NEBUNIA PROPAGANDEI SCHIMBĂRII GENULUI, catastrofa pretextelor și FORMELE DIABOLICE DE REFUZ AL LUI DUMNEZEU de către SOCIETATEA OCCIDENTALĂ (FOST) CREȘTINĂ. Predica părintelui Florin Stan la Pilda celor chemați la cină (AUDIO): “Ca să faci fericiţi o mână de oameni, nefericeşti alte zeci de milioane de oameni, cărora le impui să respecte anomalii, să spună minciunii adevăr”
De acelasi Parinte, va mai recomandam:
- Predică importantă a PR. FLORIN STAN (Târgu Lăpuș) despre “LUPTA DE GEN”, RĂZBOIUL SECOLULUI XXI și modelul de sacrificiu al SFINȚILOR ÎNCHISORILOR. Îmbogățirea în Dumnezeu și renunțarea la ”averile” noastre pentru Hristos. TÂLCUIREA APOCALIPSEI despre PRIGOANA DIN URMĂ A CREȘTINILOR: “Să nu ne culcăm pe o ureche că va fi mai uşor, ci să fim pregătiți pentru o luptă şi mai grea şi pentru MĂRTURISIRE, poate chiar cu preţul vieţii”
- Cuvânt despre CLERICII care provoacă SMINTEALĂ prin fariseism și păcate împotriva firii: “VAI CELUI PRIN CARE VINE SMINTEALA! Sminteala este mare atunci când unii dintre noi Îl vând pe Hristos şi se afundă în păcate de neimaginat” (AUDIO, TEXT)
PREOT FLORIN STAN/ Parohia Inaltarea Domnului, Tg. Lapus (Maramures):
Cuvânt la Pilda celor chemaţi la Cină. Despre pretexte şi despre secolul XXI. (17.12.2017)
Iubiţi fraţi,
Sfânta Scriptură spune foarte simplu şi foarte clar că păcătoşii nu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel detaliază ceea ce v-am spus eu acum şi zice în felul următor: Nu ştiţi oare că nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi, nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. (1 Cor 6, 9-10) Deci Sf. Ap. Pavel enunţă foarte clar şi foarte simplu că păcătoşii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Evanghelia de astăzi vorbeşte nu despre păcătoşi, ci vorbeşte despre oameni pe care nu-i cataloghează a fi nici păcătoşi, nici drepţi, vorbeşte despre nişte oameni care refuză Împărăţia lui Dumnezeu din motive “întemeiate”, pe care noi le numim pretexte. Şi astfel putem să ne dăm seama că există două feluri de oameni care pierd Împărăţia lui Dumnezeu: cei care, pentru păcatele lor, refuză Împărăţia lui Dumnezeu şi cei care, dintr-un motiv aparent, bun, nu-şi fac timp pentru a dobândi Împărăţia lui Dumnezeu, adică au pretexte. Pentru că asta înseamnă un pretext, un lucru bun pe care-l foloseşti pentru a justifica un lucru rău. Şi se întâmplă acest lucru şi nu e greu de multe ori să găsim explicaţii bune pentru relele pe care le facem şi să folosim pretexte.
Evanghelia de astăzi insistă pe acest lucru, pe faptul că există o categorie de oameni care refuză Împărăţia lui Dumnezeu având ca justificare lucruri bune, adică munca, familia, producţia, toate aparent lucruri bune, pentru că unul din Evanghelie spune că şi-a cumpărat pământ şi trebuie să se ducă să-l vadă, eventual să-l muncească – a avea pământ, a munci pământul este un lucru bun -, altul a zis că şi-a luat cinci perechi de boi şi trebuie să se ducă să-i încerce – aici e vorba de cei care au lucruri mobile şi bunurile mobile au valoarea lor şi sunt bune -, iar al treilea zice că s-a căsătorit, şi-a luat femeie şi nu poate să participe la cină – şi familia este un lucru bun, dar nici familia, nici munca, nici bunurile nu pot fi folosite ca pretext pentru a nu câştiga Împărăţia lui Dumnezeu. Fiindcă, până la urmă, toate au fost făcute de Dumnezeu, şi lumea aceasta cu toate bunurile ei, şi familia, şi obligaţia de a munci, toate acestea sunt bune dar pe niciunul dintre acestea nu le-a făcut Dumnezeu ca să fie o piedică pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu. E ca şi cum un copil ar avea de dat un examen şi ar zice: <Nu pot să mă duc la examen că trebuie să-mi fac temele.> Şi temele sunt bune, dar toate la timpul lor! Examenul la timpul lui, intrarea in Împărăţia lui Dumnezeu este examenul pe care trebuie să-l dăm noi, examenul vieţii noastre, dar nu putem să ne justificăm că noi nu suntem pregătiţi sau că noi nu dorim Împărăţia, nu dorim testul final, că avem de făcut alte lucruri, care şi ele sunt bune.
Această contradicţie şi această lume a pretextelor o trăim din plin în zilele noastre pentru că societatea în care trăim este o societate a pretextelor. Societatea de astăzi, pe de o parte, ne spune că ne respectă libertatea religioasă şi fiecare poate să creadă în ce doreşte, să creadă în Dumnezeu, să-şi practice credinţa, dacă doreşte, să fie un om bun, pe de altă parte aceeaşi societate refuză chemarea lui Dumnezeu şi spune: <da, Dumnezeu e bun, dar nu să fie prezentat în locurile publice, nu să fie prezent în spaţiile publice, la televiziuni, în pieţe, în magazine Dumnezeu nu-Şi are locul. Dumnezeu e bun doar pentru biserică şi pentru viaţa voastră privată>. Şi aceeaşi societate, mai mult, nu numai că refuză chemarea lui Dumnezeu şi-L refuză pe Dumnezeu şi prezenţa Lui în mijlocul ei, ci ne îndeamnă să ne înrobim bunurilor materiale mobile sau imobile, respectiv plăcerilor. Pentru că, vedeţi, cele trei cazuri de oameni care-L refuză pe Dumnezeu sunt cei care au bunuri imobile, adică terenurile, sunt unii care au bunuri mobile, reprezentate de cele cinci perechi de boi, în cazul nostru pot fi banii, pot fi bunurile pe care le putem muta dintr-un loc în altul, şi avem categoria a treia, plăcerea, pentru că, în cazul de faţă, de fapt, pretextul care stă în cazul de faţă nu este familia, ci dorinţa de a-ţi trăi plăcerea intr-un mod egoist.
Societatea de astăzi ne propune să ne înrobim plăcerilor, consumului și producției. Toate sunt bune în sine. Şi producția este bună, că trebuie oameni care să muncească şi să producă; şi consumul este bun, pentru că oamenii produc bunuri ca să le consume; şi plăcerile au sensul şi rostul lor. Dar, când sunt folosite ca pretext pentru a-L refuza pe Dumnezeu, înseamnă să foloseşti într-un scop rău un lucru bun. Şi se poate acest lucru! Să nu credeţi că nu se poate acest lucru! De multe ori un lucru bun în sine e folosit în sens rău. Şi lumea în care trăim este parcă specializată în a perverti, în a denatura lucruri bune. De multe ori, inclusiv ştiinţa este folosită într-un scop rău. De cele mai multe ori, dacă nu astăzi, într-un mod nemaiîntâlnit în toată istoria omenirii, ştiinţa, care în sine este un lucru bun, este instrumentalizată, ideologizată, în numele științei se fac foarte multe lucruri, foarte multe anomalii, foarte multe nebunii.
Gândiţi-vă că psihiatrii se folosesc de un manual, care este pentru ei biblia lor, Manualul de diagnostic al bolilor mintale (DSM), şi până acum acest manual a ajuns la ediţia a cincea. Asociaţia Americană de Psihiatrie din când în când îmbunătăţeşte acest manual, care conţine o prezentare a tuturor posibilelor boli psihice pe care le au oamenii. Şi a apărut ediţia a cincea în 2013 şi a fost tradusă şi în limba română. În primele patru ediţii, spre exemplu, era un capitol numit “Tulburări de sexualitate“, în care homosexualitatea, pedofilia şi toate anomaliile pe care le cunoaştem noi erau prezentate ca tulburări. Ei, acum, în ultima ediţie, nu mai există acest capitol, s-a scos de tot, există, însă, un alt capitol numit “Disforia de gen“. Ce înseamnă disforie? Disforie [de gen] înseamnă să nu te simţi bine, să te simţi tulburat, să te simţi stingherit de propriul tău gen. Deci logica este următoarea: se poate să te naşti bărbat, dar să nu te simţi bine în genul pe care-l ai şi atunci să ceri să fii femeie. Sau altceva, că acum se poate şi al treilea gen, şi al patrulea gen, şi cine ştie ce-or să mai inventeze oamenii. Şi atunci toate aceste tulburări nu mai există, de fapt, ele sunt opţiuni de acum încolo, şi gândiţi-vă că toţi psihiatrii din lumea aceasta învaţă de pe acest manual, de acum încolo lucrurile care ni se păreau anomalii şi absurdităţi devin opţiuni, devin lucruri fireşti, ba, în plus, putem să suferim de această disforie de gen şi să nu ne mai simţim bine în pielea noastră şi să dorim să fim altceva.
Ce este mai grav este ceea ce se recomandă în continuare! Dacă citiţi acest capitol veţi vedea că celor care suferă de astfel de tulburări li se recomandă, pentru început, tratament hormonal, iar, în cazul ultim, operaţii chirurgicale pentru schimbarea genului! Şi deja sunt ţări în lume în care lucrul acesta se practică nu doar în cazul adulţilor, ci şi în cazul copiilor! Părinţii din ce în ce mai puţin au dreptul să le spună copiilor ce sunt! Un profesor din Marea Britanie a fost concediat [suspendat, n.n.] pentru că i-a spus unei fetiţe că este fată, nu băiat. Şi pentru asta a fost [suspendat], pentru că a atentat la libertatea omului de a-şi alege genul!
Deci ce înseamnă să foloseşti un lucru bun într-un sens rău: libertatea într-un sens rău! Şi, în numele drepturilor omului, se justifică astăzi absolut orice, doar pentru a respecta acest principiu, această corectitudine politică; putem să justificăm orice, inclusiv aceste enormităţi despre care vă vorbesc.
Şi, v-am mai spus şi altădată, secolul 21 va fi unul mai crunt decât secolul 20. Secolul 20 a avut de suferit de pe urma a două mari ideologii: lupta de clasă promovată de comunism în care se spunea că nu trebuie să existe mai multe clase sociale, ci doar o singură clasă şi, pentru asta, burghezia şi cei bogaţi au fost decimaţi, monarhiile distruse, iar la extrema cealaltă a apărut nazismul, cu lupta de rasă, în care s-a spus că nu trebuie să existe mai multe rase, ci doar una singură, superioară, rasa albă în cazul de faţă. Ei, secolul 21 e secolul unei alte lupte, mai dramatice, care va face mai multe victime decât au făcut nazismul şi comunismul la un loc, care au făcut 140 de milioane de victime. Vor fi victimele directe, cei persecutaţi, care vor refuza să spună adevărului minciună şi minciunii adevăr şi, după aceea, vor fi milioanele de nefericiţi care vor fi victimele experimentelor genetice, hormonale, chirurgicale. Vor fi copii, zeci, sute de mii de copii care, de mici, pentru o nebunie, pentru un gând, se va ajunge să se facă experimente cu ei, să li se schimbe genul, să li se injecteze tot felul de hormoni, să li se facă tot felul de operaţii. Şi, la un moment dat, se va dovedi că va fi o catastrofă, zeci de milioane de oameni vor suferi de pe urma acestui lucru.
Pentru că asta înseamnă pretextul, asta este catastrofa şi drama pretextului, să foloseşti un lucru bun într-un sens rău, să refuzi Împărăţia lui Dumnezeu, să-L refuzi pe Dumnezeu în numele unor lucruri bune. Şi societatea de astăzi face aceste lucruri în numele binelui individual, în numele libertăţii individuale. Dar libertatea fără morală înseamnă iad. Există iad pentru că există libertate nelimitată. Dumnezeu ne-a creat, într-adevăr, ca fiinţe libere şi Dumnezeu ne respectă libertatea până la capăt.
Să ştiţi că Dumnezeu niciodată nu ne va lua libertatea; chiar şi după moarte. Şi Dumnezeu ne respectă libertatea în veşnicie. Şi de aceea există iad, pentru că oamenii, refuzându-L pe Dumnezeu, unii dintre oameni, vor ajunge să-şi trăiască drama aceasta a libertăţii prost folosite în veşnicie. Adică refuzându-L pe Dumnezeu. Şi acesta este iadul. Şi, dacă e să spunem că cineva respectă vreo libertate, să ştiţi că Acela e Dumnezeu. Nimeni nu respectă libertatea precum Dumnezeu. Cei care flutură acele libertăţi şi fac toate nebuniile în numele libertăţilor, nu respectă, de multe ori, libertatea, pentru că fac foarte multe abuzuri în numele ştiinţei, în numele libertăţilor. Ca să-i faci fericiţi pe unii, o mână de oameni, îi nefericeşti pe alţii, milioane, zeci de milioane de oameni, cărora le impui să respecte anomalii, cărora le impui să spună minciunii adevăr.
Aici e catastrofa pretextului de care vorbeşte şi Evanghelia de astăzi. Şi noi citim Sfânta Scriptură, vedem că păcătoşii se întorc la Dumnezeu, cei care poate n-au auzit de Dumnezeu, cei care poate n-au fost preocupaţi de Dumnezeu, iar fariseii şi cărturarii care poate auzeau de Dumnezeu, știau de Dumnezeu, ştiau că trebuie să răspundă chemării lui Dumnezeu, Îl refuzau. Asta este societatea contemporană. Pentru că societatea occidentală, în care ne-am integrat şi noi şi de unde provin toate aceste anomalii, nu a fost o societate păgână, ci una creştină; tot Occidentul s-a dezvoltat pe fundamentele credinţei creştine. Şi această societate ştie că Dumnezeu aşteaptă ca noi să ne ducem spre El, ştie că Dumnezeu ne aşteaptă în Împărăţia Lui şi că vrea ca noi să facem din lumea aceasta o Împărăţie a lui Dumnezeu, dar şi-a găsit pretextele ca să-L refuze! Ba mai mult, şi-a găsit pretextele ca să înlocuiască creştinismul cu islamul, ceea ce se întâmplă într-un mod masiv în Occident, este o infuzie de islam controlat, intenţionat, totul din dorinţa de a distruge din temelii creştinismul şi de a-L refuza până la capăt pe Dumnezeu. Adică nu ne mulţumim că L-am refuzat pe Dumnezeu şi am distrus bisericile, acum vrem să distrugem orice urmă de creştinism. Aici este o lucrare diavolească, este diabolic până la capăt acest plan, şi în toată profunzimea lui.
Societatea apuseană nu a fost o societate păgână, pentru că, dacă ar fi venit lucrurile acestea din lumea asiatică, din lumea budistă, din Africa, din altă parte, din locuri unde nu s-a auzit de Hristos şi de Evanghelie, poate că am fi înţeles. Poate că ar fi fost o justificare. Dar toate nebuniile acestea vin din lumea creştină, din societăţi creştine. Adică oamenii aceştia au auzit de Dumnezeu, dar şi-au găsit pretextele ideale ca să-L refuze: munca, libertatea, plăcerea. Vedem, însă, tot în Sfânta Scriptură, că tânărul bogat şi-a pierdut mântuirea, că L-a refuzat pe Dumnezeu, în timp ce tâlharul de pe cruce, care n-a căutat Împărăţia, el căuta să fure, şi-a găsit moartea fizică, dar a găsit, în schimb, Împărăţia lui Dumnezeu. Aşa se întâmplă şi în zilele noastre: cei care rămân, după modelul tânărului bogat, oameni aparent preocupaţi de lucruri bune, pierd Împărăţia lui Dumnezeu şi chemarea lui Iisus Hristos – pentru că Iisus Hristos l-a chemat şi pe tânăr, aşa cum cheamă şi societatea contemporană, iar cei care nu păreau a fi preocupaţi de Împărăţia lui Dumnezeu si de virtuţi şi de morală, o află şi o găsesc şi se mântuiesc.
E interesant planul lui Dumnezeu pentru lumea aceasta şi e interesantă lumea aceasta. Şi vedeţi cum deştepţii lumii, puternicii lumii Îl pierd pe Dumnezeu, iar oamenii simpli, orbii, şchiopii, bolnavii, paralizaţii, aşa cum e considerată mulţimea mare de oameni de către elita lumii, Îl află pe Dumnezeu. Şi dintotdeauna s-a întâmplat aşa, şi în Evul Mediu şi înainte de Evul Mediu, elita lumii a fost oarbă până la capăt şi L-a refuzat pe Dumnezeu şi oamenii simpli au păstrat în sufletul lor credinţa şi s-au mântuit.
Sfânta Liturghie este cerul pe pământ, spunem noi, adică este locul în care trăim în mod anticipat şi pregustăm Împărăţia lui Dumnezeu. Pentru că, aşa cum stăm noi în Sfânta biserică, aşa cum petrecem în ea aşa vom petrece în veşnicie în compania lui Dumnezeu. Petrecem în veşnicie cu gândul la Dumnezeu, mulţumindu-I pentru toate cele primite, rugându-ne să ne dăruiască toate binefacerile Lui, stăm toţi înconjurând Sfântul Altar precum cetele îngereşti înconjoară Tronul lui Dumnezeu, şi Sfinţii şi Apostolii, Îi aducem cântări de laudă, iertăm ce avem unul împotriva aproapelui nostru, suntem mulţumitori pentru cele pe care le primim – aşa este şi în Împărăţia lui Dumnezeu. De aceea, cei care refuză Liturghia, refuză, de fapt, Împărăţia.
Nu se poate să te mântuieşti fără să fii parte sufletească şi trupească din Sfânta Liturghie. Dacă Sfânta Liturghie nu este centrul vieţii tale, nici Dumnezeu nu este centrul vieţii tale. Deci nu se poate mântuire fără Liturghie şi nici Hristos în centrul vieţii tale fără Liturghie. În Liturghie trăim în mod anticipat Împărăţia lui Dumnezeu. Şi cei care-şi găsesc pretexte pentru a nu veni la Sfânta Liturghie îşi găsesc deopotrivă pretexte pentru a nu participa la Liturghia de după Liturghie, adică pretexte de a nu trăi corect în societate de luni până sâmbătă şi, de asemenea, găsesc pretexte pentru a nu-L primi pe Hristos cu adevărat în viaţa lor. Şi dovadă suntem noi, cei care suntem prezenţi la Sfânta Liturghie, bolnavi, orbi, şchiopi, cu tot felul de necazuri, cu tot felul de greutăţi; v-aţi făcut timp să veniţi la biserică. Nu sunteţi mai sănătoşi decât cei care n-au venit, nu sunteţi mai sănătoşi decât cei care n-au venit, nu sunteţi mai bogaţi decât cei care n-au venit, dar v-aţi făcut timp ca să dăruiţi, v-aţi făcut timp ca să vă dăruiţi timpul, viaţa, o parte din bunurile pe care le veţi lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să vă răsplătească înmiit şi să vă dăruiască Împărăţia Sa. Iar cei care n-au făcut acest lucru, care au pretexte foarte solide, că sunt fie prea tineri, fie prea bolnavi, fie prea săraci, fie prea bogaţi, fie prea ocupaţi, aceia nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.
Să ne ajute bunul Dumnezeu veşnic să fim în Casa Lui şi să ne bucurăm de fericirea în Împărăţia lui Dumnezeu alături de Sfinţii Săi şi de îngerii Lui. Amin.
***
Nu am timp sa citesc tot materialul. Sper ca stiti ca aici in USA este de mai bine de un an o lege in care trebuie sa respectam alegerea facuta de fiecare legata de gender (cu ce sex se identifica). Esti ceea ce crezi tu, cu ceea ce te identifici. Asa incat sectiile de psihiatrie (care au adeseori astfel de pacienti) sunt obligate prin lege sa ii puna pe transgenderii barbai care devine femei la un loc cu femeile chiar daca tratamentul homonal abia a inceput si operatia nu a avut loc inca. Acesti pacienti sunt singuri in salon.