DUMINICA PARINTILOR DUPA TRUP AI DOMNULUI. Predici alese la Duminica dinaintea Craciunului ale Sf. Iustin Popovici si Sfintitului Pr. Valentin Mordasov: CUM ESTE CU NOI DUMNEZEU? CEL MAI IMPORTANT EVENIMENT AL ISTORIEI

“Cu cat ne apropiem mai mult de Craciun, auzim tot mai multe cantari si citiri dedicate acestei sarbatori. Mai demult, evreii considerau ca cea mai de pret in viata este nasterea de prunci, din cauza ca asteptau nasterea Mantuitorului. Astazi am auzit genealogia omeneasca a lui Iisus Hristos. Urmarind-o, ne-am putut da seama ca acolo erau nu doar oameni drepti, ci si pacatosi si desfranate. El a venit sa mantuiasca pe cei pacatosi. Nasterea din parinti pacatosi nu anuleaza posibilitatea dobandirii Imparatiei lui Dumnezeu. Uneori oameni veniti pe lume din pacatul desfranarii au devenit sfinti. Un astfel de om primeste mai mare rasplata decat cel nascut din parinti evlaviosi, pentru ca a trebuit sa lupte mai mult. Sfintii Parinti au trait si pana la Nasterea lui Hristos. Majoritatea dintre ei sunt enumerati in genealogia Lui.

Hristos S-a nascut in Bethleem […] si ingerii cantau:

Slava intru cei de Sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire.

Aceste cuvinte ale sfintilor ingeri le vom lua spre zidire.

Trebuie sa stim ca omul este obligat sa respecte pacea sub trei aspecte.

Primul este pacea cu Dumnezeu, prin pazirea poruncilor si implinirea voii Lui. Facand astfel, omul dobandeste sim­tamantul pacii interioare, al linistii si al increderii. In caz contrar, viata pare lipsita de scop, goala, fara sens. Pacatuind, omul incalca voia lui Dumnezeu si pierde aceasta pace, dar prin pocainta o poate redobandi.

Al doilea aspect este pacea cu oamenii, cu cei din jur. Pa­cea in relatia ta cu ceilalti trebuie sa fie luminata de intelep­ciune: sa nu te certi pentru cele pamantesti, sa cedezi cand nu e vorba de a incalca legea lui Dumnezeu, dar intotdeauna trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oa­meni. Cand Sfantul Serafim de Sarov a fost intrebat cum se poate pastra o astfel de pace, a raspuns ca in aspiratia lor de a o dobandi multi s-au pierdut, pentru ca adeseori aceasta pace devenea ingaduinta omeneasca ce favoriza voia ome­neasca pacatoasa.

Adeseori incheie intre ei pace si talharii; desfranatii tra­iesc in pace; si alti pacatosi incheie diferite intelegeri intre ei. Aceasta este pacea nedurabila a pacatului. Pacea adeva­rata nu trebuie sa incalce voia lui Dumnezeu.

Al treilea aspect este pacea cu sine insusi, adica pacea propriei constiinte. Cel mai important rol in acest caz il are viata curata dupa Sfanta Evanghelie. Impaca-te cu dusmanul [pârâşul, n.n.] tau cat timp esti cu el pe cale. „Dusmanul” reprezinta ta constiinta ta, calea reprezinta viata ta. Calea duce spre vesnicie, unde nu exista pocainta. Constiinta este glasul lui Dumnezeu in inima omului. Pacatele deformeaza glasul constiintei“.

***

SFANTUL IUSTIN POPOVICI:

Ce este pacatul?

Predica intai la Duminica Sfintilor Parinti

(Postul Craciunului, anul 1965)

Astazi, intr-un cuvant, este Buna-Vestire a Domnului. Intreaga Evanghelie dumnezeiasca intr-un singur cuvant. Astazi, in Duminica Parintilor, cea de dinainte de Craciun, se citeste intaia Evanghelie, primul capitol din Evanghelia dupa Matei. Iar aceasta, intr-un cuvant, spune ce se intampla cu aceasta lume, ce se intampla si ce se va intampla cu fiecare dintre noi. Toata istoria Cerului si a pamantului, intreaga istorie a omului, a oamenilor, a neamului omenesc, a mea, a ta, a pasarilor, a crengutelor, a florilor, toate sunt intr-un cuvant – Iisus (Matei 1, 1; 18-21). Nasterea Sa, iata, este cel mai important eveniment in toate istoriile tuturor lumilor. Nasterea Sa pe pamant, aratarea Sa pe pamant ca Om – acesta este cel mai important lucru din toate cate s-au petrecut in neamul omenesc, fratilor, este cel mai de seama, de cand a fost facut soarele si pana in ziua in care se va stinge.

Iata, a venit sa mantuiasca lumea de pacate. Tu ai nevoie de Iisus, tu ai nevoie de Mantuitor. Ce este pacatul? Tu si noi ceilalti cunoastem pacatul prin moarte. Moartea este ceva deosebit de infricosator pentru noi, dar moartea a venit in aceasta lume prin pacat, si cand S-a aratat Izbavitorul de pacate, atunci S-a aratat Izbavitorul de moartea mea si a ta. Şi pacatele care sunt in mine, si pacatele care sunt in tine, care produc sute de morti in noi, in fiinta noastra omeneasca, toate acestea fug dinaintea Sa, toate acestea raman neputincioase inaintea Sa. Numai El este mai puternic decat pacatul, numai Dumnezeu este mai puternic decat pacatul. Nu exista om mai puternic decat pacatul, caci in pacat este diavolul si numai Dumnezeu este mai puternic decat diavolul. Iata, Dumnezeu a devenit om ca sa scoata afara pacatul din om, ca sa izgoneasca din om pacatul, ca sa arunce din om cea mai cumplita pocitanie, pe care noi, deseori, o imbratisam in momente de exaltare si de nebunie, iar ea ne raneste din fiecare parte, provocand moartea mintii, moartea constiintei, moartea vointei, moartea totala.

Iata nevointa mantuitoare in aceasta lume, iata scopul Sau, iata mantuirea noastra: moartea pacatului tau si al meu. Iar aceasta omorare a pacatului tau o poate infaptui numai Domnul Hristos, Care este mai puternic decat pacatul si mai puternic decat moartea. Moartea mortii este numai Domnul Hristos, Care prin Inviere biruieste moartea; El poate sa-mi daruiasca si mie, si tie, biruinta asupra oricarei morti. Cine infaptuieste biruinta asupra diavolului, pieirea diavolilor? Cine a biruit iadul, imparatia duhurilor necurate  si  a  nenumaratilor  diavoli  distrugatori, cine? Dumnezeu si Omul, Hristos, Dumnezeu desavarsit si Om desavarsit! El, din nespusa iubire de oameni a coborat din Ceruri, S-a facut Om, a intrat in tina trupului omenesc, ca din acest trup si din aceasta fiinta omeneasca sa scoata afara ceea ce nu este dumnezeiesc, ceea ce este potrivnic voii lui Dumnezeu, ca sa scoata afara pacatul.

De aceea, fratii mei, cel mai important eveniment in Evanghelia Mantuirii este ca El, Dumnezeu, a devenit om (Matei 1, 23; Timotei 3, 16). In aceasta consta taina vietii noastre in lume, in aceasta consta toata taina mantuirii noastre, in aceasta consta taina pamantului nenorocit in care traieste neamul omenesc si a tuturor lumilor mai presus de om si mai prejos de om. Dumnezeu S-a aratat in trup (I Timotei 3, 16), aceasta este taina noastra. Pentru ce S-a aratat Hristos? Ca sa-l uneasca pe om cu Dumnezeu si astfel, unit cu Dumnezeu, sa scoata din el orice pacat, orice rau, orice intuneric, orice negura, orice moarte si orice diavol. Şi nu este in aceasta lume unitate atat de intima, atat de apropiata asa cum este unitatea dintre Dumnezeu si om intru Hristos. Nu este spatiu, nu este loc pentru pacat daca Hristos, Dumnezeu desavarsit si Om desavarsit, intra in sufletul meu si al tau – prin Sfantul Botez, prin Sfanta Impartasanie, prin Sfintele Taine. Atunci fuge tot ceea ce reprezinta pacat. De aceea taina intruparii Domnului Hristos este cea mai sfanta, cea mai mare, cea mai aducatoare de mantuire.

Fratii mei, incepand cu venirea Mantuitorului Hristos in aceasta lume, incepand cu Craciunul, totul se preschimba, se schimba toata istoria neamului omenesc. El, Minunatul Iisus, l-a detronat pe satana si L-a inscaunat pe Dumnezeu. Sfantul lui Dumnezeu Macarie cel Mare spune: Prin pacat diavolul a semanat pe prestolul mintii omenesti si imparateste in om, iar daca omul crede in Domnul Hristos, daca se boteaza, daca se impartaseste, daca traieste dupa Evanghelie, atunci Domnul inlatura de pe prestolul mintii pe acel diavol si imparateste El, se inscauneaza Dumnezeu, si atunci in sufletul tau si in viata ta stapaneste Dumnezeu, stapanesc gandurile sfinte, starea launtrica sfanta, starea launtrica dumnezeiasca, dorinta dumnezeiasca, lucrarea dumnezeiasca. Daca prin puterea Sa dumnezeiasca Domnul Hristos il alunga pe satana de pe prestolul mintii tale si al mintii mele si al neamului omenesc, El alunga in acelasi timp toate legiunile de diavoli, alunga toate pacatele din om, toata moartea si face salas sfintelor virtuti si se salasluieste sfanta putere dumnezeiasca si cereasca si atunci tu impreuna cu Apostolul Pavel zici:

Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste intru mine.

Ce s-a intamplat cu Saul, cu faimosul Sfant Apostol Pavel? Ştiti ca el a fost cel mai mare prigonitor al Domnului Hristos, al primilor crestini. Şi atunci cand mergea calare pe cal impreuna cu cetele de barbati pe drumul spre Damasc ca sa-i prigoneasca pe crestini, el dintr-odata a auzit un glas infricosator, s-a aratat o lumina infricosatoare si din ea ca si cum ar fi tunat, s-a auzit:

Saule, Saule, de ce Ma prigonesti?

Iar Saul iute a intrebat:

Cine esti Tu, Doamne?

– Eu sunt Iisus, pe Care tu Il prigonesti. Doamne, ce voiesti sa fac? (Faptele Apostolilor 9, 3-6)

Saul a orbit atunci, a fost trei zile orb, caci il conduceau fratii lui care se pornisera impreuna cu el sa-i prigoneasca pe crestini. Atunci a venit Sfantul Apostol Anania – i se aratase Domnul si-i descoperise -, a venit la Saul si l-a botezat, si Saul si-a recapatat vederea. Şi de atunci iata ca toate s-au schimbat. In loc sa ramana Saul, a devenit Sfantul Apostol Pavel. Pe el nu a putut sa-l amuteasca tot Imperiul Roman, toata imparatia romana a lui Nero, a vamesilor romani, toti soldatii romani, toti temnicerii nu au putut sa-l aduca pe Pavel la tacere pentru ca el sa nu mai propovaduiasca Evanghelia Domnului Hristos, sa nu-L mai propovaduiasca pe Acel Iisus, pe Iisus Mantuitorul, Imparatul, Dumnezeul Cerului si al pamantului.

Totul este spus prin numele Sau: Iisus Hristos – Mantuitorul. Cand pronunti acest nume, ce rostesti tu? Rostesti strigatul de lupta, strigatul razboiului crestinesc; te pornesti la lupta cu pacatul. Dumnezeu nu ingaduie moartea, Dumnezeu nu ingaduie lucrarea diavolului, inseamna ca tu esti in permanenta ostasul Sau impotriva pacatului, impotriva mortii, impotriva diavolului.

Sfintii Parinti din Vechiul Testament pe care ii praznuim astazi, toti Dreptii cei mari: Avraam, Moise, Isaia si nenumarati altii, toti au fost astfel de luptatori, luptatori pentru Hristos inca inainte de Hristos, luptatori pentru Evanghelia lui Hristos inainte ca Evanghelia sa se fi scris. A scris-o Domnul prin sfintele lor vieti si ei, multi dintre ei, au auzit ceea ce a scris despre ei Sfantul Apostol Pavel, ca prin credinta au biruit imparatii, au ajuns sa vada invierea mortilor, au fost neclintiti in lupte, au implinit dreptatea lui Dumnezeu in aceasta lume, L-au proslavit pe Dumnezeul cel Adevarat; pe ei, de care lumea nu era vrednica, lumea i-a prigonit, au ratacit in pustii goi, invesmantati in piei, lipsiti de hrana, dar dreptatea lui Dumnezeu s-a savarsit, diavolul a fost biruit, toate pacatele au fost biruite (Evrei 11, 32-39).

Iar noi,  crestinii vietuitori in aceasta lume, traind in Biserica lui Hristos pe care El a intemeiat-o facandu-se om, inca de aici de pe pamant devenim proprietari si stapanitori ai Imparatiei Cerurilor daca implinim poruncile lui Hristos. Daca implinesti porunca smereniei lasata de Mantuitorul, daca te smeresti cu mare credinta inaintea Sa, dobandesti toata fericirea; daca inlaturi mandria satanica si implinesti prima porunca a sfintei Sale intelepciuni:

Fericiti cei saraci cu duhul ca a lor este Imparatia Cerurilor (Matei 5, 3),

vei simti cu adevarat ca Imparatia Cerurilor este a ta. Vei simti ca Dumnezeu Imparatul este in sufletul tau, iar nu pacatul, nu diavolul, nu moartea. Şi tu inca de pe acum, inca de aici, ca traitor pe pamant, dobandesti isihia: imparatul este intru tine si imparateste in sufletul tau prin Adevarul vesnic, prin Dreptatea vesnica, prin Viata vesnica. Sfanta Impartasanie, iata hrana sfanta, iata bunatatile ceresti sfinte, iata sfintenia fara de moarte, iata sfanta Vesnicie, iata sfanta Viata vesnica! Toate acestea si inca mai mult decat acestea este Domnul Hristos Cel Inviat pe Care Il primim in Sfanta Impartasanie.

Avem chiar mai mult decat este de trebuinta. Insa ce ne daruieste Domnul si de ce avem noi nevoie? Credinta, credinta neclintita. Hotararea statornica: vreau sa traiesc cu credinta in Domnul Hristos si sa implinesc poruncile Sfintei Sale Evanghelii. Cu toate acestea multi in jurul meu nu voiesc, cu toate acestea deseori slabiciunea mea este neputincioasa, neputinta mea nu poate. Caci omul nu se izbaveste de moarte, nu se izbaveste de pacat fara Mantuitorul, fara Domnul Hristos. In Mantuitorul este izbavirea, asa cum este in lumina luminarea. Pentru aceasta impreuna cu Sfintii Parinti ai Vechiului Testament sa ne inchinam Domnului Hristos, minunatului nostru Izbavitor din legaturile pacatului, ale mortii si ale diavolului si Singurului Adevaratului iubitor de oameni, Care, iata, ne-a adus si ne-a daruit noua, unor oameni nevrednici, Imparatia Cerurilor. Amin.

Cu noi este Dumnezeu

Predica a treia in Duminica Sfintilor Parinti

(Ajunul Craciunului, 1973)

Nu este nimic mai important decat Craciunul! De ce? Pentru ca Dumnezeu a coborat in aceasta lume. Şi pana atunci unde a fost El? Noi, prin pacatele noastre, L-am alungat de pe pamant; nu avem nevoie de Dumnezeu. Aceasta reiese din fiece pacat, fie ca vrei, fie ca nu vrei, caci prin fiece pacat al nostru Il gonim pe Dumnezeu de pe pamant. Mai intai Il alungam din sufletele noastre, apoi din telul istoriei neamului omenesc. Şi aceasta se refera la tine, se refera la noi toti. Daca traim in pacate nepocaite, noi izgonim din sufletele noastre, din inimile noastre, din constiintele noastre tot ceea ce este dumnezeiesc.

Ati auzit astazi Sfanta Evanghelie. Domnul este numit aici Emanuel, ceea ce inseamna Cu noi este Dumnezeu (Matei 1, 23). Pana atunci, cine a fost impreuna cu noi? Diavolul! Diavolul – prin pacat, prin fiecare pacat, si al meu, si al tau, si prin pacatele fiecaruia din neamul omenesc. Niciodata nu trebuie sa ne inselam: noi insine fie Il alungam pe Dumnezeu dintru noi, fie Il facem sa intre in noi insine.

De aceea Domnul s-a facut om, de aceea la Craciun El a intrat in aceasta lume si S-a aratat ca om (1 Timotei 3, 16), ca sa ne arate ceea ce trebuie sa fie omul in aceasta lume si cum trebuie sa fie el. Domnul nu S-a facut om in zadar. Nu S-a facut pasare, nu S-a facut floare, ci S-a facut om – om care era cu totul in pacate, cu totul imputit cu totul in puterea demonilor. De aceea S-a facut om, ca sa-l izbaveasca pe om de aceasta. Numele Lui, Iisus, inseamna Izbavitor (Matei 1, 21). Izbavitor de ce? De pacate, de pacatele omenesti, caci prin pacate a intrat in aceasta lume si moartea, si a intrat fiece diavol. De aceea fara Domnul Hristos, fara Craciunul Sau, cu adevarat neamul omenesc poate spune totdeauna pentru sine: cu noi nu este Dumnezeu, ci diavolul. Cu noi este Dumnezeu – acesta este temeiul ceresc, acesta temeiul credintei noastre, temeiul Evangheliei. Cu noi este Dumnezeu in aceasta lume.

Iar pana acum L-am avut ca si cum nu ar fi fost deloc. Nu a fost in sensul deplin al cuvantului. Prin ce sa dovedim noi, crestinii, ca intr-adevar cu noi este Dumnezeu? Iata, Domnul a lasat Biserica in aceasta lume. Ce este Biserica? Sfantul Apostol Pavel spune ca Biserica este Trupul Sau cel duhovnicesc; El este Capul acestui Trup, iar noi madularele Trupului Sau (Efeseni 1, 22; Efeseni 4,15-16), intelegandu-se astfel unirea organica cu Domnul Hristos. Şi astfel fiecare crestin, care implineste sfintele porunci evanghelice, totdeauna poate spune „cu mine este Dumnezeu”. Dar daca crestinul se imbraca in pacate, daca nu se va lupta cu ele, daca nu le va alunga dintru sine, atunci este intr-o alta continua imbratisare – cu cine? Cu diavolul.

Anevoie le-a venit oamenilor sa creada ca Dumnezeu S-a facut om, iata, pentru mantuirea noastra. Dumnezeu cu adevarat S-a facut om si, ceea ce este cel mai important, ne-a daruit toate mijloacele pentru ca fiecare dintre noi daca voieste sa se poata uni cu El, cu minunatul Domn Hristos, Care dupa a Sa smerenie, dupa a Sa bunatate, iata, S-a facut asemenea omului lepros, muritor, cu totul invaluit in pacate omenesti. El a luat pacatele noastre asupra Sa […] ca sa ne izbaveasca de ele. De aceea S-a facut om! De aceea a dobandit numele de Iisus Mantuitorul!

In Biserica lui Hristos noi avem toate mijloacele necesare pentru unirea noastra duhovniceasca cu Domnul Hristos. Acestea sunt Sfintele Taine si sfintele virtuti. Sfantul Botez – atunci cand ne botezam ne imbracam in Domnul Hristos […] si izgonim tot ceea ce este satanic si demonic, ne lepadam de acela si ne predam Domnului Hristos.

Dar atunci care este semnificatia Sfintei Impartasanii? Aceasta este unirea deplina a ta cu El, unirea deplina a omului cu Domnul Hristos. Şi credinta, si dragostea, si rugaciunea si postul? Toate acestea sunt virtuti cu ajutorul carora ne unim cu Domnul Hristos.

Apostolul Pavel ii sfatuieste pe crestini, le spune si ii roaga:

Hristos sa Se salasluiasca, prin credinta, in inimile voastre (Efeseni 3, 17).

Noi nu putem sa intelegem tot ceea ce Domnul a facut si ceea ce este; de fapt, Dumnezeu este mai cuprinzator, mai mare, mai profund decat poate cuprinde orice minte omeneasca, orice cuget omenesc. De aceea Domnul, ca o cale sigura catre El, a daruit credinta, credinta in El. Iar pentru a avea credinta nu este nevoie de scoala multa, nici de comert, nici de bogatie, de nimic. Numai de buna-vointa. Numai de buna-vointa de a crede in Mantuitorul lumii, in Domnul Hristos. Iar apoi fiecare virtute, si dragostea, si rugaciunea, si postul, toate acestea il fac sa Se salasluiasca intru noi, aduc puterea Sa dumnezeiasca, aduc cuvintele Sale de viata facatoare si noi cu adevarat simtim ca este cu noi Dumnezeu si nu ne temem de niciun diavol, nu ne temem de niciun pacat.

Domnul a venit in aceasta lume, ne-a daruit puterea si taria ca sa biruim cu adevarat orice pacat si nu numai pacatul, ci orice moarte, orice diavol – ne-a daruit Viata vesnica. A venit in aceasta lume, a luat asupra Sa trup omenesc, a trecut prin moarte si a inviat cu trupul din morti, S-a suit la Ceruri si ne-a aratat ce va fi cu trupul tau si cu al meu. Nimic mai putin decat aceasta! Şi trupul meu, si al tau trebuie sa intre in moarte. Dar, ca crestini, noi vom invia dupa credinta noastra in Domnul Hristos. In ziua infricosatoarei Judecati Domnul ne va invia din morti si ne va darui Viata vesnica!

Cine crede in Mine are Viata vesnica (In. 3,16),

a spus Mantuitorul. Inca de aici de pe pamant are Viata vesnica. Aceasta inseamna: Domnul este mai puternic decat orice moarte, decat orice diavol, decat orice pacat, mai puternic decat tine si decat mine. Şi atunci cand suntem impreuna cu El, cu adevarat noi suntem biruitori.

Fie ca Sfintii Parinti si Stramosi ai Vechiului Legamant si Sfanta Cuvioasa Mucenita Evghenia pe care astazi o praznuim [24 decembrie, n.n.], care a patimit cu bucurie pentru Hristos si a fost un model de sfintenie, fie ca fii toti sa ne ajute noua tuturor, iar noi sa ne nevoim pentru a lucra tot binele evanghelic, sa ne nevoim in lucrarea oricarei virtuti evanghelice si astfel sa castigam Imparatia Cerurilor in care, da, Doamne, ca impreuna cu Sfintii praznuiti astazi si cu toti Sfintii, sa-L slavim pe Minunatul si Singurul Domn Hristos, a Caruia este slava si cinstea, acum si in vecii vecilor. Amin.

(din: Cuviosul Iustin de la Celie, Cuvinte despre vesnicie – predici alese, Editura Egumenita, 2013)

Pentru aceeasi Duminica va mai recomandam:

Legaturi: