DE CE STAU OAMENII LA PANDA SI SE VANEAZA UNII PE ALTII?/ Pe toate le avem, dar pe Dumnezeu nu-L dorim/ PUTEREA PIERZATOARE A OSANDIRII/ “Când oamenii trăiesc după voia lor, atunci în ei nu este duhul Domnului, ci duhul cel rău”. MANDRIA NEVOINTEI FARA BINECUVANTARE

5-09-2016 Sublinieri

1669785_814606688552740_60857687_o

Tineretul Ortodox: De ce se urăsc oamenii?

De ce se urăsc oamenii? E atâta necunoscut şi atâta suferinţă legată de soarta noastră, încât legea de toate zilele ar trebui să fie numai dragostea şi mângâierea.

De ce se chinuiesc oamenii unii pe alţii? N-au loc sub soare? Nu le ajunge pânza cerului? Sunt atât de grele păcatele ce ne apasă încât ar trebui să lucrăm până la cea din urmă fărâmă de putere pentru a înlătura urâtul ce ne desparte unii de alţii.

E multă frumuseţe în lume, dar oamenii orbi nu o văd. Înclinarea spre a face răul e atât de puternică, încât pentru a o învinge a fost nevoie de marea dragoste şi jertfă a Dumnezeului întrupat.

Sunt oameni sinceri şi sunt oameni vicleni. E sfâşietor de trist să vezi cum între oameni, ca şi între popoare, calea înşelăciunii dă pas înainte celor ce o folosesc.

Viaţa ne dă foarte des acest spectacol: omul bun, omul curat este vânatul celui viclean; acesta din urmă nu poate trăi fără pradă. Morala publică aduce laude şi răsplăteşte fapta acestuia, faptă care nu are nicio deosebire faţă de aceea a unui lup fugărind o căprioară pe întinderile albe ale zăpezii.

De ce stau oamenii la pândă şi se vânează unii pe alţii? De ce cred ei că au loc în lume numai atunci când dispare altul? Locul tău, locul darurilor proprii nu ţi-l poate lua nimeni; îl ai odată cu viaţa.

Extras din Ernest Bernea, Îndemn la simplitate: mărturisiri pentru un om nou, Editura Vremea, Bucureşti, 2006

pharisees_original

***

Altarul Credintei: Lumea asta s-a învățat să trăiască fără Dumnezeu!

Agheasmă nu, Sfânta Împărtășanie nu, Maslu nu, spovedanie nu, da’ lumea asta s-a învățat să trăiască fără Dumnezeu!

Bei o gură de apă și primești pe Duhul Sfânt, sorbi o picătură dintr-o linguriță și primești pe Fiul lui Dumnezeu, te ungi cu puțin ulei și te învăluie iubirea Tatălui ceresc, și tot nu-i bine!!

Doamne, Doamne, mare Ți-e răbdarea.. S-au mântuit sfinții Vechiului Testament prin dorință, căci nici frații Tăi nu erau, nici fiii Tatălui nu erau, nici pe Duhul nu-L aveau, nici pe Tine nu Te mâncau, și tot s-au mântuit, pentru că PE TOATE ACESTEA LE DOREAU!

Iar lumea de azi țopăie prin biserici înaintea Ta, și nici nu Te dorește! Au de toate, nu mai pot de bine, dar fac mofturi, pentru că nu darurile Tale le doresc ei, ci materia cea stricăcioasă și pieritoare.. De aceea vei face cu noi ceea ce ai făcut cu Ierusalimul. Mai întâi l-ai avertizat: „Iată, se lasă casa ta pustie”, apoi ai împlinit amenințarea.

Dă-ne Doamne minte, trezește-ne din somn, înviază-ne din moartea sufletească, nu Te scârbi de prostia noastră! Tu toate le poți, de aceea Te numești „Mântuitor”.. Mântuiește-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, pe noi cei ce-Ți cântăm, Aliluia!

Preot Sorin Croitoru

***

E_Katunakiotul

Marturie Athonita: Cutiile de cal[a]mar

Bătrânul Rafail care trăia lângă Chilia Sfântului Efrem, avea obiceiul ca în vremea Vecerniei și a celorlalte slujbe, să lovească în loc de toacă, așa cum bat la mănăstiri, niște cutii goale de cal[a]mar, pe care le agățase de un lemn.

Odată, pe când el lovea cutiile sale, un monah din vecinătate, urca pe cărarea ce trecea pe alături. Dar de îndată ce acela a auzit zgomotul, a monologat cu voce tare:Dar acesta ce-a pățit? Și-a pierdut mințile?”.

Starețul Efrem, care stătea pe o terasă din apropiere și săpa pământul, a auzit aceste cuvinte de judecată. Mai târziu spunea: „Am văzut în duh că sufletul fratelui acestuia a căzut. Și m-am minunat de puterea pierzătoare a osândirii”.

***

AmbrozieIurasov

Altarul Credintei: Cum ajung oamenii să fie mândri?

Știţi cât de viclean este diavolul în a-şi arunca pla­sa? În 1978 am botezat o femeie şi i-am dat canon: „În fiecare zi să rosteşti de 500 de ori Rugăciunea lui Iisus şi să faci 50 de metanii”. (Această femeie mer­gea la biserică, iar eu am întrebat odată despre ea şi s-a dovedit că nu era botezată; fusese botezată în Bi­serica Catolică.) După un timp vine şi îmi zice:

– Binecuvântaţi să fac mai multe metanii.

– Ei, bine, fa 100 de metanii.

-Dar pot să rostesc de 1000 de ori Rugăciunea lui Iisus?

– Se poate, Domnul să te binecuvânteze!

Mai târziu a venit si a cerut voie să zică rugăciunea de 3000 de ori. Am binecuvântat-o, întrebând-o:

-Iţi vor ajunge puterile pentru asta?

-Da, desigur.

După aceea ne-am întâlnit de câteva ori pe an. Când ne vedeam, ea tăcea tot timpul, fiindcă zicea ru­găciunea. Nu prea vorbea cu nimeni. De fapt, venea și pleca. După aceea ne-am adunat într-o localitate de sărbătoarea Sfantei Natalia. Acolo erau cam 8 femei cu acest nume. Femeia despre care vorbesc s-a aşezat prima la masă, sub icoane. I-am spus atunci:

-Eliberează acest loc. Stai pe altul!

Ea a plecat de tot de la masă, supărată. După aceea am discutat cu ea 2 ore şi am întrebat-o de ce s-a su­părat. Ea mi-a spus:

-M-aţi jignit în faţa tuturor!

-Nu a fost niciun fel de jignire sau ruşine. Nu era ziua ta de nume, acolo trebuiau să stea cele cu numele de Natalia! Spune-mi, cum te rogi?

A spus că făcea fără binecuvântare 1000 de meta­nii pe zi, uneori şi câte 2000, rostind în acelaşi timp şi Rugăciunea lui Iisus, cu lacrimi. Am aflat că dormea doar 2 ore pe zi; lunea, miercurea şi vinerea nu mânca deloc, nu bea băuturi alcoolice, iar marţea, joia, sâm­băta şi duminica mânca o singură dată pe zi. Când o vedeai, nu ai fi zis că posteşte atât de mult; era solidă, iar când venea la noi avea un rucsac imens în spate şi, deşi mergea 10 kilometri prin pădure, nu se vedea că ar fi fost epuizată. Am aflat că altă dată, când noi stă­team la masă, s-a pogorât peste ea un har deosebit, o dragoste pentru Domnul şi pentru oameni, încât era gata să îmbrăţişeze pe oricine. Nu-şi simţea trupul, întreg sufletul şi trupul erau în dragostea Domnului.

M-am gândit atunci: „Oare să fie ceva deosebit cu ea?” Dar de Sfânta Natalia, când i-am zis să se mute, am văzut ce s-a întâmplat de fapt. Totul a ieşit la iveală. Se supărase atât de tare, încât nu mai voia să vorbeas­că cu nimeni. Iată ce spune Hristos: „…Nu te aşeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat altul mai de cinste decât tine (Luca 14, 8).

Prorocul David spune: „Umilit am fost şi m-am iz­băvit” (Psalmi 114, 6). Dacă te-ai smerit, nu ai nevoie de metanii sau rugăciuni, căci mântuirea vine. Me­taniile, trezvia şi rugăciunea nu sunt un scop, ci un mijloc pentru a ajunge la smerenie. Prin acestea omul îşi smereşte trupul, îl roagă pe Domnul să-l ajute să ajungă smerit ca un copil, fară răutate, liniştit, echili­brat, să facă bine tuturor şi să-i iubească pe toţi. Fe­meia aceasta nu lucra cu binecuvântare, ci din mân­drie, de capul ei. Iar când oamenii trăiesc după voia lor, atunci în ei nu este duhul Domnului, ci duhul cel rău. Mai târziu s-a întâmplat ceva şi mai rău cu ea: a încercat să se sinucidă. A înghiţit multe pastile, dar bine că a început să vomite. A stat patru ore aproape moartă. Abia s-a trezit la viaţă. Iată unde te duc aces­te „lucrări” mari.

Apoi, când i-am dat binecuvântare să facă 50 de metanii şi 500 de Rugăciuni ale lui Iisus şi să mănân­ce în fiecare zi cum se cuvine, nu a putut să împli­nească canonul. Mi-a spus:

-Nu pot să fac nimic. Nici metanii, nici rugăciuni. Nici măcar rugăciunile de dimineaţă şi de seara! Și am o poftă neobişnuită de mâncare.

-Vezi, cu tine a lucrat diavolul atunci, i-am spus eu.

Multe dintre surori, stând de vorbă cu ea, au au­zit-o spunând:Iată, fac lucrări mari de duhovnicie, câte 1000 de metanii, nu mănânc 3 zile în săptămână, dorm 2 ore”. Mai zicea şi altele: Toţi sunt răi, doar eu sunt bună. Astfel se recunoaşte omul mândru. Da­că îi spui despre păcatul lui, nu te crede, ci îţi spune că eşti rău. Asta nu înseamnă că e greu să te mântuieşti, numai că e nevoie de puţină înţelepciune. In biserică, în mănăstire, peste tot trebuie să fie ascultare; aceasta e pe primul loc. Totul trebuie facut cu ascultare. Ţi­neţi bine minte asta…

Din Ambrozie Iurasov – Îndrumar creştin pentru vremurile de azi, vol. 1, Editura Sophia, Bucureşti, 2008, p. 130-133

  detaliu-icoana-ispitele-dracilor

Legaturi:

***

 

 


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Despre inselare, Invidia, rautatea, Mandria, trufia, Parintele Ambrozie Iurasov, Razboiul nevazut

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

6 Commentarii la “DE CE STAU OAMENII LA PANDA SI SE VANEAZA UNII PE ALTII?/ Pe toate le avem, dar pe Dumnezeu nu-L dorim/ PUTEREA PIERZATOARE A OSANDIRII/ “Când oamenii trăiesc după voia lor, atunci în ei nu este duhul Domnului, ci duhul cel rău”. MANDRIA NEVOINTEI FARA BINECUVANTARE

  1. Daca va referiti la vremurile actuale, la starea de tulburare si neincredere a romanilor, cred ca pricina acestei suferinte o gasim in incapacitatea acestora de a cere iertare cu reala cainta si dorinta de indreptare.
    Am mai scris despre acest lucru, am discutat cu apropiati, cu profesori si preoti si de fiecare data am simtit o retinere in acceptarea acestei atitudini.
    Le fugea privirea, cum se spune, cand intrebam de ce se zidesc romanii in propriile lor erori, cum de se pot adresa prin rugaciuni Mantuitorului, continuand sa poarte fata de semeni masti ale minciunii.
    Tinerii simt, stiu ca politicienii ii tradeaza purtanad masca patriotismului, anumiti preoti, masca pioseniei, multi pedagogi, masca competentei, jurnalistii, masca onestitatii fata de cititori, multi parinti, masca iubirii.
    Romania nu s-a vindecat de cancerul comunismului si parca nici nu vrea sa se insanatoseasca.
    Din neincredere fata de semeni, din teama sunt banuitori si se duc mai curand catre politie si justitie pentru a indrepta un rau (real sau imaginar), decat catre un preot pentru a-i cere sfatul inainte de a provoca o situatie conflictuala.
    Biserica trebuie sa propuna ea insasi un proiect de primenire morala. Niciodata nu este prea tarziu pentru o astefel de lucrare, cand in joc este mantuirea neamului, care nu se poate face doar prin edificarea unui asezamant ortodox impozant.

    Ca o completare la subiectul in discutie va trimit urmatorul materialul publicat pe Orthodoxie.com
    http://www.egliserusse.eu/blogdiscussion/Le-martyre-des-nouveaux-saints-sera-au-programme-de-toutes-les-ecoles-de-Russie_a4822.html, cu care ar trebui sa fie la curent toate siturile ortodoxe.

  2. Pingback: “Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta…”– PREDICI ale CUVIOSULUI IOAN KRESTIANKIN la INTRAREA IN POSTUL MARE trecand prin DUMINICA IERTARII: “Nu are nevoie Dumnezeu de făţărnicia noastră… Nu va primi Domnul numero
  3. Pingback: Doamne și Stăpânul vieții mele… | Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: “Ieftin ne-a mai preţuit. Fie să trăiască după sine, precum voieşte…” – SFINȚII SILUAN și SOFRONIE în fața începutului CĂDERII DUHOVNICEȘTI a lui BALFOUR prin alegerea VOII PROPRII. Ascultare duhovnicească VS. discipl
  5. Pingback: PREASFINȚITUL IGNATIE, Episcop de Huși: “Când ne simțim iubiți, noi înviem, simțim că avem un rost. A IUBI PE CEL DE LÂNGĂ TINE ÎNSEAMNĂ A-I DA VIAȚĂ ÎN INIMA TA. Dacă îl urăști, asta înseamnă că de fapt tu L-AI UCIS ÎN INIMA
  6. Pingback: Protos. Hrisostom de la Putna: LA CE SUNTEM DISPUȘI SĂ RENUNȚĂM PENTRU HRISTOS? (video și text). Care este păcatul lui Adam pe care îl repetăm și noi, “iarăși și iarăși”? | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate