Parintele Sofian despre CHIPUL OMULUI INDRACIT DE PATIMI si CHIPUL OMULUI PATRUNS DE DUHUL SFANT

22-10-2012 Sublinieri

 ***

Despre chipul omului creat de Duhul Sfânt

Când intră in om harul Duhului Sfânt, apoi îi adună mintea şi-l face atent şi smerit, aducându-i aminte de păcatele sale, de moarte şi de judecata viitoare. Îi umple sufletul de o umilinţă adâncă şi-l mişcă spre plâns şi spre lacrimi, îi face ochii blânzi şi plini de bunătate, şi cu cât se apropie harul mai mult de om, cu atât îl impacă mângâie sufletul, amintindu-i de sfintele Patimi ale Mântuitorului şi de nemărginita lui iubire de oameni. Mintea este plină de lumină dumnezeiască, luminată de lumina cunoştinţei de Dumnezeu. Inima devine liniştită, şi blândă, izvorând din belşug roadele Duhului Sfânt, care sunt: bucuria, pacea, indelunga răbdare, bunătatea, mila, dragostea, omenia şi celelalte, iar sufletul primeşte o veselie negrăită.

Despre chipul omului indrăcit de patimi

(După Sfântul Grigorie Sinaitul şi Sfântul Maxim Kavsokalivitul)

Când duhul cel rău se apropie de om, apoi îi tulbură mintea şi o face sălbatică, o impietreşte şi o intunecă, aduce asupra ei temere şi frică şi trufie; îi perverteşte ochii, tot trupul îi tremură; când se mânie vede inaintea ochilor o lumină necurată şi roşiatică, mintea devine furioasă şi indrăcită, gura este silită să grăiască vorbe netrebnice, ruşinoase şi hulitoare. Cel ce este stăpânit de acest duh al inşelării de cele mai multe ori se supără şi este plin de mânie (nu este în stare să ierte), nu cunoaşte deloc smerenia, plânsul cel adevărat şi lacrimile, ci mereu se laudă cu frumuseţile sale (cu lucrurile mâinilor sale). Intotdeauna se lasă mânat fără frâu de mişcările patimilor, este fără frică de Dumnezeu şi, in sfârşit, işi iese din minţi şi ajunge la pierzania desăvârşită”. Trebuie să ştim insă că această mângâiere a harului dumnezeiesc ori acest foc duhovnicesc nu se va arăta în noi câtă vreme in noi strângem patimile. Patimile sunt ca şi umezeala din lemne. Lemnele ude nu ard. Trebuie aduse lemnişoare uscate din altă parte, şi apoi aprinzi. Arzând, ele incep să usuce umezeala şi, pe măsură ce le usucă, aprind şi lemnele cele uscate. Lemnişoarele uscate sunt nevoinţele, osteneala şi impotrivirile noastre cu ajutorul lui Dumnezeu — la toate răbufnirile pătimaşe din fiinţa noastră. Astfel, cu incetul, râvna şi focul lăuntric, gonind umezeala şi aprinzându-se, vor cuprinde cu flăcările şi toate lemnele cele ude, adică patimile. Lemnele sunt toate puterile sufletului nostru şi toate funcţiunile trupului. Lemnişoarele uscate… Câtă vreme omul nu ia aminte la sine, toată fiinţa noastră este pătrunsă de umezeală, adică de patimi. Până când patimile nu vor fi izgonite, ele se impotrivesc cu indărătnicie focului celui duhovnicesc. Ele pătrund şi în suflet şi în trup şi prin aceasta ele robesc chiar duhul — conştiinţa şi libertatea şi astfel domnesc asupra intregului om. Pentru că patimile sunt in legătură cu dracii, apoi, prin ele, şi dracii domnesc asupra omului, care totuşi îşi inchipuie că el singur işi este stăpân. Invaţă-te ca, orice faci, să faci astfel ca inima cea duhovnicească să nu se răcească.

– Să citeşti indemnuri duhovniceşti şi să nu iţi opreşti luarea aminte de la nevoinţele cele din afară.

– Să te nevoieşti a-ţi dobândi smerenia inimii, făcând cu plăcere ceea ce nu-ţi place.

– Incălzeşte-ţi soba cea dinlăuntru prin rugăciuni scurte şi dese şi păzeşte-ţi simţirile să nu plece rugăciunea din pricina lor. Vei ajunge astfel robul lui Iisus şi vei cunoaşte că bun este Domnul. „Cel mai de seamă lucru este să stai şi să umbli în faţa lui Dumnezeu, strigând către El din inimă!” (Aşa făcea Sfântul Maxim Kavsokalivitul, aşa făceau sfinţii).

Despre legea vieţii duhovniceşti

Aceasta este: Ţine inima ta în simţirea lui Dumnezeu şi totdeauna vei petrece in aducerea aminte de Dumnezeu. Se aprinde atunci in inima noastră acel fericit foc duhovnicesc, focul harului dumnezeiesc, acea mângâiere şi acea bucurie negrăită despre care citim in cărţile sfinţilor şi in vieţile sfinţilor. Din acele clipe, omul trebuie să rămână credincios Domnului. Această, credincioşie o mărturiseşte prin faptul că nici in gânduri, nici in simţiri, nici in fapte, nici in cuvinte el nu mai ingăduie nimic din ce-şi dă seama este potrivnic Domnului, şi dimpotrivă, nu lasă neimplinită nicio faptă, niciun gând bun plăcut Domnului. Acest lucru cere uneori multă osteneală, silire de sine şi impotriviri de sine dureroase.

(Din: “Parintele Sofian – duhovnicul”, Editura Bizantina, Bucuresti, 2012)

Legaturi:



Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 2. Special, Ce este pacatul?, Parintele Sofian Boghiu, Razboiul nevazut, Vindecarea demonizatului din tinutul Gherghesenilor (Gadarei)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

31 Commentarii la “Parintele Sofian despre CHIPUL OMULUI INDRACIT DE PATIMI si CHIPUL OMULUI PATRUNS DE DUHUL SFANT

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. “să nu iţi opreşti luarea aminte de la nevoinţele cele din afară.”
    De multe ori, omul se opreste aici. “Contabilizand” pe acestea, ni se pare ca deja avem virtuti. Insa toate cele din afara nu sunt decat mijloace care ne ajuta sa atingem un scop – smerenia, cea care pastreaza harul.
    Bineinteles, aceste osteneli din afara nu trebuiesc abandonate, chiar daca la inceput (care poate dura ani) riscam sa gresim dandu-le o importanta prea mare.

  2. Au existat si exista si in zilele noastre sfinti cu un cracter ceva mai dur/ mai taios.

    Exemple putem gasi si in Pateric, in Vietile Sfintilor si chiar si in vremurile mai apropiate de noi (Stefan cel Mare, Danii Sihastru sau, mai aproape de noi, pr. Arsenie Boca, care era destul de taios, chiar f. taios cateodata, sau pr. Adrian).

    Acesti sfinti, desi cu siguranta aveau si ei blandete si pocainta in “cantitatile corecte”, totusi, exterior, se manifestau destul de diferit si, as indrazni sa spun, aveau si o infatisare destul de diferita de sfintii, cum s-ar spune, “clasici” (aici batrani blanzi si domoli).

  3. Cred ca fiecare are darurile sale de la Dumnezeu, important e sa le lucram si noi si sa le valorificam. Din doi frati unul poate suge lapte bine, celalalt se poate dovedi lenes chiar si la supt lapte. Asta este firea: unul poate fi mai bland si linistit, altul mai aprig. Dar apoi cu numele Domnului putem dobandi si virtutile care poate nu ne stau in fire. Dumnezeu primeste cu dragoste orice efort al celui aspru de a se imblanzi. Sf. Ioan Scararul chiar zicea ca cel care ajunge la o virtute mai greu e mai mare decat cel care o are din fire.

    Au existat dintotdeauna si sfinti mai aprigi: Sf. Ilie. Chiar Sf. Vasile cel Mare poate era mai dur ca Sf. Ioan Gura de Aur, pentru ca Dumnezeu vrea sa ajunga la inima tuturor – la unii cu mai multa dulceata, la altii cu putina scuturare. Dar in fata lui Dumnezeu ei toti sunt sfinti si chiar prieteni ca cei Trei Sfinti Ierarhi: Ioan, Vasile si Grigore. Care chiar daca aveau firi diferite au avut aceeasi lucrare: de propovaduire si povatuire a turmei lui Dumnezeu.

  4. Totul e sa nu confundam patimile noastre sau cel putin deprinderile firii noastre cu darurile harului, cu virtutile si totul e sa ne cercetam, sa ne verificam prin aceleasi roade ale Duhului, vesnic valabile. Si sa avem grija sa nu ne inselam indreptatindu-ne anumite inclinatii, porniri, optiuni de alta natura decat duhovniceasca s.a.m.d. Pana la urma se poate inclusiv sa traiesti intr-o indracire ascunsa (tie insuti cel putin) si sa crezi ca esti plin de focul Duhului… Doamne fereste!

  5. Da, cam delicata chestia asta cu firea. In principiu, asa este, fiecare e cu firea lui. Dar cred ca e destul de greu sa facem o delimitare, mai ales in zilele noastre.

    Dumnezeu ne da fiecaruia daruri diferite, dar de cele mai multe ori le folosim spre rau (folosim firea apriga sau mai dura pe care ne-o da Dumnezeu nu pt. a duce o viata mai aspra, mai ascetica, ci pt. a-i domina / intimida mai “productiv” pe cei din jurul nostru).

  6. Pingback: SFATURI DUHOVNICESTI pentru surori si maici, dar nu numai, din SCRISORILE PARINTELUI SOFIAN: “Pe noi ne strica mandria. Rabda, ca n-o sa-ti cada galoanele!” -
  7. Pingback: Bogatul caruia i-a rodit tarina. CARE SUNT ROADELE NEBUNIEI PACATULUI? -
  8. Pingback: DEMONIZATII DIN GADARA. Predici (si audio) despre nebunia draceasca a patimilor si refuzul prezentei lui Hristos in noi: “Cu cat este omul mai rau decat porcii!” -
  9. Pingback: DEMONIZATII DIN GADARA. Predici (si audio) despre nebunia draceasca a MANDRIEI AROGANTE si a RAUTATII si despre REFUZUL prezentei LUI HRISTOS in noi: “Cu cat este omul mai rau decat porcii!” -
  10. Pingback: PARINTELE SOFIAN in memoria Arhimandritului Roman Braga: “COPILUL BATRAN”, cel plin de bucurie tacuta si de bunatate practica: “Era convins ca noi existam atata cat ajutam pe altii” -
  11. Pingback: “IUBIREA INVINGE MOARTEA”. PARINTELE STANILOAE despre REINCARNARE, SIMTUL TAINEI, comuniune, satul traditional, Filocalie, RABDARE SI IUBIRE, sensul mortii si VALOAREA PERSOANEI (video inedit din Arhiva TVR) -
  12. Pingback: CUVIOSUL PARINTE SOFIAN – inedit: CONFERINTA VIDEO emotionanta despre RUGACIUNE si PRACTICA RUGACIUNII LUI IISUS (1996) -
  13. Pingback: Anturajul ca o troaca de porci. URACIUNEA si OTRAVA VORBELOR MURDARE sau DESARTE. Puterea de corupere a tovarasiei pacatoase. TERIBILUL AVERTISMENT IMPOTRIVA PARTASIEI CU PACATUL -
  14. Pingback: CALEA LARGA A DUHULUI LUMESC: “Cand desertaciunea intra in inima, atunci vesnicia iese afara” -
  15. Pingback: CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL despre CUM “DAM DREPTURI DIAVOLULUI”, de ce SUNT INGADUITE ISPITELE si cum le putem BIRUI: “Numai cand lasam armele cele duhovnicesti, atunci vrajmasul are putere. Smerenia topeste pe diavolul” -
  16. Pingback: DEMONIZATII DIN GADARA. Predici (si audio) despre nebunia draceasca a MANDRIEI AROGANTE si a RAUTATII si despre REFUZUL prezentei LUI HRISTOS in noi: “Cu cat este omul mai rau decat porcii!” -
  17. Pingback: Predici audio ale Parintelui Ciprian Negreanu la DUMINICA VINDECARII DEMONIZATILOR DIN GADARA (a cincea dupa Rusalii): AI CUI FII SUNTEM, AL CUI CHIP PURTAM si ce stapan cerem si chemam prin FAPTELE vietii noastre? -
  18. Pingback: LUCRAREA DEMONILOR IN SUFLETELE NOASTRE. Forme de manifestare a indracirii si CUM PUTEM LUPTA CU INFLUENTELE DIAVOLESTI -
  19. Pingback: PREDICI AUDIO la Duminica tuturor sfintilor: TRAIREA CUVANTULUI LUI DUMNEZEU IN ADEVAR SI IUBIRE in fata vuietului de minciuni ale Amagitorului: “A zis Dumnezeu sa nu curvesti? Dar oare nu vezi ca toata lumea face aceasta?”. DE CE ALEGEM TULBU
  20. Pingback: Cuvantul ARHIM. MIHAIL la slujba de pomenire de la Caldarusani a PARINTELUI SOFIAN despre PRIGOANA FATISA SI CEA NEVAZUTA IMPOTRIVA CRESTINILOR si despre PUTEREA RUGACIUNII SFINTILOR: “Sa ne rugam mai mult unii pentru altii! Sa pastram credinta drea
  21. Pingback: RAZBOIUL NECONTENIT CU “STAPANITORUL ACESTEI LUMI”: “De partea cui sunt, intr-adevar: a lui Hristos ori a diavolului?” | Cuvântul Ortodox
  22. Pingback: Cuvant al Protos. Hrisostom de la Putna: “DIAVOLUL LUCREAZA INSELAREA PRIN OAMENI, incercand sa provoace GROAZA si, mai ales, DEZBINARE, RAZVRATIRE. Prezenta lui Dumnezeu PROVOACA, iar lumea reactioneaza prin VRAJMASIE fata de slujitorii Lui…
  23. Pingback: PARINTELE SOFIAN BOGHIU – EFIGIA SMERENIEI, MIREASMA SFINTENIEI, patimitorul si rugatorul linistit si neclintit, laudat pana si de prigonitorii sai: “El tot timpul era înveşmântat în discreţie, nu i-au plăcut gălăgia, zgomotele, reflec
  24. Pingback: ARHIMANDRITUL SOFIAN de la Mănăstirea Antim († 14 septembrie 2002), PARINTELE ECHILIBRULUI, MUNTELE DE BLANDETE IMBRACAT IN LUMINA: “Trecem printr-un moment foarte dificil din multe puncte de vedere și avem nevoie de un anumit echilibru, FĂRĂ
  25. Pingback: “Ce ar trebui să facă o persoană care a reuşit să învingă un obicei păcătos?” CUM SE POATE INTOARCE DUHUL NECURAT IN OM, IMPREUNA CU ALTE SAPTE DUHURI MAI RELE? | Cuvântul Ortodox
  26. Pingback: SFÂNTUL părinte SOFIAN de la Antim, puterea TĂCERII și a RĂBDĂRII până la sfârșit și MINUNILE DE LA ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI | Cuvântul Ortodox
  27. Pingback: PĂRINTELE SOFIAN – puterea vie a Duhului lui Hristos. MĂRTURIA protos. Teofan Popescu | Cuvântul Ortodox
  28. Pingback: SFANTUL NECTARIE DE EGHINA despre CHIPUL OMULUI CU ADEVARAT CREDINCIOS | Cuvântul Ortodox
  29. Pingback: ENERVAREA ÎN FAMILIE – observații psiho-duhovnicești. CUM NE EXPRIMĂM EMOȚIILE NEGATIVE în relația cu soțul/soția sau cu copiii? “Principalul este să învăţăm cu toţii din greşeli şi să fim în stare să cerem iertare” |
  30. Pingback: FERICIȚI CEI BLÂNZI… “Nu v-ați gândit niciodată: de ce oare suntem atât de supărăcioși?”. Cuviosul IOAN KRESTIANKIN ne invită la cercetarea și spovedania patimilor dezvăluite în lumina Fericirilor evanghelice. BLÂNDEȚE sau
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate