Aleșii din partidul Les Républicains al fostului președinte Nicolas Sarkozy solicită ‘o poliție municipală adevărată de 3.000 de oameni’, înarmată și care i-ar degreva pe polițiști de sarcini de asigurare a liniștii publice’, susține Goujon. Ei solicită, de asemenea, un plan de urgență care să prevadă instalarea a cel puțin 1.000 de camere video și a unor scanere de detecție în locurile publice.
Dacă istoria contemporană are enervantul obicei de a ilustra cele mai negre profeții ale lui Zamiatin sau Orwell, nu este pentru că vreunul din scriitorii amintiți ar fi parte din vreo cabală, ci pentru că oamenii devin pe zi ce trece mai orbi. Iar Zemiatin, Orwell, Huxley și mulți alții au intuit acest lucru fără dificultate și nu au făcut altceva decât să prezinte consecințele finale ale desființării omulului începute odată cu Epoca Luminilor.
Altfel spus, intelegem ca “democratia” este acolo unde e asigurata prezenta masiva a serviciilor in viata publica, unde liderii acestora sunt intangibili si adevaratii garanti ai statului de drept. In schimb, oriunde se atenteaza la acest aranjament de putere, in care societatea, care este condusa, de fapt, de “institutiile de forta”, nu de cele care dau socoteala prin vot, avem de-a face, conform acestor jurnalisti orwellieni, cu “democratie totalitara”.
„Scene ireale”, „bucăți de corpuri împrăștiate”, „un masacru”… Mărturiile culese de reporterii AFP ilustrează monstruozitatea atacurilor de la Paris.
Benoît Werner, care era cu fratele său în balconul de la Bataclan, unde concertau The Eagles of Death Metal, i-a văzut pe trăgători „de la cinci metri”: „Este ireal să ieși din sală și să vezi numai cadavre.”
Spre deosebire de variantele anterioare, noua lege nu prevede obligaţia furnizorilor de reţele publice de comunicaţii de a reţine anumite date generate de activitatea lor. O modificare adusă art. 5 alin. 1 din legea 506/2004, aparent inofensivă, poate avea însă ca efect practic stocarea acestor date pe o perioadă mult mai mare decât cea la care obliga vechea lege 82/2012 (de şase luni).
Raportul de activitate al SRI pe anul 2014 a scos la iveala faptul ca Romania a devenit un stat politienesc ce se indeparteaza de standardele democratice, iar primul exemplu este dat de faptul ca in Romania, cu o populatie de 16 ori mai mica ca Statele Unite, SRI asculta pe “securitate nationala” de 2 ori mai multe telefoane ca FBI.
Românii trăiesc într-o istorie în care totul este compromis, degradarea avansând fără oprelişti. Magia fostei Securităţi atotputernice reprezintă în mod dovedit mitul fondator al acestui sistem malefic. Suntem o ţară în care foşti securişti, miliţieni şi activişti, împreună cu propagandiştii lor fac legea.
Propunerea legislativă nu a apărut încă pe saitul Camerei Deputaților, dar, citind fragmentele reproduse în presă, gândul m-a dus instantaneu la lucrările lui Orwell, Huxley și alte distopii precum Brazil (regia Terry Gilliam, 1988 – film pe care vi-l recomand călduros). Recent am recitit „1984” și în special această frază mi-a reapărut în minte, obsesiv: „Dacă vrei o imagine a viitorului, închipuie-ţi o cizmă zdrobind mutra unui om — şi asta pentru vecie”, îi spune un funcționar al Partidului unui deținut vinovat de Crimăgândit.
Inscrierea copiilor in gradinite si scoli – fie de stat sau private – se va putea face doar dupa prezentarea de catre parinti a dovezii vaccinarii copilului cu vaccinurile care previn bolile mai sus precizate.
”În aceste condiții nu mai poate exista rațiune. De fapt, omul modern nu se mai gândește la problemele actuale. El doar reacționează, dar nu le mai pricepe, ci doar își asumă responsabilitatea pentru ele. Este tot mai puțin capabil să identifice inconsistența dintre evenimente succesive; capacitatea de a uita a omului este nelimitată. Este unul dintre cele mai importante atuuri ale propagandiștilor, care pot fi mereu siguri că o temă de propagandă, o declarație, un eveniment vor fi uitate în cateva săptămâni”, scria profesorul Jacques Ellul.
Dragnea mai arată în expunerea de motive că, „în cazul adoptării propunerii legislative, România ar fi primul stat membru al UE care ar promova acest model proactiv pentru asimilarea la nivelul societăţii româneşti a principiilor şi a valorilor privind demnitatea umană şi toleranţa faţă de diferenţe dintre grupurile sociale”.
Aceleaşi reţele care au „democratizat” lumea arabă, au răspândit ca un virus promisiunea paradisului nemţesc. Imaginaţi-vă ce înseamnă pentru nişte amărâţi care trăiesc zilnic sub teroarea morţii promisiunea unei vieţi normale într-o ţară civilizată. Cum să mai stai şi să aştepţi normalizarea unei zone intrate într-un tăvălug iremediabil când, pe canale semi-oficiale, eşti invitat să trăieşti normal în Germania?
„Fiecare majoritate politică s-a sprijinit pe instituţiile de forţă şi şi le-a ţinut aproape inclusiv prin majorări de salarii, care au generat creşteri de cheltuieli. Să nu uităm că, pe vremea Boc- Băsescu, angajaţii din cadrul SRI sau SIE au fost în mare parte exceptaţi de la măsurile de austeritate, pe când poliţiştii şi jandarmii nu“, a mai spus Coşea.
Ar fi potrivit, de aceea, să înțelegem de ce profesorii și medicii sunt tratați ca un fel de paraziți, ca niște viermi care enervează periodic cu pretențiile lor deșănțate, în timp ce tot ceea ce înseamnă aparat de forță, polițiști, securiști, procurori și judecători, sunt tratați regește, prevenitor și cu toată atenția, plătiți și răsplătiți. Conducătorii României și ai lor nu au nevoie de medici și de profesori, se duc în străinătate când au nevoie, ci de milițieni, securiști, procurori și judecători, pentru că fără aștia nu ne-ar putea călări.
INCHISOARE PENTRU MEDICI DIN CAUZA PLICULUI… de medialert DCNews: Plicul cu bani la medic, interzis. De ce poți fi acuzat Curtea Supremă a decis că este ilegat ca medicii să primească de la pacienţii plăţi suplimentare, donaţii sau alte mici atenţii. …
Prin promulgarea aşa-zisei Legi Antilegionare, nu mă îndoiesc că se aşează temelia unei Instituţii nemaivăzute în ţara noastră din anii stalinismului, o poliţie a gîndurilor, a convingerilor, a opiniilor. Se revine, ca în anchetele securităţii la prezumţia de vinovăţie, iar vinovaţii, chiar dacă şi-au ispăşit pedeapsa, continuă să plătească şi după moarte. De acum încolo există pericolul rescrierii istoriei noastre recente, după partitura Securităţii, care a aruncat de-a lungul existenţei ei cu eticheta “legionar” în stînga şi-n dreapta. Devenită peste noapte infamantă şi chiar potenţială miză într-o incriminare penală şi socotită brusc, printr-un stufos dispozitiv de restrîngeri ale unor drepturi constituţionale, drept un serios atentat la siguranţa naţională, acuzaţia de legionarism tinde să se transforme într-un factor inhibitor inclusiv al diferitelor manifestări ale tradiţiei noastre naţionale. Ca să nu mai vorbim de comemorarea rezistenţei anticomuniste şi a eroilor ei, multora nemaiputîndu-li-se rosti numele şi omagia jertfa.
Cum este posibil ca un ministru al guvernului Antonescu, ce are atributii decizionale si raspundere superioara subordonatilor sai, sa fie reabilitat, iar un subsecretar de stat sa ramana condamnat? Ambii fiind condamnati pentru acelasi lucru, anume declararea de razboi URSS-ului, conform sentintei?
Din punctul lor de vedere, românii sunt un popor de infractori, punct. Iar ei sunt gardienii care păzesc poporul român. Pentru mine, ca istoric, este o întoarcere totală și clară la epoca stalinistă. Domnul de la “Elie Wiesel” făcea apel la sentințele date în timpul ocupației staliniste a României.
Vina se împarte. Toţi avem o parte din vină pentru răul care se întâmplă în zilele noastre. Aşa cum ne putem bucura de un bine pentru care nu am făcut nimic, este şi un rău comun pentru care probabil nu am făcut nimic sau nu am făcut foarte mult şi avem parte şi de rău.
Trebuie să fim pregătiţi pentru decizii grele. Inclusiv din punct de vedere al devianţei de la o anumită ideologie sau de la comandamentele, fie că e vorba de Facebook, mass-media. Adică pur şi simplu anumiţi oameni vor trebui să îşi sacrifice popularitatea de care beneficiază pentru a lua decizii în interesul acestui popor, nepopulare.
Gheorghe Mencinicopschi a fost internat ieri la Spitalul Fundeni din Capitală, după ce a suferit o criză cardiacă. Informaţia a fost confirmată şi de soţia profesorului Mencinicopschi, relatează Antena 3.
Oare nu vedem ce se întâmplă în jurul nostru, nu înţelegem că vom ajunge să cheltuim puţinii bani pe care-i mai avem în buget pentru a cumpăra câteva avioane, în perspectiva reintroducerii serviciului militar obligatoriu, pentru ca industria de armament din ţările occidentale să-şi poată continua activitatea şi zonele de influenţă să fie reîmpărţite? Oare nu înţelegem că România a căpătat un alt statut după încheierea Primului Război Rece şi că noi participăm acum la aplicarea Doctrinei Truman, după ce, ani de zile, am suportat-o?
Dacă unii nădăjduiesc că aliații noștri, constant preocupați de apărarea, exportarea și securizarea democrației, strâmbă din nas în fața unui produs politic ce sintetizează armonios corupția, securistica și impulsurile militărești (să nu zicem dictatoriale), le reamintesc că aceștia au realizat de multă vreme că atunci când ai de-a face cu țări din lumea a III-a, subdezvoltate, ești nevoit uneori (a se citi: e mai eficient uneori) să lucrezi cu cadre militare (fie ele făcute la umbra tunurilor financiare) pentru a menține un climat oportun investițiilor și pentru a evita eventualele derapaje autonomiste sau vreo criză de autocefalită, mai ales când faci eforturi serioase să amplifici un conflict din zonă.
Traian Băsescu a fost exponentul perfect al valorilor și practicilor securității comuniste. Diversiunea, șantajul și atacul disproporționat, la intimidare, i-au marcat ca un fier roșu cariera politică de rachetă, cu mai multe trepte, trimisă la atac. În ultima sa fază, după ce a fost solid instalat pe orbita supremă, cea de președinte al României, a început să facă arheologie și robotică instituțională; să scoată la suprafață relicve de pe vremea lui Pleșiță și Iulian Vlad, ce se retrăseseră în clandestinitate, să le restaureze, să le programeze (cu propriile defecte, algoritmii de mare succes represiv moșteniți de la fosta securitate ceaușistă) și să le pună la lucru. Astfel a reușit, în final, să-și prezinte unei Europe buimace și unei Americi fascinate de jurasic, capodopera – kitsch, intitulată „justiție independentă”; un monstru bicefal, SRI + DNA, mare devorator, la grămadă, de vinovați și nevinovați arătați de indexul revanșard al tătucului.
În urmă cu 25 de ani, pe 13 iunie seara, trei garnituri de tren pline cu mineri plecau din Valea Jiului către Bucureşti. 10.000 oameni în salopete, murdari, cu bâte şi topoare, ajungeau a doua zi dimineaţa în Piaţa Victoriei de unde Ion Iliescu îi trimite în Piaţa Universităţii, scena unor confruntări violente cu o zi înainte, după ce câteva zeci de protestari au fost evacuaţi cu forţa. Cu o forţă uriaşă de represiune la dispoziţie, susţinută de o campanie de propagandă bine structurată, puterea de la acea vreme, în frunte cu Ion Iliescu, dorea să pună capăt cu orice preţ, unui fenomen care a însemnat, în fapt, manifestul despărţirii definitive de comunism: Piaţa Universităţii.
În 13-15 iunie 1990, în stradă au murit oameni ieşiti pentru adevăr şi dreptate. Numărul lor – de ordinul zecilor, potrivit asociaţiilor victimelor, oficial doar şase. Sute de oameni au fost bătuţi şi arestaţi.
De aceea, e de așteptat ca DNA să dezlănțuie împotriva lui Ponta tot uraganul de care e capabilă. Cu cît el va insista să rămînă premier, cu atît procurorii vor săpa mai adînc. Vor coborî în străfundul chitanțelor, vor trece de stenograme și de stratul bilețelelor scrise de mînă, vor răzbate în emisfera sudică dacă e nevoie, dar e clar că nu se pot opri. E prea tîrziu. Groapa va fi adîncă, iar pe fundul ei vor sta ori Ponta, ori DNA.
Eu nu ştiu ce concluzie trageţi dumneavoastră, dar din punctul meu de vedere, România are un viitor foarte sumbru, indiferent de direcţia în care ne-am îndrepta privirile pline de speranţă…. Iar cine e fericit că procurorii le răzbună frustrările pe anumiţi politicieni dintr-o tabără sau alta, să nu uite că ţara în care procurorii fac şi desfac viaţa politică se numeşte dictatură, nu democraţie.
“Incepand din aceasta seara, angajatii NSA care consultau baza de date asupra apelurilor telefonice in SUA nu vor mai putea sa o faca, din cauza senatorului Rand Paul”, care a blocat procedura, a declarat furios pentru AFP senatorul Richard Burr, presedintele Comisiei de Informatii a Senatului.
Se lucrează coordonat, sub o comandă unică, întotdeauna pe aceleași canale media și întotdeauna pregătind terenul pentru acțiuni judiciare în forță. În deschidere este trimis pentru a pregăti terenul unul din fanfaronii fără egal ai sistemului judiciar, un saltimbanc care are singura misiune de a induce îndoiala și de a testa gradul de acceptabilitate din partea opiniei publice. Urmeaza jurnaliștii de salon, simbriașii fără onoare ai internetului și sfârșește prin a fi pus în mișcare mecanismul greoi dar nemilos al instituțiilor.
Ce aţi făcut în ultimele 191 de zile? V-aţi bucurat de Crăciun şi de gesturile de dragoste ale celor din jur? Aţi zâmbit când aţi descoperit primii ghiocei după ce zăpezile iernii v-au făcut să rememoraţi bucuriile copilăriei? Gândiţi-vă, vă rog mult, la asta atunci când citiţi sau ascultaţi ştirea despre sărmana doamnă Rarinca, achitată miercuri după ce stătuse mai bine de 6 luni în arest preventiv în halucinantul dosar de şantaj deschis de Livia Stanciu, şefa Curţii Supreme.
Romania este vazuta de romani ca o tara nesigura, cu cetateni speriati, care pe termen scurt se confrunta cu riscul unui razboi, iar pe termen lung si mediu cu riscul unei crize economice cronicizate, arata un studiu IRES cu privire la perceptiile romanilor legate de securitatea nationala si incidenta unor riscuri.
În noul proiect accesul la date al autorităţilor se face ”la solicitarea instanţelor de judecată sau la solicitarea organelor de urmărire penală ori a organelor de stat cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale, cu autorizarea prealabilă a judecătorului stabilit potrivit legii, furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice destinate publicului şi furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice pun la dispoziţia acestora de îndată, dar nu mai târziu de 48 de ore, datele de trafic, datele de identificare a echipamentului şi datele de localizare, în conformitate cu prevederile referitoare la protecţia datelor cu caracter personal”.
“Cererile DNA, din punctul meu de vedere, sunt, dincolo de aspectul evident securitar al lor, faptul că denotă o viziune ultra conservatoare în ceea ce privește societatea în care reținerea și arestarea sunt instrumente principale, care din punctul meu de vedere, pun în discuție drepturi esențiale ale omului, unul dintre ele este dreptul la libertate. Noi trebuie să protejăm drepturile și libertățile cetățenești. Viziunea cu care vine DNA este o viziune în care drepturile trebuiesc limitate la maximum, pentru că oamenii sunt suspecți. Oamenii, eu, dumneavoastră, cei care ne vor citi, suntem suspecți. Și pentru că suntem suspecți, organele care exercită controlul trebuie să aibă la dispoziție un timp suficient pentru a ne verifica.”
În altă ordine de idei, dar în acelaşi context, întreb pe cine este în măsură să răspundă, următoarele: care este rolul „educativ” al regimului penitenciar, câtă vreme arestul şi puşcăria par să fi devenit „lagăre de exterminare” fizică, psihică şi morală? Câţi bani cheltuie statul român pentru transformarea, în închisoare, a unui cetăţean care a greşit, într-un viitor posibil criminal cu sânge rece, dat fiind condiţiile şi mediul de detenţie, care numai „educative” nu pot fi numite – iar în acest sens există exemple concrete de tineri care au intrat în puşcărie dintr-o prostie şi au ieşit „tâlhari” cu patalama?
E un articol care spune pentru prima oara lucruri, in parte adevarate, dupa parerea mea. Show-ul catuselor, purpwalk se numeste asta, toata jucaria asta (…) – e o promenada, cam multa promenada, cam multe catuse, gulerele albe, chiar dintr-o furie suprajustitiara, de tip orwelian scrie autorul, sunt aruncati foarte repede in arestul preventiv. E adevarat ca in Orwell, arestul preventiv este unul dintre instrumentele dictaturilor in devenire sau dictaturilor identificabile.
