PICATURI DE HAR DE LA STARETUL DIONISIE (2): “Astazi nu mai este dra­goste pentru ca nu mai este sinceritate”, “EGOISMUL este arma atomica a Satanei”

28-06-2011 Sublinieri

  1. Nu judecati ca cineva o sa sporeasca duhovniceste umbland cu viclesug. O sa sporeasca pe moment, din lucrarea Satanei, dar mai pe urma... Sfintii Apostoli, Proorocii ne-au aratat prea bine calea pe care sa mergem, stim prea bine; doar citim toata ziua, dar daca nu bagam de seama…
  2. S-a schimbat lumea. Astazi nu mai este dra­goste pentru ca nu mai este sinceritate.
  3. Oamenii de astazi s-au schimbat. Acum, daca scapi un cuvant, nu te uita si se sapa rautate, dar mai demult chiar daca se certau intre ei, dar imediat apoi erau cei mai buni prieteni si rautatea nu sporea in suflet.
  4. Pentru cei care nu au dragoste de la inceput, este mai greu, si ea, dragostea, se castiga prin smerenia care se impotriveste inaltarii mintii si rautatii.
  5. Daca ai patima egoismului, cu nici un chip nu poti trece pe la vamile vazduhului.
  6. Nu socoti ca cei care au egoism sunt sanatosi la minte. Nu! Patima i-a biruit si se imbolnavesc de nu te mai poti intelege cu ei. De aceea sa fim atenti sa nu lasam sa ne stapaneasca egoismul, sa nu ne pretindem ca suntem ceva, „ca eu stiu mai bine ca altul” sau al­tele de felul acesta, ca atunci [cand nu facem asta] harul Duhului Sfant ne acopera.
  7. Daca nu putem fi ca ingerii – sa nu cadem, macar sa nu fim ca diavolii – [adica nu cumva] sa nu ne pocaim.
  8. Cel mai mare pericol asupra noastra este ne-taierea voii noastre, adica intarirea in voile noastre si de aici egoismul, care este cea mai puternica arma a Satanei, cea mai distrugatoare, fara gres, „arma atomica! Daca ai egoism, mai poti sa te indrepti? Greu, pentru ca iti trebuie smerita cugetare. Dar asa, in egoism, spun „Numai eu stiu. Ce cred eu este bine”.
  9. Daca nu este dragoste, nu este acolo Dumnezeu. Mai ales ca monah nu poti spune: „Da-l incolo pe acela! Nu ma duc la el ca e asa, ca mi-a zis asa!” Daca noi, monahii, facem asa, ce sa mai spun de mireni? Daca facem asa, se vede clar ca nu mergem dupa Biserica, dupa poruncile Domnului si dupa sfaturile Sfintilor Parinti. Numai noi, in egoismul nostru, nu vedem si consideram ca mergem bine.
  10. Toti au astazi multa scoala, stiinta, si spun: „Cum, eu, care atatea scoli am, sa ascult de acela care e om simplu si neinvatat?” Dar nu-i acopera harul Duhu­lui Sfant. Prin smerita cugetare putem indrazni la mila bunului Parinte Ceresc.
  11. Poti sa ai o suta de ani de calugarie, daca nu ai in suflet smerita cugetare, esti mereu in primejdie.
  12. Sa constientizam ca suntem neputinciosi si sa ne smerim in fata lui Dumnezeu. Sa cerem cu indrazneala la Dumnezeu, la sfintii Lui, sa ne miluiasca pen­tru bunatatea Lui.
  13. Pustia buna este, dar paza mare la inaltarea mintii. Adica sa zici si sa crezi ca pentru neputinta ta stai ca un osandit la pustie, iar nu ca esti mai bun ca cei din obste. Sa zici ca „pentru pacatele mele stau aici ca un osandit, iar cei din obste sunt sfinti”.
  14. Trebuie rabdare oriunde ai fi, pentru ca rabda­rea niciodata nu rusineaza si cu rabdare avem nadejde ca ne vom implini dorinta mantuirii.
  15. Parinte, sa tii minte: cand vei avea ispitele cele mai mari, sa nu dai inapoi, sa nu-ti pierzi rabdarea, ci sa te rogi cu smerenie Domnului. Nu ca si cum ai avea dreptul, ca asta e inaltare si e urata rugaciunea asta inaintea Domnului. Noi, dupa adevar, nu avem nici un drept inaintea lui Dumnezeu, decat sa ne smerim con­tinuu. Sa tii minte asta cat vei trai, ca nu vor fi ispite putine.
  16. Sa ai barbatie duhovniceasca si sa te rogi Dom­nului cu smerita cugetare, cu zdrobire, ca noi suntem de nimic inaintea Domnului, orice vom face. Nu ca „am dreptul sa-ti cer asta, ca uite, de ce mi se intampla asa si asa?”
  17. Rugaciunea este foarte importanta. Daca pornim cu ravna hotarata, ne silim firea, atunci si Bunul Dumnezeu ajuta cu harul Sau. Dar trebuie silinta, multa silinta din partea noastra.
  18. Trebuie sa ne silim sa avem dragoste. Chiar daca nu avem din inima, trebuie sa ne silim sa o aratam macar. Asa ne porunceste Biserica, asa ne porunceste Adevarul. Sigur, daca nu ai dragoste din inima, sa o arati altuia pare o falsificatura, ca o politica, diplomatie, dar asa trebuie, macar ca nu o avem din inima sa ne silim sa o aratam in forma.
  19. Harul Sfantului Duh ajuta, dar asta daca noi suntem barbati; dar, daca noi plecam imediat capul la ispita, atunci ce mai este de facut? Şi ispite sunt nenu­marate, fiindca ispititorul este duh si este mestesugaret si ne inseala usor.
  20. Orice rugaciune este buna. Si „Doamne Iisuse“, si Psaltirea, si sa ridici mainile in sus cateva minute sa ceri mila la Dumnezeu, dar totul este sa ai linistea si pacea sufletului, pe care o castigi numai daca ai inradacinata in sufletul tau smerita cugetare. Si intotdeauna cand ne rugam, sa o facem cu umilinta, adica sa stim ca suntem nevrednici in fata lui Dumnezeu, si chiar si ca rugaciunea noastra nu este vrednica a fi primita.
  21. Cum sa facem cele duhovnicesti? Adica cum sa ne pazim pe calea cea dreapta? Sa respectam povatuirile Bisericii.

(Din: Staretul Dionisie. Lumea in vremurile de pe urma. Vol. II, Editura Prodromos, 2010)

Legaturi:

***

***

Ni se pare, de fapt, că toţi cei din jurul nostru au obligaţii faţă de noi, iar noi faţă de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun şi îndreptăţit, numai noi avem întotdeauna dreptate.

Nici cu gândul nu gândim că s-ar putea întâmpla să fi greşit, să fi năpustit sau insultat pe careva; parcă, temeinic încrustată în ţesuturile adânci ale şinei, o balanţă cu talerul dreptăţii neclintit îndreptat în favoarea noastră, ca şi acul busolei mereu orientat către miazănoapte. Echivalentul unui pacemaker menit nu a reglementa bătăile inimii ci a ne întări în convigerea că tot ce facem este bun şi infailibil.

Mai mult: pe toţi cei care nu sunt aidoma nouă ori nu fac toate cele întocmai ca noi îi socotim, fără şovăială şi din toată inima, nebuni. Adeverindu-se astfel vorba Sfantului Antonie cel Mare: va veni vremea când oamenii vor înnebuni; fiecare va crede că toţi ceilalţi sunt nebuni.

… Multumirea de sine este pacat, o ramura a iubirii de sine, ca-l face pe om satul de fapta buna. Multumescu-Ti Tie, Doamne… Fariseul din sine ii spune “Tot ai tu ceva! Nu esti chiar cel mai rau om!” Din multumirea de sine se naste indata trambitarea de sine. Ca ii scoate diavolul virtutile la iveala: “Tu ai facut asa si asa!” Si pe urma lauda de sine si pe urma placerea de sine. “Mai, eu sunt ceva!” Si din parerea de sine, inchipuirea de sine. Isi inchipuieste ca el este cineva! Din inchipuirea de sine se naste simtirea de sine. Se simte. “Eu! Ce? Nu te atinge, ca ma sparg! Te atingi de mine?” Din simtirea de sine se naste ingamfarea de sine. Din ingamfarea de sine vine cinstea de sine. Mi se cade, ca eu sunt cineva!”

Satana – Calomniatorul sufletelor noastre, Marele Diversionist si cel-care-desparte (dia-bolos) sa realizeze cu noi, probabil intr-o masura fara precedent in istorie, “taina dezbinarii” intre prieteni, intre frati. Cel mai adesea din motive de nimic. Taina dezbinarii face parte integranta din procesul “tainei faradelegii” care se lucreaza tot mai precipitat, sub ochii nostri – “larg inchisi” – in lume, pana la venirea Fiului Pierzarii. Iar Duhul Sfant ne-a aratat de mult ca… dusmania si ura de frati sunt semnul sfarsitului si ca… “daca nu biruim vrajba si tulburarea se va intampla o nenorocire”

Nu ne mai suferim si nu ne mai rabdam unii pe altii, nu mai avem ochi sa ne vedem si omenie sa ne mai raspundem unii altora. Ne izolam in turnuri de fildes ca sa ne protejam de “taina aproapelui” devenit lepros, ciumat, strain cazut intre talhari, nevrednic de privirea preotului si a levitului… Ne gasim in permanenta noua insine indreptatiri sofisticate, stim sa scoatem rapid de sub maneca ratiunii celei cu nume mincinos o multime de teorii ultra-para-meta… duhovnicesti ca sa ne justificam refuzul de a iubi, refuzul de a rabda, refuzul de a asculta, refuzul de a vedea dincolo de aparente, refuzul de… a ne lucra duhovniceste unii prin altii.

La prima ispita, la prima banuiala, la prima barfa, la prima cearta, la prima “tulburare”, crestinul de astazi este invatat sa dea bir cu fugitii, iar nu s-o infrunte barbateste, ci sa se refugieze narcisist in patutul cald al auto-compatimirii si al clevetirii. Acolo unde, desigur, el va avea intotdeauna dreptate si fratele sau niciodata…

Candva, crestinii stiau sa certe iubindu-se. Se certau si iarasi se impacau. Se contraziceau ori se tachinau – fara sa se raneasca sau sa se raceasca – poate si pana la moarte, dar isi vorbeau, tot pana la moarte, cu aceeasi iubire, pretuindu-se unul pe celalalt ca pe un mare dar. COMUNICAU. SE MUSTRAU SPRE INDREPTARE. Nu taceau pasiv-agresiv, precum noi, lasand a se cultiva, intre timp, in ambele sensuri, resentimente, suspiciuni, ganduri potrivnice devenite certitudini.


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Calugaria / viata monahala, Ce este pacatul?, Egoismul, voia proprie, Mandria, trufia, Parintele Dionisie Ignat de la Colciu, Prietenia, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

21 Commentarii la “PICATURI DE HAR DE LA STARETUL DIONISIE (2): “Astazi nu mai este dra­goste pentru ca nu mai este sinceritate”, “EGOISMUL este arma atomica a Satanei”

  1. Intr-adevar…picaturi de har sunt acestea rostite de Avva Dionisie.Pe peretele inimii sa le pastram scrise !

  2. …o viitoare mamica se poarta cu grija cu ea insasi pentru cel pe care il poarta in pantec.Orice face ea se rasfrange minutios asupra lui…
    Asa de ne-am purta si noi, ca niste “insarcinati” cu sufletele noastre … care se vor cere de la noi…
    Cu sinceritate caci nimic nu ramane ascuns,luand aminte ca in fata Domnului suntem mereu, cu caldura cu care vrem sa fim incojurati de ceilalti, cu dragostea care ne este DATORIE …si asa sa venim DOAR in intampinarea celorlalti…

  3. Multumesc mult pentru articol. De foarte mare folos sunt cuvintele Parintelui Dionisie. Asa cum spune parintele, sa avem grija ca smerita cugetare sa ne insoteasca mereu, fara ea suntem pierduti. Chiar daca mai slabim in ispite, uneori ne enervam, ne suparam si uitam de asta. Fara smerire este foarte greu si sa iertam atunci cand suntem foarte suparati pe cineva. Si sa nu lasam gandul ca suntem vrednici dpv duhovnicesc sa incolteasca in mintea noastra, caci tocmai atunci cadem, de fapt odata cu acest gand am si cazut daca nu il alungam de la noi. Sau sa credem ca suntem mai buni ca altii. Cum spune parintele Paisie, cand ne vine vreun gand de inaltare de sine, de parere de sine, sa radem de acesta (si atunci diavolul va fi invins si ispita va fi trecuta).

    “Si intotdeauna cand ne rugam, sa o facem cu umilinta, adica sa stim ca suntem nevrednici in fata lui Dumnezeu, si chiar si ca rugaciunea noastra nu este vrednica a fi primita.”

    Si in cele mai grele situatii, sa ne amintim ca rabdarea si smerirea (impreuna cu rugaciunea) sunt cei mai buni prieteni, care ne pot vindeca.

    “Trebuie sa ne silim sa avem dragoste. Chiar daca nu avem din inima, trebuie sa ne silim sa o aratam macar. “

    Asa este. Pana cand vom ajunge sa simtim iubire in inima pentru ceilalti, macar atat sa facem si tot e ceva. Mai ales daca intentia este sincera si gandul e bun.

  4. @ Civica, Romeo2110:

    Avem pagina de stiri, de actualitati. Acolo se potrivesc comentariile fratiilor voastre, si acolo va rugam sa le retrimiteti, aici sunt off-topic, sa nu amestecam atat de brutal delicatetea celor duhovnicesti ale Cuviosului Dionisie cu alte subiecte mult mai lumesti. Iertati-ne.

  5. Multumim ca ne amintiti de smerenie si rabdare, asa usor le uitam …

  6. Răbdarea care niciodată nu ne dezamăgeşte în final, dacă o ţinem. Şi de fapt, ce o fi răbdarea? Până la urmă nu e hotărârea de a suferi o durere în suflet sau în trup pentru sporirea unui bine? Nu e răbdarea ca o moşire cu dureri de naştere? Viaţa se naşte, aici, in durere. De câte ori să ne naştem pe zi? De şaptezeci de ori câte şapte? Greu cuvânt! Cine poate să îl rabde? Ceea ce nu e cu putinţă la oameni, e cu putinţă la Dumnezeu.

  7. Sunt binevenite aceste picaturi de har, multumim si ne rugam ca ele sa cada acolo unde este nevoie si sa aduca roade. Cu adevarat, dragostea, tine foarte mult de sinceritate si din pacate este intalnita foarte rar(fac exceptie copiii).

  8. Pingback: Război întru Cuvânt » STARETUL DIONISIE IGNAT: “O sa fie schimbari mari. Conducatorii omenirii de astazi sunt hotarati sa distruga omul”. CE INSEAMNA ‘AL OPTULEA VEAC’?
  9. Pingback: Despre REFUZUL DE A NE PRIVI IN OGLINDA CONSTIINTEI si de A NE ASUMA RESPONSABILITATEA PACATULUI. Antidotul iubirii de sine: jertfa -
  10. Pingback: PARINTELE NICOLAE STEINHARDT: “Habotnicia stramta si zavorata in sine este si ea o mostenire fariseica, asadar, o calamitate” -
  11. Pingback: “N-am avut odihna in duhul meu, pentru ca n-am gasit pe Tit, fratele meu…” SFANTUL IOAN GURA DE AUR DESPRE PRIETENIA MARILOR APOSTOLI PAVEL SI TIT (25 august) -
  12. Pingback: SFANTUL NECTARIE DIN EGHINA DESPRE PRIETENIE, chipul prietenului adevarat si a celui nesincer si lingusitor, “cel mai abject dintre toti oamenii” -
  13. Pingback: PARINTELE DIONISIE DE LA COLCIU – de 9 ani in ceruri: “Sa facem ceea ce putem! Sa ne osarduim, sa nu fim nepasatori, ca nepasarea e cea mai mare primejdie” -
  14. Pingback: EGOISMUL CRESTINULUI - "MORTUL" CARE REFUZA SA MOARA SI IA MASCA VIETII "NOI"/ Neomenia "ortodoxa” sau Cum fentam "BANALA" MORALA in Biserica?/ De ce nu facem auzit oamenilor GLASUL VIU AL LUI HRISTOS? (Recomandari duh
  15. Pingback: EGOISMUL CRESTINULUI – “MORTUL” CARE REFUZA SA MOARA SI IA MASCA VIETII “NOI”/ Neomenia “ortodoxa” sau Cum fentam “BANALA” MORALA in Biserica?/ De ce nu facem auzit oamenilor GLASUL VIU AL LUI HRISTOS? (Re
  16. Pingback: PARINTELE DIONISIE DE LA COLCIU despre vremurile de pe urma: “UNIUNEA EUROPEANA ESTE CASA FARADELEGILOR. Conducatorii lumii vor sa schimonoseasca firea omului. O SA FIE UN RAZBOI INFRICOSAT. Si acum o sa fie foarte multi mucenici. NU NE-A RAMAS ALTC
  17. Pingback: STARETUL DIONISIE DE LA COLCIU – 10 ani de la fericita sa adormire. “Tineretul, prin orase si prin sate, are niste mode desavarsit diavolesti” -
  18. Pingback: PARINTELE DIONISIE IGNAT despre CRESTEREA COPIILOR IN VEACUL AL OPTULEA: “In timpurile noastre, atata s-o depravat omenirea ca ma mir cum ne mai tine Dumnezeu. Adevarul omenirii (de azi) este DESTRABALAREA. Pe copilul tau NU MAI AI DREPTUL SA-L CRES
  19. Pingback: Protos. Melhisedec Ungureanu (Man. Lupsa): LUCRAREA POCAINTEI IN VIATA NOASTRA (audio + text): “Dumnezeu e stiutorul inimilor si asta e o mangaiere mai ales pentru sufletul pacatos, pentru ca Dumnezeu intelege pe om…” | Cuvântul Ortodox
  20. Pingback: CE PUTEM FACE PENTRU COPIII SI TINERII ucisi sufleteste de duhul inselator al vremurilor in care “pacatul s-a inmultit mai mult ca niciodata”? PARINTII CRESTINI – INTRE ALIPIREA DE DUHUL LUMII si PLANSUL VADUVEI | Cuvântul Ortodox
  21. Pingback: STARETUL DIONISIE DE LA COLCIU – PUTEREA SI MIREASMA DUHOVNICEASCA MANGAIETOARE A SMERENIEI TRAITE. Cuvantul Parintelui Mehisedec Ungureanu (VIDEO + TEXT) | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate