DE LA FARISEII DE IERI LA FARISEII DE ASTAZI… “Amagitorul acela…” si META-amagitorii lumii
“AMAGITORUL ACELA…”
“Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat,
Zicând: Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viaţă: După trei zile Mă voi scula.
Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure şi să spună poporului: S-a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi.” (Matei 27, 62-64)
ACEEASI REALITATE SI ATUNCI, SI ACUM: Amagitorii cei mari Il numesc pe cel Drept “amagitor”, ratacitii cei mai inraiti se dau pe ei insisi drept paznici impotriva ratacirii.
Astazi, de exemplu, mafiotii, coruptii si cei mai periculosi hoti (neprinsi) sunt cei care dau lectii obsesive si isterice de anticoruptie, cei mai onerosi (fii de) securisti si profitori ai comunismului dau lectii de anticomunism, iar patronii cei mari ai INDUSTRIEI DE FAKE-NEWS dau peste tot lectii de combatere a strilor false…
Aici ne aflam astazi, la 2000 de ani, in aceeasi manipulare si la fel ca aceia suntem partasi la rastignirea lui Iisus, prigonind si ucigand pe cei nevinovati. Cum zicem in ultima Fericire: “….mintind din pricina Mea” (Matei 5, 11). Cel care este Adevarul se face dintru inceput piatra de poticnire, iar cei care aleg sa devina fii ai “tatalui Minciunii” nu au alt drum, refuzand cainta, decat acela de a se afunda in minciuni din ce in ce mai perverse si mai ticaloase.
Pastrand proportiile, harmalaia, confuzia, invalmaseala si psihoza indusa a multimii care zguduia Ierusalimul de acum doua mii de ani pentru ca, fara sa stie pana la capat de ce, voia cu orice pret(inclusiv al „sangelui Lui asupra noastra si a copiilor nostri”), in urma reusitei manipulari a grupului fariseilor si elitelor iudaice, rastignirea Acelui Nevinovat, sunt trasaturi vizibile si tot mai accentuate ale lumii in care traim si noi, astazi.
Duhul fariseic al parutelor si ostentativ-afisatelor virtuti, care acopera ca mormintele varuite putreziciunea unor pulsiuni feroce si joase, duhul celor care pozeaza in moralistii de serviciu ai patriei doar pentru a ascunde, sub masca acestor „nobile” porniri, abjecte dorinte de putere, control si razbunare, face ravagii si pe plan national, si pe plan global.
E vremea lor, a „virtue signalers”-ilor corectitudinii politice, a celor care epateaza facand caz cat cerul si pamantul (si cele dedesubt) de toleranta, diversitate, justitie, emancipare, rezistenta la opresiune, false virtuti care varuiesc in alb morbide porniri totalitare de eliminare a tuturor celor diferiti, normali si neconformi noilor directive ale noii „morale”.
E vremea lor, a celor care se pretind aparatorii si eroii democratiei liberale, ai statului de drept si ai „valorilor”, chimvale rasunatoare, goale de continut, transformate in arme cu care au ucis si inmormantat, in perfect duh stalinist, spatiul public, participarea oamenilor la decizie si domnia legii.
Si e si vremea lor, a acestor „pui de naparci” care ne promit ca vor arunca hotii in puscarii si care ne improasca neobosit cu false alerte in numele, culmea ipocriziei, a adevarului si a combaterii „stirilor false”.
A celor care si-au facut capital politic, cultural si material afisand anticomunismul, dar imbratisand vartos executantii odioaselor ordine ale Securitatii.
A celor care, in orbirea lor incrancenata cu care se pornesc asupra cate unui ciot care-i impiedica, sunt gata sa se lepede de orice decenta, onorabilitate (inclusiv orice urma de umanitate) si sa se inchine la Cezarii acestei lumi carora nu stiu cum sa le vanda mai grabnic totul – si pe ei insisi, si pe semenii lor.
Vai noua… caci intr-adevar bolim de cea mai cumplita forma de ciuma contagioasa, ciuma rea si neagra a fariseilor si carturarilor fatarnici, a manipulatorilor de multimi isterizate si a propagatorilor de psihoze controlate…
PS: Si ca sa puna capac celor descrise (si) de noi aici, a aparut si un deputat USR, adept explicit al agendei progresiste, anticrestine sa rastoarne sensul exact al analogiei evanghelice de aici, incercand pervers si abject sa traga pana si Scriptura si “Invierea” de partea celor ai sai, cu acelasi fariseism moralizator dus pe cele mai inalte culmi ale imposturii. Radu Buzaianu crede ca useristul Bulai l-ar fi si plagiat. Daca e asa, nu stim, dar cert este ca oamenii acestia nu au nicio o limita inclusiv in a intoarce cu susul in jos cuvantul Bibliei si a-i rasuci pana si acele sensuri anume care ii vizeaza exact pe cei din tagma lor, rasucindu-le si pervertindu-le politicianist, pentru a le redirectiona in capul inamicilor politici.
***
Gabriel Popa
Fariseii de ieri și de azi. De la “Amăgitorul Acela…” la conferințe și seminarii despre fake news
„Ce este adevărul?”, îl întreabă Pilat din Pont pe Hristos după ce acesta îi spune că „oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” După ce Hristos este condamnat, răstignit pe cruce și pus în mormânt, fariseii îl numesc pe Iisus „amăgitorul Acela”, și se tem că, dacă cumva Hristos va învia din morți așa cum a prorocit, „rătăcirea cea din urmă” ar putea să fie „mai rea decât cea dintâi”.
„Ce este adevărul?” este o întrebare la fel de la ordinea zilei azi, ca acum două mii de ani. Sunt mulți care spun în ziua de azi că 2+2 nu fac 4. Că 2+2 fac 5, sau 6, sau oricât vor ei. „Mariajele gay”, teoria genului, ideologiile și utopiile, în general, sunt exemple care pornesc, toate, din întrebarea lui Pilat – „ce este adevărul?”.
Hristos este numit, și în ziua de azi, „înșelătorul acela”. Așa cum sunt numiți creștinii, în general. Cei care lansează cele mai mari manipulări, cele mai mari minciuni îi numesc pe cei care rostesc adevărul „înșelătorii aceia”. Cazul foarte recent, cu Israel Folau care a fost concediat de la Naționala de rugbi a Australiei pentru că a spus adevărul, citând în social media din Apostolul Pavel, e doar un exemplu vizibil și recent. Din mii de astfel de exemple recente.
Maeștrii în fake news țin conferințe și seminare despre „combaterea fenomenului fake news”.Cei care nu suflau și nu suflă o vorbă despre incidentele de Anul Nou, de la Koln, de acum trei ani; sau despre bisericile creștine vandalizate, zi de zi, în Franța; sau care îi numesc pe creștinii uciși în Sri Lanka „adulatori ai Paștelui”se înghesuie să ne țină lecții despre dezinformare și fake news. Deoarece prima regulă a minciunii și a manipulării este să îl acuzi pe cel care spune adevărul că face exact ceea ce faci tu. Să îl numești „înșelătorul acela”. O știau foarte bine fariseii din vremea lui Hristos; o știu foarte bine și fariseii din prezent.
Datoria noastră este să mărturisim că 2+2 fac 4. Chiar dacă știm că uneori putem să plătim această mărturisire chiar cu prețul libertății, sau al vieții.
***
Radu Buzaianu:
Cei care se opun valorilor crestine si-au zis “progresisti”.
Ce e haios e ca se opun nu ca sa progresam, ci ca sa ramanem in aceeasi stare de acum 2019 ani.
Mistouri cu Iisus se fac si acum. Si acum oamenii au la fel de mult umor in jurul lui Iisus si a crucii. Si āia tot in senzatia ca sunt interesanti erau. Iuda era carturarul dintre apostoli. Si acum tot “carturarii” il vand. Tot asa, inainte sunt usor indignati ca se cheltuie bani prea multi pe Iisus. Ca cu banii trebuia facut altceva. Ii stiti.
Patriarhul care intra in mormant si se intoarce cu lumina sfanta e verificat de evrei si musulmani si toti cei care ar avea tot interesul sa combata acest moment teribil. Focul acela cu care iese are niste proprietati anume. Lucrurile ar fi trebuit sa fie clare. Ce m-a mirat mereu nu e ca l-au rastignit pe Iisus pentru ca nu-l admiteau ca Dumnezeu. Din cate remarcati, continua s-o faca. Continua sa-l conteste rastignindu-L. Ce m-a mirat pe mine a fost ca dupa ce au venit soldatii ingroziti sa le spuna ca a inviat, deci cand ar fi trebuit sa le fie clar despre ce e vorba, au convenit sa spuna ca i-au furat apostolii trupul noaptea. Infruntand asa evidenta, nu stiu sa va spun in ce sens.
Remarcati ca in fata unei intamplari ca cea de la Sfantul Mormant reactia e aceeasi? Ca, stai ca nu stiu cum, ca fac acolo cu fosfor nu stiu ce si cutare. Nu i-as zice progres. Suntem tot acolo, la 2000 de ani de atunci, vor sa schimbe adevārul.
Bāi, ce sā vezi, i-a trecut prin minte fix aceeasi idee si unui bāiat de la USR. Cum stātea el acum o orā i-a venit prin minte exact ideea mea de asearā. Sper sā nu aibā, ca o coincidentā, si o pozā cu Daria si Harina.
#Bāi Vād cā dupā bāiatul de la USR si Tudor Popescu s-a pronuntat in legaturā cu sensul unei parabole. M-am trezit ca citesc interpretarea lui Tudor Popescu la parabola nuntii imperiale. Remarc la cei de isi zic “progresisti” un fel de preocupare pentru Iisus si ce-a lāsat in urmā.
Care e problema cu asta?
Problema e cā acum 2000 de ani “progresistii” de atunci l-au omorât. Din aceleasi motive pentru care “progresistii” de acum Il omoarā. Problema lor cu ortodoxia e cā vine cu niste norme care dau un sens in viatā. Ca venea cu un stil de viata incompatibil cu ce traiau. Destul de restrictiv. Si neputând trāi asa, il omoarā pe Iisus si normele lui, explicând cā stiu ei cum e Dumnezeu si nu e asa. Deci contestându-L. Remarc un fel de a-si face fiecare un Dumnezeu convenabil. Fiecare in functie de patimile sale. D-aia l-au omorât si acum 2000 de ani. Cā nu puteau trāi cum El impunea. Sigur ca ce percep ei ca fiind ingradire e de fapt o protejare. Citeam undeva despre rostul gardului. Care nu e pentru a restrânge, cât mai ales pentru a proteja ce e ināuntru de exterior.
Si mā intorc la acesti descoperitori brusti de Iisus. Sigur cā in viatā ai nevoie de sens. Dar ca sā aibā sens, nu poti sā pledezi in defavoarea valorilor lāsate de Iisus, asumându-L de Paste. Nu mai bine rāmân ei la iepuras de sfintele sārbātori?
***
***
Sorin Faur:
Populismul justițiarist local șade pe ampla fundație a multimilenarei frustrări poporane față de avuție. Mesajele sale cu aparență îndeobște oligofrenă nu sînt destinate fanatizatului electorat deja cucerit, ci celor mai decrepite fantezii socio-demografice din peisaj, adică celor despre care același populism justițiarist local crede cu sinceritate că stau și beau la bufet ajutorul social în timp ce jandarmeria (în aceste secvențe eroică) le sapă șanțurile și le scoate apa din curți la inundații. Mesaje tip #m…hoții intenționează să-i scoată la vot pe bețivii care îl urăsc pe primarul din fantezia glumiristă Las Fierbinți. Și care s-a stabilit că nu votează deoarece sînt ofticați pentru că se fură, domle.
Însă cazul domnului deputat Bulai nu ține de pragmatismul electoral al oamenilor noi din politică. Acest caz face parte din nișa comică a bucătarilor salmonizați grav și internabil de la propriile preparate.
Țăcăniți din toate nișele, #unițisalvați_vă! Vă rog eu. Pare grav pe alocuri.
Cătălin Sturza
Creștinism, istorie și… fake news
„Iar Pavel a zis: Nu sunt nebun, prea puternice Festus, ci grăiesc cuvintele adevărului şi ale înţelepciunii. Regele ştie despre acestea, şi în faţa lui vorbesc fără sfială, fiind încredinţat că nimic nu i-a rămas ascuns, pentru că aceasta nu s-a întâmplat într-un ungher.” (Faptele Apostolilor, 26:25-26)
Dacă creștinismul ar fi „o religie inventată”, cum zic unii atei în ziua de azi, atunci creștinismul nu și-ar fi bazat Evanghelia pe o serie de fapte care se întrepătrund, atât de adânc, cu istoria. Să mă explic.
„Acestea nu s-au întâmplat într-un ungher”
Dacă vrei să „inventezi” o religie care spune că Dumnezeu a venit pe pământ ca să împace cu oamenii și să le arate calea spre mântuire, spre viața veșnică și spre Împărăția Sa, nu te apuci să susții că ai legături cu oameni celebri – legături care, în fapt, nu există. Dacă eu mă apuc și susțin astăzi (așa cum găsim multe exemple, în istoria recentă) că o femeie care locuiește într-o garsonieră din Ferentari este o sfântă care a înviat din morți, nu mă voi apuca să zic că a fost acuzată de blasfemie de Papa Francisc, că a fost dusă la judecată în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, că a fost condamnată de Hillary Clinton, și că a fost îngropată în mormântul personal al lui Brad Pitt.
Iisus Hristos a fost înmormântat în mormântul unui om bogat și respectat, Iosif din Arimateea. Dar Noul Testament este plin de astfel de referințe în care întâlnim oameni faimoși din vremea respectivă. Irod Agripa, de exemplu, care era regele regiunii din jurul Ierusalimului, a fost mâncat de vii de viermi. Găsim această referință în Faptele Apostolilor (12: 22-23). Faptele Apostolilor erau citite sau recitate în adunările creștinilor în Israel și în Imperiul Roman, dar circulau și în formă scrisă, și orice învățat sau scrib putea să citească ce scrie acolo. Dacă cele spuse de Luca ar fi fost o minciună, creștinismul ar fi fost atacat pentru minciuni și pentru afirmații frauduloase; pentru „fake news”, cum se spune în ziua de azi. Și nu orice fel de „fake news” – că nu e puțin lucru să spui, de pildă, că Prim-ministrul României a căzut la pământ și a fost mâncat de viermi (când asta e clar pentru oricine că nu s-a întâmplat).
Dacă Luca ar fi lansat un astfel de „fake news”, filul lui Agripa, Irod Agripa al II-lea (care i-a urmat la tron tatălui său) l-ar fi aruncat în închisoare pe Luca pentru minciună și calomnie la adresa tatălui său. Îl găsim pe Apostolul Pavel în fața lui Irod Agripa al II-lea în Fapte, 26 – întregul capitol relatează mărturia pe care o dă Pavel în fața lui Agripa II. Ce-i spune Pavel lui Agripa II? „Regele ştie despre acestea, şi în faţa lui vorbesc fără sfială, fiind încredinţat că nimic nu i-a rămas ascuns, pentru că aceasta nu s-a întâmplat, într-un ungher.” Și care este răspunsul lui Agripa II? Îl execută el pe Pavel? Cere arestarea lui Luca? Nici vorbă. Agripa II îl declară nevinovat pe Pavel; el îi spune guvernatorului Festus: „Iar Agripa a zis lui Festus: Acest om putea să fie lăsat liber, dacă n-ar fi cerut să fie judecat de Cezarul.”
Fake news-uri despre personaje arhicunoscute?
Să ne imaginăm, acum, că creștinii și-ar fi întemeiat Evanghelia pe „fake news”-uri despre personaje foarte cunoscute, spuse în public chiar în fața unora care erau rude foarte apropiate cu aceste personaje cunoscute – așa cum susțin unii atei, în ziua de azi, că ar fi făcut creștinii. Dacă măcar UNA dintre aceste afirmații ar fi fost dovedită drept falsă, ea ar fi avut efectul „bulgărelui de zăpadă”. Noul Testament este plin de relatări despre evenimente miraculoase, vindecări, învieri din morți, convertiri ale unor militari sau oameni faimoși, iudei sau romani, la credința în Hristos. Iar Noul Testament începe să circule, în Secolul I, în tot Imperiul Roman. Nu trebuia să fii din Ierusalim ca să „verifici aceste fapte”. Puteai să întrebi, foarte bine, un evreu din Diaspora (mai ales că unii dintre ei vorbeau grecește, și se aflau sub influența culturii grecești): Este adevărat ce spun acești creștini despre Irod Agripa? Dar despre judecarea lui Hristos de către Sanhedrin și de către Caiafa? Dar de către condamnarea lui Hristos de către Pilat din Pont? Și, dacă măcar un singur eveniment istoric nu ar fi fost adevărat, credibilitatea și puterea de convingere a apostolilor și a propovăduitorilor ar fi fost zero.
Peste 300 de profeții împlinite prin Iisus Hristos
Și nu e vorba doar despre personaje celebre – despre Hillary Clinton și Brad Pitt ai vremurilor respective. În Noul Testament aflăm despre un cutremur care zguduie pământul și face să se crape pietrele, când Hristos moare pe cruce. Despre un întuneric care se lasă peste lume la ora trei, în mijlocul zilei. Despre catapeteasma Templului care se sfâșie, la mijloc. Despre vindecarea unor orbi din naștere, a unor leproși, a unor paralitici țintuiți la pat de ani de zile – vindecări petrecute în fața a zeci de mii de martori. Despre niște pescari needucați care ies dintr-o casă și care vorbesc în multe limbi de Cincizecime – și pe care unii străini îi pot înțelege perfect, fără nici un fel de translator. Despre învierea din morți a unui bărbat care fusese în mormânt timp de patru zile, petrecută în fața a mii de martori. Despre intrarea lui Hristos pe un măgăruș în Ierusalim, intrare care împlinește, fără nici un fel de dubiu și în ochii mulțimilor, o profeție veche de 520 de ani (Zaharia, 9.9).
Despre un corp care este uns cu un amestec de smirnă și aloe care lipește giulgiul de piele și îl face imposibil de dezlipit, și despre un mormânt sigilat și păzit, cu gardă întărită, chiar de oamenii arhiereilor care îl condamnaseră pe Hristos la moarte. Oameni puternic motivați să păzească bine mormântul – „astfel încât să nu fie rătăcirea cea de pe urmă mai rea decât cea dintâi”. Despre o serie de evenimente care împlinesc și ele, unul după altul, profeții făcute de marii proroci – profeții din Miheia, Isaia, Zaharia, Samuel, Ieremia, Ezechiel, Malehai, din Cartea lui Daniel, din Deuteronom, Levitic şi din Psalmi; în total, peste 300 de profeții. Majoritatea acestor fapte petrecute în apropierea Paștelui și în timpul Paștelui, la Ierusalim, într-un furnicar cu sute de mii de oameni care sunt martori ai acestor evenimente.
Efectul „bulgărelui de zăpadă”
Dacă oricare dintre aceste afirmații ar fi fost dovedită drept „fake news”, ea ar fi declanșat un efect de bulgăre de zăpadă care ar fi aruncat îndoieli și ar fi aruncat, în fapt, în derizoriu toate celelalte afirmații – culminând cu Învierea lui Hristos. Și ar fi aruncat în derizoriu esența credinței creștine – care este Învierea lui Hristos. Și orice evreu sau păgân i-ar fi atacat pe creștini, spunând că fac afirmații mincinoase – și, aflăm din Faptele Apostolilor, mulți dintre evrei și mulți păgâni căutau orice pretext ca să îi atace și acuze pe creștini. Or, creștinii nu sunt acuzați nicăieri de afirmații mincinoase. Evreii nu negau realitatea istorică a acestor fapte – ci îi acuzau pe creștini de blasfemie și de erezie; ei spun că Hristos își făcea minunile „cu putere de la diavol”. Păgânii (romanii) nu negau nici ei realitatea istorică a acestor fapte – ei îi acuzau pe creștini de ateism, deoarece credința lor în Hristos cel Înviat nega sistemul lor politeist, sistem strâns întrețesut cu puterea politică a Romei. Credința în Hristos dădea întreaga filosofie politică romană peste cap, și dădea toate obiceiurile romanilor peste cap. Creștinismul nu încuraja petrecerile și orgiile cu prostituatele de la templu – ci le interzicea; nu încuraja bogăția – ci predica împărțirea bogățiilor către săraci. Romanii credeau că sistemul lor politeist este superior tuturor celorlalte credințe, și se temeau că „ateismul” creștinilor ar submina tot sistemul social bazat pe religia lor politeistă; și, desigur, temerea lor era perfect întemeiată.
Așadar, dacă vrei să lansezi o religie „inventată” care dă întreaga filosofie a lumii peste cap, te apuci să povestești despre niște personaje obscure și greu de găsit și de luat la întrebări – cum este, de pildă, femeia cananeancă. Nu te referi la mai-marele unei sinagogi de pe lângă Decapole, cu un nume cunoscut (Iair), a cărui fiică Hristos o învie din morți. Nu te referi la un membru al Sanhedrinului care vine, în secret, la Hristos noaptea, ba chiar îi ia apărarea lui Hristos în public, în fața Sanhedrinului (echivalent cu Sinodul Bisericii, din ziua de azi). Nu te referi la un centurion roman care este martor al răstignirii și care spune „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu”. Nu te referi la Marele Preot al Sanhedrinului, Caiafa, care plănuiește împreună cu cărturarii și cu bătrânii uciderea lui Hristos. Nu te referi la Pilat din Pont, guvernator al provinciei romane Iudeea, care îl judecă pe Hristos, îl declară nevinovat, dar îl condamnă, totuși, șantajat fiind de Sanhedrin. Era foarte ușor, pentru oricine, să se ducă și să stea de vorbă cu Iair, mai-marele acelei sinagogi; sau cu Nicodim; sau cu acel centurion roman (câți centurioni erau, la acea vreme, în Iudeea?); sau cu Caiafa; sau cu Pilat însuși. Pur și simplu, dacă creștinii ar fi inventat măcar o parte din aceste fapte – invențiile ar fi ieșit, foarte repede, la iveală. Iar creștinismul ar fi fost acum cel mult o notă de subsol în vreo carte de specialitate, la capitolul „și alte credințe obscure din istorie” (teza aceasta este dezvoltată de o serie de autori și apologeți, printre care C.S. Lewis, în diverse eseuri despre creștinism, și de James Patrick Holding, în „The Impossible Faith”).
Adevărul ultim al Evangheliei
„Vorbesc fără sfială, fiind încredinţat că nimic nu i-a rămas [regelui Irod Agripa II] ascuns, pentru că aceasta nu s-a întâmplat într-un ungher”, spune Apostolul Pavel, în fața lui Agripa II. „Toate să le încercați”, spune Apostolul Pavel în altă parte. „Fiţi gata totdeauna să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră”, îndeamnă și Apostolul Petru (Petru 1, 3:15). Așadar, departe de a vorbi despre fapte obscure, Noul Testament vorbește despre fapte foarte cunoscute și ușor verificabile, în contextul epocii. Departe de a cere o credință oarbă („crede și nu cerceta”), Apostolii și Evangheliștii cereau explicit și creștinilor, și păgânilor să verifice faptele despre care ei vorbeau, și să vadă că ele nu sunt invenții, ci că sunt adevărate.
Două mii de ani mai târziu, creștinismul s-a răspândit în toată lumea, exact așa cum a prorocit Hristos –„și se va propovădui această Evanghelie până la marginile pământului”. Creștinii sunt persecutați și uciși, peste tot, exact așa cum a prorocit Hristos – „Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni.” Toate acestea ar fi fost imposibile, dacă mărturia Evangheliei nu ar fi fost puternică, și adevărată. Și dacă Evanghelia nu ar fi fost susținută de un adevăr ultim, care a scandalizat și scandalizează în continuare lumea – adevărul Învierii lui Hristos.
***
Toleranța Evangheliei: Urășete păcatul și iubește-l pe păcătos
Văd că unii „progresiști” s-au apucat zilele acestea să citeze diverse fragmente și parabole din Evanghelie și să scrie tot felul de interpretări ale acestora (link-uri aici și aici).
Nu spun în nici un fel că interpretarea Cuvântului lui Dumnezeu ar fi strict apanajul celor care fac aproape zi de zi acest lucru (preoți sau laici). Însă mi se pare foarte ciudat să interpretezi anumite crâmpeie din Cuvântul lui Dumnezeu la o sărbătoare mare, sau în preajma campaniei electorale, și să mergi, în alte dăți sau chiar în cea mai mare parte a timpului, împotriva Cuvântului lui Dumnezeu.
De exemplu, Inventatorul mașinăriei omenești ne spune foarte clar că cele două jumătăți ale acesteia, bărbatul și femeia, au fost făcute pentru a fi combinate în perechi. Și nu doar la nivel sexual – ci combinate în întregime. „Dar de la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa.” (Marcu, 10:6-7) și „Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă.” (Marcu, 10:9). Așadar, Hristos ne arată clar că instituția Căsătoriei între un bărbat și o femeie se afla, de la bun început, în planurile Creatorului. Și că standardul Căsătoriei este unul extrem de limpede: A. Este doar între un bărbat și o femeie: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa.”; și B. este pe viață: „Ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă.”. Uniunea dintre bărbat și femeie este și plănuită, și binecuvântată de Dumnezeu. În plus, Hristos se arată foarte intolerant, dacă putem spune așa, în ceea ce privește păcatul: „Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter.” (Marcu, 10: 11-12).
Îl face asta pe Dumnezeu să fie „intolerant” în ceea ce privește păcătoșii? În nici un caz. Sunt destule exemple în Evanghelie în care Hristos iartă femei adulterine sau desfrânate care se pocăiesc (și este aspru judecat și criticat de farisei și cărturari pentru asta). Hristos intră și ia masa în casa unor vameși – categoria cea mai detestată de farisei, „the vriture signalers” prin excelență ai epocii respective. Când este luat la întrebări, răspunde: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi ci pe păcătoşi la pocăinţă.” (Marcu, 2: 17) Ba, într-un moment, ucenicii chiar vor să coboare foc din cer asupra unui sat care nu-l primise pe Hristos; iar Mântuitorul îi ceată aspru: „Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască.” (Luca, 9:55)
Așadar, Hristos se arată extrem de ferm în ceea ce privește standardele stabilite chiar de Dumnezeu. Și se arată cât se poate de intolerant cu păcatul – deoarece păcatul reprezintă sursa căderii omului și rădăcina tuturor bolilor sale. Însă, concomitent, El se arată foarte „tolerant”, dacă putem spune așa, cu păcătoșii, când aceștia se pocăiesc și decid, ferm, să își schimbe obiceiurile și viața. În concluzie, putem spune că A. Hristos nu face rabat, nici o clipă, de la standard – cum este, de pildă, standardul Căsătoriei între un bărbat și o femeie; B. Dar Hristos face, în fiecare clipă, distincția dintre păcat și păcătos. Hristos condamnă ferm păcatul, dar face tot ce-i stă în puteri ca să salveze păcătosul.
Și exact asta este și ceea ce și referendumul pentru căsătorie ne propunea să apărăm la sfârșitul anului trecut. O idee simplă și clară, care a fost batjocorită, deformată, atacată cu minciuni și sofisme de cea mai mare parte a establishmentului „progresist”, până când a devenit de nerecunoscut. Așa cum chipul lui Hristos însuși devenise de nerecunoscut, după ce fariseii îl loviseră cu palme, scuipați, calomnii și minciuni.
Așadar, repet, orice prilej în care ne amintim de Hristos mi se pare unul binevenit. Dar mi s-ar fi părut mai credibili acești predicatori de ocazie dacă ar fi apărat Cuvântul lui Dumnezeu și anul trecut, când chiar era ceva fundamental de apărat – și anume, standardul cu privire la Căsătorie. Pentru că, altfel, senzația e că mai bagă și ei capul în poza credinței, când miza e doar una personală, pentru PR-ul lor electoral; deși, iarăși, mulți ne strigau anul trecut că „politica nu trebuie să aibă nici o legătură cu credința”… Și-mi amintesc, cu această ocazie, și de un alt mare politician român care s-a declarat, tot anul trecut, „cel mai mare dușman al referendumului pentru căsătorie”. Și care se poza apoi în Postul Paștelui cu monahii de la Muntele Athos.
P.S.: Iar toleranța pe care o găsim în Evanghelii nu are nimic de-a face cu „toleranța” ideologică colțuroasă predicată în ziua de azi de „virtue signalers”-ii corectitudinii politice. Pentru că fundamentaliștii toleranței vor să cultive cu orice preț confuzia dintre păcat și păcătos, dintre greșeală și cel care greșește, și fac asta pentru a ataca și demola standardul. Ei vor ca greșeala să nu mai fie numită greșeală, ci lucru bun. Nu iertarea sau îngăduința o caută (așa cum făceau cei care veneau la Hristos), ci aprobarea, aclamarea, declararea unor greșeli și vicii diverse drept virtute. Iar cine nu e de acord e sancționat, etichetat, marginalizat, pe considerentul „intoleranței față de intoleranți”. Cât de străin, chiar total opus este acest spirit față de cel pe care îl găsim în fragmentele evanghelice pe care le-am comentat mai sus.
Bolșevicii s-au întors și nu vor pleca prea devreme. Ce-i de făcut?
Școala de FAKE NEWS: un proiect pentru „disciplinarea” minților tinerilor?
Reeducarea copiilor: ce este „discursul incitator la ură” de pe Internet?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
https://www.youtube.com/watch?v=rZyQHUPUQCU&t=1276s
De la minutul 8 Badea il urecheaza pe vedeta Constantin NEcula.
Nnu stiu despre ce emisiune/articol a fost vorba,ca citeaza din ziare.com, dar banuiesc ca nu minte/rastalmaceste citand articolul respectiv… daca intr-adevar, totusi, pr Necula face aceste referiri politice in ziua de Vinerea Mare mi se pare chiar trist…iertati