Cu siguranță, medicii au fost umiliți și copleșiți de campania furibundă dusă prin presă împotriva „HEXI PHARMA”, dar și împotriva medicilor care acum se gândesc să-și urmeze colegii care lucrează în străinătate (oare aceasta să fi fost miza?). Ceva nu se leagă, ceva miroase urât în acest scandal.
În concluzie, orice cetățean al țării reprezintă din start un risc pentru siguranța națională, fiind catalogat din oficiu ca potențial suspect de a deveni un terorist, corupt, dușman al democrației, incorect politic și așa mai departe. Drept urmare, organele trebuie să aibă la îndemână toate informațiile despre orice cetățean = potențial terorist, corupt, incorect politic, etc.
Pe de alta parte, cifrele Eurbarometrului Comisiei Europene demasca practic intreaga inselatorie pusa la cale in numele DNA, ICCJ si SRI, caci mai nou, in mod absurd, Serviciul Roman de Informatii este alaturat ideii de Justitie. Si cand spunem inselatorie, ne referim la manipularile aparatului de propaganda al institutiilor de forta, care de cativa ani incearca sa acrediteze ideea ca DNA, ICCJ si SRI sunt institutiile in care romanii au incredere cel mai mult.
Proiectul își propune să aducă împreună baze de date de la majoritatea instituțiilor publice românești și să permită căutarea avansată în acestea a oricăror informații despre toți cetățenii. De exemplu prin capitolul de „analiză comportamentală”, orice cetățean ar putea avea o fișă „de bună purtare” (constituită din informații adunate din toate bazele de date guvernamentale), inclusiv viitorii parlamentari, judecători, procurori sau antreprenori, fișe ce pot fi folosite în scopuri nelimitate. Acestea pot fi corelate cu alte informații publice (de ex. Informațiile de pe un cont de Facebook), pentru crearea de profile individuale.
Și s-a ajuns, după tragedia patronului Condrea, o chestie atât de urât mirositoare încât nici o reacție a autorităților (de la bâlbăiala penibilă a Parchetului General, trecând prin inacțiunea evidentă a DNA și până la excluderea cazului Hexi din cele de siguranță națională) nu mi se pare la locul ei, la episodul de astăzi. Când iar a picat o companie românească. Bun, dezinfectanții de la Hexi erau greșiți, la fel ca si săpunul de la Romchim. Da’ produsele de la multinaționale, care ocupă în jur de 80% din totalul livrărilor, nu intră la analize? Sau, de când avem guvern de import, se prezumă a fi conforme, necesare și obligatorii? Dincolo de latura chimică a scandalului, mie mi se pare că prevalează net cea financiară. Se reașează cu forța, pe alocuri chiar violent, cotele de piață. Absolut întâmplător, în favoarea celor de afară, cu excluderea brutală a autohtonilor care nu pricep de vorbă bună rațiunile colonizării.
Există trei posibilități mari și late, una mai cumplită decât cealaltă: patronul Hexi Pharma era fie agent străin, fie racolat de un serviciu secret românesc, fie ambele.
Era un caz de siguranță națională! Dar indiferent cine l-a făcut, Parchetul, DNA, cei de la MI sau SRI, echipa de filaj trebuie să spună oamenilor ce s-a întîmplat. Este fără precedent în România și nu putem fi considerați un stat mafiot. Mîine se poate întîmpla oricui!
Scandalul Hexi Pharma. Este legitimă revolta faţă de un şarlatan care vinde produse contrafăcute, cu impact posibil asupra stării de sănătate la scară largă. Cu toate astea, devine extrem de interesant de analizat cum este prezentat subiectul în mass-media. În loc ca discuţia să fie centrată către mecanismele deficitare de control al calităţii materialelor sanitare şi către responsabilităţile reale ale celor care au deţinut informaţii în legătură cu această „afacere”, dar nu au luat măsuri, concluziile sînt altele: că sistemul medical românesc este falimentar, iar medicii au ştiut că dezinfectanţii sînt apă de ploaie, însă, „şpăgari” fiind, au consimţit la desfăşurarea unui „genocid de proporţii apocaliptice”.
Un medic cunoscut a cerut să fie controlate și medicamentele ajunse în spitale, pe care le bănuiește ca fiind “diluate”, adică fake-uri vândute în ambalaje sclipitoare. Dacă adăugăm și copiii care au murit sau au rămas cu sechele teribile pe toată viața din cauza vaccinurilor, avem un tablou al orgiei în care la vârf este o mafie transpartinică cu ramificații în servicii si cu coordonare din marea industrie Pharma, pentru care esența este profitul cu orice preț, inclusiv cu prețul vieții bolnavilor, fie că sunt copii, maturi sau bătrâni.
Este un razboi pentru putere, preeminenta si multe, enorme resurse. Cei mai multi bani sunt in sistemul sanitar. Nu e foarte clar, insa, daca sferele de influenta se suprapun de-o maniera evidenta, de genul SRI-sistem-sanitar-de-stat vs SIE-lobby-privatizare, insa e previzibil ca se formeaza, prin acest gen de campanii, o noua constiinta sociala, in care ”sistemul” criminal e intotdeauna statul si in care diferite forme de privatizare a sistemului public vor avea suportul strazii. Ar fi visul celor care s-au vazut stopati in marsul lor de cucerire din 2011, cand tocmai strada l-a tinut pe Arafat pe loc si a impiedicat privatizarea sanatatii.
Acesti piromani perversi care aprind un foc pe care tot ei pretind ca vor sa-l stinga vor ramane, insa, consecventi, cu privire la atitudinea lor antiortodoxa. Caci pentru alde Hotnews nu doar maghiarii erau o problema, ci si ortodocsii (sa ne reamintim: Hotnews recidiveaza grav: IPS TEOFAN, “FILORUS CONVINS”, “PARTIDA ORTODOXA” O VULNERABILITATE A ROMANIEI FATA DE RUSIA!). Noi, insa, nu avem vreun Departament de Stat in spate, deci trompetistii de la Hotnews nu o sa primeasca ordin sa pupe acolo unde scuipa, ci cu totul dimpotriva, sa dea mai tare si mai cu ravna, caci pana acum nu a fost de ajuns.
Pentru autorităţi, premier sau preşedinte, sau pentru lideri de partide, au un singur mesaj: noi vă arătăm Direcția. Şi vă spunem, concret, şi cum să faceţi. Altfel, “cine nu-i cu noi e împotriva noastră”. Iar de aici până la linşat nu mai e decât un pas. Că doar se definesc ca şi “conştiinţe”, care apără “democraţia”. În “democraţia” lor e atâta democraţie încât niciodată nu va fi loc pentru prezumţia de nevinovăţie şi pentru toleranţă, pentru opinia celuilalt.
Gandul.info: Cine i-a propus, de fapt, lui Marian Munteanu să candideze Candidatul PNL la Primăria Capitalei, Marian Munteanu, a declarat miercuri seara că prim-vicepreşedintele Teodor Atanasiu este cel care l-a contactat pentru a discuta despre candidatură, dar nu a putut …
Ca şi în cazul Procurorilor DNA, cei de la Servicii sînt atoatestăpîni în România tot mai bananieră. Şi cînd eşti puternic, cînd exerciţi o adevărată dictatură, ca şi în cazul Securităţii din comunism, SRI şi SIE, ca şi DNA, nu se mai preocupă nici măcar de salvarea aparenţelor. În cazul DNA, nota de răfuială politică mediatică a dosarelor anticorupţie e de o evidenţă sfidătoare. Pe vremuri, DNA-ul lui Daniel Morar se mai preocupa, măcar de ochii lumii, să nu arate implicarea în bătăliile politice interne.
Indexam in bestiarul ideilor ucigase, randurile de mai sus, fara a le da o importanta factuala mai mare decat o au, ci pentru a nota ca ceva pluteste in aer, iar acest ceva face ca in capetele infierbantate astfel de sugestii capata contur si verbalizare. Prin contaminare, o astfel de psihoza colectiva antiortodoxa poate constitui fundalul de care institutiile coercitice au nevoie pentru a inainta agenda lor de control si represiune.
Te-ai gândi că au fost angajaţi de Steinmetz, Silberstein, Shevez şi Agavi – cei patru israelieni cărora li s-a cerut arestarea în Dosarul Truică. Doar că ăştia n-ar da un shekel pe nişte smuciţi, care par să nu fi avut alt scop decât să se dea în stambă ca să fie arestaţi.
Cotidianul/ Ion Spanu: În afară de Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor. SRI deţine şi „Centrul Naţional Cyberint” pentru controlul total al Internetului Preşedintele Iohannis cheamă din nou partidele la consultări pentru a impune parlamentului să voteze o lege care sporeşte şi …
Guvernul României protejează multinaţionalele prin toate formele, în timp ce antreprenorii şi companiile româneşti sunt „aruncaţi la câini“, cu toate că au responsabilitatea unui număr dublu de angajaţi. Ajutoarele de stat se duc către multinaţionale (statul subvenţionează crearea de locuri de muncă şi plata unor impozite şi taxe pe forţa de muncă), în timp ce firmele româneşti completează tone de hârtie şi în final li se spune că nu ştiu ce nu au adus.
Se incearca o asa-zisa educare a societatii romanesti, prin folosirea abuziva a arestarii preventive, care a devenit o sursa de teroare moderna. Arestarea preventiva a unui om, pentru fapte petrecute in urma cu multi ani, are drept scop distrugerea statutului sau social, ruperea de familie si de prieteni, prezentarea lui ca vinovat inaintea judecatii. Scopul real este distrugerea demnitatii si transformarea lui in denuntator. Acesta este modul in care se genereaza noi dosare penale, care alimenteaza masinaria fricii. […] -Mii de medici, profesori, oameni de afaceri si functionari sunt hartuiti cu dosare; -Mii de firme romanesti au fost distruse cu dosare. Rezultatul: Romania a pierdut peste 5 miliarde de euro, bani europeni! Este un tablou inspaimantator! […] Sunt 4 milioane de romani implicati intr-o forma sau alta in dosare penale. Nu putem construi o tara ca o inchisoare!
Și de-asta teza că “doar corupții se tem să fie ascultați” mi se pare de acum de o uriașă naivitate. Nu, deja corupții vor să fie ascultați, pentru că deja nu mai spun nimic la telefon iar înregistrările pot fi chiar o dovadă că “n-au nimic de ascuns”. Singura miză – și de-aia este cutremurătoare zbaterea SRI – a rămas partea imorală a lucrurilor, adică materialul de șantaj.
Nu este puțin lucru – informațiile de acest fel sunt o sursă de putere, una care poate fi folosită și legitim, da, pentru a obține apoi pe baza ei și informație relevantă! dar și ilegitim – pentru afaceri sau jocuri de putere.
Serviciile cer mai multe instrumente care sa le permita sa monitorizeze atent situatia de securitate, a declarat premierul Dacian Ciolos duminica, la ProTV, aratand ca o problema este reprezentata si de actualele prevederi privind vanzarea cartelelor pre-pay. Romania este, in acest moment, una dintre putinele tari din UE in care astfel de cartele pot fi achizitionate fara controale privind identitatea cumparatorului. In acest context, Ciolos a afirmat ca “au fost chiar folosite in ultima vreme cartele din Romania in pregatirea unor atentate in alta parte in UE, tocmai pentru ca exista aceasta flexibilitate in Romania”.
Bineinteles, dusmanul interior care trebuie reprimat este cel ”sublimat ortodox”, adica toti cei care, intr-un fel sau altul, dintr-un motiv sau altul (nuantele nu ii intereseaza pe acesti noi bolsevici in spirit), se revendica de la identitatea religioasa crestin-ortodoxa, chit ca nu achieseaza la propaganda neoconservatoare, anti-imigranti, reinventata strategic in zilele noastre.
Solutia? ”Curatenia”, adica epurarea, si ”eliminarea”, adica …eliminarea (!) surselor (deocamdata a celor cu audienta de masa) celor etichetati drept ”propaganda rusa”. Actiuni in forta care, repetam, nu au nimic occidental si liberal in ele. Singurele precedente ale unor astfel de actiuni se gasesc in regimurile naziste si bolsevice.
“Deci, ca să înțeleg mai bine: la câte resurse se alocă luptei împotriva terorismului, la câte drepturi cetățenești sunt încălcate în numele acestei lupte, la câtă presă a trecut de partea instituțiilor statului și se manifestă împotriva cetățenilor, mai există posibilitatea ca trei teroriști monitorizați de autorități să se afle în același timp pe unul dintre cele mai circulate aeroporturi din Europa, într-un oraș aflat în alertă maximă? Serios? Nici în cele mai proaste filme nu se întâmplă așa ceva!”
Are perfecta dreptate. Tot ce se întâmplă este o insultă la adresa inteligentei medii umane.
Este revelator (și revoltător) faptul ca atentatele au avut loc în zonele cele mai controlate din Bruxelles (aeroport și metrou), în capitala de jure a Europei, după ce se luaseră din timp măsuri excepționale de securitate, deci în PLINĂ ALERTĂ ANTITERORISTĂ! Aceasta cu toate ca există servicii secrete supradimensionate, deși suntem în plină epocă a controlului absolut al comunicării, deși camerele de luat vederi împânzesc străzile din Vest și toată lumea este tratată ca un prezumtiv suspect. Totuși, în mod straniu, atentatele fac ravagii în orașele importante ale Europei.
Discuția despre drepturi e un lux teoretic, ne spune doamna Prună, în timp ce doamna Macovei argumentează că nivelul înalt de criminalitate scuză anumite încălcări ale drepturilor omului (aluzie la decizia CCR). Sumedenii de analiști și formatori de opinie s-au raliat acestor poziții, considerând că oportunitatea primează în fața principiilor, a legii fundamentale și a democrației. Care e diferența dintre acest tip de gândire și totalitarism? Niciuna, cred. Și astfel ajungem la trista concluzie că după aproape 30 de ani de democrație, securistul din sufletele multora nu a murit. E viu, e acolo, chiar dacă folosește un vocabular nou și critică furibund comunismul.
Cu atât mai mult sunt profund neliniştitoare şi revoltătoare veştile de acum privind reevaluarea Direcţiei a VI-a a Securităţii şi readucerea ei în prim-plan într-o formă deloc voalată. În toată tevatura, în care corul de lătrăi a denunţat vehement posibilitatea că, fără interceptări, există pericolul să scape marii corupţi, atentatorii la siguranţa naţională şi teroriştii din Statul Islamic, păreai din altă lume dacă invocai exemple din marile democraţii occidentale sau precizai că nimeni, dar absolut nimeni, nu minimalizează aceste pericole sau, Doamne fereşte!, dă dovadă de iresponsabilitate, minimalizând rolul serviciilor secrete şi rostul lor în societatea democratică românească!
Cu toata dragostea, dar actiunea DNA de a cere arestul preventiv pentru Beny & friends pare a fi o actiune de PR agresiv. Termenii in care e “branduita” actiunea, mai ales in Adevarul, nu lasa loc de indoiala: se supraliciteaza (Steinmetz a devenit “cel mai bogat israelian”) si se face legatura explicita intre “probe” si “interceptari”. Ca sa zica romanu’ verde (si eventual oleaca antisemit?): uite domne, nu-i de joaca, SRI a vegheat ca tarisoara sa nu fie jefuita de evreii bogati. Cum sa mai vezi decizia CCR intr-o lumina pozitiva dupa asa demonstratie? Cinic, nu? Mai ales in tara Instititului Elie Wiesel. Ce ti-e si cu statul asta de drepti…
Democratia din Romania a suferit o crunta lovitura. Si ea a venit din partea celui mai slab Guvern al Romaniei de dupa 1989, condus de premierul Dacian Ciolos, guvern din care fac parte birocrati prezentati sub aura de tehnocrati. La 26 de ani de la caderea regimului comunist, Guvernul Ciolos a reinviat Directia a VI-a Cercetari Penale a Securitatii, Serviciul Roman de Informatii primind calitatea de organ de cercetare penala. Asta in pofida faptului ca CCR a precizat cat se poate de clar ca SRI nu are atributii de cercetare penala. Invierea Directiei a VI-a Securitatii a fost consfintita printr-o ordonanta de urgenta ilegala, adoptata de Guvernul Ciolos, vineri seara 11 martie 2016, dupa Decizia CCR care a scos SRI din anchetele penale.
A trecut aproape neobservată declarația șocantă a Monicăi Macovei cum că serverele de interceptări ale SRI au costat un miliard de euro. Cum se justifică cifra? (în imagine, un datacenter google care a costat 1 miliard de dolari) Orice și oricum ai aduna, cu tot cu paraîndărăturile uzuale, suma n-ar putea ajunge nici măcar la 1% din miliardul vânturat pentru cele câteva mii de mandate de interceptare emise în fiecare an. Singura explicație posibilă pentru o sumă atât de mare este că absolut toate convorbirile telefonice ale fiecărui cetățean (și probabil și corespondența electronică) sunt înregistrate și stocate pentru posteritate, ilegal și în disprețul Constituției. […]
Opinia publică din România – mă refer, desigur, la oamenii suficient de bine informaţi – ştie că bugetul Serviciului Român de Informaţii a crescut an de an. O creştere exponenţială. Care a făcut ca acest buget să fie disproporţionat în raport cu toate celelalte bugete ale instituţiilor acestui stat. Şi doar cu titlu de exemplu, sunt silit să repet că bugetul SRI este de şase ori mai mare decât cel al SIE. Deci, în politica României, spionajul intern, respectiv prezumtivii duşmani din interiorul ţării, sunt de şase ori mai periculoşi decât duşmanii externi. Este o situaţie pe dos faţă de oricare al stat din Uniunea Europeană. […] SRI nu se ocupă doar de spionaj. Sau de terorism. Sau de alte tipuri de ameninţări majore aduse siguranţei statului. Şi nici nu se ocupă doar de marea corupţie. SRI interceptează tot ce mişcă. Este mai tare decât a fost vreodată Direcţia a V-a a Securităţii.
“Reasezarea din sistem” ar putea insemna intarirea autonomiei DNA in raport cu celelalte institutii de forta. Decizia CCR taie doar rolul SRI in interceptarile din dosarele anticoruptie. Pentru ca acestea sa fie duse la acelasi nivel operativ, DNA isi va construi propriul aparat si propria infrastructura necesara. Acest lucru poate ca nu se face peste noapte, insa, in perspectiva, inseamna crearea unui SUPER-DNA, cu puteri mult crescute atat in aria sa de manevra, cat si, poate mai important, in sistem.
Astfel, in urma deciziei recente a CCR de a introduce limitari in folosirea SRI in anchetele penale ale DNA, in locul unei dezbateri pe fond, am asistat la reprize de PR furios, disperat, dus pentru nobila cauza a institutiilor de forta. A se vedea, in acest sens, editorialul lui Dan Tapalaga de la HOTNEWS despre cum ne-am afla ”Pe marginea prapastiei” si al Ioanei Ene Dogioiu de la ZIARE.COM: ”Kovesi, cantecul lebedei? Un mare pericol”.
în toată povestea asta am identificat o anomalie care mie-mi devoalează făcătura. Otrava securistică. Diversiunea. Provocarea. Capcana. Falsul. Ordinul de evacuare emis de ANAF este semnat de Gelu Diaconu, cel mazilit, şi nu de sereistul care i-a fost pus în loc, cu grăbire. Se acţionează, aşadar, în baza unei hârtii semnate de omul tocmai demis de Cioloş in urma mişculaţiilor golăneşti ale binomului, când firesc ar fi fost ca noua conducere a ANAF să-şi asume vitejia.
Este cert că o lungă listă de persoane publice (din ONG-uri, mass media, mediul de afaceri și asociativ) au o carieră formată pe același tipar, fără să aibă aparent o legătură directă cu structurile de forță (serviciile de informații și procuratură). Ei sunt în marea lor majoritate “agenți de influență’’; uzual, ei sunt denumiți “acoperiți”, chiar dacă nu toți au acest statut în mod formal.
Alina Mungiu-Pippidi cere pe un ton vehement, in ultimul sau editorial publicat pe Romania Curata (“SIE, trezește-te! Rușii sunt în spatele campaniilor antioccidentale sub pretextul protecției copiilor”), interventia serviciilor secrete in spatiul public pentru controlarea discutiilor legate de cazurile familiilor cu copii rapiti de Barnevernet, Protectia Copilului din Norvegia.
Raportul e captivant. Nimic nu e, însă, mai fascinant decît ritualurile de primire care îl înconjoară pios, imediat după publicare. Odată ieşit din spaţiul Schengen şi intrat prin vama Borş, Raportul e primit în ţară cu alai şi studiat cu o evlavie de care se mai bucură doar versetele Coranului. Oameni altfel întregi la minte şi ageri la critică, renunţă la ce pot gîndi cu capul lor şi rabdă coatele cu care îi împunge bunul simţ.
