze?
In fiecare zi o iau de la capat, cad incepand cu prima ora a diminetii…:(
….si totusi Dumnezeu ma iarta daca-I cer iertare? Si totusi Dumnezeu ma iubeste?
CHiar daca sunt mama, tot nu pot intelege iubirea…
Fratilor !
Pentru ca…suntem in pragul Postului Craciunului !…vreau sa intru si sa incep aceasta nevointa cu mintea curatita de orice ganduri potrivnice si sufletul curat…impacat !
Asa ca…va rog din suflet ! : IERTATI-MA !
Doamne ! iarta-ne…si…ajuta-ne…
Sa avem inima buna ! si…Dreapta credinta !
!!!
SA FIM IN PACE ! si…SA AVEM INIMA BUNA ! si…DREAPTA CREDINTA !
@ Mihaela:
Si dvs. sa ne iertati! Domnul sa ne ierte si sa ne daruiasca post cu folos duhovnicesc, cu spor de intelepciune, ascultare, smerenie si dragoste! Doamne, ajuta!
Iubirea ne-a adus pe lume,
Ne-a’mpodobit şi ne-a crescut,
Ne-a dat şi cerul şi pământul
Şi tot ce-i bun, de la’nceput.
Iubirea-i hrană şi căldură,
Iubirea-i pace şi lumină,
Iubirea-i mila pentru ceilalţi,
Iubirea-i viaţă, e divină.
Iubirea-i focul dinlăuntru
Care nu arde pentru sine,
Ci se consumă pentru semeni,
În Adevăr, în sfânt, în bine.
Ea vrea să’nalţe către ceruri
Pe cel din urmă păcătos
Urmând Cuvântului şi pildei
Aduse lumii de Hristos.
Ea-i singura ce vrea şi face
-Fără de plată – doar ce-i bine
La cei din jur, fără să ardă
În focul dragostei de sine.
Iubirea nu s’aprinde-n sânge
Şi trupul însuşi n-o’ndrăgeşte
Căci ea în focu-i viu şi sacru
Deapururea îl răstigneşte.
Trupu’ndrăgeşte egoismul
Ce-i pare singura iubire
Care-i oferă şansa vieţii
Şi mult râvnita fericire.
Căci egoismul e iubirea
De sine, aprigă, firească,
Manifestarea existenţei
În trup şi în viaţa lumească.
Ea e iubirea posesivă,
Care nu-l vrea pe Dumnezeu
Nu poate da fără de plata
Şi fără de profitul său.
Ea arde-n lume ca s’adune
Tot ce-i plăcut, frumos şi bine
Mereu mai mult, pe orice cale
Îngrămădindu-se în sine.
Ca steaua ce absoarbe totul
Şi’n’are pic de strălucie,
-Gaura neagră- ,,egoismul’’
E centru nostru, în iubire.
Nucleul se comprimă-n sine
Cu’atâta râvnă şi putere
Încât prin el e imposibil
Să dobândească înviere.
Adună lacom totdeauna
Şi arde fără să’ncălzacă
Făr’să –şi consume energia
Spe bine ca să strălucească.
Î-şi iartă conştient tot timpul
Şi cele ce nu-s de iertat,
Încalcă legea şi’Adevărul
Şi nu îi pasă de păcat.
În el şi răul pare bine
Şi nedreptatea pare dreaptă,
Minciuna şi înşelăciunea
Justificată şi deşteaptă.
Cît ,,ego’’ este centrul vieţi
Tot ce există – i ,, sfânt’’ prin… ,,Eu’’
Legea divină e nedreaptă
Şi-i necinstit şi… Dumnezeu.
Ego dictează ce e bine
Ce-i vrednicie, ce e sfânt
Fără s’accepte şi răspunderi
Decât în silă, pe pământ.
Iubirea sfântă şi ,, ego-ul’’
Se afă pururea-n război,
Şi le trăim pe fiecare,
Prin semenul de lângă noi.
Prin semeni ne vedem lăuntric
Cât de adânc trăim în ,,eu’’
Sau cât putem să fim prin ceilalţi
Asmenea lui Dumnezeu.