“STRIGĂTUL este ultima încercare a cuiva de a se face auzit; după el urmează doar tăcerea cu care vorbește, calm și politicos, moartea veșnică….”. STRIGĂTUL “NEBUN” AL SĂRACULUI vs. “PECETLUIREA” ÎN DUH A CELOR DIN BISERICĂ, atunci când ortodoxia se vrea tot mai mult PE PLACUL LUMII

18-09-2019 Sublinieri

„Singura iubire vie este cea a lui Dumnezeu. Ea ne scoate inimile din mormintele vieților noastre și le ridică la Cer. Dar, dacă nu vrem Cerul, de ce să avem nevoie de iubirea vie, care știe doar să te înalțe spre el?”

„Ne înecăm tot mai mult în ortodoxie ”simpatică”, decentă și civilizată, de floretă a spiritului nu de Sabie a Duhului, de conversație isteață și civilizată, nu de strigăt; în ortodoxie moartă dar surâzătoare, zîmbind cu un surâs de curtezană bizantină, copie de icoană făcută cu fardurile culturii și psihologiei…

Ortodoxie șarmantă, al cărui spirit e de salon sau amfiteatru, nu de biserică, meșteră în conversații spirituale gâdilicioase, în duhovnicie ce te face să hăhăi de-a dreptul, când scapă toți caii frivolității, la conferințele ei….”

(captura din filmul lui Andrei Tarkovski, „Andrei Rubliov”; sursa online originala)

Marius Iordăchioaia/ „Dragostea în care cred”:

Cum iubește Dumnezeu

Imaginați-vă, vă rog, o căsătorie care nu ar avea ca scop nici ”legalizarea unei relații” ori ”continuitatea neamului”, nici ”întemeierea unei familii”, nici ”perpetuarea speciei”, nici  zidirea unei case, mobilarea ei și aglutinarea unei istorii, averi sau glorii în jurul unui nume de spiță, nici ”confortul emoțional” sau ”echilibrul și stabilitatea psihică a vieții” etc. ci SALVAREA DE LA PIEIRE A CELUILALT.

Scriu la Evanghelia de azi despre căsătorie, pentru că creștinismul e nunta iubirii-lui Dumnezeu-pentru-lume cu sufletele noastre sau nimic.

Căsătoriile noastre creștinești de azi sunt, în cel mai bun caz, o căsătorie lumească ”cu binecuvântare”, nu o unire în care fiecare soț caută scăparea de la pieire a celuilalt [a celor doi soți împreună și unul prin celălalt – nota noastră].

Râul Vieții e în Cer, aici pe pământ noi petrecem permanent în Râul Morții. Apa moartă, nu cea vie, e viața acestei lumi, și noi suntem oameni-amfibie care ne-am învățat să respirăm și să trăim în ea (tocmai partea de amfibie din noi o dezvoltă până la desăvârșire transumanismul). Am învățat să ne trăim morțile ca pe niște vieți (definiția funcționării robotului).

De aceea, a trăi în lume [in duhul lumii – n.n.] înseamnă, cum spune Ap. Pavel, a înghiți apa moartă a duhului ei și a produce fapte moarte, gânduri moarte și cuvinte moarte, adică a tot schimba arhitectura, cultura și mobilierul acestui mormânt comun global care este lumea. (Dacă auziți azi la biserică o predică moartă să știți: pricina ei este că predicatorul, preotul, e un om care iubește și el lumea, DAR NU CA DUMNEZEU! Mai de folos i-ar fi să iubească Împărăția Cerurilor ca un om păcătos, această dragoste fiind singura care o poate afla pe cea a lui Dumnezeu pentru lume).

În lume există numai iubire moartă. De aceea, de obicei, ea se reduce la sexualitate și apoi, la nimic. E o dragoste care se întoarce în trup, precum trupul, în pământ.

Singura iubire vie este cea a lui Dumnezeu. Ea ne scoate inimile din mormintele vieților noastre și le ridică la Cer. Dar, dacă nu vrem Cerul, de ce să avem nevoie de iubirea vie, care știe doar să te înalțe spre el?

Dumnezeu a făcut Cerul Om ca să putem gusta din Cer în umanitatea lui Hristos, și gustând să aflăm că adevărata noastră viață în Cer este. Aceasta este Ortodoxia, asta au încercat, pe viață și pe moarte, să păstreze Sfinții.

Iubirea noastră moartă nu poate decât să euthanasieze sufletele: să ușureze, să anestezieze și să îndulcească pieirea celuilalt. E drogul care anihilează disperarea. E, la (cât se poate) de propriu, ”bomboana de pe colivă”, partea dulce a morții noastre…

În iubirea lor, oamenii nu pot decât să-și împartă pieirea, căci fără Hristos, nu au altceva în ei….

Pe când o inimă creștină are în ea, deschisă, Împărăția lui Dumnezeu. Și asta e singura scăpare a celui înghițit de dragostea ta, ca Iona de balenă!

DACĂ IUBIȚI PE CINEVA FACEȚI-VĂ ROST IMEDIAT DE ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR, cu ușile larg deschise în lăuntrul vostru, ALTFEL SUFLETUL CELUILALT se va sufoca ÎN INIMA și VIAȚA DUMNEAVOASTRĂ!

[…]

***

Evanghelia pentru roboți (creștini)(2). BISERICA PECETLUITĂ

(fragment)

[…]

Pecetluirea începe în duh, umple sufletul și se desăvârșește în trup. (…).

Semnul pecetluirii în duh a creștinilor și, totodată, ”marcă” a BISERICII PECETLUITE este o Evanghelie fără Împărăția Cerurilor,  un creștinism fără transcendență, o biserică în care Cerul e doar o pictură pe tavanul clădirii și un capitol din trecutul cel mai îndepărtat al istoriei sale. Este semnul unui ethos al Bisericii Primare răsturnat, căci la început comunitatea creștină exista și trăia pentru Cer, iar nu Cerul era sursa de prosperitate și dezvoltare pentru comunitatea terestră. Biserica Primară nu ”exploata” harul pentru a-și îngrășa viața pământească, ca în Vechiul Testament, ci era roua de dimineață a creștinismului, care se ridica la Cer prin căldura Soarelui Dreptății, pe care o absorbeau în duhurile lor cu nesaț (și tocmai această sete de Împărăție este ethosul originar al creștinismului) căci tânjeau după dreptatea lui Dumnezeu ce se împlinește prin ajungerea omului căzut în Slavă….

Soarele Dreptății, Hristos, răsare în locașul bisericii de pe pământ ca să-și cuprindă copiii și să-i ducă în curtea Ierusalimului de Sus. NU DOAR CA SĂ LE LUMINEZE ȘI ÎNCĂLZEASCĂ VIAȚA PĂMÂNTEASCĂ. Din pricina acestui ultim mod de a simți și dori creștinismul, am ajuns la o credință care prețuiește doar lumina și căldura, FĂRĂ PERSOANA CĂREIA ÎI APARȚIN ACESTEA.

(ANGELOS TZORTZINIS/AFP/Getty Images)

NOI, CREȘTINII DE AZI, DORIM LUMINA ȘI CĂLDURA LUI HRISTOS PENTRU VIAȚA NOASTRĂ, NU PENTRU VIAȚA LUI HRISTOS (de aceea viața noastră bisericească, din Biserică, slujește viața noastră lumească, din lume, și nu invers, cum era la început). DORIM LUMINA ȘI CĂLDURA IUBIRII LUI HRISTOS, DAR NU VOIA ȘI GÂNDIREA LUIDe aceea, majoritatea creștinilor ortodocși nu citesc Evanghelia, nu simt nevoia și nu vor să știe CE VREA ȘI CE GÂNDEȘTE HRISTOS. Căci doresc lumina și căldura creștinismului pentru dorințele și gândurile lor. ȘI TOCMAI DE ACEEA CREȘTINISMUL ORTODOX DE AZI SE REZUMĂ LA CULT, LA LITURGHIE, CĂCI DE ACOLO POT LUA DOAR LUMINA ȘI CĂLDURA HARULUI, PE CÂND EVANGHELIA TE OBLIGĂ SĂ IEI ACT ȘI DE VOINȚA ȘI GÂNDURILE LUI HRISTOS, DE PLANUL LUI DUMNEZEU PENTRU CARE ȚI SE DAU, MOTIVAȚIONAL, CĂLDURA ȘI LUMINA.

(Dar cum să te atragă Evanghelia la cuvântul ei, când tâlcuirea făcută acesteia la Liturghie, deși e cât se poate de patristică în literă, e făcută cu duhul iubirii de lume, nu de Împărăția lui Dumnezeu? Se vorbește mult în Biserică despre Cer, că asta e Predania, dar cu atâta lipsă de sete și foame de Cer, încât ți se taie tot apetitul de a mai citi Evanghelia. Căci o predică e bună, nu în măsura în care lasă în capul ascultătorului idei subțiri, interpretări subtile sau spaime apocalitice, ci în măsura în care trezește în ascultător dorința de citi și cunoaște el însuși cuvântul, voința și gândul, lui Dumnezeu) – (căci voința lui Dumnezeu, și numai ea, pătrunzând în duhul nostru, ne poartă spre împlinirea gândului Său).

Lumina și căldura Împărăției Cerurilor ni se dăruiesc în Biserică pentru a prinde gust și dorire de Cer, de Slavă. Iată însă că aceste ingrediente sufletești ale convertirii ortodoxe la creștinism au devenit cu timpul ingrediente ale confortului terestru, mirodenii pentru viața pământească, cultura bizantină a căderii noastre… ÎN LOC SĂ NE CONVERTEASCĂ HARUL PE NOI LA ÎMPĂRĂȚIA CERULUI, L-AM CONVERTIT NOI PE ACESTA LA ÎMPĂRĂȚIILE NOASTRE LUMEȘTI. 

Și Hristos, ca și acum două mii de ani, se lasă pe mâna creștinilor, cum s-a lăsat pe cea a evreilor: să fie răstignit. DORIND, AȘA CUM NUMAI DRAGOSTEA POATE DORI, CA MĂCAR CU MOARTEA LUI SĂ NE DESPRINDĂ INIMILE DE PĂMÂNT… CĂCI EL NE-A IUBIT ȘI CU VIAȚA ȘI CU MOARTEA LUI, CUM NUMAI VEȘNICA IUBIRE POATE IUBI și iubește….

IUBIREA NE VREA ÎN ÎMPĂRĂȚIA EI, IAR NOI NE FOLOSIM DE EA PENTRU CONFORTUL, PROSPERITATEA ȘI SLAVA ÎMPĂRĂȚIILOR NOASTRE. (aceasta este catolicizarea Ortodoxiei, așa cum protestantizarea ei constă în a folosi Scripturile tot în sprijinul unei vieții lumești aggiornate creștin, nu a celei cerești)

UN CREȘTINISM FĂRĂ VOIA ȘI GÂNDUL LUI HRISTOS, IATĂ CREȘTINISMUL PECETLUIT, CREȘTINISMUL ”NOSTRU”, NU AL LUI….

[…]

Spre deosebire de catolicism, Biserica Ortodoxă are o singură statuie: cea în care se transformă ea însăși, privind spre lume, în urmă….

Aceasta este ortodoxia a cărei pecetluire a început de mult și se desăvârșește în duhurile noastre…..

***

Evanghelia pentru roboți(3). POPORUL STRIGĂTULUI. un bocet.

Fericit norodul care știe strigarea, în lumina feței Tale vor merge. Și întru numele Tău se vor bucura toată ziua, și întru dreptatea Ta se vor înălța. Că lauda puterii lor Tu ești…

(Psalm 88; 15-17, în diortosirea veche)

Psaltirea este o carte a strigătului omului către Dumnezeu. Evanghelia, a strigătului lui Dumnezeu către om. Amândouă sunt ”scrise” pe Cruce.

Biserica este poporul celor care ”au urechi de auzit” strigătul lui Dumnezeu și își deschid inimile sabiei acestui Strigăt, răspunzându-I cu strigătul lor, de durere topită în uimire și bucurie: căci prin rana pe care le-a făcut-o strigătul lui Dumnezeu în inimi AU VĂZUT ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR!

Strigătul este ultima încercare a cuiva de a se face auzit; după el urmează doar tăcerea cu care vorbește, calm și politicos, moartea veșnică….

Ne înecăm tot mai mult în ortodoxie ”simpatică”, decentă și civilizată, de floretă a spiritului nu de Sabie a Duhului, de conversație isteață și civilizată, nu de strigăt; în ortodoxie moartă dar surâzătoare, zîmbind cu un surâs de curtezană bizantină, copie de icoană făcută cu fardurile culturii și psihologiei…

Ortodoxie șarmantă, al cărui spirit e de salon sau amfiteatru, nu de biserică, meșteră în conversații spirituale gâdilicioase, în duhovnicie ce te face să hăhăi de-a dreptul, când scapă toți caii frivolității, la conferințele ei….

În care citatele din Scripturi și Părinți sunt din ce în ce mai eficient încorporate în viața corect politică a societății, îngenunchind tot mai vădit în fața Științei, cu spatele la Poporul Strigătului, în așteptarea confirmării dreptului lor de a participa la viața progresistă a cetății…

Căci poporul Strigătului e sărac cu duhul și nu știe decât să urle de durerea acestei sărăcii… Singura de care se plânge…

Singura de care omul se poate alina doar ghemuindu-se pe crucea sa, lipindu-se cu inima de coasta lui Hristos și sugând, cu-adâncul inimii, din rana ei…

Și, de aceea, singura ce ne poate scăpa de ispitele tot mai irezistibile ale transumanismului….

***

apel către ”prieteni”

Nu vă mai obosiți să mă catalogați! Nu vă mai pierdeți vremea, foarte prețioasa vreme, cu păreri despre textele de pe acest blogg! Ați ajuns chiar să mă considerați demonizat… De ce mă mai citiți? Aveți, cumva, puterea de a scoate dracii?

EU SCRIU PENTRU UN SINGUR MARE MOTIV: CA SĂ RECUPEREZ ȘI SĂ PĂSTREZ STRIGĂTUL FĂRĂ DE CARE CREȘTINISMUL NU MAI ARE LEGĂTURĂ CU MÂNTUIREA SUFLETULUI!

Căci Petru, când începe să se scufunde, strigă! Nu ține predici pioase, conferințe sau cursuri de teologie dogmatică!

Și nu mă interesează cât de ”ortodox”, ”isihast”, ”patristic” este strigătul meu, ci dacă el mă scoate sau nu din moartea sufletului! Căci există și o moarte sufletească ”ortodoxă”….

Eu simt în pierderea acestui STRIGĂT moartea ethosului creștin!

Cine nu strigă, nu crede și nu simte, cu adevărat, că piere! Când Ortodoxia nu mai e strigăt, ci discurs, înseamnă că a devenit o ideologie, nu o mântuire!

Pentru mine, CRITERIUL ADEVĂRULUI nu este coerența logică a argumentelor scripturistice sau patristice, fundamentarea lui pe silogisme, ci VIUL pe care îl transmit inimii, hrănind credința și nădejdea ei în Hristos! Criteriul adevărului Învierii este învierea sufletului meu! Hristos e viu, nu pentru că mi-au spus Apostolii și m-a convins profunzimea discursului lor: ci pentru că prin cuvântul lor am primit viață din Hristos, am primit viața despre care vorbesc!

Chiar nu simțiți că vi se îneacă Strigătul inimii în cultura ortodoxă de azi?

Sau nu l-ați avut niciodată?

Eu scriu doar pentru acest Strigăt fără de care suntem absenți din propria noastră rugăciune.

Dacă nu înțelegeți asta, nu vă mai pierdeți vremea cu acest blogg…
Pentru că pur și simplu nu aveți nevoie de el….

***

viața la mare. depărtare de Viață.

un om se zbate să nu se înece.
și cei din jur se plâng că
stropește și face
gălăgie.
și se miră că
omul se zbate și mai tare.
să nu se scufunde.

în trans-umanista
lor isihie. 

***

Dacă nu

Dacă nu ești rănit de Cer
nu ești creștin.

și dacă evlavia ta nu înseamnă
a mări neîncetat
această rană

ești eretic.

(sursa fotografiei: http://www.csrm.org/news–updates/persecuted-church-sunday)

Legaturi:

“Ce teribil lucru sa-L ratezi pe Dumnezeu chiar si cand Il intalnesti faţă catre faţă!”. IUBIREA DE LUME – “LEPRA” CARE NE STINGE “FOCUL” DIN INIMA, NE SCOATE DE LA PICIOARELE LUI IISUS si DE PE DRUMUL CATRE IMPARATIA CERURILOR

MAREA PREACURVIE

PIATRA DUHULUI LUMII DE PE MORMANTUL INIMII…

MURIM INGHITITI DE LUMESC… Ce inseamna A FI (IN) BISERICA?

“NU-ȚI ȚINE RĂNILE INIMII DOAR PENTRU TINE!”/ “Binecuvântată fie neputința mea!”

INTOARCEREA LA LUCRAREA DINLAUNTRU/ Unde sa te duci ca sa nu mai pacatuiesti?

DE LA ÎNCEPUT

IN FATA LUI IISUS: Viata launtrica a Duhului vs. falsa Ortodoxie a pietismului si moralismului religios. La ce “folosesc” Sfintele Taine?

EGOISMUL CRESTINULUI – “MORTUL” CARE REFUZA SA MOARA SI IA MASCA VIETII “NOI”/ Neomenia “ortodoxa” sau Cum fentam “BANALA” MORALA in Biserica?/ De ce nu facem auzit oamenilor GLASUL VIU AL LUI HRISTOS?

PUTEREA SFINTEI CRUCI. “Dumnezeu ne-a aratat pe fata cat de mult ne iubeste, nu prin simple vorbe frumoase, ci imbratisandu-ne cu mainile Sale insangerate”

CRUCEA LUI HRISTOS impotriva NEO-CRESTINILOR iubitori ai lumii de aici

IPS IEROTHEOS VLACHOS – cuvinte de foc in conferinta de la Iasi (VIDEO) despre viata duhovniceasca astazi: CEA MAI MARE PROVOCARE… SUNTEM NOI INSINE, CARORA NE PLACE DUHUL LUMESC. “Hristos nu a venit ca să creeze un creştinism superficial şi secularizat. Să vă temeţi de vrăjmașul dinlăuntru, de propriul sine, căruia îi place să se mulţumească cu lucruri mărunte!”

VLĂDICA IEROTHEOS – alte răspunsuri din conferința de la Iași, despre CHEMAREA OMULUI de a fi ”rachetă care să zboare spre cer”, SENSUL CĂSĂTORIEI ȘI AL COPIILOR PENTRU O FAMILIE și lupta pentru depășirea stării căzute: “Eu nu-i împart pe oameni în căsătoriţi şi necăsătoriţi, ci în oameni care trăiesc în Duhul Sfânt şi oameni care nu trăiesc în Duhul Sfânt” (VIDEO si TEXT)

“Doamne, facem orice, numai nu ne pune sa ne schimbam viata!”. PREDICI AUDIO si TALCUIRI DE MARE PROFUNZIME la EVANGHELIA INMULTIRII PAINILOR: Ce vrea Hristos de la noi si ce cautam noi la Dumnezeu?

MEDITATIE LA DUMINICA INMULTIRII PAINILOR: Pentru ce Il cautam pe Dumnezeu?

Ce facem cand “locul este pustiu si vremea a trecut…”? Cum folosim MINUNILE pe care le primim zilnic de la Domnul? MILA LUI DUMNEZEU si PAINEA CARE SE FRANGE, SE IMPARTE SI NI SE DA SPRE MANCARE. “Hristos este un Dumnezeu sensibil la durerea noastra, sensibil la nevoile noastre, participant la suferintele noastre”. PREDICI (video, audio text) la Duminica a 8-a dupa Rusalii

Inmultirea painilor. ENTUZIASM SFANT SAU INTERES?

“Daca vei muri inainte de a muri, nu vei muri atunci cand mori!”– MONAHUL MOISE AGHIORITUL despre Invierea lui Lazar, Intrarea in Ierusalim a Domnului si RAPORTAREA NOASTRA INTERESATA LA HRISTOS: “Il folosim pentru a petrece bine si placut, Il avem ca pe un paratrasnet, nu-L urmam insa pe Golgota”

“Iata, ne suim la Ierusalim…”, urcam catre PATIMILE DOMNULUI. “CRESTINII AU DUHUL CELOR DIN LUME. Cata viclenie si provocare exista la adresa lui Dumnezeu, atunci cand umblam sa reusim cu duh viclean”! NOI STIM CE CEREM?

“Cautati-L pe Dumnezeu cel viu, NU ALERGATI DUPA MINUNI, dupa lucruri iesite din comun! NU VA BAZATI PE CELE DIN AFARA!” – PREASFINTITUL DAMASCHIN LUCHIAN despre amagirea credintei dependente de MINUNI si semne exterioare vs. INTALNIREA LAUNTRICA, VIE CU HRISTOS (video, text)

VIE IMPARATIA TA, FACA-SE VOIA TA… Cugetari duhovnicesti pentru Duminica a III-a dupa Rusalii – “Exista o singura ordine fireasca: DUMNEZEU PE PRIMUL LOC! Domnul nu primeste JUMATATILE DE INIMA”

Sa ne intoarcem la VIATA, sa ne (re)venim in FIRE… “Dumnezeu este mult prea important ca sa ne multumim cu ceva mai putin decat El”

Protos. Hrisostom de la Putna: LA CE SUNTEM DISPUSI SA RENUNTAM PENTRU HRISTOS? (video si text). Care este pacatul lui Adam pe care il repetam si noi, “iarasi si iarasi”?

Omilia duhovniceasca a Sf. Macarie cel Mare despre SLAVA CRESTINILOR – IMBRACAREA IN DUHUL SFANT INCA DE AICI, ca arvuna a vietii de dupa inviere. CUM ESTE INCERCATA IUBIREA DE DUMNEZEU A CELOR CREDINCIOSI si care este PRETUL AGONISIRII IMPARATIEI VESNICE? “Foarte puţini sînt aceia care adaugă un sfîrşit bun unui început bun, cei care duc neclătinaţi drumul pînă la capăt… “

Recomandare de carte: “INIMĂ ZDROBITĂ. DESTINUL UNUI TATĂ”. Experiența sfâșietoare a unui PĂRINTE în care NE VOM REGĂSI MULȚI și învățămintele amare, dar vii, ale creștinului care CONȘTIENTIZEAZĂ RATAREA TIMPULUI și a multor semne-clopot trimise de Dumnezeu: “Sufletul lui curat dorea pâinea cerească, cuvântul viu, iar noi îi tot spuneam: „Mai târziu, mai târziu!””

SPARGEREA TAVANULUI

“Dintru adancuri am strigat catre Tine, Doamne…”. LUMEA NE ORBESTE SI NE FACE SA NU-L PRIMIM PE HRISTOS. “Pentru cele duhovnicesti n-avem ochi… Sa ne interiorizam, sa ne sondam adancurile si sa vedem cine suntem. SA INCEPEM PRIN A NE SMERI” (VIDEO, TEXT)

STRIGATUL SALVATOR

ORBUL DIN IERIHON. Predici audio si video la Duminica a 31-a dupa Rusalii: “DOAMNE, IISUSE HRISTOASE, MILUIEȘTE-MĂ!”. Ne lasam GASITI DE DUMNEZEU, fara sa ne predam MOLICIUNII si sa dam inapoi din calea spre Lumina? “Când ţi-ai întors faţa de la lumină, atunci întunericul te cuprinde”

Pilda vamesului si a fariseului. “DREPTATEA” NECRUTATOARE SI MINCINOASA A LUMII versus OCHII LUI DUMNEZEU. Strigatul care indreptateste. TAINA SI LEGILE FUNDAMENTALE ALE VIETII DUHOVNICESTI

“Lumea îşi are legile şi valorile ei, dar noi se cade să vieţuim potrivit legii lui Dumnezeu, chiar dacă asta înseamnă A NE FACE DE RUŞINE în ochii celorlalţi” – NEBUNIA DE A ASUMA BATJOCURA LUMII, pentru a ne duce PANA LA CAPAT pocainta si a implini dorul mistuitor al inimii, de A-L INTALNI PE DUMNEZEU

Dumnezeu Isi seamana in noi Sangele: noi ce semanam?

STRIGATUL SEMANATORULUI HRISTOS SI SUFLETELE NOASTRE. Predicile Sfantului Nicolae Velimirovici si IPS Bartolomeu Anania (audio)

SETEA

CUI II MAI ESTE SETE DE DUH SFANT?

BOALA DUHULUI LUMESC

DUHUL DESERTACIUNII SI PECETEA INTERIOARA. Pecetluirea in duh, impartasirea cu antihrist si “apostazia tainica a inimii” prin vietuirea statornica in pacat si modul de viata lumesc: “PECETEA CRESTINILOR ESTE DUHUL SFANT. TREBUIE SA NE INTEMEIEM PE LUCRAREA INTERIOARA”


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Crestinul in lume, Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci, Marius Iordachioaia, Marturisirea Bisericii, Poezii, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la ““STRIGĂTUL este ultima încercare a cuiva de a se face auzit; după el urmează doar tăcerea cu care vorbește, calm și politicos, moartea veșnică….”. STRIGĂTUL “NEBUN” AL SĂRACULUI vs. “PECETLUIREA” ÎN DUH A CELOR DIN BISERICĂ, atunci când ortodoxia se vrea tot mai mult PE PLACUL LUMII

  1. “viața la mare. depărtare de Viață

    un om se zbate să nu se înece.
    și cei din jur se plâng că
    stropește și face
    gălăgie.
    și se miră că
    omul se zbate și mai tare.
    să nu se scufunde.

    în trans-umanista
    lor isihie.”

    Un tablou dureros de adevărat și de trist…

  2. Doamne ajută,

    Cu ajutorul Domnului am adăugat la lista de vechi ediții ale Scripturii și Biblia Sinodală din 1914, dar care are inclusiv cuprinsul, iar marginile nu îi sunt „tăiate”, adică se văd toate paginile în întregime (spre deosebire de ediția de pe scribd.com, preluată și de alte saituri).
    Biblia Sinodală este în PDF, deci poate fi descărcată, numai trebuie un pic de răbdare, dat fiind că sunt multe pagini scanate.
    Deci, nu e nevoie să se descarce textul retipărit de stiliști (și care are multe imagini, nu doar câteva), căci, cu părere de rău spunem, ei nu sunt parte din Biserica Ortodoxă universală.

    Iată aici materialele (cu Noul Testament din 1859 primul material și Biblia 1914 care încheie lista):
    https://cititorul.home.blog/editii-vechi-ale-scripturii/

  3. https://youtu.be/5Ja0LZkBrnE

    https://youtu.be/y1Q36jy29wg

    Părintele Rafail Noica despre ce înseamnă de fapt starea de POCĂINȚĂ
    și “strigătul (ca o șoaptă…) de pocăință al tâlharului de pe cruce” !!! Minunat cuvânt și de mare folos sufletului !!!

  4. https://youtu.be/mLrww59Eowc

    “NU-I DE JOACĂ CU VEȘNICIA NOASTRĂ” – Cuvântul părintelui Damaschin (actualul PS Damaschin Dorneanul), prin care ne tâlcuiește, ne previne asupra metodelor prin care ne amăgește “vrăjmașul care de la început a fost ucigaș de oameni”: respectiv MINCIUNA și ,mai ales, PLĂCEREA, metode diversioniste prin care încearcă să ne abată de la Calea Mântuirii.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate