DUMINICA SFANTULUI GRIGORIE PALAMA. Parintele Petroniu Tanase si Arhim. Simeon Kraiopoulos despre RUGACIUNEA MINTII, VEDEREA LUMINII NECREATE SI TRAIREA VIETII LUI DUMNEZEU

30-03-2013 Sublinieri

ag-Grigorios-Pal-CMYK-nef

“Astfel, cel care isi constientizeaza intunericul, lipsa de simtire, starea lui de pacatosenie, sufoca­rea sa, catusele pe care le are in el, striga, in timp ce noi, asa cum traim, cu aceasta tactica falsa, nu putem sa iesim la liman…”

“Este un lucru nefiresc ceea ce se petrece cu unii oameni a caror viata nu se indreapta nicidecum, desi se impartasesc, desi se roaga, dar continua sa se supere, sa se mandreasca, sa judece, sa bar­feasca, sa urmareasca intrigi omenesti. […] Niste tineri au stat undeva – nu-mi aduc aminte daca era taverna sau casa unuia dintre ei – si, in timp ce fumau si beau, vorbeau despre energiile necreate. Nu numai ca nu avea nicio legatura cu adevarul, dar era si o impietate, o blasfemie”.

***

sfantul-grigorie-palama-14

Saptamana si Duminica a doua [a Postului Mare]

Dupa popasul din Duminica Ortodoxiei, saptamana a doua urmeaza cu randuiala obisnuita. Totusi sfintele slujbe, cantarile si citirile de la utrenie si vecernie, imbarbatandu-ne in ostene­lile duhovnicesti, in fiecare saptamana staruie asupra unei teme deosebite. In saptamana aceasta ni se pun inainte pilde din Ve­chiul Testament.

„Adam, nepostind, a luat moartea pentru neascultare; ci noi, sa postim ca sa castigam Raiul; Postul aduce mari daruri celor ce-l lucreaza. Astfel, prin post Moise s-a facut vazator de Dumnezeu si aprimit Legea, iar Ilie s-a aratat mergator pe cer in caruta de foc. Sa ne facem si noi ca Ilie, caruta din cele patru bunatati: rugaciunea, milostenia, smerenia si postul. Cei trei tineri intariti cu postul s-au aratat mai tari decat focul; si noi, prin post vom scapa de focul gheenei”.

Postul este nedesavarsit fara smerenie si milostenie. Deci sa-l impodobim cu iertarea celor ce ne-au gresit si cu milostenia si cu indurarea spre cei saraci, facuta in ascuns, ca sa nu stie stanga lucrul dreptei. Ca nimic nu mantuieste pe suflet ca daruirea la cei lipsiti, iar milostenia unita cu postul izbaveste de moarte. Deci sa mancam darurile Duhului ca pe niste bucate si ca o bautura sa bem izvoarele lacrimilor si sa aducem lauda lui Dumnezeu veselindu-ne in asteptarea bucuriei celei mari de la capatul postului.

„Doamne, invredniceste sa mergem lesne spre cele viitoare si sa ajungem incununati si la stapaneasca ziua Invierii tale”.

Duminica de incununare a saptamanii este inchinata ma­relui Arhiepiscop al Tesalonicului, Sf. Grigore Palama, apa­ratorul si teologul luminii celei dumnezeiesti, pe care vazand-o ucenicii pe Tabor, la Schimbarea Domnului la Fata, n-ar fi mai vrut sa se lipseasca de ea si au zis: „Doamne, bine este noua aicea!”.

Dumnezeu este lumina; „Eu sunt Lumina lumii”, zice Domnul (Ioan 8, 12), iar Biserica marturiseste: „Lumina este Tatal, lumina Fiul, lumina si Duhul Sfant” (Slujba Cincizecimii). Tatal S-a aratat in rugul aprins de pe Horeb si in norul luminos, Fiul mai stralucit ca soarele pe Tabor, iar Duhul in chip de limbi de foc la Cincizecime. Lumina este slava Dumnezeirii, slava zilei celei neinsemnate, in care se vor desfata vesnic in cer sfintii, care „vor straluci ca soarele”, caci lumina este slava vietii vesnice.

De aceasta lumina insa, se pot impartasi oamenii, pe cat este cu putinta, inca fiind in trup. Au vazut-o cu ochii trupesti ucenicii pe Tabor si multi Cuviosi ai Patericului au fost vazuti inconjurati de lumina sau aprinsi ca focul. Cuviosul Pavel din Latro a fost vazut tot foc si mantia sa ca o flacara mare, iar degetele mainilor inaltate in rugaciune, ca niste faclii aprinse; Sf. Grigorie Decapolitul adesea era vazut de ucenicul sau lu­minos ca soarele, iar din gura iesea foc cand vorbea. Mai aproape de vremea noastra, Sfantul Serafim de Sarov s-a aratat pri­etenului sau, credinciosului Motovilov, luminos ca soarele, iar Cuviosul Marchian, inchisul de la Pecerska, in vremea noptii stralucea ca o lumina dumnezeiasca, incat niciodata nu aprin­dea lumanare in chilie, caci putea citi la acea lumina. Si vietile sfintilor sunt pline de acest fel de pilde.

Dar pentru a se invrednici de aceasta stralucire, omul tre­buie sa se pregateasca cu multa osteneala, precum lamureste Sf. Grigorie Decapolitul pe ucenicul sau.

„Si tu, fiule, zice el, daca te vei nevoi sa te curatesti pe tine de patimile trupului si ale sufletului si daca vei taia cu sabia Duhului spinii patimilor si daca te vei ruga cu dinadinsul lui Dumnezeu, ca El Insusi sa le dezradacineze cu focul cel dumnezeiesc si sa inmulteasca in sufletul tau rodirea faptelor bune, atunci si tu te vei face lacas curat al lui Dumnezeu si cuvintele tale vor straluci” (Viata sa).

Lucrul este firesc in stadiul cel duhovnicesc. Asa cum toate lucrurile, prin foc se prefac in lumina: si apa, si lemnul si 71178fierul etc. si cu cat focul este mai tare si lumina este mai puternica, tot asa si omul, prin focul credintei, al nevointelor duhovnicesti, prin rugaciune, curatire de patimi si lucrarea virtutilor, se face tot mai straveziu si lasa sa se vada in afara lumina harului care salasluieste intr-insul de la Botez. Lumanarea pe care o pune credinciosul in sfesnic, untdelemnul pe care il pune in candela, arata si acest lucru: ca omul poate si trebuie sa se prefaca in lumina, asa cum se preface ceara din lumanare si untdelemnul din candela. „Eu sunt Lumina lumii” zice Domnul apoi le spune si ucenicilor: „Voi sunteti lumina lumii”, aratandu-ne ca numai aprinzandu-ne din Lumina – Hristos, ne prefacem in lumina.

Calea luminii este deschisa tuturor credinciosilor, dar precum ne-au aratat si pildele de mai sus, de ea s-au invrednicit mai ales cuviosii cei mari si pustnicii cei retrasi de lume, traind in sfanta isihie, prin despatimire totala, prin indeletnicirea cu vederile cele dumnezeiesti si prin neincetata alterare a sfintei trezvii si rugaciunea mintii in inima, pecetluita cu preadulcele nume al Domnului Hristos:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!.

monah isihast 2Savarsita cu as­cutita trezvie, cu adunarea mintii in inima, cu credinta neindo­ielnica, cu dragoste aprinsa catre Domnul si cu sfanta evlavie, aceasta rugaciune curata pe om de toata materia cea vrescuroasa a patimilor, il face strabatut de Duh si luminos, si-l invred­niceste sa vada Lumina Dumnezeirii inca in trup fiind, ca o arvuna a vietii celei fericite si vesnice.

Daca harul de a straluci in aceasta viata il daruieste Dumnezeu numai alesilor Sai, apoi stralucirea veacului viitor, unde „dreptii vor straluci ca soarele” este harazita tuturor celor man­tuiti. Spre aceasta ne pregatesc si nevointele Sfantului Post.

Cu adevarat, „minunata este aceasta vreme a postului”, precum zice cantarea. In duminica trecuta ne-am inchinat chipurilor celor frumoase ale sfintilor si ne-am aprins cu dorul de a-i urma si a ne asemana lor; in aceasta ne-am ridicat si mai sus: ne-am urcat pe Taborul cel luminos si ne-am invatat lu­crarea cea de taina a sfintei rugaciuni, ca intru lumina Dom­nului sa vedem si noi lumina. Ca sa ne aprinda si mai mult do­rirea de a ne sui in muntele Domnului, Biserica s-a impodobit cu tot ce are mai de pret in aceste zile: cu sfintele icoane, cu rugaciunea cea de taina si s-a invesmantat cu lumina cea ne­inserata.

„Doamne, bine este aici!”

„Veniti sa ne suim in muntele Domnului si in casa Dumne­zeului nostru si inaltandu-ne cu duhul intru lumina, sa vedem lumina…”

 (din: Protosinghel Petroniu Tanase, “Usile pocaintei. Meditatii duhovnicesti la vremea Triodului”, Editura Doxologia, Iasi, 2012)

***

agios-gregorios-palamas-18

Arhimandritul Simeon Kraiopoulos:

Disputa isihasta si Sfantul Grigorie Palama

Suntem inca la capitolul al X-lea al Epistolei catre Romani, la faimoasele versete:

Ca de vei marturisi cu gura ta ca Iisus este Domnul si vei crede in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat pe El din morti, te vei mantui; caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mantuire (versetele 9-10).

Am spus multe lucruri indispen­sabile pana acum, care sa ne ajute sa luam o ati­tudine corecta in fata lui Dumnezeu, iar El image29sa ne gaseasca acolo unde vrea sa fim si sa ne binecu­vanteze. Toate acestea ne-au pregatit, de asemenea, sa intelegem mai bine aceasta mare problema a rugaciunii mintii:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi sau miluieste-ma pe mine,

pe care Parintii au alcatuit-o, plecand de la cuvintele Apostolului Pavel.

Astazi este cea de-a doua duminica din Postul Mare, inchinata Sfantului Grigorie Palama, si, asa cum am spus, este socotita oarecum si a doua duminica a Ortodoxiei. Sfantul Grigorie are o mare legatura cu rugaciunea mintii si cu intreg continu­tul acestei rugaciuni si a fost un luptator in prima linie in toate disputele iscate. De aceea socotesc ca este folositor sa ne aplecam asupra invataturii lui, care are directa legatura cu tema noastra.

Este cunoscuta disputa din secolul al XIV-lea, disputa isihasta. A luat nastere in Sfantul Munte, apoi a ajuns si in orase, pana la Constantinopol, si a durat destul de multa vreme. Dar, in cele din urma, precum a triumfat odinioara adevarul despre icoane, dupa ani de zile in care fusesera inlaturate din biserici, tot asa a triumfat si adevarul pe care l-au reprezentat Sfantul Grigorie Palama si mona­hii Sfantului Munte. Caci Sfantul Grigorie a aparat adevarul si pe monahii care au trait in Sfantul Munte acest adevar.

eortasmoi-palama-vatopaidi-2Cred ca este necesar sa vorbim astazi despre el, mai ales ca a fost arhiepiscop al Tesalonicului si este cel de-al doilea patron al orasului nostru, iar catedrala mitropolitana, unde se afla si moastele sale, este inchinata lui. Şi ar fi fost bine ca in aceste zile sa si trecem sa ne inchinam la moastele lui.

Sfantul Grigorie Palama a trait in secolul al XIV-lea. Provenea din Constantinopol. Şi, cum era firesc in acea epoca pentru sufletele ce aveau acest imbold, a fost atras si el spre Sfantul Munte, unde s-a si retras. Eu nu voi insista asupra aspectelor istorice, pe care le poate gasi cineva singur. Vom incerca sa vedem acele elemente care stau la baza invataturii sale si asupra carora trebuie sa luam aminte.

Venirea Sfantului Grigorie la Muntele Athos: „Maica Domnului, lumineaza-mi intunericul!”

A venit, asadar, in Sfantul Munte, si asta nu ca sa petreaca fara griji. Omul contemporan ar vrea sa petreaca bine si in cele mai duhovnicesti situatii, daca mi-e permis sa ma exprim asa. Dar oricat s-ar stradui cineva, nu poate inainta astfel. E nevoie sa te predai Harului lui Dumnezeu, asa cum au facut Apostolii, asa cum a facut Pavel inainte sa-si inceapa calatoriile misionare[1].

Daca cineva se preda Harului lui Dumnezeu, se preda oricarui lucru pe care il spune Dumnezeu. Nu se gandeste mai intai: o sa fac asa, o sa fac altfel. Ci se preda neconditionat.

Nu s-a dus, asadar, in Sfantul Munte sa ga­seasca locul potrivit ca sa petreaca bine, chiar si duhovniceste,5207_p17mnticasmqk1h7u1isb15e7kdea cum ar crede cineva. Avea multa durere in el Sfantul Grigorie Palama. Fiindca atunci erau mult mai autentici oamenii, mai sinceri, aveau un impuls spiritual mai mare, voiau sa se schimbe, sa se indrepte. A ramas deci intr-o chilie mai sus de Marea Lavra, la poalele Athonului, si acolo, timp de trei ani, rugaciunea neincetata a fost: „Maica Domnului, lumineaza-mi intunericul!”. Sfantul Gri­gorie Palama, ca si alti sfinti dinaintea lui, aveau o deosebita evlavie fata de Maica Domnului. Şi mai tarziu, dupa cum stim, au avut aceasta evlavie si Sfantul Nicodim Aghioritul si Sfantul Nectarie. Sufletele sfinte care Il cauta pe Hristos, care Il iubesc trec pe acolo pe unde il gasesc mai repede, mai sigur si unde reusesc mai degraba.

Toate binecuvantarile lui Dumnezeu trec prin Maica Domnului

Theotokos-All-Creation-RejoicesCum am zis si altadata, toate binecuvantarile lui Dumnezeu trec prin Maica Sa si se revarsa nu numai asupra oamenilor, ci si asupra ingerilor. Acest lucru este accentuat si de Sfantul Grigorie si de intreaga sa invatatura. Va amintiti, ne-am referit si la troparul Sfantului Andrei Criteanul:

Bucura-te, ceea ce esti Dumnezeu dupa Dumnezeu, a doua dupa Sfanta Treime[2].

Iar in continuare spune exact acest lucru, ca se revarsa si asupra oamenilor si asupra ingerilor plinatatea darurilor lui Dumnezeu.

Va rog pe cei care aveti unele retineri sa le lasati deoparte in acest moment. Nu este deloc greu sa accepte cineva acestea atunci cand Insusi Dumnezeu, care S-a hotarat sa Se faca Om, a cinstit-o pe Maica Domnului. Şi nu a cinstit-o doar ca S-a apropiat de ea, sa-i vorbeasca, ci prin faptul ca a luat trup din Ea si a fost purtat in pantece, asemenea unui om. Cine esti tu, oricine ai fi, care vrei sa spui nu stiu ce, atata timp cat Dumnezeu Insusi Se smereste? Cine esti?

Dumnezeu a pregatit-o pe Maica Domnului, de­sigur, asa cum cantam in tropare: Preacuratul salas al Mantuitorului…[3]. Dar si Maica Domnului a primit sa fie partas conlucreze, fiindca nu a fost un instrument neinsufletit, ci o faptura ratio­nala care s-a predat voii lui Dumnezeu, cu toata voia Ei si cu toata dispozitia Ei. Şi de aceea este justificat ceea ce spun Parintii, ca prin Ea se revarsa toate binecuvantarile care vin de la Dumnezeu asu­pra tuturor fapturilor rationale, si ingeri, si oameni.

Şi, ca sa intelegem mai bine, as spune ca, dupa intrupare, si ingerii sunt mai aproape de Dumnezeu. Hristos S-a facut Om si astfel, cum am spus si alta data, omul a fost cinstit mai presus decat ingerii, fiindca Hristos nu S-a facut inger, de vreme ce nu puteau fi mantuiti ingerii cazuti, iar ceilalti ingeri erau intariti in bine. Omul era cel cazut si Hristos a trebuit sa se faca Om. Şi, prin intermediul lui Hristos-Omul, care a luat fire ome­neasca din Maica Sa, si ingerii se impartasesc mai mult de lumina lui Dumnezeu.

Acestea nu sunt, prin urmare, niste exagerari, asa cum ar putea crede cineva, si, din nefericire, unii au aceste rezerve. Marii Sfinti ai Bisericii au avut o astfel de evlavie la Maica Domnului si asa au cinstit-o. Şi il vedem pe Sfantul Grigorie Palama venind in Sfantul Munte si nevoindu-se intr-o chilie si strigand: „Maica Domnului, lumineaza-mi intune­ricul, Maica Domnului, lumineaza-mi intunericul!” Trei ani la rand s-a rugat asa. Nu ca n-ar fi facut si alte rugaciuni, dar rugaciunea de capatai asta era. Noi, de vreme ce nu suntem initiati in adevarata viata duhovniceasca, ni se par ciudate aceste lucruri; celor care li se par, desigur.

Dar, ca un om ce are cunostinta descoperirii, ce are o cunoastere a invataturii lui Hristos, tre­buie sa vezi clar cine esti si ce trebuie sa devii. Omul trebuie sa devina un hristos. Te-ai botezat, ai devenit crestin; de acolo inainte esti un hristos, iar viata ta este viata lui Hristos. Prin urmare, [crestinul] nu este pur si simplu cum sunt toti oamenii, nu trebuie sa fie ceva obisnuit, ci sa fie pe de-a-ntregul ceea ce este Hristos: plin de harul Duhului Sfant, plin de lumina dumnezeiasca. Şi sa ai senti­mentul acestei alte vieti, al vietii in Duhul Sfant.

Cel care isi constientizeaza intunericul striga dupa lumina

Plecarea in Sfantul Munte nu a fost un lux sau un capriciu al Sfantului Grigorie. Rugaciunea lui, care are legatura cu versetele Apostolului Pavel pe care le-am amintit, se reducea la urmatoarele: Maica Domnului, lumineaza-mi intunericul sau Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, fiindca toate, in definitiv, sunt concen­trate aici. Daca marturisesti, zice Apostolul Pavel, cu gura si crezi in inima ta, te mantuiesti.

Acestea nu sunt doar niste simple cuvinte. Nu este un lucru prea placut sa stai sa repeti niste cuvinte si sa nu stii ce cauti, sa nu stii incotro te indrepti, sa nu stii ce vrei. Daca faci aceasta ru­gaciune ca un robot, poti sa ajungi sa-ti pierzi si mintile. Sau incetezi sa o mai zici, de vreme ce nu stii cum sa inaintezi, sau continui si poti sa te chi­nui. Fiindca exista oameni care au fost vatamati de faptul ca n-au stiut cum sa faca aceasta ru­gaciune si o repetau ca un magnetofon.

Orbului din Ierihon[4], care avea constiinta orbi­rii sale, n-a trebuit sa-i spuna nimeni nimic. El a auzit, asa cum citim in Evanghelie, ca trece prin Ierihon Acela care da lumina si, desi il opreau, in tot chipul si cu toata forta lui striga:

Fiule al lui David, miluieste-ma pe mine!

Iar cand Domnul S-a oprit si l-a intrebat „Ce vrei?”, a raspuns: „Vreau sa vad din nou”.

Astfel, cel care isi constientizeaza intunericul, lipsa de simtire, starea lui de pacatosenie, sufoca­rea sa, catusele pe care le are in el, striga, in timp ce noi, asa cum traim, cu aceasta tactica falsa, nu putem sa iesim la liman. Odinioara oamenii erau pacatosi, insa aveau si o autenticitate, si cei care aveau vointa si auzeau invatatura lui Hristos si credeau ziceau:

„Ce se intampla? Eu trebuie sa am lumina, si nu o am; sunt in intuneric”.

Şi, de aceea, nu ezitau sa mearga acolo unde credeau ca e bine sa mearga si sa faca ceea ce credeau ca e bine sa faca.

Sfantul Grigorie se duce in Sfantul Munte si incepe sa zica neincetat aceasta rugaciune: „Maica Domnului, lumineaza-mi intunericul”. Ca sa inte­legem mai bine, sa spunem ca astazi sunt cativa care incearca sa faca asa ceva, dar, de vreme ce nu incep cu gandurile si cu sentimentul cu care a inceput Sfantul Grigorie si alti Sfinti ai Bisericii, obosesc facand aceasta lucrare, pe care ajung sa o considere chiar chinuitoare; si renunta la ea. Sunt foarte putini cei care progreseaza.

„Maica Domnului, lumineaza-mi intunericul.” Desigur, Sfantul Grigorie Palama era inca la ince­put atunci cand s-a dus in Sfantul Munte, si, pe langa faptul ca era la inceput, a avut curajul sa se angajeze de unul singur la o astfel de lupta neobosita. S-a gandit, a inteles, a crezut in directia in care trebuia sa mearga si sa duca aceasta lupta: „Maica Domnului, lumineaza-mi intunericul”. Cre­dea ca, alergand la ajutorul Maicii Domnului, care si-a predat sinele lui Dumnezeu, ca sa se nasca din ea Fiul lui Dumnezeu, ca Dumnezeu si Om, si care vrea sa ajute pe fiecare om sa se mantuiasca, dupa cum vrea si Dumnezeu, ca va gasi o ureche care se apleaca cu bunavointa, care il va asculta, care va lua aminte la el, care il va rasplati.

Sfantul Grigorie, partas al luminii necreate

biserica-palama_sfantul GrigorieSfantul Grigorie a primit har din plin. S-a facut partas al dumnezeiestii lumini, al dumnezeiestii vieti, si a dus lupta dobandirii luminii necreate, a energiilor necreate ale lui Dumnezeu, a deosebirii, in persoana lui Dumnezeu, intre fiinta si energii. O adevarata lupta! A fost in pericol sa-si piarda viata insasi, dincolo de nenumarate alte dificultati.

Dupa cum se refera el insusi, in acord si cu cele pe care le cantam la Sfanta Liturghie – Am vazut lumina cea adevarata, am primit Duhul cel ceresc -, cu adevarat vedem in Sfanta Liturghie lumina cea adevarata, primim Duhul cel ceresc. Zice si Sfantul Simeon Noul Teolog:

„Nu spunem crezand in invierea lui Hristos, ci vazand invierea lui Hristos”[5].

Noi insa nu am fost acolo. Am vazut vreo inviere? Şi toti, atunci cand spunem asta, daca ne intreaba cineva sau ne intrebam noi insine, mai degraba spunem „crezand in invierea lui Hristos”, credem ca a inviat Hristos. Totusi, nu spune „cre­zand in invierea”, ci „vazand invierea”. Cati crestini vad inlauntrul lor invierea lui Hristos si invierea sufletelor lor? Sufletele cator crestini reverbereaza in realitate atunci cand spunem la Liturghie Am vazut lumina cea adevarata, am primit Duhul cel ceresc? Una este sa fie spusa pur si simplu ca o cantare si alta sa aiba un impact in noi.

Este alarmant cum putem sta fara sa ne pese, si, desi credem ca acesta este un adevar, totusi nu il traim. Şi nu numai asta, dar nici nu ne nelinis­tim atunci cand auzim aceasta cantare la sfarsitul Sfintei Liturghii, incat sa ne intrebam: „Oare eu am vazut lumina cea adevarata?” Ar trebui fiecare nu numai sa se intrebe, ci sa faca tot ce-i sta in putinta sa vada aceasta lumina, ca ea sa vina in sufletul si in toata existenta sa si omul sa inceapa sa traiasca in Hristos, asa incat sa nu fie doar un simplu om, fie el si bun, ci sa aiba in el dumneze­iasca viata.

Sfantul Grigorie Palama zicea in argumentele invataturii sale:

„Noi nu invatam, nu spunem pur si simplu niste lucruri. Nu! Teologia noastra este una a experientei. Experiem, adica, ceea ce spunem, traim aceste lucruri”.

Şi accentueaza in operele sale ca monahii din Sfantul Munte, prin rostirea ruga­ciunii Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi vad lumina lui Dumnezeu, tra­iesc inlauntrul lor aceasta realitate pe care o aduce lumina lui Dumnezeu si harul Sau. Nu doar asa, ca noi credem unele lucruri si nadajduim sa se si intample candva.

Aparator al teologiei experientei

Sfantul Grigorie apara aceste adevaruri si de aceea duce o lupta de a-i apara pe parintii aghioriti si, in tool-IMG.phpgeneral, adevarul Ortodoxiei. Adevar pe care el l-a inteles. Adevar care pleaca de la Domnul si, prin intermediul apostolilor si al parintilor Bisericii, ajunge pana in epoca sa. Situatia il obliga sa dis­tinga mai bine aceste realitati, asa cum odinioara Parintii au conceput si au formulat dogmele.

Parintii nu au formulat insa de la sine aceste dogme, ca de pilda pe cea de la Sinodul I ecumenic, care marturiseste ca Fiul este Dumnezeu din Dumnezeu, Lumina din Lumina. De la inceput a crezut Biserica aceasta, ei doar au fost nevoiti sa formuleze acest adevar. Iar Parintii de mai tarziu au formulat dogme care deja existau in credinta Bisericii.

Tot asa si in epoca Sfantului Grigorie Palama. Asa s-au petrecut lucrurile, incat a fost nevoie sa fie formulate adevarurile de care se indoiau adver­sarii lui. Din aceasta perspectiva am putea spune ca ne-a facut un bine acest Varlaam care a venit din Calabria si a invatat ceva total opus celor mar­turisite de Sfantul Grigorie. L-a provocat pe Sfantul Grigorie si, in general, Ortodoxia, pe Parintii Sfan­tului Munte si din alte parti, incat s-a lamurit care este adevarul de care se indoia Varlaam si a fost formulat in cea mai buna varianta cu putinta. Şi astfel fiecare poate, fara sa existe pericolul rata­cirii, sa fie initiat in aceasta viata duhovniceasca.

Maica Domnului, lumineaza-mi intunericul, zicea Sfantul Grigorie. Şi, intr-adevar, Maica Domnului il lumina si, cand vorbea despre lumina necreata, avea experienta acestei lumini. In general, Sfantul Grigorie accentueaza acest lucru, ca teologia noastra este una a experientei.

Pe unii sfinti Dumnezeu i-a luminat sa se nevoiasca pe stalpi, unde s-au urcat inspirati de Duhul Sfant, si nu potrivit voii lor; si de aceea nici nu a fost o situatie ciudata. Duhul Sfant i-a urcat acolo sus, in timp ce pe altii i-a luminat sa faca altceva; pe Sfantul Simeon Noul Teolog l-a luminat sa explice toate acele trairi minunate pe care le lucra inlauntrul lui Harul Duhului Sfant.

Intreaga invatatura a Sfantului Grigorie Palama este centrata in jurul luminii necreate, in jurul rugaciunii inimii si al rezultatului pe care il aduce rostirea rugaciunii Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, este centrata pe distinctia dintre fiinta si energii in persoana lui Dumnezeu, pe faptul ca omul nu se poate impartasi de fiinta lui Dumnezeu, dar se poate impartasi de energiile Sale necreate.

Cel care nu are dispozitie si dragoste pentru aceste lucruri – si nu ma refer la o abilitate de a sta si invata teologie, ci la o chestiune de viata – poate sa zica:

„Ce energii necreate, ce distinctie intre fiinta si energii, ce vrea sa spuna lumina necrea­ta?”

Totusi, Sfantul Grigorie Palama le-a trait si le-a predat mai departe ca atare. Şi nu numai el, ci si alti sfinti ai epocii lui si parinti din Sfantul Munte. Şi de aceea a dus aceasta lupta titanica si nu s-a dat inapoi de la nicio stradanie sau jertfa.

Abilitarea Sfantului Grigorie Palama

Asa cum Sfantul Atanasie a ramas singur in lupta o perioada, de vreme ce problemele duhovni­cesti nu sunt o chestiune care priveste o majoritate sau parerea celor multi, ci una care stabileste care este adevarul, tot asa si agios-gregorios-palamas-18Sfantul Grigorie era hotarat sa continue lupta chiar daca ar fi ramas de unul singur si l-ar fi parasit toti. Iar asta s-a aratat indata, fiindca de la Varlaam de Calabria si mai tarziu de la Achindin si Gregoras multi au fost influentati aici in Grecia si in Rasarit, in general, in Constantinopol au fost, de asemenea, multi adepti ai lui Varlaam, ereticul din Calabria.

Vedeti, si in spatiul Ortodoxiei se poate afla cineva geografic sau tipiconal, insa sa nu fie cu adevarat ortodox. Esti ortodox atunci cand ai dreapta credinta si viata cea adevarata; nu numai invatatura cea adevarata, ci si viata cea adevarata. De aceea am si vorbit, daca va amintiti, pe tema Ortodoxia si viata ortodoxa[6].

In Constantinopol s-au intrunit patru sinoade[7]care l-au abilitat pe Sfantul Grigorie Palama. Sino­dalii au acceptat invatatura Sfantului Grigorie ca pe o invatatura ortodoxa in directa legatura cu viata duhovniceasca. De aceea, nici Biserica nu a ales in­tamplator sa fie pusa sarbatoarea Sfantului Grigorie Palama in cea de-a doua duminica din Postul Mare. Fiindca prima duminica din Postul Mare este inchi­nata Ortodoxiei, iar cea de-a doua Sfantului Grigorie Palama, cel care a fost corifeu in lupta pentru aceasta noua izbanda a Ortodoxiei.

Marul discordiei in invatatura Sfantului Grigorie Palama si cea a lui Varlaam

Ca sa-si sprijine invatatura, Sfantul Grigorie Palama a recurs la Sfanta Scriptura, la Apostoli si la toti Sfintii. A cercetat toate sursele legate de tema luminii necreate, si in special scena minunii de pe Tabor, acolo unde Domnul, cu care se obisnuisera Apostolii in toata vremea, S-a schimbat la fata inaintea lor. Dar, asa cum am zis si in alte dati, mai corect este sa spunem ca Domnul a lasat sa se vada ceea ce era cu adevarat.

…si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmin­tele Lui s-au facut albe ca lumina[8].

Şi nu era nici lumina soarelui, nici alte reflexii care cadeau asu­pra Lui. Era lumina necreata, adica energia necre­ata a lui Dumnezeu. Nu era doar o lumina fizica, asa cum este lumina soarelui. Şi soarele este creat de Dumnezeu, iar lumina lui este una creata. Toti sorii din univers sunt creati de Dumnezeu, si orice lumina este o lumina creata, asa cum este intreaga faptura, impreuna cu omul.

Energia necreata nu este ceva pe care Dumnezeu o creeaza, ci este energia care iese din existenta Lui si se transmite omului. Aici este marul dis­cordiei in invatatura lui Varlaam si in cea a Sfan­tului Grigorie Palama. Asta nu a putut pricepe Varlaam si, in general, occidentalii, dar si multi dintre ortodocsi. Şi este foarte probabil sa ramana cineva la o invatatura sterila, la ceva de suprafata.

Era de neconceput pentru Varlaam sa accepte ca exista energii necreate si ca omul se face partas energiilor necreate ale lui Dumnezeu. Sfantul Gri­gorie Palama nu socotea doar ca este corect ceea ce invata el, ci credea ca ceea ce invata este credinta cea adevarata, nu numai pentru faptul ca le invata Scriptura si Sfintii Parinti, ci si pentru realitatea pe care el insusi o traise, realitatea impartasirii omului de energiile necreate ale lui Dumnezeu.

Aceasta lumina pe care au vazut-o Parintii in Sfantul Munte, zice Sfantul, rostind rugaciunea Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, intr-o anumita pozitie, le impartasea aceeasi lumina necreata pe care o vazusera Apostolii pe _schimbarea_la_fata_2_muntele Tabor. Şi, va amintiti, ziceam si altadata ca parintii accentueaza ca Hristos a dat ochilor Apostolilor puterea de a vedea aceasta lumina.

In lumina Ta vom vedea lumina[9].

Daca nu ai lumina, nici nu poti vedea lumina. Hristos a facut intr-un oare­care fel, din ochii materialnici, ochi nematerialnici, ca sa poata vedea lumina necreata. Aceasta este chestiunea fundamentala.

Dumnezeu este Cel care il face pe om sa tra­iasca aceasta realitate. Nu este numai faptul ca Dumnezeu daruieste aceasta energie necreata, lumina necreata, aceasta necreata si dumnezeiasca viata, ci il si face pe om capabil sa primeasca si sa traiasca o astfel de viata, sa dobandeasca sentimen­tul unei atare realitati, incat astfel putem pricepe mai bine cealalta tema pe care am dezvoltat-o anul acesta, cea a vietii theantropice. Omul nu mai traieste ca un simplu om, nu mai are doar viata omeneasca in el, fie ea si una buna, ci are o viata theantropica, adica, pe langa cea omeneasca, o are si pe cea dumnezeiasca.

Imaginea fierului inrosit in foc

Este clasic modelul fierului inrosit in foc, fo­losit de Parinti. Poate va amintiti cei mai in varsta – caci cei tineri poate nu Bam mai vazut – atelierele de fierarie. Fierarii – care, sarmanii, erau mereu innegriti din pricina carbunilor – aprindeau carbu­nii din vatra cu foalele. Iar carbunii negri se faceau rosu aprins ca focul, si acolo prelucrau fierul. Maistrul sef avea un cleste mare cu care apuca o bucata de fier, potrivit cu dimensiunea a ceea ce urma sa faca, si o punea in foc si, pe masura ce sufla, fierul nu numai ca se incalzea, dar se si inrosea.

Am spus si alta data ca, daca cineva taie acest fier cu un circular, va vedea ca nu este inrosit numai in afara, ci si inauntru. Luati aminte! Fie­rul nu este doar incins. Cineva poate pune acest fier la incalzit in alta parte. Aici se intampla altceva: pe masura ce fierul intra in foc, energia focului intra in fier. Fierul nu este carbune, sa spunem ca se transforma in foc. El ramane fier, dar poarta in el energia focului, si aceasta il face flexibil. Apoi e batut pe nicovala, de maistrul sef si de calfa sa, si il prelucreaza cum vor, ii dau forma pe care o vor, il fac o secure mai mare sau mai mica sau o alta unealta.

Asa se intampla si cu energia necreata a lui Dumnezeu. Putem sa intelegem din exemplul cu fierul cum se apropie Dumnezeu de om si il indumnezeieste. In fiinta Sa Dumnezeu ramane inaccesibil, fiindca omul nu poate ajunge dumnezeu dupa fiinta. Omul se indumnezeieste insa. Se mantuieste omul care se inroseste in foc, am zice, cel prin care trece dumnezeiasca energie. Aceasta realitate nu este destinata doar unor oameni. Fie­care trebuie sa se indrepte inspre aceasta cale. Şi dupa cum focul transmite energia lui fierului si il transforma in foc, desi ramane fier, tot asa si energia necreata a lui Dumnezeu il indumneze­ieste pe om. Daca scoti fierul din foc, incet-incet isi pierde roseata, caldura, si ajunge sa fie la loc fier, ba chiar sa rugineasca un pic, poate.

Asa trebuie sa intelegem lucrurile, sa ascultam invatatura lui Dumnezeu si sa citim Sfanta Scrip­tura si sa invatam sa ne corectam sinele. Aceasta invatatura a Sfantului Grigorie Palama, prin care se marturiseste ca energiile necreate se transmit omului si omul traieste acea realitate ca „a vazut lumina cea adevarata“, este, in fapt, invatatura intregii Biserici. Lumina cea adevarata nu se ma­nifesta vizibil. O vezi daca vine inauntrul tau si de aceea poate zice cineva invierea lui Hristos vazand, pentru ca traieste in el viata cea dumnezeiasca, theantropica, iar omul devine si om si dumnezeu.

Nu putem sa fim nepasatori fata de pazirea poruncilor lui Dumnezeu

Nu este bine ca cineva sa ramana doar la ros­tirea acestei rugaciuni si sa le ignore pe toate celelalte. Dacaprayers nu te conformezi voii lui Dumnezeu, poruncilor Lui, daca nu inveti aceste porunci, nu poate sa se salasluiasca in tine energia necreata a lui Dumnezeu.

Este un lucru nefiresc ceea ce se petrece cu unii oameni a caror viata nu se indreapta nicidecum, desi se impartasesc, desi se roaga, dar continua sa se supere, sa se mandreasca, sa judece, sa bar­feasca, sa urmareasca intrigi omenesti. Nu stau asa lucrurile.

Am pomenit si alta data o situatie despre care s-a scris intr-o revista a tinerilor din Atena. Niste tineri au stat undeva – nu-mi aduc aminte daca era taverna sau casa unuia dintre ei – si, in timp ce fumau si beau, vorbeau despre energiile necreate. Nu numai ca nu avea nicio legatura cu adevarul, dar era si o impietate, o blasfemie. Viata trebuie sa paseasca impreuna cu credinta cea adevarata. Daca viata de zi cu zi nu merge alaturi de lupta ta continua, nu ai facut nimic.

Este impresionant ca unii Parinti vorbesc mai mult despre aceasta tema – nu ca nu ar fi fost toti Sfintii Parinti initiati in viata duhovniceasca deopotriva – si toti, deopotriva, accentueaza pazirea poruncilor. Nu poti ignora aceasta realitate. Şi de aceea citesti cuvantul lui Dumnezeu, esti informat si inveti care sunt poruncile lui Hristos, care este voia Lui si iti conformezi viata acestora, duci lupta ta si vine in sufletul tau energia necreata, lumina necreata, necreata viata dumnezeiasca si te faci partas vietii celei vesnice, asa cum se canta in Heruvicul Liturghiei Darurilor mai inainte sfintite:

Cu credinta si cu dragoste sa ne apropiem, ca sa fim partasi vietii celei vesnice[10]

sau, dupa expresia Sfantului Petru,

ca sa va faceti partasi dumnezeiestii firi.

Ne facem partasi dumnezeiestii firi in sensul ca ne facem partasi energiilor necreate, nu fiintei lui Dumnezeu, in Sine.

Cred ca am cinstit intrucatva sarbatoarea Sfan­tului Grigorie Palama[11] prin cele pe care le-am spus astazi, iar ele ne vor ajuta sa intelegem mai bine cele pe care le-am zis in adunarile trecute, in special, pe aceasta tema a rugaciunii.

10.03.1996


[1] Fapte 13, 2-4.

[2] Sf. Nicodim Aghioritul, Theotqkarion, Ed. Aghioritiki Bibliothiki, Voios, 1984, glas 5, duminica seara, p. 107.

[3] Condac al Intrarii Maicii Domnului in biserica.

[4] Marcu 10, 48-52

[5] Sf. Simeon Noul Teolog, Opere, vol.1, Cateheze, Ed. Orthodoxos Kypseli, Tesalonic, 1988, Cateheza a XIII-a, p.212.

[6] Vezi volumul editurii noastre Omilii Talcuiri, p. 148-167.

[7] Primul pe 10.06.1341, al doilea, in august 1341, al treilea pe 2.02.1347, al patrulea pe 28.05.1351. Vezi Teoclit Dionisiatul, Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Munte, 1976.

[8] Matei 17, 2.

[9] Psalmi 35, 10.

[10] Cf. II Petru 1, 4.

[11] Vezi de asemenea Omilii Talcuiri, p.95-101, Vrei sa te sfinteşti?, p.314-319.

(Din: Arhim. Simeon Kraiopoulos, Taina Mantuirii, Editura Bizantina, 2012)

agia-oikogeneia-palama

Pentru aceeasi Duminica, va mai recomandam:

Legaturi:

***


Categorii

Arhimandritul Simeon Kraiopoulos, Duminica Sfantului Grigorie Palama, Parintele Petroniu Tanase, Razboiul nevazut, RUGACIUNEA LUI IISUS (Rugaciunea mintii/ inimii), Sfantul Grigorie Palama, Triodul si Postul cel Mare

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

15 Commentarii la “DUMINICA SFANTULUI GRIGORIE PALAMA. Parintele Petroniu Tanase si Arhim. Simeon Kraiopoulos despre RUGACIUNEA MINTII, VEDEREA LUMINII NECREATE SI TRAIREA VIETII LUI DUMNEZEU

  1. “6. Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.
    7. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
    8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.”
    (Isaia 58:6-8)

    “Postul păzeşte pruncii, face curat pe tânăr, umple de vrednicie pe bătrân; părul alb, împodobit cu postul, este mai vrednic de respect. Postul este pentru femei podoaba cea mai potrivită; este frâul pentru oamenii în floarea vârstei, talismanul căsniciei, păzitorul fecioriei. Aşa sunt binefacerile pe care le aduce postul în fiecare casă.”
    (Sfântul Vasile cel Mare, Despre post, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2009, pag. 29)

  2. Multumim fratilor pt postare,poate vor citi-o si preotii nostri si vor mai imbunatatii predicile si cu astfel de invataturi,din pacate se predica prea putin la amvoane despre Duhul Sfant,energii necreate,….subiectele prioritare sunt arhicolectele si povestioarele lacrimogene! Va rog sa-mi iertati indrazneala!

  3. Pingback: Catedrala Ortodoxa Romana din Sfantu Gheorghe DUMINICA SFANTULUI GRIGORIE PALAMA |
  4. Ca de obicei, foarte bine alese textele. Intr-un fel ma si infuriati ca imi raman cartile necitite! Eu citesc postarile! Sa bagam la cocoasa cat mai este timp ca vine noaptea si tare mi-e teama ca nu vom mai avea lumina pentru a putea citi!

  5. Pingback: Arhim. Zaharia Zaharou despre PLANSUL DUHOVNICESC ca LUCRARE ESENTIALA DE CURATIRE DE PATIMI. Pocainta – singura cale de reunificare launtrica, de restaurare a chipului lui Dumnezeu in noi si de dobandire a iubirii de Dumnezeu -
  6. Pingback: PREDICI LA DUMINICA A II-A DIN POSTUL MARE (a Sfantului Grigorie Palama): “FUNIA” BUNATATII LUI DUMNEZEU CARE NE IARTA PACATELE: “Te conjur din partea lui Dumnezeu celui viu, frate crestine, nu lasa sa se rupa funia!” -
  7. “Parintii nu au formulat insa de la sine aceste dogme, ca de pilda pe cea de la Sinodul I ecumenic, care marturiseste ca Fiul este Dumnezeu din Dumnezeu, Lumina din Lumina. De la inceput a crezut Biserica aceasta, ei doar au fost nevoiti sa formuleze acest adevar. Iar Parintii de mai tarziu au formulat dogme care deja existau in credinta Bisericii.”

    Asta nu inteleg catolicii (si nu numai) tot adaugand noi si noi inovatii si “invataturi”.

  8. Pingback: Marturia domnului ATANASIE RAKOVALIS despre HARISMELE SFANTULUI PAISIE AGHIORITUL – puternica ADEVERIRE a invataturilor Sfantului Grigorie Palama despre ENERGIILE NECREATE | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: CADEREA CETATII SFINTE: Predici ale Parintelui Simeon Kraiopoulos despre SENSUL DUHOVNICESC AL CUCERIRII CONSTANTINOPOLULUI: “Cu Dumnezeu nu este de gluma! Sa nu ne astupam urechile, fratii mei!” | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: Rusinea de a fi ortodox sau neo-varlaamismul. PARINTELE COMAN (2007) DESPRE TREI REPROSURI ADUSE BISERICII de catre intelectualii filo-occidentali si filo-catolici. DUHUL LUMII si DUHUL BISERICII sau “o lectura in cheia Crucii” | Cuvântul Ort
  11. Pingback: INTRĂ ÎNLĂUNTRU ŞI VEI AFLA ODIHNĂ! Scopul si implinirea adevarata a crestinului: AFLAREA ADANCULUI INIMII. Parintele Zaharia ne invata CUM SE POATE APLICA IN VIATA NOASTRA ESENTA INVATATURII SF.GRIGORIE PALAMA. Care sunt caile prin care putem doband
  12. Pingback: A DOUA ZI DE RUSALII. Predici audio ale pr. Ciprian Negreanu la Sarbatoarea DESCOPERIRII SFINTEI TREIMI. Cum lucreaza Duhul Sfant in Biserica si in noi? | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: ARHIM. SOFRONIE: Cuvant la Schimbarea la Fata a Domnului despre VEDEREA LUMINII TABORICE: “Adevarata cale spre a vedea Dumnezeiasca Lumina trece prin omul cel launtric” | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: “Strălucească și nouă, păcătoșilor, Lumina Ta cea pururea fiitoare!” – TAINA TABORULUI IN VIAȚA NOASTRĂ – Predici și tâlcuiri ale semnificațiilor concrete ale praznicului Schimbării la Față pentru existența noastră
  15. Pingback: MÂNGÂIETOAREA RUGACIUNE DE POCĂINȚĂ A SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA, CĂTRE MAICA DOMNULUI și PARACLISUL “luminătorului Ortodoxiei” (și audio): “Părinte, înțelepțește turma ta să priceapă-nșelătoarele vorbe si preaviclenele pun
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate