Parintele Tudor Ciocan despre PERSECUTIA MASCATA A BISERICII IN NUMELE UNUI “INTERES SUPERIOR”, riscul dependentelor si al expunerii la informatii manipulatoare si LUPTA PENTRU APARAREA LIBERTATII SI A CREDINTEI IN DUMNEZEUL ADEVARAT: “Oricând ni se poate spune că noi suntem de vină pentru tot… Să țin cu dinții de Hristos, de Biserică, să țin cu dinții de libertatea mea, în primul rând cea interioară”
Cuvant al Parintelui Tudor Ciocan la Biserica Sfantul Ioan Rusul, Maternitatea Polizu, Bucuresti, 18.06.2020:
“Iubiți frați creștini, pe 12 martie a fost ultima predică aici. Ultima slujbă făcută aici. Am avut curiozitatea să ascult înainte ce-am spus atunci și nu regret și nu întorc nimic din ce-am spus. Ce-am spus atunci s-a potrivit exact. Nu e vorba de profeție sau prorocie, ci e vorba de a înțelege cum funcționează societatea în care trăim. Și dacă am înțeles cum funcționează și dacă ni s-a trimis un semnal, trebuie să înțelegem mai departe ce avem de făcut, pentru că știm spre ce ne îndreptăm. Ne dorim cu toții să ne întoarcem la normalitatea dinainte. Așa este realitatea, ar trebui să mergem spre normalitatea dinainte. Nu au murit oamenii cu milioanele, n-au fost milioane la nivel mondial. La nivel mondial au fost sute de mii. Bineînțeles, orice om mort este un suflet care se duce dincolo și Dumnezeu știe ce se întâmplă cu el, dar statistic vorbind, n-a fost ceva semnificativ. De aceea, în momentul în care vorbim despre ce s-a întâmplat, a fost o mare manipulare și continuă să fie o mare manipulare. Cât o să mai țină lucrul ăsta? Deja mie mi-e clar că lumea, și aicea mă refer la noi, în România, atât cât o cunosc eu, lumea s-a dumirit și s-a lămurit că nu este cu adevărat un mare pericol. Bineînțeles că există oameni care se tem în continuare. Există oameni care au avut într-adevăr, au undeva în ei această neputință a fricii, frica de boală, [sunt] ipohondri. Și atuncea pentru ei a venit ca o mănușă această stare de alertă, ce-a fost ea. Dar cei mai mulți care au oscilat și-au dat seama că de fapt răul nu este atât de mare pe cât ni se prezintă. Atunci, nu se va putea continua cu această manipulare. Nu vom mai putea fi ținuți în frâu și transformați într-o ceată, aș spune, sau într-un cârd, în orice altceva decât oameni. Nu vom mai putea fi încolonați pe bază de frică. Nu din frica asta [de acest virus]. Se va inventa o altă frică, nu știu, n-am de unde să știu.
[Totuși semnele și semnalele sunt că potențialul de isterizare și terorizare pe bază de Covid-19 nu este câtuși de puțin epuizat și că se va marșa în continuare pe acest pretext, chiar dacă, foarte probabil, nu va mai fi singura sursă de înfricoșare colectivă, ci vor fi inventate, simultan, și alte amenințări la fel de iminente care să reclame o obediență totală pentru contracararea lor – n.n.]
Ce s-a întâmplat cu noi ca și creștini acuma, în perioada asta? În principiu, nu pot să spun că ne-a fost bine, pentru că oprirea de la Sfânta Liturghie nu este niciodată bună. Oprirea cu forța, a noastră, de a nu putea participa la Sfânta Liturghie, a dumneavoastră de a nu vă putea împărtăși în mod normal de la Sfântul Potir nu este bună. Cum s-a așezat sufletul fiecăruia dintre noi, iarăși, fiecare să se cerceteze pe sine. Dacă am descoperit însă măcar un pic de credință mai mare, dacă am început să ne lămurim că nu trebuie să avem încredere în oricine, că nu orice ni se prezintă de mass-media, de pe net este credibil, ci multe sunt date spre intoxicare și manipulare, dacă am început să înțeleg că, pe undeva, statul acesta, puterea politică, de fapt, are ca țintă relația mea cu Hristos, atunci e bine. E bine, pentru că deodată n-o să mai pot să fiu manipulat, mă uit la televizor și văd o știre acolo și gata, o înghit și pe urmă asta ajunge să mă formeze, ci mai gândesc și cu capul meu, mă uit în dreapta, în stânga, citesc, mă informez, nu mereu din aceeași sursă, ci și ce văd cu ochii mei, ce cunosc, oameni. Trebuie să cunosc oameni, să întreb oameni din zona respectivă. Și de asemenea, dacă îmi dau seama că diavolul nu doarme. Așa cum a lucrat și a profitat de această oportunitate, așa va profita și de altă oportunitate.
Și s-a văzut și se vede clar, chiar la noi, în lumea asta mică a noastră românească, cum Biserica ortodoxă a fost persecutată. Nu s-a spus niciodată de către mai-marii noștri ”persecutat”, nu s-a lăsat acest cuvânt, pentru că asta ar fi presupus să vedem… – noi așa avem imaginea persecuțiilor, avem pe Sfinții Mucenici Gheorghe, Dimitrie, Teodor Stratilat, Sfinții 40 de Mucenici, Sfinte Mucenițe: Tecla, Sfinții Brâncoveni – [creștini] chinuiți, omorâți. Evident că nu s-a întâmplat [să fie cineva] chinuit fizic și omorât. Dar să știți că au existat și alte persecuții în perioada primară a Bisericii. De pildă, la un moment dat, au fost persecuții pentru că li s-au luat toate cărțile. Sau au fost persecutați pentru că n-au mai fost lăsați să se adune. Deci nu au fost numai persecuții ”ori ești chinuit și omorât” și aia e persecuție, și restul nu, sunt mângâieri pe cap. Ceea ce-a făcut statul român: ne-a persecutat. Cum? Pe baza unui interes superior. Și aici este foarte periculos. Pentru că mă trezesc la un moment dat că statul știe mai bine ce este bine pentru mine decât eu și are voie să fie intruziv, să intre, fără nici un fel de menajamente, în viața mea privată. Și în trupul meu. Dacă mă trezesc acuma că statul îmi spune că e mai bine să funcționez cu un rinichi decât cu doi rinichi? Dacă mă trezesc că statul îmi spune: […] ”funcționează doar cu un ochi, altul cedezi în interes superior”? Acest interes superior [care poate fi folosit] împotriva noastră trebuie să-mi dea mult de gândit [în cazul acesta, protejarea „sănătății publice” – n.n.]. Aici este problema cea mai mare. Aici este o paradigmă în care intrăm și din care vom avea mult de suferit. Pentru că, evident, credința este foarte volatilă. Oricând ni se poate spune că noi suntem de vină pentru tot. Ni s-a mai spus și-n antichitate lucrul asta: noi, creștinii, suntem de vină pentru tot. Și n-avem cum să demonstrăm că nu, deși știm prea bine că nu.
Știm prea bine că nu Sfânta Împărtășanie îmbolnăvește, nu adunatul nostru la biserică îmbolnăvește, și iată cât de mult s-au chinuit ca să de drumul cât de cât în biserică. Și acuma cu atâtea restricții, pentru nimic. Deci faptul că Statul, și nu numai Statul român, ci la nivel planetar își permite să intre peste libertatea fiecăruia dintre noi, acela este cel mai mare pericol în care ne aflăm. Și să fim cu luare-aminte! Odată ce statul, puterea, fiind niște oameni care au această putere – bine, ca în spatele lor este diavolul, știm că așa este, dar în primul sunt niște oameni – au prins gustul acesta al dictaturii, n-or să-l cedeze repede. Să ai puterea absolută, să poți să-i spui [oricărui om]: „Eu sunt șef. Eu sunt stăpân și tu ești rob. Eu poruncesc, tu trebuie să săvârșești. Porunca se execută, nu se discută”. Să fim cu luare-aminte. Aceasta este paradigma în care ne aflăm. Și atunci, ce trebuie să facem?
În primul rând, să nu cedăm la libertatea noastră interioară, la Hristos, la credința noastră, așa cum am primit-o. Asta să n-o voi ceda niciodată și nu numai din vorbă, ci e o stare sufletească pe care trebuie s-o am, o îndârjire de a sta cu Hristos împreună, orice mi s-ar spune, orice m-ar învăța unul sau altul, poate chiar din cei apropiați ai mei, că ”să mai dăm deoparte cu credința asta”. Nu! Hristos este centrul vieții mele, Hristos este nucleul existenței mele, Hristos este Soarele meu, Hristos este cel care mă ține acum și Hristos este cel care mă va mântui. Să stau cu tot sufletul meu adunat în jurul lui Hristos.
Și ca să fiu adunat în jurul lui Hristos, trebuie să fiu adunat în jurul Bisericii. Pentru că nu suntem protestanți, nu suntem neoprotestanți. ”Eu cu Hristos al meu”, cum spune domnul ăla filosof [Gabriel Liiceanu, “Isus al meu”]. Nu! Hristos este al nostru, este al Bisericii, Hristosul meu este Hristosul Bisericii, și nu pot să ajung la Hristos cu adevărat, să stau cu Hristos dacă nu sunt în Biserică. Și ca să fiu mădular viu al Bisericii trebuie să mă lupt. Pentru că iată, acuma se atentează asupra libertății mele. Să fiu foarte sensibil la acest atentat pe care cezarul îl aduce asupra libertății mele. Foarte sensibil, nu ”Lasă, treacă de la mine…” , nu! Trebuie să mă rog lui Dumnezeu în primul rând, cu lacrimi, ca să nu pierd această libertate, să nu-L pierd cumva pe El din viața mea, să-l lumineze pe cezar cum o ști El să-l lumineze sau să-l certe, încât să mă lase să-mi văd de viața mea, că nu sunt un criminal, un infractor. Noi, creștinii, nu suntem astea. Bineînțeles că între noi sunt tot felul de oameni cu păcatele lor, dar care se pocăiesc. Deci le pare rău și încearcă să se îndrepte. Dar să mă condamni tu pe mine ca pe un om al fărădelegii pentru că sunt creștin și vreau să trăiesc creștinește, acesta este o mare, mare fărădelege și o mare nedreptate. Deci să țin cu dinții de Hristos, de Biserică, să țin cu dinții de libertatea mea, în primul rând cea interioară.
Ca să-mi apăr libertatea interioară, trebuie să văd ce primesc în sufletul meu, cu ce mă îndulcesc, de unde-mi iau informația. Mi-o iau de la televizor, mi-o iau de pe ce site-uri? De la ce prieteni? Pentru că informația asta într-un fel mă formează, de aste e in-formație... Mă formează. Și încetul cu încetul mă trezesc a fi cu totul altceva decât ce vrea Hristos de la mine. Nu spun să nu mă mai informez, să închid televizorul, link-urile și tot netul, cu toate că se poate trăi și fără ele. Dar să fiu atent, pentru că [o mare parte din] informația pe care o primesc este toxică și este destructurantă. Îmi strică sufletul. Încetul cu încetul îmi erodează sufletul așa încât, în trei luni, mă trezesc în altă parte decât eram acum trei luni. În altă parte cu totul. Deci să fiu cu luare-aminte la asta: de unde-mi iau informația și cum o primesc. O primesc critic, o primesc cu drag, o primesc înfricoșat? Nu. Pentru mine, criteriul absolut trebuie să fie Hristos. O informație mă apropie de Hristos sau mă îndepărtează de Hristos. Ce legătură are corona, viroza asta, cu Hristos? Are. Cum mă apropie de Hristos informația că au mai murit 15 oameni acum, în România? Dumnezeu să-i odihnească și pe aceia! Sau că mai sunt nu știu câți infectați? Că iarăși, tonul se pune foarte… Au început, în fine, să mai spună și câți s-au vindecat, dar greu s-au hotărât să spună lucrul ăsta. Dacă mintea mea rămâne preocupată și centrată pe numărul de morți și de morbidități, de îmbolnăviri, în loc să rămână concentrată pe Hristos, deja informația aceea îmi strică. Deci să mă strădui ca să rămân sufletul meu și în mintea mea cu Hristos.
De asemenea, să fiu cu multă luare-aminte că mi se va propune să mă relaționez cu un Hristos, dar nu cu Hristos al Bisericii, deci să am legătură cu Hristos, dar nu prin Biserică. E foarte important să stau în Hristos așa cum mărturisește Biserica, pentru că Acesta este singurul cu adevărat Dumnezeu Întrupat. Celelalte sunt făcături omenești, închipuiri omenești cărora și li se spune „Isus” sau „Domnul nostru” sau cum se spune, dar care n-au legătură de fapt cu Dumnezeu cel Adevărat. Și neavând legătură cu Dumnezeu cel Adevărat, sunt de fapt niște idoli.
Ce mai trebuie să fac? Să mă smeresc, să mă despătimesc. Adică, [în ceea ce privește] lucrurile care-mi plac foarte mult și care nu mă apropie de Hristos trebuie încetul cu încetul să le reduc impactul asupra vieții mele. Pentru că dacă vor veni vremuri mai grele pentru noi, atuncea în primul rând vom fi ispitiți cu aceste îndulciri ale noastre. Îmi place mult un serial de televiziune, care pare benign. Hai să reduc puțin. […]. Îmi place foarte mult să comunic pe WhatsApp cu unul și cu altul, hai să mai reduc și asta. Nu spun să distrug cu totul legătura, dar să am grijă încât să fiu cât mai autonom cu putință față de lumea aceasta, să fiu cât mai teonom, mai dependent de Dumnezeu. Pentru că lumea aceasta prin multe tentacule nevăzute ne înlănțuie. Nu putem să trăim complet autonom, nu putem să trăim complet rupți de lume, că asta este, așa este lumea făcută, dar îndulcirile din mine, fricile din mine, astea pot să le stăpânesc. Și asta trebuie s-o fac sistematic, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Dacă le fac pe astea, încetul cu încetul mă pregătesc de al doilea val, care n-o să mai fie nicidecum de această corona, sunt sigur că nu va mai fi al doilea val de corona încât să ne închidă din nou în case [a se vedea nota noastră de după primul paragraf – n.n.]. Dar cei care au inventat această manipulare printr-o viroză nu au adormit și nu s-au potolit. Vor mai inventa altceva. Încetul cu încetul o să vedem că aceste invenții, fără să fie aparent centrate contra credinței noastre creștin ortodoxe, de fapt, vor avea impact din ce în ce mai mare încât să ne facă pe noi, ca societate, pe copiii noștri, să se rupă cu totul de Hristos.
Ne străduim cu smerenie să-i cerem lui Dumnezeu să rămână viu în inimile noastre și în viețile noastre. Și-atuncea cu adevărat vom putea și noi să fim vii în viața aceasta și înviați cu El, Amin!”
Legaturi:
9 Commentarii la “Parintele Tudor Ciocan despre PERSECUTIA MASCATA A BISERICII IN NUMELE UNUI “INTERES SUPERIOR”, riscul dependentelor si al expunerii la informatii manipulatoare si LUPTA PENTRU APARAREA LIBERTATII SI A CREDINTEI IN DUMNEZEUL ADEVARAT: “Oricând ni se poate spune că noi suntem de vină pentru tot… Să țin cu dinții de Hristos, de Biserică, să țin cu dinții de libertatea mea, în primul rând cea interioară””