Amagitoarele “impliniri” desarte ale vietii si puterea esentiala a harului: “NUMAI CU HARUL DUHULUI SFANT PUTEM REZISTA ATRACTIEI LUMII. Nu este cu putinta sa fii mucenic daca nu esti intarit de Sfantul Duh“
Zugravirea balconului – studiu de caz
Odata mi-am zugravit balconul cu mana mea si atat de incantat am fost in ziua aceea ca nu mai puteam sa ma gandesc la altceva. Aveam in mine o incantare desarta, care ma tinea in lanturile ei. Ma uitam mereu sa vad ce bine iesise. Mi-am dat seama ca trebuie sa ma smulg de acolo, dar nu puteam. Eram multumit, incantat, implinit. A aparut si un gand obraznic: De ce sa ma mai interesez de Imparatia cerurilor cand aici este atat de bine? Era prima oara cand zugraveam balconul si iesise foarte bine. Din fericire, o ploaie puternica s-a pornit dupa cateva ore si a spalat un pic varul proaspat. Nu mai aveam gandul la zugravit, nu mai aveam inima lipita de balcon. Acum avea cateva pete. Imi recapatasem linistea si starea mea obisnuita. L-am zugravit din nou, dupa o vreme, dar nu complet. Au ramas cateva urme. Acum totul era bine. Ştiam ca se poate distruge, nu avea nici un sens sa-mi umplu mintea de incantare desarta. Slava Domnului care m-a scapat si de aceasta data! Faca-se voia Lui intru toate. Am zis, prima data, ca n-o sa-l mai zugravesc deloc, decat sa ma umplu din nou de acea stare. Totusi, dupa mai multe zile, cand deja taraganarea finalizarii facuse sa-si piarda orice farmec, am incheiat zugravirea balconului. Nu, nu mai avea nici un farmec. Adica sufletul nu se mai umplea de duhul desertaciunii, nu se mai lipea de lucrarea savarsita. Auzim adesea: „Treaba aceasta e plina de farmec!” sau “nu are nici un farmec sa fac asta!” De obicei, este vorba despre desertaciunea care ne umple sau nu ne umple inima. Sa stam bine, sa luam aminte[:] “cei care se folosesc de lumea aceasta sa fie ca si cum nu s-ar folosi“ (1 Cor. 7, 29-31). De multe ori, Dumnezeu intarzie sa ne implineasca cererile si asteapta momentul cand nu ne-am mai umple de incantare si nu ne-am mai lega inima de acel lucru cerut. Nu de putine ori se intampla sa primim un lucru cand parca nu ne mai bucuram de el, datorita indelungii asteptari si framantari care i-au premers. Şi tocmai aceasta inseamna ca lucrul a venit la vremea lui, cand nu ne pune in primejdie mantuirea, prin atasamente primejdioase fata de lucruri, intamplari, moduri de viata si oameni. Atunci este potrivit sa i se indeplineasca cererea crestinului cand inima lui nu se umple de incantare desarta si cand nu se lipeste si leaga de lucrul sau situatia ceruta si prin aceasta de pamant si cele pamantesti, desarte si trecatoare, “cei care se folosesc de lumea aceasta sa fie ca si cum nu s-ar folosi”, “cei ce se bucura, ca si cum nu s-ar bucura; si cei ce cumpara, ca si cum n-ar stapani”. (1 Cor. 7, 29-31)
Altfel, daca ni s-ar indeplini degraba aceste cereri ne-am lega tot mai mult de cele pamantesti, spre bucuria diavolilor si tristetea lui Dumnezeu. Asta se aplica atat in cazul celor materiale, cat si in cazul virtutilor. Daca te incanti, te lipesti si te legi de o oarecare virtute, facand-o pamanteasca, prin raportarea la ceilalti oameni si la cele de pe pamant, atunci ea ti se va lua pentru ca nu-ti este de folos la mantuire. Dumnezeu ne da atatea daruri cate putem primi fara sa ne umplem de duhul desertaciunii.
Cum dobandim harul
Sfantul Teofan Zavoratul spune:
“Harul Sfantului Duh il dobandim odata cu Sfintele Taine ale Botezului si Mirungerii. Prin participarea la cultul divin al Bisericii noastre, prin rugaciune, prin lupta duhovniceasca si prin lucrarea virtutilor, harul se pastreaza si devine lucrator in noi. Un mijloc bun pentru atingerea acestui scop este si rugaciunea inimii, care atrage Duhul Sfant“[22].
Sfantul Ioan de Kronstadt spune:
“In Biserica ni se da Harul lui Dumnezeu prin sfintele slujbe, prin Sfintele Taine; ne invrednicim de har in propria noastra constiinta, prin rugaciuni, prin necazurile care ne purifica sufletul” [23]. “Viata sufletului se mentine prin rugaciune, citirea cuvantului lui Dumnezeu, Sfintele Taine”[24].
La acestea adauga si sfantul Serafim de Sarov alte mijloace prin care il putem dobandi, enumerand aproape toate faptele bune traditionale ale crestinilor mireni sau calugari:
“Postul, rugaciunea, privegherea, milostenia si alte fapte bune, nu sunt decat mijloace pentru dobandirea Duhului Sfant“[25].
Totusi nu despre cum il primim, retine si inmulti vom vorbi ci despre cum il pierdem. In special pentru ca, daca nu este pierdut, harul creste, lucreaza, se inmulteste. Daca nu este pierdut “Duhul adevarului va va invata toate“ (Ioan 14, 26). Adica Duhul Adevarului povatuieste tainic. Sfantul Ioan Gura de Aur, ne spune ce ne povatuieste:
“Aceasta este a harului, de a izbavi pe cineva de cele pamantesti si a-l inalta la cer“[26].
Ce rol are harul
Sfantul Siluan Athonitul spune:
Duhul Sfant invata sufletul sa implineasca poruncile lui Dumnezeu si-i da puterea sa faca binele[27].
Sfantul Teofan Zavoratul zice:
“Este cu neputinta a ne lepada de lacomie fara inraurirea harului asupra inimii; este cu neputinta, fara harul lui Dumnezeu, a termina si cu oricare alta impatimire si cu orice pacat care traieste in noi si cu toate odraslele acestor pacate”.
Mai departe:
“Fara harul Duhului Sfant nu putem deveni sfinti, mucenici, marturisitori sau crestini ravnitori. Crestinii care au harul Duhului Sfant sunt fierbinti, iar ceilalti reci sau caldicei“.
Sfantul Teofan Zavoratul spune:
“Atata vreme cat este ravna, este si harul Sfantului Duh“[28].
Putem spune ca orice atractie spre Biserica si spre calea cea ingusta, spre a urma sfintilor chiar in zilele noastre, este dovada ca harul lucreaza. Sfantul Teofan Zavoratul spune:
“Ravna este lucrarea harului si dovada ca acest har este tot timpul prezent in voi si naste viata harica. Atat timp cat exista ravna, este prezent si harul Sfantului Duh“[29].
Harul este acelasi in toate bisericile ortodoxe, ni se spune, dar in unele sunt mai multi cei care conlucreaza cu harul si lumineaza si raspandesc mai departe razele harului, iar in altele dimpotriva, sunt multi cei care refuza sa lucreze impreuna cu harul si raman intunecati, neraspandind nimic. Harul este acelasi, dar conlucrarea cu el difera. Sfantul Tihon de Zadonsk spune:
“Harul lui Dumnezeu este pentru suflet ceea ce este sufletul pentru trup. Deci, precum trupul este mort cand nu-i in el suflet si sufletul este mort cand nu-i in el harul lui Dumnezeu care ii da viata“[30].
Şi mai departe:
“Fiii acestui veac se bucura de cinstea, slava, aurul, argintul, bogatia, rasfatul si placerile acestei lumi. Acestea sunt comoara, mangaierea si veselia lor si ca atare se bucura de aceasta comoara a lor pentru ca o iubesc. Crestinii trebuie sa alunge aceasta bucurie din inima lor si sa nu-i faca loc in ea. De la aceasta bucurie ne abate Duhul Sfant: nu iubiti lumea, nici cele ce sunt in lume (1 Ioan 2,15). Pentru ca ce iubeste omul, de aceea se si bucura – si ca atare crestinii sunt datori sa nu iubeasca lumea si nici sa nu se bucure de ea“[31].
Sfantul Ioan Gura de Aur zice:
“Este cu neputinta sa suferi cu barbatie mucenicia, sau sa predici cu ravna, sau sa faci o fapta mare si greu de savarsit, daca puterea Duhului Sfant nu intareste curajul mucenicului. Altfel, nu poate fi cineva mucenic. Iar mucenic numesc aici, nu numai pe cel care a sfarsit prin suferinte pentru Hristos, ci si pe cel care marturiseste pe Hristos cu cuvantul harului. Orice predicator al adevarului este mucenic al lui Dumnezeu. Nu este cu putinta sa fii mucenic, martor al cuvantului dumnezeiesc, daca nu esti intarit de Sfantul Duh. De aceea a si spus Mantuitorul Apostolilor: Iar voi ramaneti in cetatea Ierusalimului pana ce va veti imbraca cu putere de sus, si veti lua puterea, cand Se va pogori Sfantul Duh. Daca nu veti primi aceasta putere, nu veti putea fi martori“[32].
Sfantul Teofan Zavoratul scrie:
“Harul, asa cum ne spune Sfantul Simeon Noul Teolog, ne face sa le dispretuim pe toate“[33].
A nu ne lasa umpluti de duhul lumesc care ne asalteaza din toate partile este o lucrare a harului, un ajutor si un dar al lui Dumnezeu. Harul ne da putere sa rezistam duhului lumesc. Numai cu harul Duhului Sfant putem rezista atractiei lumii. De aceea este important sa nu-l pierdem ca sa putem rezista acestui suvoi care pare ca se revarsa peste tot: duhul desertaciunii lumesti. Daca nu vom sti sa pastram harul vom avea o viata duhovniceasca goala, lumeasca, caricaturala, chiar daca vom fi parte a Bisericii Ortodoxe dreptmaritoare. Vom avea acces la harul Duhului Sfant, dar nu-l vom putea pastra nicidecum. Şi va fi in mod evident tot mai greu de pastrat harul pe masura ce ne apropiem de sfarsitul lumii. Se zice ca cel rau “trebuie sa fie dezlegat catava vreme” (Apocalipsa 20, 3). Aceasta este secularizarea: ai acelasi har dar nu-l mai poti folosi, pentru ca nu stii cum sau nu vrei sa-l protejezi. Acestia care fac asa sunt in situatia fecioarelor nebune. Acestea, desi sunt fecioare, adica au fapte bune prin care primesc harul dar au candelele goale – adica nu au harul Duhului Sfant.
[VA URMA]
Legaturi:
Din viata sa am ales pentru inceput o intamplare deosebit de semnificativa, pentru unii socanta, care se constituie ca o lectie pentru cei ispititi de tentatia de a pune pe primul plan, de a se impatimi sau chiar de a idolatriza frumusetea unei zidiri pamantesti ori de a se “imbata” de succesul unei realizari proprii, fie ea oricat de duhovniceasca, dar “pierzand pe drum” sensul ei si folosind-o ca mijloc de desfatare si de slavire a propriului eu. Apoi vom lua aminte la intamplarea cu fratele care dorea in mod incapatanat, cu trufie si nesabuinta, sa fie mucenic (foarte actuala si pentru perioada pe care o traversam!) si, in sfarsit, vom infatisa viziunea pe care a primit-o Cuviosul Pahomie despre trista situatie viitoare a monahismului si a crestinilor, in general:
- BOALA DUHULUI LUMESC
- PORUNCA “IMPOSIBILA”
- Sfantul Siluan despre NECREDINTA, MANDRIE, IUBIRE SI PACEA INIMII. “Omului pacatos Domnul ii pare neinduplecat, pentru ca nu este har in sufletul lui”
- Conferinta de la Bucuresti (Facultatea de Drept) a MITROPOLITULUI IEROTHEOS: “Dumnezeu nu-Si impartaseste darurile celor care ‘dorm’, celor care nu lucreaza… SA NU DEZNADAJDUITI NICIODATA!” (video, audio, text)
- Sfantul Teofan Zavoratul despre NECRUTAREA DE SINE SI VENIREA HARULUI. Ce asteapta Dumnezeu de la noi? Unde si cum sa cautam ajutorul lui Dumnezeu?
- SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL: Semnul haricei invieri launtrice intru Domnul. SUNTEM VII SAU MORTI SUFLETESTE?
- Sfantul Teofan Zavoratul: CUM SE DOBANDESTE HARUL TREZIRII DIN SOMNUL PACATULUI? (I) Boala de obste: AMANAREA
- “Inceteaza a te mai indreptati in pacate si ocupa-te de orbirea ta!“ AMAGIRILE CARE NE TIN ORBI SI CAPTIVI IN SOMNUL ADANC AL PACATULUI (II)
- Sfantul Teofan Zavoratul (III): CUM SA-TI INMOI INIMA IMPIETRITA?
- Sfantul Teofan Zavoratul – sfaturi pentru LUPTA CU RACEALA SUFLETULUI, IMPIETRIREA SI IMPRASTIEREA
- … DAR CU NOI CUM RAMANE? CUM NE VOM SMULGE DIN MOARTEA SI ORBIREA IN CARE ZACEM?
- Sfantul Teofan Zavoratul: despre “zavorarea” in patima si cum sa iesim din ea: STAREA PACATOSULUI
- Sfantul Teofan Zavoratul: CUM INCEPE IN NOI VIATA CRESTINA AUTENTICA? “Un crestin fara ravna este un rau crestin – molesit, slabit, fara viata, nici cald, nici rece – si o asemenea viata nu este viata”
- Sfantul Teofan Zavoratul: Cum incepe viata crestina in SFANTA TAINA A BOTEZULUI
- CUM SE PASTREAZA SI CUM ESTE ALUNGAT DUHUL SFANT?
- PENTRU CE TRAIM? CUM MOARE SUFLETUL, CUM SE PIERDE DUHUL SFANT? “Acolo unde se afla Duhul Sfant, acolo se iveste si lupta cea grea”
- SA NU UITAM: “Mult ni s-a dat, mult ni se cere…” SUFLETUL CARE NU ESTE NASCUT DIN DUHUL SFANT DE PE PAMANT ESTE MORT PENTRU VESNICIE!
- Sfantul Macarie Egipteanul: Cum se manifesta Duhul Sfant in suflet? CINE NU ARE COMOARA SI FOCUL DUHULUI IN SINE SA NU INDRAZNEASCA SA PREDICE ALTORA!
- PUTINI SUNT ADEVARATII CRESTINI!
- SFANTUL SERAFIM DE SAROV DESPRE MIZA UITATA SI SCOPUL ADEVARAT AL INSESI EXISTENTEI NOASTRE: “Sunt intru Duhul Domnului ori nu?”
- DUHUL SFANT – UNTDELEMNUL FECIOARELOR INTELEPTE. OARE L-AM DOBANDIT?
- CINCIZECIMEA – POGORAREA SFANTULUI DUH. Talcuirea Mitropolitului Hierotheos Vlachos. “Este fiu al lui Dumnezeu numai cel ce Il are in el pe Duhul Sfant”
- SFANTUL SILUAN ATHONITUL: “Fara har, sufletul e asemenea unui dobitoc”
- Sfantul Ioan de Kronstadt: CE INSEAMNA BISERICA SI HARUL? CUM NE FOLOSIM DE ELE PENTRU MANTUIREA NOASTRA? “…Pe cand noi ce facem? Dormitam si dormim! Uimitoare este nepasarea noastra, lenevia noastra”
- Pogorarea Duhului Sfant – taina esentiala a vietii noastre. FARA PLANS SI FARA IUBIRE NIMENI SA NU SE AMAGEASCA, NU VA DOBANDI HAINA DUHULUI!
- Pogorarea IN NOI a Sfantului Duh – conditia mantuirii
- “Din Viata si din Duh”. PARINTELE SOFRONIE SI SINGURA INTREBARE FUNDAMENTALA: “Cum sa dobandim pe Duhul Sfant in noi si sa-L pastram?”
- Suntem convertiti cu adevarat?
- SCRISOARE CATRE UN PRIETEN, LA POGORAREA SFANTULUI DUH
- Mitropolitul Hierotheos Vlachos despre cel mai grav pericol: SECULARISMUL IN BISERICA, o FALSIFICARE A DUHULUI ADEVARAT si calea catre esec si deznadejde
- PARINTELE ARSENIE MUSCALU: Ce sa facem ca sa traim bucuria Invierii, cum sa pastram harul, cum sa ne reinsufletim ravna si bucuria de a trai?
- PARINTELE ARSENIE MUSCALU: De ce avem nevoie pentru a trai duhovniceste?
- ARHIMANDRITUL TIHON: “Adu-ti aminte de dragostea ta dintai!”. Interviu exploziv despre OBOSEALA DE VIATA DUHOVNICEASCA, NECREDINTA “CREDINCIOSILOR” SI… CINISMUL ORTODOCSILOR “PROFESIONISTI”
***
- Ce avem noi de facut astazi pentru a ne mantui si PENTRU A NE PREGATI DE INCERCARILE CARE VOR VENI?
- PILDA SFANTULUI MUCENIC NICHIFOR (9 februarie): Sa ne reamintim duhul adevaratei marturisiri si care trebuie sa ne fie cautarea primordiala
- PARINTELE AMFILOHIE DE LA DIACONESTI: Ce inseamna si cum se dobandesc curajul NE-LUMESC si demnitatea CRESTINA?
- “Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui” – cuvant al lui Dumnezeu pentru vremea noastra (de unde aflam si care este izvorul vitejiei duhovnicesti)
- MUCENICII SI NOI: marturisirea lui Hristos sau dorinta de a placea lumii?
- CUM NE PREGATIM PENTRU CE VA URMA? POCAINTA, ASTAZI – INTRE “MUCENICIA VIRTUALA” SI INVATATURILE SFINTILOR
- Au cuvantul cititorii (3): CARE ESTE SCOPUL ACESTUI JOC DE-A LEPADAREA? CE TREBUIE SA FACA CEL CARE VREA SA REZISTE IN FATA PRIGOANEI ANTIHRISTICE?
- CE NE VA SALVA DE VALURILE URGIEI care va urma?
- Iara si iara… PERFUZII VITALE PENTRU INCERCARILE VREMURILOR
- STARETUL RUS ANTONIE: Pentru sfarsitul lumii si Judecata de Apoi NU E DE AJUNS SA CITIM SI SA DISCUTAM, ci sa dobandim harul Duhului Sfant!
- DUHUL ADEVARULUI SI AL IUBIRII, Duhul lui Dumnezeu, Care Se roaga in noi si ne calauzeste tainic “la pamantul dreptatii”. STIM AI CARUI DUH SUNTEM?
- Parintele Teofan Munteanu in Familia ortodoxa despre LUCRAREA RUGACIUNII in vremea “firescului caderii” generale, PRIGOANA si PIEIREA NEAMULUI: “Suntem putini, suntem ‘turma mica’. Si vom deveni si mai putini”
- HARUL DUHULUI SFANT – SINGURA ARMA A CREDINCIOSILOR in fata lui Antihrist si a inaintemergatorilor lui
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Stau si eu acuma si cuget cam de cite ori am zugravit balconul…
Cuvinte mintuitoare in carte. Macar de m-as tine de ele si le-as uni cu fapta!
Ma intrebam insa, citind aceste lucruri, oare e gresit sa fi pasionat de orice domeniu din aceasta lume, in afara de ceea ce este duhovnicesc ? dar in acest mod, nu se exclude oare excelenţa din toate domeniile ? Nu le vom face pe toate mediocru si fara tragere de inima, incepand de la zugravitul balconului, pana la cele mai sofisticate lucrari stiintifice sau artistice ? Nu este o contradictie cu ce spune Mantuitorul, ca atunci cand faci ceva sa faci din toata inima, ca pentru Domnul si nu ca pentru oameni ? (Si parca, in Ecleziast scrie, cand mana ta apuca sa faca un lucru, sa-l faca cu hotarare)
Este doar o nedumerire, nu o incercare de a polemiza fiindca textul de mai sus mi se pare foarte bun si profund si intemeiat pe scrierile oamenilor induhovniciti.
@ Obrenovici:
Raspunsul credem ca se subintelege si de aici.
A face “ca pentru Domnul” nu inseamna insa a face treaba perfectionist, cu ambitie de realizare perfecta si pentru propria satisfactie sau pentru lauda oamenilor, pentru a ne simti impliniti prin astfel de succese, ca si cum totul sta in cele materiale si mai ales in aspectul lor exterior, unde de cele mai multe ori omul exagereaza in mod inutil. Ci in duh de evlavie si de rugaciune si cu grija pentru folosul fratilor (sau pentru a raspunde strict propriei nevoi, cum era cazul balconului, fara a face din asta un scop in sine, ca si cum Dumnezeu ar tine sa ne facem balconul fara vreo pata), deci nu pentru propria slava, nu pentru o stralucire exterioara calpa.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/10/29/boala-duhului-lumesc/ – Cuviosul Paisie Aghioritul:
@ admin – inteleg, multumesc pentru aceste citate.
Dar daca e vorba de loucruri nu materiale, ci spirituale, insa lumesti, nu duhovnicesti ? De exemplu, de implinirea in profesie. Era un citat mai sus cand un parinte cearta pe o femeie care se bucura de admiterea la facultate a fiului ei. Nu este si o mica exagerare aici ? Daca nu ai vocatie monahala si traiesti in lume, oare nu e bine sa realizezi ceva si pe acest plan ? Asta inseamna ca “iti lasi inima” acolo sau mai rau, ca prin acele lucruri intra diuavolul in inima ta ? Este foarte dura concluzia.
Dar de exemplu, Sf Luca al Crimeei era si un excelent chirurg si autor de carti de medicina. Acestea sunt lucruri stiintifice nu duhovnicesti. Oare ar fi putut ajunge la aceste performante medicale daca nu ar fi avut pasiune pentru medicina ?
Am vizitat chilia de la Rohia a parintelui N Steihnadt si erau multe carti de critica literara. El se ocupa si cu asta, inclusiv dupa ce se calugarise. Oare nu erau si astea lucruri lumesti ?
“Oamenii de afaceri, artistii sau chiar meseriasii care vorbesc cu siguranta si incantare despre meseria lor, mintea, gandurile si priceperea lor, profit si calitate si nivel de civilizatie, si alte multe, revarsa valuri desarte, care atrag si cuceresc si subjuga inimile neumplute de nimic sau pline intr-o oarecare masura de desertaciune.” — dar oare se pot pune pe acelasi plan afaceristii cu scriitorii, cu artistii ? Adica, totusi, de la vulgaritatea poftei de castig, pana la arta care aduce ceva frumos in lume, cred ca e o distanta…. Cred ca ideea ar fi sa nu te impatimesti si sa nu faci un idol din propriile preocupari, pe care sa il pui inaintea lui Dumnezeu si inaintea aproapelui, asta da. Poate gresesc….
@ Obrenovici:
Critica era legata nu de simpla bucurie a admiterii, care e fireasca intre niste limite, ci de conceptia lumeasca, cea legata de “perspective” si “oportunitati”, conceptie care exalta, evident, succesul pamantesc, reducand implinirea in viata la aceasta si aratand o valorizare maximala a celor legate de slava acestei lumi, de obtinerea unei traiectorii catre o inalta realizare profesionala care ar oferi, chipurile, “fericirea”.
Da, asa am inteles si eu.
Mi-a plăcut mult “definiția” mucenicului. De mărturisitor al lui Hristos, sub oblăduirea harului Duhului Sfânt. Duhul Sfânt îți dă curajul în Adevăr și iți alunga frica. Frica de oricine și orice.
@miriam
Într-adevăr !!! Oare nu stăteau închiși apostolii în foișor ,,de frica iudeilor” până la Pogorârea Duhului Sfânt ??? Dar după Pogorârea Duhului Sfânt, a mai stat vreunul închis în foișor ??? Deci au stat închiși în foișor, deși Îl însoțiseră pe Domnul Iisus Hristos trei ani și jumătate în misiunea Lui … Da, Duhul Sfânt alungă frica !!! Dar cine-L va putea dobândi, dacă nu ni-L va dărui sau trimite Domnul Iisus Hristos ??? Domnului Iisus Hristos trebuie să ne rugăm să ni-L trimită, însă numai după ce ne vom pocăi, pentru că s-a apropiat Împărăția Cerurilor !!!
Iertare și Doamne ajută tuturor !!!
,,CÂND ÎMI DAU INIMA LUI DUMNEZEU ESTE CU PUTINȚĂ CA DUMNEZEU SĂ NU MI SE DEA ÎN ÎNTREGIME MIE ? Dumnezeu cere inima omului. “Da-mi, fiule, inima ta“ (Pilde 25,26). Daca omul ii da inima sa, dupa aceea, Dumnezeu ii va da orice va iubi inima sa, numai sa nu-l vatame. Numai cand se daruieste lui Hristos inima nu se iroseste si numai in Hristos afli legatura cea bogata a dragostei dumnezeiesti in aceasta viata, iar in cealalta, cea vesnica veselia dumnezeiasca.” (Sfântul Paisie Aghioritul)
Este foarte greu acest cuvânt. Cine îl va putea duce ? Și totuși aceasta este Calea !!! Mă gândesc, că dacă vom recunoaște că nu putem face nimic, va găsi, va iconomisi Domnul un prilej ca să ne ajute să trecem cu bine și de această mare neputință !!!
Iertare și Doamne ajută tuturor !!!