SIRIA, INTRE DEZINFORMAREA OCCIDENTALA SI REALITATILE LOCALE: marturia parintelui Patrick Henry Reardon (Biserica Antiohiana din SUA)

Cum vad ereziile milenariste conflictul ce precede venirea lui mesia (antihrist)

Delegatie in Siria

Pr. Patrick Henry Reardon

In perioada 13-18 septembrie am facut parte dintr-o delegati trimisa in Siria de Mitr. Philip pentru a investiga situatia politica interna in aceasta tara, in special in ceea ce priveste minoritatea crestina de acolo. Grupul nostru a fost compus din sase preoti ai Arhiepiscopiei Antiohiei, doi Protestanti si un expert in drept international, care a venit cu sotia pe post de secretar. A mai fost adaugat si John Maddex, ca reporter al Ancient Faith Radio, directorul executiv al acestui post de radio.

Descrierea de mai jos prezinta felul in care am vazut eu situatia, impreuna cu cateva relatari despre ce am aflat acolo. (…)

Cea mai mare parte a calatoriei a fost alocata problemelor secundare, anume vizitelor la lacasuri sacre sau de interes cultural. Am inceput la casa Sf. Anania, primul episcop al Damascului, care l-a botezat pe Saul din Tars. Am vazut si deschizatura din zidul cetatii prin care a fost lasat jos Pavel intr-un cos. Am umblat indelung pe “ulita dreapta” si imprejur, trecand prin zona crestina si cea evreiasca a orasului. (Mai sunt vreo 3000 de evrei in Siria, inca o minoritate care traieste in siguranta in aceasta tara). (…)

In afara de Damasc, grupul nostru a avut privilegiul de a se ruga la mormantul Sf. Tecla din satul Maalula si a vizita manastirea Saydnaya, unde ne-am inchinat la icoana Sf. Luca a Sf. Fecioare Maria si a Fiului ei.

Siguranta personala

Cand oamenii din parohia mea din Chicago au aflat ca Mitr. Philip avea sa ma trimita cu delegatia in Siria, toti au reactionat negativ. Pur si simplu, se temeau de siguranta calatoriei. Am incercat sa ii linistesc, ca mitropolitul nu si-ar trimite oamenii in zone primejdioase. Am mai mentionat ca si viitorii episcopi ai nostri vor merge in Siria putin mai incolo pentru a fi hirotoniti, ceea ce nu s-ar putea intampla daca ar exista dubii despre siguranta calatoriei.

Argumentele mele n-au rezolvat nimic. Oamenii m-au rugat, unii cu lacrimi, “Nu te duce, Pr. Patrick!”. Mi-am dat seama ca ei isi reprezentau situatia din punctul de vedere popularizat de CNN, FOX News si alte surse mass-media care, de luni de zile, promoveaza o isterie generala si iresponsabila despre Siria. Cat despre mine, n-am fost catusi de putin ingrijorat despre siguranta mea.

Totusi, ca sa fiu sincer, intr-un anume punct al calatoriei m-am simtit putintel in nesiguranta: grupul nostru a fost directionat intr-o camera mare plina cu oameni care inspirau teama, unde un grup de vreo 20 de militari ne-au luat in primire, toti inarmati cu pistoale si cativa cu arme de razboi. Trecand prin mijlocul lor, acest grup al securitatii ne-a privit foarte suspicios. Merita spus ca scena a avut loc in zona de imbarcare a unui aeroport, orasul fiind Chicago.

Din momentul in care am intrat in avion insa, pe tot parcursul calatoriei, in Iordan si in Siria, nu am vazut o singur pistol nicaieri, si am vazut doar doua pusti, una tinuta de paznicul din fata Ministerului Apararii din Damasc si cealalta de omul care ne-a deschis poarta la palatul presedintelui.

Pe tot parcursul sederii in Siria nu am vazut un singur politist inarmat, nici – cu exceptia paznicului de la Ministerul Apararii – un singur soldat. Am vazut un singur vehicul militar, langa Ministerul Apararii. Singurele arme vazute au fost bastoanele de 25cm cu care politia locala directiona traficul in Damasc. De fapt, singurele momente de teama pe care le-am simtit in Siria s-au datorat manifestarilor spontane si indraznete ale soferilor de taxi la volan.

In Siria ni s-a permis, ca grup sau individual, sa mergem unde am vrut si sa intrebam orice. A fost o singura restrictie: agentia de turism insarcinata sa ne indrume a pomenit doua orase unde, din motive de siguranta, nu si-ar fi putut asuma responsabilitatea pentru noi. Teama lor se datora de izbucniri de violenta datorate unor “bande inarmate si elemente criminale” active in acele orase, nu guvernului sirian.

Inainte de a calatori in Siria, am consultat pagina web a ministerului SUA, unde am fost avertizat de pericolele mari de acolo. In mod normal as lua in considerare aceste avertismente. De mai multi ani am facut o multime de calatorii in strainatate, incat am si eu experienta mea in ceea ce priveste siguranta personala. Cu mult in urma umblam pe strazile intunecate ale Atenei in timpul rascoalelor si insurectiilor din Grecia. In acelasi an, imediat dupa razboiul civil din Cipru, am umblat in lung si-n lat pe insula patrulata de politisti ai trupelor ONU. (…) In 1973 am fost in aeroportul din Atena, cand teroristii au navalit asupra ghiseului El-Al cu grenade si mitraliere. Cred ca pot sa recunosc pericolul cand e de fata.

Mai stiu si cum e sa te misti intr-un stat politienesc. Anul trecut, de exemplu, am stat o saptamana in Guatemala, unde erau arme din belsug aproape pe fiecare strada. In perioada aceea, statisticile crimei in Guatemala City erau ametitoare. … Cat despre mine, la cinci minute dupa ce am intrat in Guatemala, mi-am dat seama de primejdie.

Asadar, ca sa rezumam impressile mele despre siguranta personala din Siria, pe o scara de la 1 la 10, as da Siriei nota 9.7. Pe aceeasi scara, as acorda orasului Detroit nota 4, Filadelfiei 6, si lui Disney World 8.5. (…)

Salutandu-l pe presedinte

Cand Mitr. Philip a trimis delegatia noastra in Siria, ne-a cerut sa intrebam politicos despre situatia curenta din tara, in special cu privire la minoritatea crestina. Interviul nostru cu presedintele Assad a fost probabil punctul cel mai remarcabil al investigatiilor noastre. Am avut o intalnire cu presedintele de aproximativ 90 min, seara. (…)

Dupa introducerea mea, presedintele Assad ne-a invitat sa punem orice intrebare dorim, cu promisiunea de a fi cat se poate de deschis si sincer. Din partea noastra, delegatia a avut in vedere directiva Mitr. Philip. Desi nu ne-a dictat sau limitat subiectul intrebarilor, ne-a precizat foarte clar ce dorea: informatie despre situatia interna curenta din Siria, in special cu privire la crestinii din tara. Fara exceptie, grupul nostru a avut in vedere acest rezultat. In consecinta, nu am intrebat nimic despre politica externa a Siriei, sau despre rolul ei in geopolitica. Nu am mentionat relatia Siriei cu Iranul. Nu am scos nici un cuvant despre Hezbollah, Liban sau Israel. Aceste subiecte ar fi fost devieri, asa ca ne-am mentinut pe firul indicat de Mitr. Philip.

Intrand in cladire, a fost foarte instructiv de observat lipsa fortelor de securitate in jurul conducatorului unei natiuni. Nimeni din grupul nostru nu a fost cautat sau pipait, nici nu ni s-a cerut sa trecem printr-un detector de metal. Am fost pur si simplu escortati in palatul prezidential si intampinati in usa camerei de vizita de presedintele Assad in persoana.

Dr. Assad, vorbind o engleza de calitate, s-a dovedit foarte cordial si placut. Nu a fost nici cea mai mica indicatie a unui dictator maniac precum Castro, Noriega, Hussein sau Ghadafi. Acesta era un om cultivat, rafinat, modest si nobil. Intalnirea noastra, care a durat aprape 90 de minute, a fost neoficiala, sincera si fara graba.

Presedintele a spus ca economia – saracia de pretutindeni in special- este problema centrala a Siriei. A continuat apoi sa spuna totusi, ca demonstrantilor pasnici de la inceput li s-au infiltrat mai apoi extremisti de dreapta, incluzand Fratia Musulmana (Muslim Brotherhood), precum si un mic grup, foarte periculos, din Iraq. A marturisit ca nici el, nici guvernul sau nu au fost pregatiti pentru violenta care a izbucnit asa de brusc.

Ca raspuns la o intrebare specifica asupra subiectului, presedintele Assad a admis ca fortele armate au reactionat uneori peste masura la violenta, astfel incat unii demonstranti au fost ucisi iar altii torturati. Aceste evenimente, a insistat el, sunt impotriva politicii sale. Alte acte de tortura au fost, dupa presedinte, acte de razbunare emotionale initiate de personalul militar care si-a pierdut din camarazi in cursul demonstratiilor.

Presedintele a estimat ca demonstrantii reprezentau cam 150-200 de mii de persoane, dintr-o populatie de 23 de milioane. Problema mai mare a Siriei, crede el, vine din modul in care e prezentata Siria in media vestica. Acestora i s-a permis accesul liber in tara in decursul primelor luni ale revoltelor, dar in momentul in care prezentarea situatiei facuta de ei a devenit necinstita, distorsionata si neechilibrata, guvernul a hotarat sa-i trimita inapoi.

Presedintele crede ca populatia Siriei e pregatita pentru reforma si a mentionat intentia sa de a o face. Deja a inceput cu reforma educatiei si a alegerilor electorale si a inceput lupta impotriva coruptiei in politica. A precizat ca multe alte lucruri sunt planuite, dar ca e nevoie de timp.

Unul dintre noi, ajuns sa creada ca guvernul Siriei utilizeaza un numar mare de informatori secreti, l-a intrebat pe presedinte despre aceasta. El a raspuns “Daca chiar aveam un numar mare de informatori spionand populatia, nu inteleg cum as fi putut fi surprins de taria acestei revolte. Daca aveam un numar mare de informatori, nu am fi avut nevoie de o armata asa de mare.”

Ca raspuns la o intrebare directa din partea mea, presedintele Assad a insistat ca nici un aparat de zbor nu a fost utilizat impotriva demonstrantilor, o contrazicere clara a rapoartelor TV din SUA, si ca nici un foc nu a fost tras asupra maselor din tancurile utilizate de soldatii sirieni atacati drept scut de aparare. (Acest lucru a fost confirmat de Michel Kilo, un reprezentant al opozitiei, despre care voi scrie in curand)

Grupul nostru a fost interesat in particular despre viziunea presedintelui asupra minoritatii crestine din Siria, pe care el o crede necesara pentru a mentine statutul ‘secular’ al tarii. (Prin acest adjectiv, a explicat el, se referea la mediul politic in care nici o religie nu poate dicta, sau avea avantaj, asupra altei religii.) Crestinismul are o influenta calmanta/moderatoare asupra islamului in Siria, a spus el, si oamenii sunt liberi sa practice orice religie doresc. “Nu poate fi democratie in Siria“, a spus presedintele Assad, “fara crestini. O tara complet islamica nu ar avea echilibrul de influenta necesar pentru democratie.”

Grafic Stratfor

Alte marturii

Pe langa conversatia cu presedintele Assad, delegatia noastra s-a mai intalnit cu alti sirieni de seama:

Mai intai au fost doi episcopi care ne-au acordat mai bine de o ora la sediul Patriarhiei Antiohiei. Ambii erau mult de spus despre situatia din Siria. Marturisind ca au vizitat locurile despre care s-au raportat violente la scara larga, si-au exprimat protestul vehement impotriva imaginii Siriei in media vestica. Sustineau ca sunt in contact regulat cu oamenii lor din comunitatile afectate, si ca tulburarile locale sunt umflate total peste masura de catre televiziunile americana si europeana.

Acesti episcopi nu aveau decat vorbe bune de spus despre presedintele Bashar al Assad. Am observat acest mesaj ca fiind o tema comuna si consecventa din partea tuturor celor cu care am vorbit in calatoria noastra. Aceasta se aplica pana si figurilor opozitiei pe care le-am intalnit. Cel mai de seama dintre acestia a fost Michel Kilo, un reprezentant al Partidului Intelectualilor, care fost in permanenta un membru pasnic al opozitiei. Fost marxist, Kilo s-a prezentat ca pentru democratie, dar nu contra regimului in mod necesar. De fapt, a spus el, daca presedintele Assad reuseste sa introduca reformele, ca de exemplu alegeri libere si democratice, ar vota pentru el!

Kilo a admis ca problema demonstrantilor e mai delicata decat pare, si ne-a asigurat ca nu toti au aceeasi agenda. Credea ca scopul pasnic al demonstrantilor a fost deturnat de extremisti care, chiar intre ei insisi aveau scopuri diferite, sau poate niciunul. Kilo a chemat la o incheiere a violentei din ambele parti si la un progres mai rapid al reformelor atat de necesare, in special a celor cu privire la coruptia din guvern.

(…)

Ultima noastra intalnire, care a durat pana pe la trei dimineata in ultima zi a sederii, a fost cu liderul islamic al patriei, numit Marele Mufti, parintele spiritual a majoritatii Sunni de 70% a Siriei. (…) Marele Mufti era si el un sustinator al presedintelui Assad si a criticat ceea ce numea fabricatiile mediei vestice care se folosea de filmari neverificate de pe Youtube. El fusese in toate acele locuri exact in momentele in care se spune ca ar fi avut revoltele, si nu a vazut nimic care sa justifice exagerarile din presa vestica. Marele Mufti a speculat ca procentul celor care il sustin pe presedintele Assad in Siria ar fi 90%, de comparat cu 39% pentru presedintele Obama in SUA.

Concluzii si speculatii

Ca sa-mi rezum impressile despre situatia politica din Siria:

Mai intai, pot sa-mi fac aceste opinii numai in baza celor vazute in afara ‘locurilor fierbinti’. Am cerut in mod specific sa fiu dus intr-un astfel de loc, explicand ca, in calitate de locuitor obisnuit al Chicago, sunt cu totul lipsit de frica. Existand insa grija pentru siguranta personala, mi-au refuzat politicos cererea.

In al doilea rand, dat fiind ca Damascul e capitala si cea mai populata regiune din Siria, mi-as imagina ca am fi vazut macar o urma de revolutie daca exta una intr-adevar. Nu am observat nimic.

In al treilea rand, crestinii din Siria sunt in siguranta si fericiti. Pot sa-si practice religia in libertate, fara presiuni. Atat inainte cat si dupa calatorie, mai multi prieteni au sugerat ca suportul crestinilor pentru guvernul sirian e un exemplu al “Sindromului Stockholm”. Asta ar insemna, au speculat ei, ca crestinii din Siria se identifica cu asupritorii pana in punctul in care ii sustin. Vreau sa afirm hotarat ca acesta nu e cazul in Siria. Crestinii in tara aceea nu sunt o minoritate asuprita, asa cum sunt, de exemplu, in Egipt. In Siria, musulmanii nu au avantaj politic asupra crestinilor.

In al patrulea rand, prezentarea situatiei in media americana e orice numai “adevarata si echilibrata” nu. Cu intentia de a corecta aceasta problema, delegatia noastra a sugerat presedintelui Assad sa invite un anume reporter TV de incredere din SUA, sa vorbeasca cu el asa cum a vorbit cu noi. Recomandarea noastra a fost precisa, am numit un astfel de reporter, care e Ortodox. Presedintele a spus ca se va gandi serios la asta.

In al cincelea rand, mi se pare mie (si vorbesc numai in numele meu) ca stabilitatea guvernelor din Orientul Mijlociu, incluzandu-l pe cel sirian, depinde in mare masura de suportul armatei. Din cauza asta, nu e o noutate ca liderii acestor tari sa aiba o autoritate limitata asupra armatei proprii. Daca acesta e si cazul in Siria, s-ar explica macar in parte de ce presedintele Assad nu a reusit sa opreasca violenta din partea guvernului, chiar daca aceasta e diametral opusa politicii sale.

Daca nu ma insel amarnic, guvernul sirian actual nu e in nici o primejdie de revolutie interna. Este mult mai multa tulburare in SUA si aproape in orice tara vest-europeana decat in Siria. Chiar in timp ce scriu aceste randuri, sunt mai multi demonstranti asezati pe Wall Street (a caror voci scandeaza trivialitati, pe tot parcursul zilei, catre trupele mass-mediei) decat sunt oriunde in Siria. (…)

De cand ne-am intors, doua evenimente mi-au atras atentia:

1. O jurnalista de la BBC a publicat un raport “Inside Damascus, a city on edge” (9/26/11). [ “In Damasc, un oras pe muchie” ] Raportul e compatibil cu ce am scris mai sus. Necazurile aflate in Damasc se leaga cel mai mult de pierderea turismului, ca rezultat al publicitatii negative din anul acesta.

2. Se tine in atentia publica asasinarile liderilor Sirieni culturali si religiosi, precum Hassan Eid, Aws Abdel, … Dintre aceste victime ale violentei, Khalil si Eid apartineau sectei Alawite (din care face parte si presedintele Assad), Aqil era musulman Shiite, Dakhil era crestin si Hassoun era Sunni. Ce aveau toti acesti oameni in comun? Doua lucruri: mai intai, toti erau suporteri ai presedintelui Assad. Al doilea, crimele acestea au trecut aproape ne-mentionate in media vestica. Petru ca media vestica sa prezinte aceste crime, ar insemna sa-si saboteze impresia deplasata pe care vrea s-o formeze despre natura tulburarilor din Siria. (…)

Pr. Patrick Henry Reardon

Sursa in original: aoiusa.org

Trad: S.P.