IUBIREA DOMNULUI, “FARA REPROSURI”: Domnul si astazi ne spala picioarele si continua sa bata la usa inimii noastre, desi o gaseste inchisa…

Sa dam fara sa ne para rau

Şi daca cineva din voi e lipsit de intelepciune, s-o ceara de la Dumnezeu, Cel ce tuturor le-o da cu simplitate si fara-nfruntare i se va da. (Iacov 1, 5)

Domnul da cu marinimie, fara sa-I para rau. Noi insa, cand dam ceva, ni se intampla destul de rar sa dam fara regrete sau fara reprosuri. Le reprosam oamenilor ca cer prea mult si prea des, cateodata folosim ocazia de a le tine o intreaga morala, aducandu-le aminte ca s-au aratat nerecunoscatori fata de ajutorul pe care li l-am dat mai inainte. Domnul procedeaza altfel cu noi pacatosii. Putem sa ne adresam Lui in fiecare zi si de cate ori vrem, iar El nu se va supara. Putem sa venim inaintea Lui cu oricat de multe cereri de ajutor. El nu ne va reprosa niciodata ca sunt prea multe.

Dupa ani si ani de indiferenta, de instrainare, cand in sfarsit ne indreptam din nou spre Domnul, El nu ne va face o vina din acest trecut, fiind gata sa reverse asupra noastra milostivirea Sa, sa ne primeasca cu iubire, ca pe fiul risipitor, sa ne iasa in intampinare. Iata de ce cuvintele: “El da cu simplitate si fara-nfruntare” (repros) exprima foarte precis aceeasta calitate a lui Dumnezeu.

Domnul ne da, intr-adevar, totul. S-a dat pe Sine Insusi pentru omenirea cazuta in pacat. Pacatosenia si nevrednicia noastra nu-L fac sa renunte la iubirea pe care ne-o poarta si care „pe toate le nadajduieste, pe toate le rabda”.

Nu va temeti de reprosurile Lui, temeti-va doar de reprosurile propriei voastre constiinte, daca veti mai intarzia sa veniti la marinimosul, iubitorul vostru Parinte. Fie ca milostivirea Lui, de care de atatea ori v-ati bucurat la nesfarsit, sa va invete nu doar sa cereti si sa primiti, dar si sa dati. Sa dati aproapelui tot ce puteti, fara sa va para rau, asa cum ati primit si voi de la Dumnezeu.

Deschide usa inimii

Deci, fiind seara in acea zi de-ntai a saptamanii, si usile fiind incuiate acolo unde ucenicii erau adunati de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat in mijloc si le-a zis: „Pace voua!”. (Ioan 20, 19)

Sa nu deznadajduim daca Hristos nu Se va arata si in inima noastra impietrita. S-ar parea ca nu are cum sa intre, noi insine incapatanandu-ne sa tinem usa zavorata pentru tot ce este bun, respingand cu o trufie dementa „unicul lu­cru de care avem nevoie”, caznindu-ne sa inabusim vocea constiintei, care nu ne da pace. Dar chiar si atunci cand ne aflam intr-o asemenea indaratnica instrainare, retrasi ca in­tr-o fortareata aparent de nebiruit, Domnul poate sa apara pe neasteptate, sa nu ia in seama cat suntem de vicleni si de egoisti, baricadati in mijlocul desartelor noastre cugete si preocupari si sa ne spuna: „Pace voua!” Domnul ne doreste mantuirea si, facandu-Se a nu vedea nenumaratele noastre faradelegi, continua sa bata la usa inimii noastre, desi o gaseste inchisa. Totusi, El intra pe ea, ne lumineaza cu lumina Sa bezna din suflet.

Doamne Iisuse Hristoase, intra si in inima mea! Tu, Cel ce ai inviat mortii, Cel ce Tu Insuti ai inviat, invie in mine semintele binelui, care intarzie sa incolteasca, patrunde in inima mea chiar si prin usa incuiata, lumineaza orbirea mea cu lumina prezentei Tale, fa-ma sa aud sfantul Tau cuvant „Pace voua!”.

Traiasca in noi Hristos

Eu in mijlocul vostru sunt asemenea celui ce slujeste. (Luca 22, 27)

Slujirea Domnului continua pana astazi. Şi astazi Se in­cinge cu prosopul Sau, ca sa ne spele picioarele. Ne ofera iarasi si iarasi drept hrana sfantul Sau Trup, ne da sa bem din potirul cu sfant Sangele Sau. Poarta si astazi bolile si su­ferintele noastre. Indeplinind voia Tatalui, trece peste propria Sa vointa, pentru ca Tatal ceresc sa lucreze prin El.

„Voi sunteti ai lui Hristos” (cf. I Corinteni 3, 23). Sa ne aducem aminte ai cui suntem si vom indeplini ceas de ceas voia Sa. Traiasca Hristos in noi si sa nu mai traim noi! El S-a jertfit pentru toti, S-a dat pe Sine pentru a desavarsi lucrarea pe care i-a incredintat-o Tatal ceresc.

Nici noi sa nu precupetim nimic, sa nu ezitam in fata niciunui sacrificiu, ca sa putem auzi, odata si odata, spunandu-ni-se:

„Bine, sluga buna si credincioasa!… intra intru bucuria Domnului tau“ (Matei 25, 21).

(din: “Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului“, Editura Sophia, 2008)

Legaturi:

***