“SE CADE SA ASCULTAM DE DUMNEZEU MAI MULT DECAT DE OAMENI”. Cuvant cu putere al Parintelui Episcop DAMASCHIN DORNEANUL la Zilele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi, 2018: “Puneti-va cat mai des intrebarea: CE VREA DUMNEZEU DE LA MINE. Nu va ganditi la ce va spune lumea, ganditi-va la ce spune Dumnezeu!” (VIDEO+TEXT)
(Video) Mă plec în fața dumneavoastră căci nu ați ascultat oamenii, ci vocea și chemarea Sfintei Parascheva – PS Damaschin Dorneanul, la Sfanta Liturghie de sambata, 13 octombrie 2018, Catedrala Mitropolitana din Iași
“In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Iubiti credinciosi si dragi pelerini,
Va multumim ca ati fost azi impreuna cu noi, unii de aproape, altii mai de departe, rugandu-va impreuna cu noi, multumindu-I lui Dumnezeu, acum, in ajun de mare sarbatoare, aici, in catedrala din Iasi. N-am savarsit singuri aceasta Sfanta Liturghie, ci, intr-un fel, Liturghia aceasta a fost savarsita in toata zona aceasta, pana unde se afla si ultimul pelerin care asteapta sa se inchine la moastele Sfintei Cuvioase Parascheva si ale Sfintei Mucenite Ecaterina, pana acolo s-a intins, intr-un fel, sa zicem, naosul acestei biserici si, daca dvs, cei care acum stati la rand, ne auziti prin difuzoarele care ne ajuta sa va impartasim aceasta sfanta slujba, va multumesc intr-un mod cu totul deosebit pentru ca, acolo fiind, v-ati rugat impreuna cu noi. V-ati rugat si am invatat astazi, ne-am rugat si am invatat.
Din cele doua lecturi ale Sfintei Evanghelii, printre multe alte invataturi pe care putem sa le primim pentru folosul sufletului nostru, as vrea una singura sa v-o pun la inima, aceea ca atunci cand vrei sa faci un bine, cand vrei sa faci o fapta buna, nu te uiti ce spune cel din jur, nu te poticnesti in credinta de ceea ce gandesc sau de ceea ce spun cei care sunt in jurul tau. Asta ne-a invatat Mantuitorul Iisus Hristos astazi. Era o zi de sambata, o zi in care, la poporul evreu, nu se lucra, era o zi de sarbatoare, de odihna, Domnul era in sinagoga si, impreuna cu El si cu altii, era si un om care era bolnav. Carturarii si fariseii se uitau la Hristos Domnul, la Acest Iisus din Nazaret, Profetul Acesta Care S-a ivit tam-nesam si care intr-un fel el strica lor socotelile, se uitau sa vada ce va face, îl va face sănătos pe acest bolnav sau nu?
Cunoscând gândurile lor, Domnul nu S-a uitat la ele pentru a le face pe plac, ci l-a chemat pe acel bolnav, pe acel om neputincios in mijlocul sinagogii şi a întrebat: Sâmbăta vom face oare binele sau vom face răul? În zi de sâmbătă bine este să fie mântuit, să fie salvat, să fie scăpat un om sau să fie ignorat? Şi l-a făcut sănătos pe acel om, chiar daca stia că-şi va atrage din partea carturarilor, a fariseilor, priviri piezise, cuvinte nebune si uneltiri pe mai departe. Adica ce invatam? Că, atunci când avem de făcut un bine, nu trebuie să ne cenzurăm dorinţa aceasta oprindu-ne la ceea ce gândesc unii sau ce gândesc alţii, gândindu-ne la ce va spune X sau Y, gândindu-ne la cum va fi imaginea noastră după ce vom face acel lucru.
Domnul Hristos, dacă era corect politic, cum se zice astăzi, şi ar fi dorit să-i împace şi pe ei şi să-l facă sănătos şi pe acel bolnav, adică aşa cum spunem noi, să împace şi capra şi varza, ar fi putut să facă altceva: ar fi aşteptat până la sfârşitul ceremoniei din sinagogă, l-ar fi luat pe bolnav deoparte şi l-ar fi făcut sănătos în taină, în particular, nu în văzul celor care-L criticau pe El. Dar n-a făcut asta. De ce? Pentru că pentru Domnul Hristos nu era atât de important ce vor spune alţii despre ce face El, atâta vreme cât El ştia că ceea ce face, face bine, că El ascultă de Dumnezeu Tatăl, nu de ceea ce spun oamenii din jur. Şi, mergând mai departe, în viaţa noastră suntem pusi cateodata in dificultate. Ştim care este voia lui Dumnezeu, cunoastem legea Lui, stim ce ar vrea Domnul sa facem intr-un moment sau altul, dar stam la indoiala cateodata, sovaim cateodata, ne gandim de doua ori inainte cateodata, pentru ca nu stim ce va spune cel din jurul nostru. Ce va spune, oare, vecinul? Ce va spune prietenul meu? Ce va spune cel cu care mă cunosc? Ce va spune societatea? Ce vor spune cei care sunt purtatorii de cuvând ai acestei societăţi într-un fel, mentorii acestei societăti, ideologii de serviciu? Oare nu voi scadea in ochii lor? Oare nu imaginea mea va fi sifonata?
Sfinţii Apostoli Petru şi Ioan, la un moment dat au fost opriţi să mai vestească pe Domnul Hristos, era la foarte scurt timp după ce Domnul înviase, Se înălţase la cer şi trimisese pe Duhul Cel Sfânt. Şî au fost prinşi, închişi, iar li s-a dat drumul, din nou au început să vorbească, şi li s-a spus: Au oare nu v-am spus cătrebuie să vă opriţi? Şi atunci cuvantul care a venit a fost acesta şi vă rog să-l ţineţi minte: Se cade să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! O, daca am avea acest cuvant ca linie, ca far al vietii noastre, ca lumina hotararilor noastre. Se cuvine sa ascultam de Dumnezeu mai mult decât de oameni.
Îl pomenim astăzi pe Sf. Ap. Andrei, mai precis aducerea sfintelor sale moaşte în cetatea Iaşilor, acum mai bine de 20 de ani. Ei bine, şi el, şi Natanail, şi Petru şi toţi ceilalţi, n-au mai stat pe gânduri atunci cand Domnul Hristos i-a chemat. Ar fi putut oamenii din jur, care nu cunosteau pe Acest străin, pe Iisus din Nazaret, să-i arate cu degetul şi pe Andrei, şi pe Filip, şi pe Ioan, şi pe Bartolomeu: <Voi sunteţi în toate mintile?! Sunteti pescari aici, aveti o meserie! Lasati totul de izbeliste si va duceti dupa Acest necunoscut?!> N-au gândit asa.
Uitati-va la Sfanta, Preacuvioasa Maica noastra Parascheva: era tanara, intr-adevar, dar a auzit un cuvant in sfanta biserica ce a miscat-o, a pus-o pe ganduri. Şi iesind ea din biserica si avand o haina mai buna, a dat-o cuiva care era mai sarac decat ea. Si, când s-a întors acasa, a primit mustrare din partea parintilor. Deci n-a stat pe gânduri ce să facă! <O, mă duc acasă şi mă ceartă mama, mă ceartă tata…> Nu! Imboldul ei a fost să facă acest gest de milostenie.
O avem alături pe Sf. Mare Muceniţă Ecaterina, de neam nobil, se misca intr-un cerc de oameni de vaza. dar, cand a venit momentul să opteze pentru pe cine vrea ea să urmeze: pe Hristos, în Care a crezut, Care i S-a arătat, sau filosofia păgână în care crezuse până atunci, L-a urmat pe Hristos, chiar dacă oamenii cu siguranţă au râs de ea. Ar fi spus astăzi: <Ce-i lipseşte?! Ce viitor ar fi putut avea! S-ar fi situat în top 3, să spunem, într-o universitate din zilele noastre; ar fi avut un parcurs academic cu totul deosebit. Şi ea lasă toate, dă cu piciorul la toate acestea numai pentru o credinţă în Cineva care a şi murit pe o cruce, răstignit, spânzurat, atârnat…? Nu-i în toate minţile!>. Dar ce au avut în minte şi Sf. Cuvioasă Parascheva şi Sf. Mc. Ecaterina? Se cade să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni, de gândurile lor, de ruşinea pe care putem să o avem. Să ne interesăm mai mult de ce vrea Dumnezeu decât de şifonarea mea. Asta înseamnă să fii credincios. Asta înseamnă să ai credinţă. Nu există credinţă pe jumătate sau pe un sfert. Eşti cu totul credincios, eşti cu totul dăruit, Hristos este totul pentru tine, nu mai stai la îndoială atunci când trebuie să-ţi mărturiseşti credinţa. Credinţa nu se cenzurează.
Şi de aceea mă plec în faţa dumneavoastră, a celor care sunteti aici si a celor care sunteti in asteptare pentru a ajunge la moastele Sfintei Parascheva si ale Sfintei Ecaterina. De ce? Pentru ca dvs nu v-aţi uitat la cei care râd astazi si maine de dvs, nu v-ati uitat la cei care v-au facut habotnici, din Evul Mediu, pupatori de moaste, de oase, nu v-ati uitat la aceia care, pretinzandu-se a fi superiori dvs, cu un grad de cultura superior dvs, v-au înjosit, v-au marginalizat. Nu v-aţi uitat la asta. Nu v-aţi temut că imaginea dvs ar putea apărea pe un post de televiziune în batjocură, în derâdere, ci ati ascultat mai mult de Dumnezeu, Care v-a grăit în cuget, în inimă, şi ati ascultat mai mult de Sfanta Parascheva, care v-a chemat şi care de ani de zile sta aici si ne primeste pe toti.
Ma rog lui Dumnezeu sa va binecuvanteze aceasta jertfa si această opţiune, această alegere de a căuta nu ce vor spune oamenii despre dvs, ci de a vă gândi la ce va spune Dumnezeu despre dvs. Omul care astăzi vă înjură, care astăzi vă dispreţuieşte, va muri şi el precum vom muri şi noi, dar cu Dumnezeu ne vom întâlni după ce vom trece din viaţa aceasta şi în faţa Lui, nu în faţa oamenilor şi a televiziunilor şi a presei – nu toţi dintre ei, căci sunt şi oameni cuminţi care lucrează aici – dar nu în faţa acestora dăm socoteală, ci în faţa lui Dumnezeu. De ce? Pentru că se cade să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Să respectăm mai mult legea lui Dumnezeu şi nu pe cea a oamenilor, nu pe cea păcătoasă, bineînţeles, căci legile statului trebuie să le respectăm. Să fim atenţi la ceea ce vrea Dumnezeu.
Puneţi-vă mai des întrebarea, cât mai des, şi atunci când sunteţi puşi în faţa unui fapt important, decisiv din viata dvs, si in aspectele mai marunte ale vieţii, vă rog, puneţi-vă întrebarea: Ce vrea Dumnezeu de la mine? Dacă ar fi Dumnezeu aici, lângă mine, cum S-ar bucura El să procedez eu? Pentru că asa si este: Dumnezeu este aici si ne vede dorinta, vointa, purtarea, gandul, cuvantul, pe toate le citeste, pe toate le stie! Ganditi-va mai des si asa luati hotarari in viaţă, mai mari sau mai mici: Ce vrea Dumnezeu să fac în momentul acesta? Cu sinceritate întrebaţi-vă! Şi veţi primi răspuns în inimile dvs. Nu vă ganditi atat de mult ce va spune lumea cand luati o hotarare sau alta, nu va ganditi atat de mult ce va spune lumea pentru ca postiti miercuri si vineri la serviciu, nu va ganditi ca poate, pe viitor, cineva o sa rada de dvs cand, trecand prin dreptul unei biserici, va veti face semnul Crucii. Nu va ganditi la ce va spune lumea, gândiţi-vă la ce spune Dumnezeu.
Pe Acest Dumnezeu Îl rog să trimită bincuvântarea Sa peste toţi cei care sunteţi în sfânta biserică şi în aşteptare. Să vă binecuvânteze, să vă primească jertfa şi osteneala orelor de stat în picioare şi a trudei, şi, plecând de aici, de la întâlnirea cu Sf. Cuv. Parascheva si cu Sf. Mc. Ecaterina si de la intalnirea cu Sf. Ap. Andrei, a carei praznuire o facem astazi sa plecati acasa cu un spor de credinta, cu un spor de dragoste, cu mai multa deschidere fata de semeni, cu mai multa ingaduinta, cu mai multa iertare si cu hotararea ca de acum inainte, cat mai mult, sa ma intreb ce vrea Dumnezeu şi nu ce vrea lumea. Şi să ţin minte cuvântul acesta al Sfintei Scripturi, că se cade să ascultăm mai mult de Dumnezeu, Cel vrednic de ascultat şi nemincios, decât să ascultăm de oameni.
Legaturi:
SFANTUL IUSTIN POPOVICI: “Trebuie sa ascultam de Dumnezeu mai mult decat de oameni!”
Ascultatorii de Dumnezeu – Mucenicii Prov, Tarah si Andronic
PELERINAJUL DE LA IASI LA SFANTA CUVIOASA PARASCHEVA fata cu ”reactiunea” MASS-MEDIA
Ascultarea si credinta pelerinii romani
Cineva mi-a povestit că de curând a vizitat o mănăstire. A ajuns spre seară la locul cu pricina şi a trebuit să ceară găzduire peste noapte. Stareţul mănăstirii l-a condus într-o cameră din „Casa de oaspeţi” şi i-a spus: – Ai voie să faci, orice pofteşti în această odaie, dar să te uiţi pe fereastră nu îţi este îngăduit. Fereastra se găsea mult mai sus decât statul unui om, – oricât de înalt ar fi fost, nu ar fi putut să privească prin geam. Se înseraseră de-a binelea, aşa că omul, şi-a zis: „mâine cum mă scol, mă urc pe scaun şi privesc pe geam, mor de curiozitate să ştiu ce se vede!”. S-a sculat dis-de-dimineaţă, după ce toată noaptea s-a perpelit gândindu-se ce ar putea să fie dincolo de fereastră. Cum a văzut că razele soarelui au pătruns prin geam, a luat scaunul, s-a suit pe el, şi ce credeţi că a văzut? Toţi călugării din mănăstire aşteptau ca el să apară la geam. „Toţi se uită până la urmă pe geam!”, i-a auzit pe toţi într-un singur glas.
https://izvorulvietii.wordpress.com/2013/07/09/curiozitatea-poate-sa-fie-pacat/