Articole cu eticheta (tag): servicii secrete

Frontul secularist din România, de pildă, a obținut în ultimii ani victorii, dar și înfrângeri, pe care a sfârșit prin a le pune pe seama propagandei rusești. În pană de argumente și de imaginație teoretică, grupările antireligioase încearcă tot mai insistent să discrediteze pozițiile conservatoare, asociindu-le cu Rusia lui Putin. După succesul campaniei pe care o inițiase Biserica Ortodoxă privind păstrarea orei de religie, un ziar cunoscut scria, nici mai mult nici mai puțin, că Biserica este Coloana a 5-a rusească, în virtutea faptului că e ortodoxă. Faptul însuși de a aparține creștinismului răsăritean ar fi o slăbiciune istorică de care rușii nu ezită să profite și prin urmare Biserica Ortodoxă ar trebui marginalizată și scoasă din toate drepturile ei, pentru a garanta loialitatea pro-occidentală a României.

“În urma verificărilor efectuate de către instituţiile abilitate, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii. Rezultatele verificărilor au fost comunicate atât Consiliului Superior al Magistraturii, cât şi Ministerului Justiţiei, în funcţie de instituţia care a solicitat efectuarea acestora”, se arată în comunicat.

Numeroase organizatii teroriste islamiste au fost nascute cu concursul si, uneori, cu sprijinul direct al tarilor occidentale sau/si membre NATO. Obiectivul pentru asemenea masinatiuni este intarirea dominatiei in zone sensibile ale lumii. Este vorba despre un lant de complicitati si interese imperiale care vizeaza controlul resurselor si ascendentul geopolitic.

Prin urmare, nu nevoia obiectiva de fonduri explica aceasta decizie a guvernului Ciolos, ci o necesitate de tip PR pentru a maguli gloata Colectiva care a urlat “vrem spitale, nu catedrale”, precum si o cautionare si incorporare in agenda guvernamentala a uneia din revendicarile organizatiilor ASUR/ACCEPT si altele – taierea finantarii cultelor. Sa nu uitam ca, de curand, Remus Cernea a avut un proiect de lege exact in acest sens.

Riscurile pe plan intern sunt evidente: dupa ce ani de zile ai permis propaganda sovina, iredentista, sistematica, facuta cu girul institutiei prezidentiale, te apuca brusc intransigenta, de ziua nationala, riscand sa inflamezi tensiuni inter-etnice si sa creezi realmente fondul pentru niste grupari radicale in secuime “pe bune”.

Putem aduce presupuneri asupra riscuri sau, poate, chiar obiectivelor reale ale acestei operatiuni.

Unul din ele poate fi tocmai agitarea spiritelor in Transilvania. Aici, insa, referindu-ne strict la maniera in care au fost prelucrate cele trei cazuri (nu la problema reala de fond, a iredentismului extremist), principala responsabilitate apartine institutiilor de forta. Este Rusia sponsorul miscarilor extremiste maghiare, a fost Csibi Barna in Donetk sa invete meserie, insa SRI si DIICOT puteau sa-i neutralizeze, totusi, si in alt context decat de ziua nationala si intr-o maniera de PR stunt. Deci, cui foloseste si la ce un asemenea posibil obiectiv? Oare cei din servicii nu si-au inchipuit nicio secunda ca se poate isca o manifestatie de solidaritate cu Beke la Targu Secuiesc? Sau…?

Motivele bărbatului sunt explicate astfel de procurori: „realizarea obiectivelor revizionist-separatiste pe care structura naţionalist-extremistă Mişcarea de Tineret 64 de Comitate – HVIM Ungaria le promovează în Transilvania în scopul realizării, inclusiv prin acte de violenţă îndreptate împotriva cetăţenilor români şi a bunurilor acestora, dezideratului de îngreunare/împiedicare a autorităţilor române în actul de exercitare a puterii de stat în zona aşa-zisului ”Ţinut Secuiesc”, ca etapă a procesului ce vizează refacerea ”Ungariei Mari””.

Altfel spus, intelegem ca “democratia” este acolo unde e asigurata prezenta masiva a serviciilor in viata publica, unde liderii acestora sunt intangibili si adevaratii garanti ai statului de drept. In schimb, oriunde se atenteaza la acest aranjament de putere, in care societatea, care este condusa, de fapt, de “institutiile de forta”, nu de cele care dau socoteala prin vot, avem de-a face, conform acestor jurnalisti orwellieni, cu “democratie totalitara”.

Această revizuire a Constituției “va crea un regim civil de stare de criză, care să permită punerea în aplicare a unor măsuri excepționale, aducând exercitării libertăților publice numai restricții absolut necesare garantării securității naționale”, a mai informat sursa guvernamentală. “Aceste măsuri trebuie să fie adaptate la caracteristicile specifice ale amenințării teroriste, mai ales durata sa” și “vor putea merge dincolo de ce este prevăzut în prezent de legea” privind starea de urgență, a adăugat sursa.

Dragi tineri educați cu guvern de tehnocrați chiar la asta voi visați? Această propunere trădează cea mai antidemocratică mentalitate securist-bolsevica este practic reîntoarcerea la sistemul partidului unic.

Cel mult vom construi o societate de tip Big Brother iar forţele de ordine-represiune vor inventa periodic noi motive de panică pentru a-şi menţine privilegiile obţinute. Până la urmă teroriştii ne pot înspăimânta fără să ne controleze dar serviciile speciale, tot mai dilatate, vor dori să ne controleze total la un moment dat insistând că asta n-ar trebui să ne sperie. Oricum, aştept noi alocări bugetare pentru serviciile domnilor Coldea &Co în lumina evenimentelor recente… dacă s-a putut în vremea tăierii de pensii şi salarii, cum să se refuze acum…?

Noi trebuie să devenim o ţară de români angajaţi la multinaţionalele din afară, o ţară de consum, să le cumpărăm numai lor produsele şi noi să ne distrugem economia, parchetele şi serviciile n-au altă treabă decât să urmărească oamenii de afaceri români de dimineaţa până seara, dar pe ăia străini nu-i iau niciodată. Iar acum avem o Românie în care partidele pleacă de la putere, renunţă, de ce? Pentru că toţi liderii au dosare penale!

…deși n-am încă suficiente date pentru a accepta teza Diversiunii, amintirea celor peste 1.000 de oameni morți în decembrie 1989 pentru ca echipa gorbaciovistă a lui Ion Iliescu să rămînă la Putere, pentru ca Nicolae Ceaușescu să fie executat și pentru ca Armata, cea rămasă pînă la capăt credincioasă Dictatorului, să iasă basma curată, îmi spune, alături de amintirea altor fapte din Istorie, că Sistemul, interesat să-și rezolve interesele politico-mafiote, nu s-ar da în lături să aibă pe conștiință morții de la Colectiv.

Nimeni n-a iesit in strada pentru cei 44 de bebelusi arsi de la Maternitatea Giulesti – atunci se faceau, nu-i asa, marile reforme europene, inclusiv inchideri de spitale si amputari de salarii ale medicilor – dar azi se striga “vrem spitale, nu catedrale”. Poate spitale private, pentru cine-si permite.

Indiferent cine le instrumenteaza, “revolutiile” sunt facute pentru anumite categorii de cetateni si impotriva altor categorii de cetateni. Fie ei si in mare majoritate.

Credinţa ne-a ţinut de mii de ani în picioare în faţa barbarilor. Ierarhii au fost mai mult sau mai puţin reprezentativi, capabili, însă asta nu l-a făcut pe român să slăbească. Biserica şi credinţa nu pot fi disociate. În ultimii ani s-a întețit lupta împotriva Bisericii într-un mod instituționalizat, s-a înteţit lupta împotriva modelelor culturale, s-a votat o lege antiromânească, se atacă valorile tradiţionale, se atacă istoria. Mioriţa se învaţă juridic, trăim epoca cu drepturile hoţului, toţi derbedeii pot să aibă cerinţe în Piaţa Universităţii pe lângă oamenii de calitate. România a ajuns fără cap, e într-o improvizaţie continuă şi la mâna tuturor piraţilor din afară. Presiunile din afară sunt pentru avuţie, vor să ne transforme într-o colonie nenorocită.
Se mahalagește și se manelizează suferinţa oamenilor, e instrumentalizată, e manipulată. Există două Românii: cea strivită, mutilată, ordinărită și cea profundă – cei care au dat sânge, doctorii excepţionali, cei de la SMURD, jandarmii, poliţia, preoţii. Hai să ne axăm pe România profundă. Dar fără cap nu putem merge înainte.

Ca și la Revoluție, grupul țintă a fost cel al tinerilor; singura moarte colectivă care stîrnește emoții intense, care scoate din minți, care poate urni mulțimile. A fost apoi doar o simplă formalitate utilizarea eficientă a presei mainstream și a internetului. În 1989 a fost mai greu, e drept, dar s-au descurcat binișor. Și-n definitiv ce-i mai ușor decît să speculezi nervii întinși la limită, frustrările, năduful, acumulările unui sfert de secol fără direcție și sens? Mă gîndesc acum că, în fond, în asemenea condiții, orice eveniment putea să detoneze o astfel de încărcătură. Astăzi însă, cînd lumea virtuală e mai reală decît realitatea, nu atît evenimentul în sine declanșează evenimente, cît “comentariul” lui. Abia “comentariul” evenimentelor mișcă mulțimile. Spre ce? Păi spre ce vrea Marele Păpușar: același din Ucraina pînă în Orientul Mijlociu și mai departe. A nimicit deja culturi, economii, suveranități. A fructificat tot ce i-a căzut în mînă. A învățat legea istoriei, nu mai umblă cu brutalități, nu se mai umple el personal de sînge. A găsit metoda prin care victima, din propria-i voință, mișcată de un dibaci “comentariu” al evenimentelor, să iasă din colivia mică și să intre în colivia mare. Hoțomanii noștri valahi vor pieri. Vor lua cu ei stilul vulgar de a jefui, manelismul lor, exhibiționismul lor de doi bani. Vor fi înlocuiți cu băieții discreți, stilați, legitimi, trans-naționali, neoconi. Tehnocrații Goldman Sachs, mai știi? Ca în mai toate coloniile. Nu va mai fi nicio corupție. Pentru că nici țară nu va mai fi.

Pe cadavrele celor arși la colectiv se cam cațără ”revoluția” neoliberală. Tehnocrații sunt vehiculați prin mass-media ca schimbare de paradgimă, schimbare radicală a sistemului, iar Klaus Iohannis își trage sub [fund], prin mișcarea cu consultarea societății civile și a străzii, asentimentul străzii față de politicile ce vizează tot mai grabnica demantelare a statului și retragerea din calea business-ului aducător de profit și prea puțin interesat de traiul celor pe care-i călărește.

Ramai stupefiat cand vezi cat de usor sunt de manipulat “tinerii frumosi si liberi”, categoria asta sociala care umple, cel mult, un stadion mediu, dar cu care serviciile si sistemul de propaganda isi face treburile atat de eficient… Cuvintele sunt neputincioase fata de magnitudinea prostiei, a pretentiozitatii gaunoase, a fariseismului orb, a credulitatii, dar si a cantitatii de frustrare, resentiment si ura ce zace in acest nou colectiv nascut din maruntaiele focului de vineri noaptea. Te si intrebi: daca sunt atat de frumosi, de liberi, cu joburi atat de respectabile, de unde atatea frustrari, maica? De unde atata nevoie de defulare, de circ, de sange?

În acest context, procesul Mineriadei și toate celelalte care vor urma nu vor îndeplini nicidecum un rol de purificare, ci doar vor furniza naivilor senzația că sistemul se destucturează, ca s-a făcut dreptate, că instituțiile statului funcționează, plus alte lozinci la modă. Sistemul doar își devorează nestingherit victimele, atât din interior, cât și din exterior. Însă, în fundal, are loc procesul de integrare completă a Statului Profund de la nivelul național la cel internațional, care înseamnă, printre multe altele, transformarea “elitelor” locale în vasale absolute și cedarea suveranității naționale (câtă a mai rămas) către organizații nealese precum Comisia Europeană (vezi, de pildă, recenta impunere de cotelor pentru imigranți).

Spre deosebire de variantele anterioare, noua lege nu prevede obligaţia furnizorilor de reţele publice de comunicaţii de a reţine anumite date generate de activitatea lor. O modificare adusă art. 5 alin. 1 din legea 506/2004, aparent inofensivă, poate avea însă ca efect practic stocarea acestor date pe o perioadă mult mai mare decât cea la care obliga vechea lege 82/2012 (de şase luni).

Românii trăiesc într-o istorie în care totul este compromis, degradarea avansând fără oprelişti. Magia fostei Securităţi atotputernice reprezintă în mod dovedit mitul fondator al acestui sistem malefic. Suntem o ţară în care foşti securişti, miliţieni şi activişti, împreună cu propagandiştii lor fac legea.

DNA nu-şi va face treaba pînă la capăt pînă nu va începe să demanteleze ceea ce pare deja o schemă clasică: vămuirea banului public de către multinaţionale care sînt protejate de propria mărime.

„Ni s-a spus, am citit, printre altele, un membru al CSM opina ca magistratii cinstiti nu au de ce sa se teama. Magistratii cinstiti au de ce sa se teama si fiecare cetatean cinstit are de ce sa se teama. Garantia corectitudinii actului de judecata nu ne-o da supravegherea judecatorilor de catre SRI. Daca acceptam acest lucru, ca o Justitie corecta este o Justitie facuta sub supravegherea SRI sau a altor servicii, putem renunta din start la ideea de independenta a sistemului judiciar si ne focusam pe acest palier. Insa cele doua nu merg impreuna”.

Ar fi potrivit, de aceea, să înțelegem de ce profesorii și medicii sunt tratați ca un fel de paraziți, ca niște viermi care enervează periodic cu pretențiile lor deșănțate, în timp ce tot ceea ce înseamnă aparat de forță, polițiști, securiști, procurori și judecători, sunt tratați regește, prevenitor și cu toată atenția, plătiți și răsplătiți. Conducătorii României și ai lor nu au nevoie de medici și de profesori, se duc în străinătate când au nevoie, ci de milițieni, securiști, procurori și judecători, pentru că fără aștia nu ne-ar putea călări.

Oare nu vedem ce se întâmplă în jurul nostru, nu înţelegem că vom ajunge să cheltuim puţinii bani pe care-i mai avem în buget pentru a cumpăra câteva avioane, în perspectiva reintroducerii serviciului militar obligatoriu, pentru ca industria de armament din ţările occidentale să-şi poată continua activitatea şi zonele de influenţă să fie reîmpărţite? Oare nu înţelegem că România a căpătat un alt statut după încheierea Primului Război Rece şi că noi participăm acum la aplicarea Doctrinei Truman, după ce, ani de zile, am suportat-o?

În urmă cu 25 de ani, pe 13 iunie seara, trei garnituri de tren pline cu mineri plecau din Valea Jiului către Bucureşti. 10.000 oameni în salopete, murdari, cu bâte şi topoare, ajungeau a doua zi dimineaţa în Piaţa Victoriei de unde Ion Iliescu îi trimite în Piaţa Universităţii, scena unor confruntări violente cu o zi înainte, după ce câteva zeci de protestari au fost evacuaţi cu forţa. Cu o forţă uriaşă de represiune la dispoziţie, susţinută de o campanie de propagandă bine structurată, puterea de la acea vreme, în frunte cu Ion Iliescu, dorea să pună capăt cu orice preţ, unui fenomen care a însemnat, în fapt, manifestul despărţirii definitive de comunism: Piaţa Universităţii.

În 13-15 iunie 1990, în stradă au murit oameni ieşiti pentru adevăr şi dreptate. Numărul lor – de ordinul zecilor, potrivit asociaţiilor victimelor, oficial doar şase. Sute de oameni au fost bătuţi şi arestaţi.

De aceea, e de așteptat ca DNA să dezlănțuie împotriva lui Ponta tot uraganul de care e capabilă. Cu cît el va insista să rămînă premier, cu atît procurorii vor săpa mai adînc. Vor coborî în străfundul chitanțelor, vor trece de stenograme și de stratul bilețelelor scrise de mînă, vor răzbate în emisfera sudică dacă e nevoie, dar e clar că nu se pot opri. E prea tîrziu. Groapa va fi adîncă, iar pe fundul ei vor sta ori Ponta, ori DNA.

Numirea lui George Cristian Maior în funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar în Statele Unite este un semn că România continuă să rămână captiva serviciilor secrete. Dl Maior a devenit Director al SRI în urma unui târg între președintele Traian Băsescu și PSD: vi-l accept pe Maior la SRI, mi-l acceptați pe Săftoiu la SIE. Ce a urmat, știm cu toții.

Aproape că nu mai este controversat faptul că, după atentatele de la 11 septembrie 2001, CIA a avut în România una sau mai multe închisori. Raportul CIA privind tortura, din decembrie 2014, vorbeste în termeni echivoci despre „Detention Black Site”. Mai mulți dintre captivii importanți ai CIA, printre care planificatorul șef al atentatelor din 9/11, Khalid Sheikh Mohammed, ar fi fost deținuți în România și chiar torturați.

Publicul cumparator de ziare sau abonat la TV a putut afla mai multe despre cum, in loc sa aiba parte de informari de presa corecte si impartiale, i se toarna adesea pe gat gogosi. Articole semnate sub mari nume de la serioase ziare germane, cum sunt Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), Bild sau Sueddeutsche Zeitung (SZ) sunt, in opinia autorului, transcrieri ale unor materiale de presa intocmite la comanda si cu sprijinul serviciilor secrete, sau modelate in spiritul unor lobby-uri, fara ca ultimele sa fie marcate publicitar.

În altă ordine de idei, dar în acelaşi context, întreb pe cine este în măsură să răspundă, următoarele: care este rolul „educativ” al regimului penitenciar, câtă vreme arestul şi puşcăria par să fi devenit „lagăre de exterminare” fizică, psihică şi morală? Câţi bani cheltuie statul român pentru transformarea, în închisoare, a unui cetăţean care a greşit, într-un viitor posibil criminal cu sânge rece, dat fiind condiţiile şi mediul de detenţie, care numai „educative” nu pot fi numite – iar în acest sens există exemple concrete de tineri care au intrat în puşcărie dintr-o prostie şi au ieşit „tâlhari” cu patalama?

Cercul se inchide tot mai mult: Departamentul de Stat al SUA lauda activitatea ASUR, mediile mainstream online impanzite de agenti de influenta amplifica mesajele campaniilor activistilor atei si manipuleaza pe tema religiei si a prezentei BOR in societate, institutiile politice sunt intimidate si mai receptive la amenintarile unor activisti decat la revendicarile Bisericii, ale asociatiilor de parinti si de profesori. Este aceeasi realitate neocolonialista pe care o regasim la orice decident local care, presat prin aceste “structuri specifice”, intelege sa faca mai degraba dupa ordinul celor care detin puterea reala, chiar si cu riscul de a contraria sau brusca societatea si institutiile sociale majore.

Să ne imaginăm bogăția acestei țări înconjurată de trupe. Serviciile secrete au mobilizat la această captură politicieni, magistrați, jurnaliști, oameni de afaceri și activiști civici. E o mînă de oameni, cîteva zeci de mii cu totul, îmbrăcați în uniforme pe care nu le vedem, dar le simțim. Ei țin în prizonierat averea publică. Restul, milioanele de civili, stau pe dinafară. Lor le e îngrădit accesul la resurse, dar au libertatea să producă ceea ce poate fi furat.

Statul de drept descris de Elena Udrea e de fapt unul poliţienesc, corupt şi discreţionar, în care puterea a fost exercitată printr-o (ori de o, raporturile sunt neclare) instituţie represivă şi netransparentă, SRI, care influenţează ilegal politica, dirijează selectiv procesul anticorupţie şi colectează bani negri pentru afacerile unor pr-işti personali.

Abuzurile regimului Băsescu, săvîrșite asupra adversarilor politici, asupra presei, asupra mediului de afaceri, asupra instituțiilor statului sau asupra populației, au fost proiectate într-un grup ultrarestrîns, care se găsește, presupun, cu nume și prenume, în denunțul Elenei Udrea. Toată agresivitatea acestui personaj, ieșit din genunea structurilor, puțea de la o poștă a servicii, a ANAF și a DNA.

Incepusem prin a va spune ca intr-o tara in care pe oricine aproape ai putea sa acuzi in orice moment, cel care are catusele este si cel care conduce Romania. Ganditi-va cine ar avea curaj sa se opuna sau care dintre oamenii politici ii vedeti ca au curaj sa abordeze frontal acest subiect al finantarii partidelor politice sau al finantarii campaniilor electorale? Nimeni, toata lumea se ascunde, desi stim cu totii ca in mare parte exact asa procedeaza oricine candideaza si asa procedeaza orice partid.