CORECTITUDINEA POLITICA este COMUNISMUL SECOLULUI 21 (interviu VIDEO cu Srdja Trifkovici). Care este diferenta dintre TOTALITARISMUL STALINIST si TOTALITARISMUL “SOFT” occidental?
Corectitudinea politica este COMUNISMUL…
“Este ca si in cazul termenului «fascist», o strategie numita «reductio ad Hitlerum», cand aplici tuturor un stigmat, cand cei care au pareri diferite devin «fascisti», in vreme ce iti aliniezi propriile viziuni corecte politic la un mod de intelegere admis ca valid, care devine singurul discurs acceptat. Aceasta este, in fond, o trasatura a totalitarismului.” – Srdja Trifkovici (publicist si editor al revistei paleoconservatoare Chronicles)
*
In acest interviu, Dr. Srdja Trifkovici, proeminent jurnalist si analist politic american de origine sarba, face o paralela intre totalitarismul comunist in care a trait in adolescenta si totalitarismul „bland” politic corect al societatii occientale de astazi, facand observatii foarte pertinente. El declara ca “in mod amuzant, as spune ca ma simt mai putin liber astazi la varsta de 50 de ani, in SUA, decat cum ma simteam in adolescenta in Iugoslavia lui Tito.”
Potrivit lui Trifkovici, Iugoslavia lui Tito nu a fost atat de violent totalitara cum a fost blocul sovietic. Trifkovici arata ca, dupa etapa de teroare a revolutiei bolsevice, in special dupa moartea lui Stalin, s-a instalat un sistem in care era posibil sa fii liber in cercul de prieteni si in familie, fara a subscrie la normele ideologice oficiale, iar, in conditii de presiune din partea puterii, oamenii puteau ramane ei insisi in ascuns, se puteau simti launtric liberi, alaturi de alti prieteni in care aveau incredere.
Mai mult, intr-un grup de oameni provenind din acelasi mediu social si cultural, se puteau purta conversatii profunde despre politica, economie, cultura sau religie fara ca persoana care le initia sa fie considerata o excentrica sau o ciudata si fara necesitatea de a te ascunde “sub paravanul «gandirii corecte» impuse”. Astazi, in lumea occidentala postmoderna, “este foarte greu – indiferent de locul unde traiesti sau de cercul social la care te raportezi, sa porti o discutie serioasa despre rasa, imigratie, politica educationala sau cea culturala, fara a intalni priviri ciudate si chiar reactii de uimire si stanjeneala din partea prietenilor si a vecinilor.”
In comunism, raul si minciuna institutionalizate erau evidente, omul se putea disocia de lumea oficiala, traind, in lumea sa interioara si in sfera privata, dupa alte norme decat cele institutionalizate si isi putea pastra integritatea. Multi au rezistat si in infernul din inchisori, sunt oameni de inalta tinuta duhovniceasca si morala care au rezistat reeducarii (care urmarea sa modifice, prin tortura, lumea launtrica a omului) tocmai datorita puterii lor launtrice, bogatiei si curatiei lor sufletesti, putere care izvora din credinta in Dumnezeu, din inradacinarea ferma in adevar, din atasamentul fata de traditie si neam. Or, astazi, raul nu se mai distinge clar, totalitarismul “bland” este o rafinare a metodelor de reeducare, prin care sufletul omului, eul sau launtric este inrobit raului, astfel incat sa nu mai fie nevoie de presiuni exterioare; raul, deghizat sub aparenta binelui, este acceptat de bunavoie si interiorizat, simtul discernamantului este atrofiat, neutralizat.
O lume tulbure, invalmasita, populata de oameni lipsiti de identitate si unicitate, uniformizati, remodelati astfel, din interior, prin ingineriile sociale impuse de ideologia corectitudinii politice, inlocuieste treptat o societate care functiona dupa reperele traditionale ale binelui si raului, ale adevarului (au mai ramas insa ramasite din aceasta societate mai ales la sate). Aceste repere, care dadeau lumii coerenta, fundament si stabilitate, sunt spulberate, iar oamenii care alcatuiesc o astfel de lume nu mai pot fi liberi sufleteste, nici nu mai pot gandi liber, in afara discursului acceptat.
Astfel, intelegem de ce Srdja Trifkovici afirma ca
“Este un fenomen constatat si de multi alti ganditori din Europa de Est faptul ca, in mod curios, ei se simteau mai liberi intr-o vreme cand erau arestati de catre politia secreta, cand erau supusi la tot felul de neplaceri de catre stat, deoarece, cel putin, ca indivizi integri, puteau fi credinciosi principiilor lor, iar societatea ii recunostea ca atare.
In America de astazi, daca iesi din limitele discursului acceptat si daca esti catalogat drept o persoana controversata, ca sa nu spun un extremist, acesti termeni te plaseaza automat in sfera celor indezirabili.”
In comunism, in ultimele doua decade inainte de Gorbaciov, daca deviai de la discursul acceptat, “exista o posibilitate redusa sa sfarsesti in Gulag, dar era foarte probabil sa iti pierzi pozitia universitara sau sa fii fortat sa iti cauti de munca intr-un domeniu in afara ariei tale principale de pregatire. Ceva foarte similar se petrece in lumea occidentala, in special in sfera academica, in media si, desigur, in cea guvernamentala.”
Marxismul cultural a patruns in Europa de Est, insa, deocamdata, nu la un nivel atat de adanc ca in cazul Occidentului. Aici, aceste tendinte ideologice au fost adoptate de elite (cele care “impun deciziile în sfera academică, în mass-media, în politica guvernamentală”), nu si de majoritatea oamenilor. Acest proces insa, impus de sus, trebuie sa patrunda pana in cele mai adanci fibre ale societatii si sa o redefineasca. Trifkovici arata ca
“In ultimele doua decenii de la prabusirea comunismului, am fost martori la un atac serios din partea «Postmoderniei» occidentale asupra tesutului sanatos al societatilor care au supravietuit experimentului comunist”.
Acest fenomen este evident, in special, in cazul reformelor din educatie dictate de Occident: implementarea sistemului Bologna in universitati, deconstruirea modelului educatiei clasice, care s-a mentinut destul de bine in comunism (Trifkovici observa ca tinerii care studiaza in universitati in Europa de Est si Centrala beneficiaza de o educatie de o calitate mult mai inalta decat in cazul tinerilor din Occident, care studiaza in universitatile americane, in afara celor de elita; de asemenea, se constata ca est-europenii din intreaga lume sunt mult mai capabili de a se realiza in viata, fapt care se datoreaza modelelor clasice de educatie care, in aceasta parte a lumii, nu au fost total alterate), impunerea unor reforme, promovate in special de „Fundatia pentru o Societate Deschisa” a lui George Soros, care sa conduca la debarasarea de tot ceea ce tine de structura patriarhala, ierarhica a educatiei, care punea accent pe educatia de elita. Trifkovici conchide ca “Procesul de tampire a Europei de Est e in plina desfasurare.”
Un alt element important care este grav atacat, tocmai pentru ca are un rol fundamental in mentinerea tesutului sanatos al societatii – fiind, in fond, “caramida de baza a societatii” (cum o numea Chesterton) -, este familia.
“In ultimii 20 de ani – subliniaza Trifkovici -, aceste experimente culturale marxiste, bazate pe mantra «rasa, sex si etnicitate», au fost promovate in intreaga Europa de Est sub forma campaniilor «antirasism».
Cei care au fost desemnati ca fiind «grupul oprimat» au fost tiganii, sau «romii». Si fiindca aceasta mantra trebuia repetata ad nauseam in toate societatile, tiganii au devenit desemnatii «negri», «victime» a secole de discriminare si lipsa de privilegii.”
Sexualitatea a fost, de asemenea, “o tema explorata intens in contextul pretinsei societati patriarhale rigide care a oprimat femeile”. Fundatia pentru o Societate Deschisa a lui George Soros a avut un rol important in descoperirea „opresiunii homosexualilor” in Europa de Est, in 1990, iar impunerea propagandei homosexualitatii a condus la bizarerii precum „prima parada gay” din Belgrad, din octombrie 2010, eveniment aplaudat de Hillary Clinton doua zile mai tarziu, la sosirea ei in Belgrad intr-o vizita de stat.
„Astfel, in mod absolut ridicol, aceste obsesii specifice marxismului cultural bazate pe rasa, «gen» si sexualitate sunt, de fapt, prezentate de clasa politica occidentala drept calea de urmat, biletul catre modernitate, catre integrarea in Uniunea Europeana, in Postmodernia occidentala. Iar aceste tendinte incep sa fie adoptate de elitele din Europa de Est.”
Pentru a inchide gura celor incomozi, gardienii corectitudinii politice vor apela la termeni ideologici, lipsiti de sens, aplicandu-le etichete precum “rasist”, “fascist” etc. pentru a infiera oponentii, fara a intra insa intr-o dezbatere serioasa.
“Daca, de exemplu, un prezentator de la postul Fox doar repeta un fapt bine cunoscut, si anume ca 70% dintre americani nu vor construirea unei moschei la Punctul Zero, niste femei indignate, care iau parte la acel interviu, vor parasi studioul si il vor acuza de rasism, ca si cum a spune un adevar care este evident, dar incomod din punct de vedere ideologic, este un fapt prin el insusi rasist. Cu alte cuvinte, «rasism» nu este doar un termen folosit abuziv pentru a discredita, dar si un termen lipsit de suport intelectual.
Este ca si in cazul termenului «fascist», o strategie numita «reductio ad Hitlerum», cand aplici tuturor un stigmat, cand cei care au pareri diferite devin «fascisti», in vreme ce iti aliniezi propriile viziuni corecte politic la un mod de intelegere admis ca valid, care devine singurul discurs acceptat. Aceasta este, in fond, o trasatura a totalitarismului”.
Traducere si rezumat de Irina Bazon
Preluarea materialului scris se poate face NUMAI CU ACORDUL EXPLICIT al razbointrucuvant.ro
- Un text de acuta actualitate: Toleranta şi “corectitudinea politica”: NOUA MILITIE A GANDIRII (“SPIRITUALA”) SI NOUA REEDUCARE TOTALITARA ANTICRESTINA Directivele staliniste se aplica la litera astazi. Se intorc anii `50?
- Nediscriminarea corectitudinii politice si toleranta crestina
- Neurochirurgul american BEN CARSON despre CORECTITUDINEA POLITICA: un oribil “cod al tacerii”, iar MEDIA ii ridiculizeaza si marginalizeaza pe cei care folosesc anumite cuvinte (VIDEO)
- SUNTEM CEI DIN URMA: 666 din 1984? POLITIA GANDIRII sau natura ANTIHRISTICA a totalitarismului CORECTITUDINII POLITICE
- ORI LA BAAL, cu religia corectitudinii politice, ORI LA… DUMNEZEU
- “HOMOFOBIA” – indicata ca factor al “lipsei de coeziune” si al “EXTREMISMULUI”. Analiza a doua “STUDII” mistificatoare produse de ideologii CORECTITUDINII POLITICE. Stigmatizarea discursului ORTODOX SI ANTI-GLOBALIST
- CRESTINISMUL “SOFT, ANTISTRES”, RELATIVIZANT, AL CORECTITUDINII POLITICE versus OBLIGATIA MARTURISIRII. Cum arată “ighemonul” modern care ii execută pe crestini?
- Articolul saptamanii: Adevarul iubirii este iubirea adevarului sau CRESTINISMUL INTRE CORECTITUDINEA POLITICA SI RELIGIA MUCENICILOR
- CRESTINISMUL SUB ASALTUL TOTALITARISMULUI CORECTITUDINII POLITICE: “Ne indreptam spre o persecutie fara sange”, “Jurnalistii si formatorii de opinie sunt cei mai anticrestini”
- Puterea propagandei gay, corectarea realitatii si crima de a gandi normal/ CUI II PASA CU ADEVARAT DE HOMOSEXUALI?/ Noua revolutie totalitara
- Acad. Dinu C. Giurescu: SE FALIMENTEAZA TARA, SE DISTRUGE STATUL, SUNTEM TRANSFORMATI IN COLONIE (video). Gardienii corectitudinii politice reactioneaza, atacandu-l pe academician pentru ”NATIONALISMUL IZOLATIONIST”
- SUEDIA si aberatia corectitudinii politice: NEUTRALITATEA DE GEN, experimentata mai ales in GRADINITE
Istoria – ca si existenta umana – nu ofera niciodata un context ideal, circumstantele perfecte. Istoria – ca si existenta umana – are ca premisa adversitatea.
Un popor slab nu poate produce lideri autentici si reprezentativi. Un popor slab va fi intotdeauna ingenuncheat de vitregiile contextului si incapabil sa profite de oportunitatile lui. Un popor slab va constitui intotdeauna o masa de manevra pentru interese straine lui, o pedala pe care cei care stiu sa sesiseze oportunitatile si sa le valorifice vor sti sa apese ca sa obtina un efect oarecare. Un popor slab – ca si un om slab – va gasi intotdeauna vinovati in afara lui si isi va justifica neputinta prin lipsa de scrupule a adversarilor, sau se va impauna cu eroismul celor putini – sacrificati tot ca urmare a nevolniciei sale. Un popor slab se teme de libertate, pt ca libertatea inseamna optiuni, iar multitudinea optiunilor reclama puterea de a alege si de a decide: un popor slab nu isi doreste lideri, ci dictatori, pt ca prefera sa decida altii in locul lui si pt ca decizia si alegerea inseamna responsabilitate, iar asumarea raspnderii – inclusiv pentru propriile greseli – este apanajul celor puternici. Un popor slab va trai intotdeauna nostalgia trecutului, pt ca in fata unui prezent rusinos si a incapacitatii de a-ti trasa viitorul, trecutul pare mereu dezirabil.
Un popor este slab pentru ca este dezbinat. Un popor este slab atunci cand nu exista simtul colectivitatii. Un popor este slab pentru ca nu isi cultiva elitele, ci le dispretuieste sau, mai rau, le distruge. Un popor este slab pentru ca nu are idealuri inalte, ci doar interese marunte si imediate; pentru ca nu are viziunea ansamblului, ci doar privirea mioapa care nu trece de propriul gard; pentru ca nu il intereseaza nici aproapele – pe care sa il sustina si sa il ajute – nici autoritatea – careia sa i se opuna cand il oprima – nici stramosii – a caror memorie sa o conserve si sa o transmita – si nici urmasii – pentru al caror viitor mai bun si mai drept sa se lupte cu tot curajul.
Care este soarta unui popor slab? Dumnezeu cu mila…
doroteea: f frumos comentariul tău. Respect! Şi f f actual.
@doroteea, un popor “slab” care a dat sfinti, mari duhovnici si parinti duhovnicesti. Un popor slab care a construit mii de biserici si sute de schituri si de manastiri. Iar lista cred ca ar putea continua.
Doroteea, nu stiu cat de slab este acest popor despre care vorbesti, dar binecuvantat este cu siguranta.
@doroteea: Bravo!
@ioan: Exact cum spunea antevorbitoarea: ne mandrim cu sacrificiul celor putini. Ea nu vorbea de exceptii ci de regula. Sfintii nu sunt ai poporului ci ai lui Dumnezeu. Noi astialalti gasim scuze si cautam izbavirea in sacrificiul altora si in construirea de temple. Mai rusinos decat sa fii un popor slab e sa fii atat de slab incat sa nici nu recunosti.
@doroteea, shaba, ioan:
Bun, interesanta discutie, dar… care-i legatura, totusi, cu subiectul?
@admin,
o legatura ar fi aceea ca daca in comentariul doroteei,inlocuim “poporul” cu conducatorii,totul ar fi perfect.Conducatorii acestia au alte origini, si ne conduc[nu numai pe noi]cu forta,se inpun prin viclenie si minciuna.
Ei da,provin dintr-un popor slab,chiar daca conduc LUMEA .
Un popor cu adevarat puternic,este capabil sa creeze Sfinti.
@admin, stiu ca sunt offtopic, imi cer scuze pentru asta si promit sa fie ultimul comentariu legat de acest subiect.
Altfel, eu unul, nu am incercat decat sa schimb putin tonalitatea pesimista a comentariului Doroteei.
“12. Bucurati-va in nadejde; in suferinta fiti rabdatori; la rugaciune staruiti.” Romani 12
Doamne, ajuta!
Toate aceste sisteme totalitare, aceste elite si acesti conducatori sunt ingaduiti de Dumnezeu pentru pacatele noastre, ale fiecaruia in parte.
In loc sa dam vina pe “popor”, mai bine am da vin pe noi insine. Nu “poporul” este slab, ci eu insumi sunt slab in cele ale credintei. Tocmai din cauza acestei credinte false, caldicica, ingaduie Dumnezeu sa fiu batjocorit de diavol, si in loc sa-mi vad pacatele mele, neputinta mea si mintea mea intunecata, sa dau vina pe altii.
E comod sa ne credem pe noi insine un fel de “sfinti” in devenire si sa aruncam vina a ceea ce noi consideram ca se intampla rau in viata noastra, pe seama celorlalti, a conducatorilor si pana la urma a “poporului”.
Poporul acesta a fost candva tare in ale credintei. Si a dat Sfinti. Si inca mai da Sfinti si in vremurile acestea.
Chiar daca acum este un popor slab in cele lumesti, in cele ale credintei mai are inca oameni tari. Dar oile doar Dumnezeu le stie.
Noi ceilalti, caprele, ar fi bine sa ne vedem slabiciunea noastra si sa mai incetam sa dam vina pe “altii”, pe “gramada”, pe “popor”.
Esenta ortodoxiei este sa-ti vezi propriile tale pacate si nu pe ale altora.
Tot ce este ingaduit de Dumnezeu este spre intarirea duhovniceasca a omului si pana la urma, chiar si pentru separarea oilor de capre.
Fara aceste sisteme de opresiune, de mutilare si de defaimare a omului lumesc, multi dintre noi nu si-ar mai veni niciodata in fire si ar merge tot inapoi, pe calea lui Adam, pe calea pierzarii.
Si sa nu uitam ca aceste sisteme, conducatori si elite, nu sunt altceva decat rodul vietuirii noastre. Daca traim in pacate, mai ales in pacatul judecarii si defaimarii aproapelui (“poporul”), suntem ai lui satana. Si daca suntem ai lui satana, aceastea sunt sistemele prin care conduce el in aceasta lume.
@ioan:
Da, partial suntem de acord si cu precizarea ta, partial si cu cea a doroteei. 🙂 Observatia era ca totusi, aici, se discuta despre mecanismele unui sistem de monopolizare a discursului acceptat si de marginalizare a celor care deviaza. Asta inseamna victimizare? Parca n-ar avea legatura… zicem si noi.
Nu cred ca romanii sunt un popor slab… cum afirma cineva mai la inceput…Cred asemenea lui GEORGE BRATIANU,istoricul,ca poporul roman sunt UN MIRACOL SI O ENIGMA…Ca sa rezisti intre imperiile venite de pretutindeni..trebuie sa ai o anumita forta sprituala..Sunt destule exemple de popoare care au disparut sau care si-au cladit cu greu un loc pe pamant…
Am incercat sa ma gandesc de ce tocmai aceasta postare mi-a inspirat mesajul de mai sus. Am revazut interviul cu atentie si incerc acum sa ma explic. Urmeaza un punct personal de vedere (asta ca sa ma pun la adapost de ‘muscaturile crestinesti’ cu care mai sunt uneori gratulata:) ), din pacate nu prea sintetic, in pofida efortului:
– poate parea ciudat, dar remarca a fost starnita mai ales de discursul lui Trifkovici – cu care doar partial rezonez – nu de poporul roman. Abordarea lui mi s-a parut ‘slaba’, criticabila. De ce?
– nu aprob abordarea asta ‘binara’, constransa la dilema est vs. vest, comunism vs. capitalism. Personal, am resimtit un echivoc, o confuzie restanta in discursul lui Trifkovici. Cum vine aia ‘erai constrans in afara, dar in familie, in cercul de prieteni erai liber’?? Ce gen de libertate poate fi asta? Regretul regimului comunist – fie el ala lax, din Iugoslavia – mi se pare cumva o ipocrizie. Dupa cum mi se pare o ipocrizie sa spunem ‘iata ce ne-a adus occidentul’. ‘Occidentul’ a venit si cu bune si cu rele. Ca si intreaga istorie. Depinde de noi ce alegem, depinde de noi ce respingem, depinde de noi ce valorificam. Daca am fi avut o credinta puternica, selectia ar fi fost alta. Pana la urma, caderea comunismului a umplut bisericile. Sigur ca dupa cataclismul comunist nu aveai cum sa te astepti la o credinta autentica, nu am astfel de pretentii, dar macar sa definim corect lucrurile. ASTA de fapt e ceea ce cred ca are cea mai mare importanta, mai ales in ACEASTA lume, in care cuvantul este atat de mistificat, batjocorit, rastalmacit: A DEFINI CORECT, A PUNE DIAGNOSTICUL DUR, DAR EXACT. FMI, Banca Mondiala, multinationalele, ‘corectitudinea politica’, umanismul, transumanismul etc. vin la pachet cu libera exprimare, cu o teorie a drepturilor omului f bine pusa la punct (si cu drepturile astea ale omului lucrurile sunt rau intelese, o sa explic de ce; in esenta, ele au fost rastalmacite asa cum a fost rastalmacit si Cuvantul Domnului. ), cu un volum fantastic de informatie ultrapretioasa, cu un model de rigoare si coeziune sociala (vesticii au o adevarata arta a mobilizarii pt o cauza oarecare, din care nu ne-ar strica deloc sa ne inspiram)etc.. Adica ‘rele’ si ‘bune’. Relele (FMI, privatizare, emisiuni idioate etc.) ataca si ‘prind’ acolo unde se poate, adica acolo unde exista coruptie, unde constiinta colectiva si identitatea nationala sunt debile, unde credinta e mai mult procedurista (‘tipic-tipic…’) etc.. Iar aceste slabiciuni ar fi bine, simplu, umil, sa ni le asumam pt a putea vedea ce facem mai departe, nu pt a cadea prada unui complex de inferioritate/culpabilitate excesiv. Asta sunt, vad ce pot sa indrept, cer iertare de la Dumnezeu si, omeneste, indrept pe cale legislativa lucrurile atat cat se poate si…merg mai departe! Profitand de oportunitati. Nu pot sa cred ca ‘era mai bine inainte’! Mie nu mi-era mai bine. As fi trait in ignoranta – inclusiv cu privire la strategiile si intensitatea ‘raului’ – si obnubilatie. Libertatea este extrem de periculoasa, DAR ITI ARATA UNDE ESTI, CINE ITI SUNT ADVERSARII, CINE ITI SUNT ALIATII. E usor sa traiesti ‘curat’ intr-o lume fara provocari, sau in ignoranta pura. Acest gen de provocari mi se par mai subtile, dar si mai suportabile decat bata si pistolul. Inveti multe din ele.
– Nu inteleg de ce nevoia asta de a ne compara cu ‘vestul’?? Nu iesim bine din comparatia asta. Educatia in timpul comunismului a pus accent pe stiintele exacte la un nivel care depaseste cu mult utilul si care – in cel mai bun caz – nu face decat sa umple institutiile occidentale de oameni cu inalta pregatire tehnica. Stiintele sociale si juridice lasa mult de dorit. Eu am terminat dreptul si am avut prilejul sa studiez si dupa cursuri din vest. Regret sa spun asta, dar nivelul este mult mai ridicat. Cu exceptiile de rigoare, desigur, comparatia ne e extrem de defavorabila. Lucrurile astea sunt valabile si in psihologie si in sociologie. Ori stiintele umane sunt foarte importante, pt ca ELE asigura coeziunea sociala, mai exact ARTA DE A COEXISTA. Unde cu adevarat noi le dam clasa este, de departe…teologia, religia, Ortodoxia. ASTA e marele nostru atu, dar din pacate noi ne falim cu el ca si un apanaj exclusivist, iar divortul dintre ce spune Ortodoxia si ce facem noi, ca ortodocsi, din pacate ii sminteste pe vestici in loc sa le dea de gandit. Imi asum ce spun acum, dar cred ca menirea noastra ca popor este una legata de spiritualitate, de credinta. Din pacate, prin refuzul de a ne asuma trecutul si prezentul si de a trece de la impaunare la fapte, riscam sa o ratam.Sa nu ne fie!
– se ridica aceste probleme: 1) ‘elite vs. popor’. Sunt elitele noastre reprezentative?; 2) cum stabilesti ca anumite trasaturi – negative sau pozitive – definesc poporul, in intregul lui? si, in fine, 3) cum se pozitioneaza autorul unui comentariu negativ la adresa ‘poporului’ in raport cu acesta? Ce, el (autorul, in speta eu) nu face parte din popor? Suntem indreptatiti sa ne dam cu presupusul in loc sa ne uitam in oglinda la cosurile din varful propriilor nasuri?
Sugerez urmatoarele raspunsuri:
1) spre deosebire de Occdident, in general Orientul a fost obedient fata de elite. Drepturile omului – ca tot veni vorba de ele – s-au nascut ca replica la adresa unei puteri abuzive si a unei biserici abuzive. Democratiile actuale sunt, de asemenea, rodul unor reactii ‘revolutionare’. Ca aceste revolutii au fost, de la un punct, instigate si confiscate de ‘altcineva’ (masoneria, burghezia, whatever..) e adevarat. Dar acest adevar nu este exclusiv. De fapt, lucrurile au fost amestecate. Nu intru in detalii – desi stiu despre ce vorbesc, am o calificare in domeniul DO si am vazut si cum pu ‘ei’ problemele) – dar, in esenta, drepturile omului nu sunt rele in sine, ci rastalmacirea lor este cea care a fost rea (o paranteza: aici as intreba CARE E ORDINEA PE CARE NOI O PROPUNEM IN LOC? De criticat e usor, dar care e alternativa? Reamintesc ca avem un Dumnezeu grozav de liberal: ‘cine vrea sa-Mi urmeze…’!). Orientul nu are acest exercitiu de ‘rafuiala’ cu puterea. A dat – s-ar putea obiecta – ‘cezarului ce-i al cezarului’. Nu sunt sigura insa ca e chiar asa, pt ca daca in Occident Biserica Catolica s-a facut ea insasi ‘cezar’, popoarele rasaritene, in schimb, au inceput sa dea cezarului si ce-i al lui Dumnezeu. ELITELE NU ISI FAC DE CAP DE UNELE SINGURE, ELE ACTIONEAZA PRIN OAMENI, INTR-O REACTIE DE TIP PIRAMIDAL. LOR LE MERGE PT CA, LA UN MOMENT DAT, CHIAR SI CEL MAI MIC DINTRE NOI ACCEPTA COMPROMISUL. Nu poti sa treci o lege ‘rea’ numai pt ca te cheama Ponta, sa zicem, si esti un mincinos patentat (nu ne sinchiseam de acest detaliu acum 2 ani, apropo…). Este nevoie sa obtii niscai semnaturi. Semnaturile le dau niste directori care, la randul lor, au solicitat niste rapoarte cosmetizate de alti functionari, mai maruntei… si tot asa. O spun dintr-o vasta experienta: NICI LA NIVEL MIC, IN ROMANIA, FURTUL, MINCIUNA SI CORUPTIA NU SUNT ABSENTE, DIN CONTRA. Deci, da, din pacate, elitele ne cam reprezinta…
2) in ce priveste ‘atitudinile reprezentative’ pt un popor, personal iau in calul un criteriu rudimentar, stiu: cel statistic. Daca exista un altul, m-as bucura sa il aflu. Sunt oameni minunati pe care i-a dat acest popor, sunt sfinti, multi sfinti pe care i-a dat. Dar elitele s-au realizat, in marea lor majoritate, IN AFARA tarii (ceea ce NU E IN REGULA), iar Sfintii au fost, in marea majoritate, martiri (ceea ce iar nu e in regula: ‘aproapele’ ce pazea?). Si, chiar si asa, statisticile nu cred ca arata bine daca ar fi sa numaram cati au murit in inchisori, cati au turnat la securitate, cati s-au inscris in partid, cati au fost activisti etc.. Cred ca rezultatul numaratorii ar fi unul trist. Si – atentie! – vorbim de o perioada ANTERIOARA COMUNISMULUI. Dupa 60 de ani de ateism si dictatura… ce sa ne mai asteptam? Dar nu e vorba numai de asta, este vorba si de prezent. De ex., eu nu ma pot opri sa observ – desi as vrea – ca numai la cozile din Romania exista tendinta de a ti-o lua cineva inainte, peste rand – iar asta SPUNE CEVA, e un gest aparent nesemnificativ dar care denota o atitudine cu implicatii mult mai profunde. Sau ca atacurile la persoana sunt frecvente pe forumurile romanesti, in timp ce occidentalii se feresc de asa ceva – pt ei (am studiat cu ei) te discreditezi cand te iei de autorul unei afirmatii cu care nu esti de acord; sau ca exista o mult mai mare toleranta fata de copii in Occident, un mai mare respect fata de batrani etc..
3) sunt indreptatita sa comentez? Pai depinde de intentie. Personal, comentez pentru ca simt nevoia de adevar si pt ca am aceasta impresie idioata bine insurubata in cap ca numai adevarul despre tine insuti – oricat de hidos ar fi – poate fi un inceput catre o cale mai buna, iar eu chiar imi doresc o cale mai buna. Ma simt mai buna decat poporul meu? Nu, deloc. Sunt unele trasaturi colective in care ma regasesc perfect, altele in care nu ma regasesc deloc, altele in care as vrea sa ma regasesc dar degeaba etc.. Sunt un om ca toti oamenii – tocmai de-aia simt nevoia sa denunt acolo unde mi se pare ca ceva poate fi indreptat: pt ca nu ma simt in stare sa rezist raului, oricare ar fi el, de una singura.
@doroteea:
Uneori lucrurile simple provoaca ganduri complexe. 🙂
Totusi cred ca impresiile tale sunt oarecum paralele cu intentia intervievatului, care activeaza acum in SUA si care a dat un interviu in limba engleza unui anumit public. Nu mi se pare revansard fata de cineva sau nostalgic fata de comunism, ci, din punct de vedere tehnic, el incearca sa arate ca diferentierea ideologica (tipica neoconservatorilor, spre deosebire de paleoconservatori) intre “comunism” – raul absolut, si “occident” – taramul libertatii, este un mit si ca realitatile sunt mult mai nuantate. Si adaug – aceasta supralicitare a comunismului este folosita, in mod cinic, si pentru a acoperi propriile rele ale “lagarului occidental”, ale capitalismului, sau, cum e in prezent, pentru a crea iluzia ca singura optiune este sistemul euroatlantic (i.e., LGBT rights+reformele FMI). Apoi, a incercat sa descrie cateva trasaturi specifice unui totalitarism brutal (totusi nu zice deloc ca nu era brutal) si unul “soft”, care exclude prin altfel de mecanisme. Este bine sa incercam sa plasam un text sau o viziune, cat de cat, in context, altfel fortam implicatiile si sensurile acestuia, ducandu-l in zone care sunt fara legatura cu intentiile autorului. Apoi, totusi, ideea de baza din comentariul tau chiar este una ce coincide cu a noastra: in primul rand suntem de vina noi, nu ceilalti. Totusi, aici era vorba de a descrie anumite mecanisme, de a sti ce ni se intampla la nivel de inginerii sociale… Si chiar ar fi obositor sa tot reluam, ca un fel de disclaimer, la absolut orice postare de acest gen, ca suntem crestini si, prin urmare, intelegem ca raul ce ni se intampla e din cauza noastra, in primul rand, si cu ingaduinta lui Dumnezeu. Mai ales pentru cititorii mai vechi si presupus atenti, aceste lucruri ar trebui sa faca parte din acel implicit ce face posibila comunicarea fara nevoia de a te “legitima” de fiecare data.
Ne cerem iertare daca am provocat vreo “muscatura”, nu intra deloc in intentile noastre. Credeam, totusi, ca a avea opinii diferite nu inseamna a musca din celalalt.
Nu ma refeream la voi, si oricum am supravietuit dupa cum vedeti, nu-i asa usor sa inchizi gura unei femei! 😛
Da, asa e, alt public, alte prejudecati, alta propaganda de confruntat, mi-am dat si eu seama. Am scris ce mi-a venit atunci in minte reflectand de pe alta pozitie. Nu e nevoie sa reluati ideea, stiu ca in fond suntem cu totii in ‘aceeasi curte’.
Apropo de popor si de evenimentele din Ucraina (de care mi-i grozav de frica), am primit pe mail de la o prietena o rugaciune pentru neam. Nu stiu unde a gasit-o si cine a facut-o, dar noi o facem in fiecare seara pe la 10-11. Dureaza mai putin de 5 minute:
‘Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele pline de evlavie, Ţie astfel ne rugăm: Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne. Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor.
Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei si egoismului.
Învaţă-ne, Doamne, să ne rabdam unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.
Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.
Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate. Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.
Că numai a ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.’
Rugaciunea se regaseste in carticica Acatistului Parintelui Ilie Lacatusu,si este o rugaciune cuprinsa in slujbele duminicale ale B.O.R,,Buna Vestire”.din Sydney.Si eu o citesc!!!
Autorul articolului are dreptate. Mie mi se par aceste timpuri mult mai periculoase pentru suflet decat cele din comunism, iar ceea ce traim astazi nu e capitalism, ci cum zicea autorul un totalitarism care niveleaza oamenii la nivel animalic. Asa zisul comunism din Est nu mai era comunism in ultimii 20 de ani ci mai mult nationalism socialist si din aceasta cauza trebuia si inlaturat. Noi, daco romanii am fost un popor mare, acum am ramas putini, cu un milion de romani ce mai gandesc romaneste nu se mai poate face mare lucru pe planul acesta material. Nu am auzit un alt popor din Est careia sa-i fi fost omorata o generatie de tineri asa cum s-a intamplat la noi incepand cu anul 1941, iar a ataca tot timpul poporul roman ca e slab etc. nu duce nici intr-un caz la ridicarea lui. Si unui copil daca ii spui tot timpul ca e prost, chiar va ajunge asa.
CA SA RASPUND LA INTREBAREA DOROTEEA’I LA ” Cum vine aia ‘erai constrans in afara, dar in familie, in cercul de prieteni erai liber’?? Ce gen de libertate poate fi asta?”.
DIFERENTA ESTE CA EU NU POT VORBI CU PROPRII MEI COPII DESPRE NICI UNUL DIN SUBIECTELE CUPRINSE IN “CORECTITUDINEA POLITICA”.
EU NU POT DISCUTA NICI MACAR DESPRE CARTI, FILME, ARTICOLE ETC. CARE AR SUGERA UN POSIBIL CONFLICT CU “CORECTITUDINEA POLITICA”.
LA ORICE ADUNARE DE FAMILIE, NICI ALEA PREA MULTE, CRACIUN, PASTE, TURKEY DAY, STAM LA MASA CU NASUL IN FARFURIE ASTEPTIND FELUL URMATOR, APOI CEI TINERI SE CUFUNDA CU CAPUL IN “SMART PHONE” SI RESTUL E TACERE.
ASTA ESTE DIFERENTA!