CONSTIINTA si NESIMTIRE

1-05-2012 Sublinieri

Constiinta

Constiinta este o simtire a duhului omenesc, subtire, luminoasa, care deosebeste binele de rau. Aceasta simtire deosebeste mai limpede binele de rau decat mintea.

Este mai greu sa amagesti constiinta decat mintea. Si cu mintea amagita, care e sprijinita de voia iubitoare de pacat, constiinta se razboieste indelung.

Constiinta este legea fireasca.

Constiinta l-a calauzit pe om pana la Legea scrisa. Omenirea cazuta si-a insusit treptat un fel nepotrivit de a gandi cu privire la Dumnezeu, cu privire la bine si rau: ratiunea cu nume mincinos a impartasit nedreptatea sa constiintei. Legea scrisa a devenit un lucru de neaparata trebuinta pentru calauzirea spre adevarata cunostinta de Dumnezeu si spre lucrarea bineplacuta Lui.

Invatatura lui Hristos, pecetluita de Sfantul Botez, tamaduieste constiinta de viclenia cu care a molipsit pacatul (Evr. X, 22). Dupa ce ni s-a inapoiat, lucrarea cea dreapta a constiintei e sprijinita si inaltata de ur­marea invataturii lui Hristos.

Starea de sanatate a constiintei si lucrarea ei cea dreapta sunt cu putinta numai in sanul Bisericii Orto­doxe, fiindca orice gand nedrept primit de om are inraurire asupra constiintei, abatand-o de la lucrarea ei cea dreapta.

Pacatele de buna voie intuneca, inabusa, adorm constiinta.

Orice pacat necuratit prin pocainta lasa o intiparire vatamatoare in constiinta.

Viata pacatoasa indelungata, aleasa in chip liber, omoara oarecum.

A omori constiinta este, de fapt, cu neputinta. Ea il va insoti pe om pana la infricosatul judet al lui Hristos: acolo il va da in vileag pe cel ce nu a ascultat-o.

Dupa talcuirea Sfintilor Parinti, [parasul] omului pomenit in Evanghelie (Mt. V, 25) este constiinta. Intocmai: ea este un vrajmas [paras; martor al acuzarii, n.n.] fiindca se impotriveste oricarei intreprinderi potrivnice Legii lui Dumnezeu pe care o facem.

Pastreaza pacea cu acest “paras” pe calea ta catre cer, in vremea vietii pamantesti, ca sa nu te parasca in vremea cand se va hotari soarta ta pentru vesnicie.

Spune Scriptura: Mantuieste din rele sufletul martorul credincios (Pilde XIV, 26). Martorul credincios este con­stiinta nespurcata: ea izbaveste sufletul ce ia aminte la sfaturile ei, de gresale pana va veni moartea si de mun­cile vesnice dupa moarte.

Precum taisul cutitului e ascutit de gresie, asa si constiinta e ascutita de Hristos: ea se lumineaza prin invatarea poruncilor evanghelice si se ascute prin pli­nirea lor.

Constiinta luminata si ascutita de Evanghelie arata omului, cu de-amanuntul si deslusit, toate gresalele lui, pana si cele mai marunte.

Nu fa silnicie [parasului] tau – constiinta: altminteri te vei lipsi de libertatea duhovniceasca; pacatul te va robi si te va lega. Se tanguie Proorocul, in numele Domnului, pentru cei ce isi calca in picioare constiinta, ce isi intind curse lorusi: Asuprit-a Efraim pe vrajmasul sau si a calcat judecata, ca a inceput a merge dupa desertaciuni (Osie V, 11).

Taisul constiintei e foarte gingas: el trebuie pazit me­reu. El e pazit atunci cand omul plineste toate cerintele constiintei si spala calcarea fie din neputinta, fie din nepasare, a oricarei dintre aceste cerinte prin lacrimi de pocainta.

Sa nu socoti cu privire la nici un pacat ca e de mica insemnatate: orice pacat e o calcare a Legii lui Dumnezeu, impotrivire fata de voia lui Dumnezeu, calcare in picioare a constiintei.

De la parutele fleacuri, de la pacate neinsemnate la aratare, trecem treptat la caderi mari.
Ce insemnatate are asta“. „Doar nu e un pacat ma­re!” „Ce, asta e pacat!?” „Asta nu e pacat!“. Astfel ju­deca cel nepasator fata de mantuirea sa atunci cand se hotaraste sa guste din roada pacatoasa oprita de Legea lui Dumnezeu. Intemeindu-se pe astfel de judecati neintemeiate, el nu conteneste a calca in picioare constiinta sa.

Taisul acesteia se toceste, lumina ei se innegureaza; in suflet se revarsa intunericul si frigul nepasarii si nesimtirii.

Nesimtirea devine in cele din urma starea obisnuita a sufletului. Sufletul este adesea multumit de ea; ade­sea o socoate stare placuta lui Dumnezeu, tihna a constiintei, in vreme ce ea este pierdere de catre suflet a simtirii pacatoseniei sale, pierdere a simtirii vietii harice, duhovnicesti, adormire si orbire a constiintei.

Intr-o astfel de stare de intunecare si nesimtire infricosata, feluritele pacate intra slobod in suflet, tocmindu-si in el barlog. Pacatele, invechindu-se in suflet, se preschimba in obiceiuri la fel de puternice ca si firea iar cateodata si mai puternice decat ea. Obiceiurile pacatoase se numesc patimi. Omul nu baga de seama asta si este ferecat din toate partile, pe nesimtite, in lanturile pacatului, intrand in robia lui. Cel care, trecand in chip statornic cu vederea instiintarile constiintei, se lasa a cadea in robia pacatului, numai cu foarte mare oste­neala, cu impreuna lucrarea unui ajutor deosebit al lui Dumnezeu, poate sa rupa lanturile acestei robii, sa biruie patimile care s-au prefacut, parca, in insusiri ale firii.

Preaiubite frate! Cu toata luarea aminte si ravna de care esti in stare sa iti pazesti constiinta.

Pazeste-ti constiinta fata de Dumnezeu: plineste toa­te poruncile dumnezeiesti, atat cele invederate tuturor, cat si cele nestiute de nimeni, vazute si stiute numai de Dumnezeu si de constiinta ta.

Pazeste-ti constiinta fata de aproapele: nu te multu­mi doar cu o purtare parut buna fata de aproapele! Sa ceri de la tine insuti ca sa fie multumita si constiinta ta de aceasta purtare. Ea va fi multumita atunci cand nu doar faptele, ci si inima ta vor fi in privinta aproapelui asa cum porunceste Evanghelia.

Pazeste-ti constiinta fata de lucruri, indepartandu-te de ceea ce este de prisos, de lux, de nepasare, amintindu-ti ca toate lucrurile de care te folosesti sunt zidiri ale lui Dumnezeu, daruri date de Dumnezeu omului.

Pazeste-ti constiinta fata de tine insuti. Nu uita ca esti chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ca esti dator sa infatisezi acest chip, intru curatie si sfintenie, lui Dumnezeu Insusi.

Vai, vai! Vai si amar va fi daca Domnul nu va recu­noaste chipul Sau, nu va gasi in el nici o asemanare cu Sine. El va rosti infricosata osanda: Nu va cunosc pe voi (Mt. XXV, 12). Chipul netrebnicit va fi aruncat in vapa­ia nestinsa a gheenei.

Nesfarsita bucurie va cuprinde acel suflet la care cautand Domnul, va recunoaste in el asemanarea cu Sine, va vedea in el frumusetea pe care El, in nesfarsita Sa bunatate, a impropriat-o lui atunci cand l-a zidit, pe care a refacut-o si a inmultit-o atunci cand l-a ras­cumparat, pe care i-a poruncit sa o pazeasca intreaga intru neprihanire prin indepartarea de tot pacatul, prin pazirea tuturor poruncilor evanghelice.

Netacutul, nepartinitorul paznic si aducator aminte al acestei indepartari si paziri e constiinta. Amin”.

(in: Sfantul Ignatie Briancianinov, “Experiente ascetice”, Editura Sophia, Bucuresti, 2009)

Legaturi:

***

***

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Razboiul nevazut, Sfantul Ignatie Briancianinov

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

25 Commentarii la “CONSTIINTA si NESIMTIRE

  1. Pericopa evanghelica: Ioan 6, 27- 33

    27. Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl.
    28. Deci au zis către El: Ce să facem, ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?
    29. Iisus a răspuns şi le-a zis: Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în Acela pe Care El L-a trimis.
    30. Deci I-au zis: Dar ce minune faci Tu, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi?
    31. Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, precum este scris: “Pâine din cer le-a dat lor să mănânce”.
    32. Deci Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Nu Moise v-a dat pâinea cea din cer; ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată.
    33. Căci pâinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer şi care dă viaţă lumii.

    Luca 4, 22- 30

    22. Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif?
    23. Şi El le-a zis: Cu adevărat Îmi veţi spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă şi aici în patria Ta.
    24. Şi le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa.
    25. Şi adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie, în Israel, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul.
    26. Şi la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă.
    27. Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele proorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat, decât Neeman Sirianul.
    28. Şi toţi, în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie.
    29. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie;
    30. Iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.

    Pericopa apostolica: Faptele Apostolilor 7, 5- 17

    5. Şi nu i-a dat moştenire în ea nici o palmă de pământ, ci i-a făgăduit că i-o va da lui spre stăpânire şi urmaşilor lui după el, neavând el copil.
    6. Şi Dumnezeu a vorbit astfel: “Urmaşii lui vor fi străini în pământ străin, şi acolo îi vor robi şi-i vor asupri patru sute de ani.
    7. Şi pe poporul la care vor fi robi, Eu îl voi judeca – a zis Dumnezeu – iar după acestea vor ieşi şi-Mi vor sluji Mie în locul acesta”.
    8. Şi i-a dat legământul tăierii împrejur; şi aşa a născut pe Isaac şi l-a tăiat împrejur a opta zi; şi Isaac a născut pe Iacov şi Iacov pe cei doisprezece patriarhi.
    9. Şi patriarhii, pizmuind pe Iosif, l-au vândut în Egipt; dar Dumnezeu era cu el,
    10. Şi l-a scos din toate necazurile lui şi i-a dat har şi înţelepciune înaintea lui Faraon, regele Egiptului, iar acesta l-a pus mai mare peste Egipt şi peste toată casa lui.
    11. Şi a venit foamete peste tot Egiptul şi peste Canaan, şi strâmtorare mare, şi părinţii noştri nu mai găseau hrană.
    12. Şi Iacov, auzind că este grâu în Egipt, a trimis pe părinţii noştri întâia oară.
    13. Iar a doua oară Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi şi Faraon a aflat neamul lui Iosif.
    14. Şi Iosif, trimiţând, a chemat pe Iacov, tatăl său, şi toată rudenia sa, cu şaptezeci şi cinci de suflete.
    15. Şi Iacov s-a coborât în Egipt; şi a murit şi el şi părinţii noştri;
    16. Şi au fost strămutaţi la Sichem şi au fost puşi în mormântul pe care Avraam l-a cumpărat cu preţ de argint, de la fiii lui Emor, în Sichem;
    17. Dar cum se apropia vremea făgăduinţei pentru care s-a jurat Dumnezeu lui Avraam, a crescut poporul şi s-a înmulţit în Egipt

  2. Nu poţi să fii adânc şi sincer
    (Chiar şi când ceri mila divină
    În osteneala rugăciunii),
    Cu punga şi cu burta plină.

    Nu poţi să fii profund şi sincer,
    (Şi să trăieşti sfânta credinţă),
    Fără smerenia (culeasă)
    Din post adânc şi nevoinţă.

    Nu poţi ierta (deplin) pe nimeni,
    Când însuţi (tu), n-ai suferit
    Pentru Hristos, egalul faptei
    Ce vrei s-o ierţi celui greşit.

    Te lupţi să uiţi să eviţi totul.
    Dar încă nu i-ai dat iertare,
    De…, când îl întâlneşti, (lăuntric)
    Eşti stăpânit de tulburare.

    Dar când prin aspra nevoinţă
    Ai biruit în trup durerea,
    (Prin rugă vie şi’abstinenţă)
    Din Har, aduni (în timp) puterea

    Şi poţi ierta pe orişicine,
    Căci ştii, (trăind), cât e de greu
    Să stiningi în duhul tău orgoliu
    Şi ispitirea celui rău.

    Nu poţi uşor iubi săracii,
    Când însuţi tu n-ai suferit
    (Pentru Hristos, de bună voie),
    (Puţin) din traiul lor lipsit.

    Nu poţi să’ngenunchezi mândria,
    Şi’orgoliu să ţi-l stăpâneşti
    De nu-ţi tai voia (pentru Domnul)
    Şi trupu-n post nu-l istoveşti.

    De nu trăieşti în pocăinţă,
    Nu’nvingi mândria şi nici ura,
    Chiar de ştii tot ce-au scris părinţii
    Şipederosttoatăs criptura.

    De ştii ce e şi face Harul,
    Dar nu-l câştigi prin nevoinţă
    (Şi-n logică l’arăţi la alţii)
    Uşor aluneci din credinţă.

    Harul e viu în neputinţa
    (De bună voie asumată)
    În ascultarea de duhovnic,
    Şi în iubire’adevărată.

    Nu-i după “stil”. Nu-i după minte.
    Ci-i în smerita ascultare,
    În tainele sfintei biserici,
    Cea una. Cea mântuitoare.

    Când trupul e foarte puternic,
    Sărmanul suflet e’nrobit
    Şi de mândria (grosolană)
    Şi-n pofte de ne stăpânit.

    Şi rob rămâne în acestea
    (Chiar dacă vine la credinţă)
    De nu-l supune şi subţie
    Curăţitoarea nevoinţă.

    Când trupu-i “ghiftuit” cu hrana
    Sufletu-i rob poftei trupeşti
    Filozofării…, (ortodoxe)
    Şi bucuriilor lumeşti.

    Căci fără lucru nevoinţei
    Ochii…,poftesc, inima cere…,
    Iar duhul (slab) şi conştiinţa
    Nu mai au frâu (şi nici putere).

    Fără de nevoinţa crucii
    Suntem, creştini fără Hristos,
    Care ştiu spusele credinţei
    Dar…, netrăind-o n-au folos.

    Fără de aspra pocăinţă
    Şi suferinţa asumată
    Nu vom trăi ortodoxia
    Nici viaţa cea adevărată.

  3. A dat bunul Dumnezeu si am ajuns la salba de manastiri din judetul Neamt.Cum sa nu te mustre constiinta dupa o Sfanta Liturghie la Varatec,o manastire care pastreaza si in infatisarea constructiilor o altfel de lume.
    Dar te mustra constiinta pana la lacrimi la pestera Sfintei Teodora de la Sihla pentru ca oricat te-ai indreptati, vietuirea ascetica a unei pustnice e o palma peste obrazul tau patimas.Stiu cum pot ajunge la sfintenie,dar nu vreau sa imi schimb viata…

  4. Hristos a inviat ! O intrebare : Putem face vreun compromis dar sa ascundem adevarul ? Va multumesc !

  5. Un englez a luptat ca 8 copii romani sa isi pastreze credinta in care s-au nascut, ortodoxia, desi s-au facut presiuni ca micutii sa fie trecuti la alte culte. Acum, parintele care i-a preluat are nevoie de ajutor!

    http://stiri.botosani.ro/stire/39023/Opt+copii%2C+un+preot+si+cativa+oameni+inimosi%3A+Haideti+sa+ne+crestem+noi+copiii%21.html

  6. Frate Dan Ghibu, pentru că nu ţi -a dat nimeni nici un răspuns până acum îndrăznesc să-ţi spun cum văd eu această problemă , deşi întrebarea aş fi dorit-o mai clară.

    1 . Între om şi Dumnezeu trebuie să fie cea mai vie şi mai strânsă legătură de iubire. Compromisul aici îl poţi compara cu cel dintre frăţia ta şi soţie unde există legatura divină şi făgăduinţa de la cununie. Eu deşi sunt om păcătos socot compromisul ( făcut de mine) echivalent cu încredinţarea soţiei ( cât î-mi rezolv interesul ), partenerului de “afaceri”. (Cred că ai înţeles ce spun).

    2 . “A ascunde Adevărul”.

    Adevărul l’au ascuns răstignitorii ( în mormânt ) şi… după trei zile a ieşit din groapă în toată strălucirea dumnezeirii sale.

    Advărul poate fi ascuns desigur, dar cu siguranţă va ieşi (de unde l’am pus) şi vom plăti “cu vârf şi îndesat” preţul acestei fapte.

    Nu e om fără greşeală. Sunt mii de forme de ispită şi mii de forme de cădere şi interpretare. Adâncul problemei frate, îl discuţi cu părintele duovnic pe care-l ai.

    Când am cutezat să-ţi răspund, ţi-am spus cele de mai sus, nu ca să impresionez pe cineva, ci aşa cum gândesc şi cred eu. Socot că trebuie să-mi asum greutatea vinovăţiei, pentru că greutatea vinei mă face să strig mai cu putere, mai cu frică, mai adevărat şi mai sincer în rugăciune. Minimalizând vina minimalizăm totul ( înţelegând cu pecădere credinţa şi iubirea noastră )
    Irtaţi îndrăzneala.

  7. @ Dan Ghibu:

    Adevarat a inviat!

    Putem… orice. Depinde ce intelegem prin compromis si depinde care adevar, ce inseamna sa ascundem, de cine, etc. In general oamenii au tendinta sa se indreptateasca prin afisarea unor false intentii virtuoase, char atunci cand de fapt vor sa-si satisfaca anumite patimi ascunse.

  8. Hristos a inviat ! Va multumesc pentru raspunsurile primite ! Am citit undeva un citat frumos din Sf. Ioan Hrisostom si nu-l mai gasesc ! Bunicul e preot undeva langa Bucuresti si e sicanat de clericii din Arhiepiscopie ca sa ascunda niste faradelegi facute de cineva care este in gratiile unui ierarh ! Eu i-am spus sa marturiseasca Adevarul , caci Adevarul ne va judeca pe toti ! Va multumesc ! Doamne ajuta !

  9. @ Dan Ghibu:
    Cum zice si admin, foarte vaga intrebarea.

    Eu, daca e o problema care n-o inteleg, si ma framanta, as intreba duhovnicul, si prieteni/frati intru Domnul. Am auzit de la cunoscuti de cazuri de genul asta, in care cel nedumerit a primit practic acelasi raspuns de la toti. Mi se pare cea mai rea idee ca intr-o problema importanta sa nu intrebi, sa incerci sa gasesti calea cea dreapta singur, mai ales in lucruri incalcite.

    Doamne ajuta!

  10. @cristi_g
    Am vazut si eu salba de manastiri din Neamt iar la pestera Sfintei Teodora de la Sihla am avut niste simtaminte de neuitat. Cum a putut trai o sfinta femeie virtuoasa in asemenea conditii timp de 40 de ani !!! Off, unde sunt femeile virtuoase de altadata ?! dar mai rau…cum ne mai plangem noi barbatii zilelor noastre de orice mica incercare pe cand acea femeie de bunavoie a imbratisat acea Cruce. Si unde mai pui ca era si din familie nobila. Femeile ar trebui sa se roage la icoana Sfintei Teodora iar cei foarte necajiti, ar trebui sa faca un mic efort si sa mearga acolo, la Sihla ca s-o roage pe Sfinta….merita efortul .

  11. Frate Dan, consultă-te cu duhovnicul şi respectă preoţia bunicului tău. Dacă este om cu frica de Dumnezeu, ştie ce are de făcut. Sunt păcate, care date în vileag în public” ajută biserica ( ereziile de exemplu) şi sunt păcate care dezvăluite public “îmbolnăvesc ” şi pe cel ce le dă în vileag şi pe cei încă nu sunt încă maturizaţi duhovniceşte. Sfinţii părinţi în această privinţă spun să acoperim păcatele fratelui nostru, (după ce l’am făcut conştient, numai între noi şi el), ca şi Dumnezeu să ne acopere păcatele noastre. Adevărul de credinţă se mărturiseşte respectând poruncile şi învăţătura dată de Mântuitorul, cu discernămînt, după o temeinică cercetare şi mai ales după o adâncă cunoştere. A da în vileag căderea cuiva (din neputinţa sa) nu înseamnă ascunderea unui Adevăr decisiv în mântuirea celorlalţi (dacă acel sau acele păcate nu sunt nici învăţături eretice nici acţiuni, conştiet practicate, cu scop dăunător bisericii şi smintitor aproapelui). Una este mustrarea învăţăturii şi practicii dăunătoare bisericii şi alta este dezvăluirea slăbiciunilor semenului conştiet de neputiţa sa. Te rog iartă-mi îndrăzneala.

  12. Dragi admin. ori browserul, ori pc-ul meu (cu sistemul de opereare re,re,reinstalat) care-mi şterge, care se blochează…, folosirea adesea a telefonului, câd acesta nu răspunde şi în prin cipal nepriceperea mea, mă duc la multe şi mai greşeli. Acum văd aici comentul meu de două ori,
    după ce m’am chinuit ore ca să-l trimit. Vă rog să-l ştergeţi pe primul. De multe ori mi-am zis că mi-i deajuns să vă citesc şi că a venit vremea să pun punct acestor comentarii. Muţumesc pentru tot ce aţi făcut şi faceţi.

  13. @ Nicolae mirean:

    Tehnica asta este un instrument excelent prin care se pot lucra ispitele si ne pot descuraja foarte mult. Ar fi pacat sa nu mai scrieti doar din acest motiv, ci numai daca aveti altele mai serioase. Nu puteti accesa insa de pe un calculator, iar nu de pe mobil? Siteul nostru nu este conceput pentru a fi vizualizat usor de pe mobil, din pacate, si oricum, intr-adevar, tastarea de pe mobil este mult mai anevoioasa si mai cronofaga (consumatoare de timp). Ne pare tare rau!

  14. Aveţi întru-totul dreptate, admin. am un calculator după cum spuneam care de la început mi-a făcut probleme. Acum nu mai lucrează în nici un fel. I’am tot schimbat componente după componente. Am pierdut tot ce stocasem pe el de mai multe ori poate şi datorită deselor instalări şi reinstalări de windows. Vă citesc cum am spus de pe mobil, dar a scrie de pe el (cum bine a-ţi spus) este dificil, ca să nu mai vorbesc despre diacritice. Nu am alte motive. Mă voi strădui să continui însă. Regret că am scăpat acest moment de slăbiciune şi m’am manifestat astfel. Mie mi se cade să vă susţin şi să vă încurajez nu să vă necăjesc pe frăţiile voastre, care nu aveţi vre-o vină în dificultăţile ce le parcurg. Vă port toată dragostea respectul şi preţuirea, vă susţin cu ceia ce pot şi cu nevrednica-mi rugăciune. Iertaţi-mi momentul de slăbicune.

  15. Pingback: “Inceteaza a te mai indreptati in pacate si ocupa-te de orbirea ta!“ AMAGIRILE CARE NE TIN ORBI SI CAPTIVI IN SOMNUL ADANC AL PACATULUI -
  16. Pingback: Avva Efrem Filotheitul despre STRIGATUL CONSTIINTEI si VIATA DUPA MOARTE. “Sa traim viata dupa cuviinta, sa intram in randuiala, pentru ca nu stim daca vom apuca ziua de maine” -
  17. Pingback: Parintele Rafail Noica despre NESIMTIREA DUHOVNICEASCA, simturile duhovnicesti, CAUTAREA VOII LUI DUMNEZEU, taierea voii si TAINA ASCULTARII (audio si text) -
  18. Pingback: VINDECAREA SLUGII SUTASULUI – paganul care “a stiut de durerea aproapelui”, care si-a ascultat CONSTIINTA, implinind “legea firii” si il bucura pe Dumnezeu cu SMERENIA CREDINTEI sale. PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu -
  19. Pingback: JUDECATA SI GHEENA CONSTIINTEI: “Frate, bea sangele meu”. VA VENI ZIUA RASPLATIRII CELOR NEDREPTI SI VICLENI, cand “se va arata fatarnicia care parea a fi fapta buna, zavistia care parea ravna, viclesugul care parea prietesug” si &
  20. Pingback: “LAZARII VEACULUI ACESTUIA” si IADUL CONSTIINTEI. Predici audio ale Pr. Ciprian Negreanu la PILDA BOGATULUI NEMILOSTIV SI A SARACULUI LAZAR | Cuvântul Ortodox
  21. Pingback: “SLUGA VICLEANA…” – Predici audio ale Parintelui Ciprian Negreanu la DATORNICUL NEMILOSTIV: Conditiile mantuirii: RECUNOASTEREA SINCERA A PACATELOR SI IERTAREA APROAPELUI. Plus: Predica Arhim. Mihail Stanciu (2014) | Cuvântul Orto
  22. Pingback: PSIHOLOGIA DUHOVNICEASCA A PACATULUI “MIC” SI A PATIMILOR ASCUNSE IN INIMA, care au nevoie doar de un “bun prilej” pentru a rodi alegeri grave ireversibile. Viata noastra ca FUGA PERMANENTA DE CONSTIINTA si ASCUNDERE DE GLASUL LUI
  23. Pingback: “Asa sunt eu…” sau despre FIRESCUL PACATULUI INTRAT IN FIRE, frica de prapastia launtrica si FIARA UCIGASA PE CARE O HRANIM | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate