EREZIILE CONTEMPORANE. Parintele Arsenie Vliangoftis despre cateva din marile secte antihristice ale zilelor noastre si mijloacele lor de inrobire si spalare a creierelor

EREZIILE DE CURAND APARUTE

O LOVITURA DATA ORTODOXIEI SI DEMOCRATIEI

Referat prezentat la Congresul de Informare asupra ereziilor si sectelor, care a avut loc la Sfanta Manastire Trooditissa -Cipru, la 21 iunie 1997, cu tema generala: „Institutiile democra­tice si ereziile nou-aparute in lumina Ortodoxiei”.

Seferis¹ spune: oriunde as merge. Grecia ma raneste. Cred ca acest lucru este valabil mai ales pentru Cipru. Pana anul trecut nu am venit pe meleagurile dumneavoastra, ci abia in octombrie le-am vizitat pentru prima data. Acum mi s-a dat prilejul si binecuvantarea sa le vizitez pentru a doua oara si vad cat de adevarat este acest cuvant al lui Seferis. Bineinteles, trebuie trasi la raspundere – ca sa spu­nem asa, in sensul cel bun al cuvantului – oamenii din Cipru, care, cu dragostea lor, pur si simplu te robesc. Nu spun aceasta ca sa lingusesc, ci cred ca acesta este adevarul si trebuie sa-l spunem.

Subiectul pe care vreau sa-l expun este: Ereziile nou-aparute – o lovitura data institutiilor democratice si cugetarii ortodoxe a poporului nostru. Insa, inainte de a-l dezvolta, as vrea sa spun doua cuvinte, nu re­petand multumirile ce se cuvin Manastirii Trooditissa si Parintelui Hristofor, ci, exprimand cred si simta­mintele acestuia, vreau sa-mi indeplinesc in felul aeesta datoria morala fata de Parintele Antonie Alevizopulos, pe care amandoi am avut cinstea sa-l avem colaborator. Parintele Antonie a fost initiatorul acestei lucrari, pentru care s-a jertfit pe sine, punand astfel bazele metodei pastorale de infruntare a ereziilor si sectelor. Lucrarea pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, o continuam noi acum nu ar fi existat daca nu ar fi fost Parintele Antonie. Si, fiindca el a fost o perso­nalitate insemnata nu numai pentru Biserica Greciei, ci si pentru intreaga Ortodoxie, prin lucrarea pe care a infaptuit-o cu ajutorul lui Dumnezeu, a atras asupra sa ura si atacul salbatic al organizatiilor, mai ales ale celor nou-aparute, despre care vom vorbi acum. Aceasta dovedeste cat de importante au fost lucrarea si marturisirea ortodoxa pe care le-a facut. Parintele Antonie accentua necesitatea colaborarii interortodoxe, lucru pe care vreau si eu sa-l accentuez. Si cred ca aceste congrese si conferinte, care se organizeaza la initiativa Bisericii Greciei si care au ca subiecte in­fruntarea ereziilor si a sectelor, asa cum este si acest congres, inlesnesc colaborarea interortodoxa. Si aceas­ta deoarece noile erezii nu pot fi infruntate de fiecare dintre noi separat, ci infruntarea va fi eficace daca va exista o mobilizare a puterilor pe plan interortodox, precum si o colaborare a Bisericii cu statul si cu alte foruri bine intentionate. Unul din scopurile acestui con­gres, precum si al altor manifestari de acest fel, este de a constientiza necesitatea colaborarii si intensifi­carii activitatii in vederea infruntarii acestei probleme.

Institutiile democratice

Asa cum citim in Dictionarul Stiintelor Sociale al UNESCO,

demo­cratia, in sensul ei mai larg, inseamna un mod de viata intr-o societate in care se considera ca fiecare individ are dreptul in mod egal cu ceilalti indivizi sa se bucure de posibilitatile par­ticiparii sale neimpiedicate la valorile acestei soci­etati, in sens mai restrans, democratia inseamna posibilitatea pe care o au membrii societatii de a participa neimpiedicat la hotararile care influenteaza viata lor, in plan personal sau colectiv, in orice do­meniu al existentei. Iar in sensul ei cel mai restrans, termenul „democratie ” inseamna posibilitatea pe care o au cetatenii unui stat de a participa neimpiedicat la hotararile pofitice care actioneaza asupra vietii lor personale si colective.

In acest cadru cred ca doban­desc sens institutiile democratiei, adica expresiile vie­tii sociale, unde orientarile axiologice esentiale sunt cele pe care le-am descris, tangential desigur, mai sus. La antipodul democratiei si al institutiilor democratice se afla totalitarismul. Totalitarismul, adica ne­garea totala a democratiei si a institutiilor ei, asa cum vom avea prilejul sa vedem si sa dovedim in cele ce urmeaza, este caracteristica principala atat a funda­mentului teoretic cat si a expresiei in plan practic a asa-numitelor erezii totalitariste nou-aparute.

Definirea fenomenului

In afara de denumirea de erezii totalitariste nou-aparute (deoare­ce au aparut dupa al doilea raz­boi mondial), gruparile de care ne vom ocupa au si alte denumiri, la fel de potrivite, cum ar fi erezii care drogheaza sufletul (psihonarcotice). Si aceasta deoa­rece, asa cum drogurile ii conduc pe cei care le folo­sesc la dependenta totala, tot astfel si drogurile sufletesti ii conduc pe cei care se incurca cu ele la dependenta totala; desigur, o dependenta spirituala, si din acest motiv este foarte greu sa scapi de ea. De asemenea, ele mai sunt numite si culte distrugatoare. Aceasta denumire este folosita mai ales in S.U.A. O alta denumire potrivita, pe care a folosit-o Parlamen­tul francez este erezie ucigatoare de libertate, deoa­rece tinta in care vor sa loveasca este libertatea persoanei. Aici va trebui sa spunem ca Parlamentul francez a format o comisie speciala, supravegheata de primul-ministru francez, pentru urmarirea activitatii acestor erezii. Ceva asemanator a facut si Guver­nul german. In Grecia, din pacate, nu exista o ase­menea preocupare din partea conducerii statului. Aici ereziile au reusit sa convinga pe politicieni ca activi­tatea lor este exclusiv religioasa si ca nu creeaza probleme in societate. Problemele, spun ei, le creea­za unii fanatici, cum ar fi Alevizopulos.

Erezia, in intelesul ei mai cuprinzator, privita din punct de vedere ortodox, este ruinarea drumului ce duce catre mantuire. Desigur, nu numai ereziile cele noi trebuie sa ne atraga atentia, ci si cele vechi, dar cele noi prezinta un pericol sporit. Criteriile de clasi­ficare a acestor grupari in categoria ereziilor totalitariste contemporane nu au fost stabilite de niste simpli ortodocsi sau de unii fanatici, ci de organisme internationale care s-au ocupat de aceasta problema, cum ar fi Parlamentul european, psihologi, sociologi si alti oameni de stiinta. Bineinteles, noi, ortodocsii, avem criteriile si traditia noastra, care ne dau raspunsuri si solutii. De aceea, nu este nevoie sa cerem din alta parte luminare. Insa, in cazul de fata, fiindca aceste grupari acuza Biserica de mentalitate totalitarista si obscurantism, am dorit sa expun aici acest subiect spre a se vedea ca nu numai din partea noastra, adica a Bisericii, se trage semnalul de alar­ma, ci si din partea organismelor internationale si organizatiilor stiintifice, care nu au vreo legatura cu spatiul credintei.

Dependenta totala

Potrivit cu criteriile pe care le-am aratat, caracteristice acestor organizatii sunt urmatoarele:

In centrul lor se afla un om inzestrat cu anumite capacitati, o personalitate puternica care, profitand de aceste capacitati, se prezinta pe sine ca indrumator cu puteri divine. Unul ca acesta declara ca poseda autoritate divina si de aceea pretinde supunere totala la cele pe care le spune. Dar falsa lui autoritate si supu­nerea desavarsita pretinse de la discipoli conduc la dependenta totala de el si de grupare. Tocmai acesta este lucrul cel mai primejdios.

Organizatia si conducatorul ei exercita o influenta totalitarista asupra vietii discipolilor lor. Nu exista viata personala, nu exista nimic in viata discipolilor care sa se afle in afara spatiului supravegheat de organizatie. In toate, chiar si in cele mai mici amanunte ale vietii personale, organizatia pretinde sa aiba control. Organi­zatia va hotari pana si relatiile personale pe care le vor avea discipolii, casatoria lor, „programarea familiala”, locul de munca etc.

Ca exemplu vom da aici pe falsul mesia, coreeanul Sun Myung Moon, care a celebrat pe stadionul din Seul (Coreea) casatorii colective. Acolo, 70000 de oameni s-au casatorit fara sa se cunoasca unul pe celalalt. S-au casatorit deoarece asa hotarase Moon, care s-a autoproclamat mesia al noii Ere a Varsa­torului. Acesta alegea perechile. Multe „casatorii” s-au facut prin satelit, adica mireasa putea fi in Europa, iar mirele in Coreea. Astfel, puteti vedea la ce fel de situatii conduc aceste erezii contemporane, din cauza autoritatii divine a conducatorilor lor. Organizatia si conducatorul ei pretind ca numai ei detin „reteta” mantuirii. Si aceasta, nu numai pentru om ca individ sau pentru o natiune, ci chiar pentru intreaga ome­nire.

Desigur, astfel de teze sustine fiecare organizatie, pentru a trage focul la propria oala. Si, fiindca exista multe organizatii si conducatori, iar fiecare in parte isi revendica aceasta autoritate, se poate spune ca exis­ta o disputa intre ele; in orice caz, fiecare organizatie pretinde ca detine „reteta” unica de mantuire. Cine nu respecta aceasta „reteta” se va indraci. Cel care se afla in afara gruparii este lipsit de orice refugiu.

Mult cunoscuta secta a Martorilor lui Iehova, mai bine zis a Martorilor-mincinosi ai lui Iehova sau a hiliastilor, este un exemplu tipic de o astfel de erezie totalitarista contemporana sau cult distrugator. Orga­nizatia este, asa cum sustin ei, refugiul si cel care se afla in el se va mantui, iar cel care este in afara lui este al diavolului, al satanei. In continuare vom ve­dea modul in care infrunta organizatia pe cei care se afla in afara ei si pe cei care critica organizatia si impiedica aplicarea acestei „retete” unice de mantu­ire. Pentru ca omenirea sa iasa din impasurile contemporane, cum ar fi poluarea mediului inconjurator, amenintarea foametei, stresul, este nevoie de „reteta” unica pe care o detine conducatorul organizatiei. De aceea este nevoie de supunere totala.

Desigur, pentru a-si implini scopurile, isi ascund adevarata lor fata. Iata inca un criteriu pentru clasifi­carea lor in categoria ereziilor contemporane. Iar acesta este un element care, ca si celelalte de mai sus, creeaza conditiile potrivite, astfel incat sa se instituie un mod de viata, o mentalitate si comportamente care vin in contradictie cu legile democratice si cu conceptia pe care o au despre democratie majori­tatea oamenilor. Acoperirea adevaratei fete inseamna opacitate, inseamna ca ai ceva de ascuns, caci, daca nu ar fi asa, de ce sa nu-ti arati adevarata ta fata?

In cadrul acestor organizatii exista mai multe sta­dii de initiere atat de bine separate, incat un nou venit nu poate sti ce se intampla la jumatatea sau la sfarsitul initierii evolutive. Acesta este un alt element care contribuie la atragerea in cursa a unui numar cat mai mare de oameni naivi, care nu cunonsc in pro­funzime ce anume crede organizatia, deoarece la in­ceput li se prezinta o imagine falsa a activitatii ei. Le fagaduiesc anumite lucruri care insa nu corespund cu adevaratele ei scopuri.

Folosesc, de asemenea – si aceasta este foarte primejdios – mijloace necinstite si tehnici de mode­lare a personalitatii, de spalare a creierului si manipulare a individului. Si astfel oameni destoinici si culti devin niste roboti, niste oameni carora li s-a suspendat judecata proprie, fiind adusi in felul acesta intr-o stare in care comportamentul lor este indrumat si controlat de organizatie, adica intr-o stare de drogare psihica.

Samburele tare al Noii Ere

Gruparile mai sus amintite constituie nucleul, samburele cel tare al unei miscari mai largi, numita Noua Era a Varsatorului care isi are radacinile in Societatea Teosofica. Mama spirituala a acestei miscari este Alice Bailey, care a murit in 1949. Ea vesteste ca in curand vom intra in Era Varsatorului. Prin urmare, Crestinismul, care a fost religia asa-numitei Ere a Pestilor, va fi marginalizat, va fi depasit. Asteptam un nou mesia, noi adevaruri, o perioada de iluminare si fericire pentru tot neamul omenesc. Vom iesi din epoca constrangerii, a asupririi, a ingustimii, care a fost Era Pestilor, Era Crestinismului. Pentru toate aceste fenomene negative a fost si este responsabila Biserica. Aici putem vedea limpede ca aceasta miscare este total opusa si incompatibila cu Orto­doxia, cu Crestinismul. Scopul principal al miscarii este instaurarea unui guvern mondial, care, chipurile, va fi spre binele omenirii si care va fi condus de asteptatul mesia al Noii Ere a Varsatorului. Acesta va fagadui omenirii ca o va scoate din impas si o va duce spre Epoca de Aur.

Un alt scop al miscarii este crearea unei religii mondiale sau panreligii, care va fi o lucrare diavo­leasca. Spun toate acestea ca sa includ fenomenul noilor erezii in cadrul general al Noii Ere, al carei miez il constituie.

Cateva exemple de astfel de organizatii deja am amintit: organizatia falsului mesia, coreanul Sun Myung Moon si cea a Martorilor lui Iehova. De asemenea, o organizatie internationala foarte cunoscuta este Scientologia.

Corporatii cu denumire falsa

Caracteristic tuturor acestor organizatii este faptul ca se prezinta drept corporatii care desfasoara activitati cu caracter filosofic, social sau civic. In felul acesta reusesc sa insele autoritatile. Scopurile pe care le declara in programele lor de activitate sunt altele decat cele pe care le urmaresc in realitate. Se creeaza astfel o serioasa problema juri­dica si o reala dificultate in ceea ce priveste verifi­carea activitatilor acestor organizatii. Hotararea Tribu­nalului de prima instanta din Atena pentru dizolvarea K.E.F.E.-ului, adica a anexei din Grecia a Scientologiei, s-a bazat, printre altele, pe faptul ca aceasta corporatie a deviat complet de la scopurile declarate in programul ei de activitate.

Acelasi lucru se intampla si cu majoritatea covar­sitoare a corporatiilor asemanatoare. In vreme ce sunt prezentate ca organizatii de asistenta sociala si non-profit, se dedau – si acesta este unul din scopurile lor principale – la agonisirea de bani si de putere. Religia este doar o masca care le inlesneste activitatea.

Propovaduiesc venirea Noii Ere si de aceea ii cheama pe oameni sa se inroleze in organizatie, care este singurul refugiu, singura nadejde de mantuire pentru omenire. Cel care a intrat in organizatie va trebui sa puna in slujba ei tot ceea ce are, apti­tudinile personale si averea sa. Pentru ca unul dintre acestia sa fie initiat mai departe, va trebui sa-si treaca averea pe numele organizatiei.

Din cele pe care le-am spus, cred ca se vede lim­pede ca mentalitatea pe care o sadesc in discipolii lor – mai bine spus, in victimele lor, deoarece despre aceasta este vorba in realitate – vine in contradictie directa cu democratia. Este bine sa indicam si alte cateva lucruri care vor argumenta si mai limpede aceasta constatare. Vom vorbi despre modul in care sunt infruntati toti cei care critica organizatia.

Manipularea celor care cugeta impotriva

Axioma Scientologiei si a organizatiilor de acest tip este urmatoarea: Cel care critica organizatia este un criminal si, desi­gur, savarseste crime impotriva omenirii. Aceasta cu­getare, oricat de nebuneasca ar parea, pentru mem­brii organizatiei are ratiunea ei, si anume:

De vreme ce organizatia este unica speranta pen­tru intreaga planeta, cel care impiedica extinderea ei, in esenta, impiedica mantuirea intregii lumi si, prin urmare, un astfel de om este un criminal. Nu savarseste doar o crima impotriva lui insusi, prin faptul ca nu primeste „reteta” salvatoare, nici numai impotriva celor din jurul lui, ci impotriva intregii omeniri.

Scientologia merge pana acolo incat ii considera primejdiosi chiar si pe cei care nu dau atentia cuve­nita organizatiei si invataturilor ei, adica pe cei care dispretuiesc organizatia si nu catadicsesc sa se preo­cupe de ea. Pentru a neutraliza un astfel de „crimi­nal”, organizatia mai sus amintita sau altele aseme­nea nu sovaie sa foloseasca orice fel de metoda necinstita. Cel care impiedica organizatia este caracterizat drept vanat liber, pasare libera. Si de aceea fiecare discipol are nu numai dreptul, ci chiar obliga­tia ca pe un astfel de vanat sa-l impuste, sa-l defaime, sa-l neutralizeze in orice chip. Nu-l vor trage la ras­pundere pentru aceasta, ci, dimpotriva, ii vor da chiar si „diploma”, drept rasplata.

La fel declara si mentorul sufistilor, Takis Alexiu, presedintele organizatiei cu nume fals Societatea Panelena de Istorie si Filosofie seicul a doua grupari islamice si colaborator apropiat al Scientologiei. Acesta afirma ca acela care critica o organizatie de tipul celei conduse de el este ca o mladita salbatica care are nevoie sa fie lastarita; a lastari astfel de mladite sal­batice este o lucrare vrednica de lauda, morala, lega­la. Este vrednic de insemnat faptul ca oamenii care spun astfel de lucruri striga, in acelasi timp, pentru democratie si drepturile lor democratice. Iata un alt element al cugetarii lor antidemocratice. Striga pentru democratie si drepturile omului tocmai acestia care le calca in picioare.

O alta invatatura a Scientologiei spune: Nu ezita sa vatami pe cineva pentru o cauza dreapta. Asadar scopul scuza mijloacele. De asemenea, se spune ca nu exista bine si rau si de aceea actiunile si comportamentele nu le putem clasifica in morale si imo­rale, deoarece binele si raul sunt relative. Bine este tot ceea ce slujeste organizatia, iar rau este tot ceea ce o impiedica.

Binele si raul, spun ei, sunt doua fete ale aceleiasi monede. In esenta, acest inteles dat binelui si raului il intalnim in religiile orientale, unde, in interiorul teo­riei karmice, a reincarnarii si a altor invataturi ratacite ale lor, nu are sens moralul sau imoralul, binele sau raul. Toate sunt iluzii, toate sunt „vraja”, potrivit ter­minologiei hinduiste. Numai noi, crestinii, care sun­tem – spun ei – la un nivel evolutiv inferior putem sa facem aceste deosebiri. Insa, pentru un om care a urcat pe o treapta evolutiva mai inalta, care este un om al Erei Varsatorului, care a ajuns la iluminare si actioneaza fara alipire de ceva, pentru unul ca acesta nu exista bine si rau. O fapta care se face cu alipire, chiar daca dupa judecata oamenilor aflati la un nivel evolutiv inferior este considerata buna, in realitate este rea, deoarece savarsitorul ei acumuleaza karma si, in consecinta, nu poate iesi din ciclul reincarna­rilor. Cu alte cuvinte, daca vad pe cineva cerandu-mi milostenie, iar eu, miscat de dragoste crestineasca, scot ceva din buzunar ca sa-i dau, si o fac plin de compatimire, participand astfel la suferinta aceluia, fapta mea este considerata alipire si, prin urmare, am acumulat karma, iar aceasta ma tine legat in ciclul reincarnarilor. Pe cand, daca cineva face ceva rau fara alipire, adica jefuieste o banca ca si cum ar juca rolul unui actor, fara sa se identifice cu rolul sau, atunci nu acumuleaza karma si, prin urmare, se afla la iesirea din ciclul reincarnarilor.

Toate aceste lucruri le spun ca sa arat ca aceste teorii rastoarna de fapt temeliile pe care sunt alca­tuite constitutiile, nu numai a Greciei si a Ciprului, ci si ale tuturor statelor apusene. Legislatiile acestora au la baza conceptia despre om pe care o propovaduieste Crestinismul. Adica cea a libertatii omului, a responsabilitatii lui etc. Daca se va adopta un model ca cel al religiilor orientale, atunci se naruiesc teme­liile societatii noastre. Iar aceste teorii sunt caracte­rizate pe buna dreptate de Parintele Antonie Alevizopulos drept invataturi criminale, caci conduc la o activitate cu consecinte criminale.

Una din invataturile criminale cele mai primejdi­oase este cea a neosatanismului: Fa tot ce vrei! Aceasta este toata legea, Neosatanismul este miezul samburelui Noii Ere. Daca acceptam lozinca de mai sus nu putem avea nici democratie si nici legi demo­cratice, in felul acesta se creeaza o atmosfera de jungla, ba chiar si mai rau.

Drepturile omului

Aceste organizatii amintesc de drepturile omului si reclama incalcarea lor numai atunci cand vor sa neutralizeze critica care se face impotriva lor. Nu fac refe­rire la ele atunci cand este vorba de discipolii (victi­mele) lor, pe care ii exploateaza ca pe niste sclavi lipsiti de orice drept, fapt care vine in contradictie directa cu legile democratice. Dar absurditatea cea mai mare a mentalitatii lor fasciste este ca ne refuza noua, ortodocsilor, dreptul si datoria de a ne defini credinta, de a o marturisi si de a spune ca ne deosebim de ei.

In cadrul confuziei pe care o cultiva, vor sa arate ca toti sunt ortodocsi, ca toti sunt madulare ale Bisericii, ii deranjeaza foarte mult faptul ca Biserica intoc­meste cataloage cu organizatiile sectare existente, cum ar fi cele intocmite la Congresele Panortodoxe pe teme privind ereziile. In aceste cataloage se preci­zeaza organizatiile care sunt incompatibile cu credinta ortodoxa. Nu jignim pe nimeni, ci, pentru a-i proteja pe crestini, pur si simplu spunem ca nimeni nu poate fi membru al acestor organizatii, continuand in ace­lasi timp sa creada sau sa declare ca este si madular al Bisericii. Calitatea de membru al organizatiei il scoate automat din sanul Bisericii. Tocmai ceea ce este pentru noi drept si datorie, acestia considera a fi fanatism si rasism. Acestea le-am auzit spunandu-le cu dezgust seicul Takis Alexiu si altii, dar in realitate ele sunt o rastalmacire a lucrurilor, facuta de ei pen­tru a-si atinge scopurile.

Ei spun ca noi, grecii, uram pe cei de alte credinte si suntem fanatici, pe cand in realitate Grecia este tara care ofera conditii ideale pentru dezvoltarea acestor organizatii. Din aceasta pricina unele dintre ele isi muta sau intentioneaza sa-si mute in Grecia centrele lor europene sau internationale. Acolo unde esti prigonit nu planuiesti sa-ti stabilesti centrul tau european, ci mergi acolo unde conditiile si perspecti­vele sunt foarte bune.

Daca am fi avut timp sa vedem documentele seicului Takis Alexiu, ati fi vazut cum rastalmaceste lucrurile, cum denatureaza adevarul. Pretindem, spune el autoritatilor publice; pretindem, se adreseaza in scris mitropolitilor pe care ii jigneste in mod groso­lan. Nu este treaba voastra sa va preocupati de mine, spune el. Pe de alta parte insa are si pretentii. Aces­tea sunt tonul si „politetea” lui. Aceasta este tactica jumatatii de adevar, este aplicarea invataturilor Scientologiei: niciodata aparare, ci totdeauna atac, (…) niciodata sa nu vorbesti despre noi, ci totdeauna despre ei. Si, vorbind despre ei, sa scoti la iveala presupusul lor trecut criminal. Acestea le-am vazut punandu-le in practica, fara urma de ezitare, in cazul pururea pomenitului Parinte Antonie Alevizopulos.

Aceasta este „politetea” ereziilor fara scrupule. Dimpotriva, Ortodoxia, prin respectul fata de persoa­na si de libertatea ei, precum si prin importanta pe care o da virtutilor, cum ar fi dragostea si smerenia, se afla la antipodul acestor organizatii totalitariste. Ortodoxia respecta legile democratice, le adanceste, le largeste, le intareste. Si, fiindca ea este o piedica in calea unor astfel de organizatii, de aceea o si razbo­iesc cu atata ura.

Dar sa nu ne infricosam, caci biruinta finala va fi a lui Hristos si a Bisericii Sale.

(Din: Parintele Arsenie Vliangoftis, Ereziile contemporane, o adevarata amenintare, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2006)

Din aceeasi carte:

Legaturi:

***