“Dumnezeu lucrează! HAIDEȚI SĂ NE OPRIM DIN VUIETUL ȘI IUREȘUL ÎN CARE TRĂIM, să vedem ce vrea să ne spună, care e mesajul pentru noi” – Cuvântul Părintelui IEREMIA de la Putna la Evanghelia Semănătorului (VIDEO, TEXT)

18-10-2017 Sublinieri

Protos. Ieremia – A ieșit Cuvântul să rostească cuvântul Său
(predică la Duminica a XXI-a după Rusalii – pilda semănătorului – și pomenirea Sfinților Părinți de la Sinodul VII Ecumenic):

– transcrierea unui fragment –

“[…] A doua este acel pamânt pietros. Ne spune Mântuitorul ca aceștia primesc, dar pamântul este puțin si dedesubt este pietros. Și răsare repede samânța, că nu are mult pamânt de străpuns, dar nici rădacină nu are și atunci când iese soarele se usucă și moare și iarăși nu aduce roadă. Ce ar fi această stare? Starea aceasta este, am spune, mai bună decât indiferența, că indiferența nu primește mai nimic, pe pământ bătătorit nu iese nimic; aici iese cât de cât ceva, omului îi trezește interesul, începe să facă ceva, dar lipsa de rădacină, asa cum tâlcuiește Mântuitorul că primesc cuvântul, dar neavând rădacină în ei, neadâncindu-se cuvântul, nefacându-se lucrător în adâncul lor, când vine prigoana pentru acel cuvânt, ei se leapădă și iarăși nu aduc roadă.

Am spune ca aceasta ar fi ignoranța – în ce sens? Omul nu știe: întâi, cât de serioasă este lucrarea lui Dumnezeu si apoi cu câtă seriozitate trebuie el s-o primească și s-o lucreze. Și atunci se entuziasmează repede, cum erau și multi dintre oamenii din timpul Mântuitorului: auzeau că face minuni, Îl urmau pentru că le luau ochii minunile, dar când începea ceva mai greu Îl părăseau, așa până la cruce, unde toți l-au părăsit.

Vedem aici o atenționare din partea lui Dumnezeu: aveți grijă, cuvântul Meu devine lucrător dacă-l luați în serios și dacă luați în serios. Ce înseamnă asta?

Înseamnă că noi trebuie să ne cunoaștem pe noi înșine foarte bine, să ne cunoaștem slăbiciunile, să cunoaștem bine realitățile. Și, de aceea, lumea aceasta în care trăim ne servește ca școală. Noi știm cât de greu este să construiești o casă, să faci o facultate, să faci ceva în lumea aceasta. Nu se fac lucrurile dormind sau ușor. Și trebuie să înțelegem că lucrarea asta a lui Dumnezeu, cuvântul pe care El ni-l dă, se lucrează nu mai ușor decât toate din lumea asta. De aceea, în altă pildă despre Împărăția lui Dumnezeu Mântuitorul ne spune că Împărăția lui Dumnezeu este asemenea unei comori pe care un om o află într-o țarină și după aceea vinde totul și cumpără acea țarină ca să ia comoara. Ce înseamnă asta? Că, pentru a rodi cum trebuie cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să-i dăm importanța pe care o are, cea mai mare importanță în viața mea. Așa trebuie să primesc cuvântul lui Dumnezeu, ca și cum cel mai important lucru tocmai s-a întâmplat în viața mea. Nu că mai întâi fac aia și aia și apoi Îl ascult și pe Dumnezeu. Asta înseamnă să nu lucrezi cum trebuie, să nu lucrezi pe măsura vredniciei acestei lucrari a lui Dumnezeu cu tine.

Repet: pe Dumnezeu nu-L interesează decât mântuirea oamenilor și a fiecăruia în parte. Și o ia foarte personal. Și dacă eu n-o iau la fel, cu aceeași importanță pe care o dă Dumnezeu acestei lucrari, nu aduce rod în mine. Este această a doua stare în care credem cumva că merge ușor și scăpăm repede. Nu știu de ce, e slăbiciunea omenească, e foarte de înțeles că ne dorim și noi mai repede. Ei, nu. Trebuie să ne dăm seama că această sămânță a lui Dumnezeu, cuvântul Lui, ca să rodească în mine trebuie să aiba o lucrare.

Și ne arată Mântuitorul la sfârșit că al treilea tip de suflet sau de pământ este acela cu spini, care e mult mai ușor de înțeles de fiecare dintre noi, pentru că toți ne cunoaștem că suntem plini de patimi și știm foarte ușor cum acționează. Gândiți-vă numai după ce ne împărtășim și cineva ne mânie; s-a pornit un vulcan în mine de a acoperit tot harul și toata bunatatea pe care le-am simțit la Sfânta Liturghie. Și bineînțeles că vrăjmașul, de multe ori, înadins face tocmai când te-ai apropiat de sfințenie, să te sâcăie, tocmai ca să-ti pierzi această sămânță, să ți-o fure. La fel ca la copiii mici. Nu mai vorbesc de alte patimi, ca desfrânarea sau altele, care sugrumă pur și simplu acest har, această sămânță delicată care s-a sădit în sufletul meu și se sădește. La fiecare Liturghie Mântuitorul vorbește, trimite harul Său. Dumnezeu are o comunicare cu fiecare din sufletele noastre; câteodată ne dă să înțelegem niște lucruri, câteodată o simțire, harul Lui lucrează. De aceea v-am spus că lucrarea Mântuitorului a început și continuă.

Deci acesta e iarăși alt tip de pământ care nu dă roadă pentru că acele buruieni cresc și sufocă, sugruma floarea, și ea nu dă rod. În sfârșit, al patrulea tip de pământ, de suflet, este pământul bun, care primește sămânța și aduce roadă 30, 60, 100, fiecare după calitatea pământului, cat a lucrat, ce fel de lucrare a avut. Iar Mântuitorul talcuiește că aceștia sunt aceia care cu inima curată și bună primesc cuvântul – deci, vedeți, conditiile pe care le pune Mântuitorul pentru ca sămânța Lui să rodească în noi, pentru ca noi să primim cum trebuie cuvântul: inima curată și bună! Și după aceea spune: rodesc întru răbdare – deci nu crește deodată. Adică continuă lucrarea noastră pentru a crește această sămânță în noi. Deci aceasta este starea pe care ne-o arată Mântuitorul și un mesaj al Evangheliei de astăzi este, în primul rand, că a ieșit semănătorul, a ieșit Mântuitorul, a ieșit Cuvântul, a început lucrarea Lui. Și, mai mult, este un îndemn al Bisericii: haideți să ne facem pământ bun, haideți să lucrăm asupra inimii noastre!  Prin ce? Prin pocăința pentru păcate, pe care le avem toți, prin părere de rau, prin rugăciune, prin milostenie, prin fapte bune, prin citirea cuvântului lui Dumnezeu. Așa se cultivă pământul inimii, care, de cele mai multe ori, la noi este bătătorit, înțelenit și împietrit și nu e ușor de lucrat. Știti bine, mai ales cei care lucrează la munca câmpului, că nu e ușor să cultivi un pământ. De aceea și Mântuitorul folosește această imagine, ca să înțeleagă omul cam ce implică din partea lui.

Și după aceea, iarăși nu-i de ajuns că l-ai primit. Trebuie să lucrezi continuu, pentru că buruienile cresc și tu trebuie să te ingrijești ca acelea să nu sufoce sămânța și planta. Mesajul Evangheliei de astazi este să ne atenționeze și de aceea am început cu acel cuvânt din psalmi: Opriți-vă! Haideți să ne oprim din acel vuiet, din acel iureș în care trăim, în care atenția ne este atrasă în tot felul de alte direcții, de la griji (căci în al treilea tip de pământ nu numai patimile au sufocat sămânța, ci și grijile vietii și plăcerile ei). Și retineți și cuvântul Mântuitorului: înșelăciunea bogăției. Adică bogăția e o înșelăciune, spune Mântuitorul. Și asta sufocă sămânța în noi. Așadar, îndemnul este să ne atenționeze că Dumnezeu lucrează; haideți să ne oprim, să vedem ce are de spus, ce vrea să ne spună, care e mesajul, ce vrea de la noi și să-i dăm importanța care i se cuvine, căci vine direct de la Dumnezeu și e personal adresat mie.

Și, vedeți, e foarte interesant că în această pildă Mântuitorul reușește să ne arate exact că mântuirea este o împreună-lucrare intre Dumnezeu și om! De multe ori, unii întreabă: de ce nu poate Dumnezeu să-i mântuiască pe toți? Iată, pilda asta arată foarte bine lucrul acesta: Dumnezeu face, practic, totul, El dă sămânța și va crește și va fi bine – și acesta e cel mai important lucru, bineînțeles – dar se cere și din partea omului o lucrare și Mântuitorul o arată aici. Ca sămânța aceea, ca lucrarea aceea a lui Dumnezeu cu omul să prindă rod, să fie eficientă, trebuie ca omul să-și pregătească sufletul. Altfel, oricât de puternic ar fi Dumnezeu, oricâte minuni ar face, nu poate să rodească sămânța aia. Deci lucrarea lui Dumnezeu cu omul cere răspunsul omului. Și Dumnezeu nu poate să treacă peste asta. Trebuie să înțelegem, e înfricoșător! E înfricoșător pentru că lucrarea Lui a început și mulți dintre noi suntem indiferenți și așa ne ducem în cealaltă viață și nu e ușor pentru acele suflete. E înfricoșător pentru că Dumnezeu vorbește, a început, și noi ne vedem de treburi. El ne spune și ne spune că cel mai important lucru este ceea ce El vorbește, iar noi ne vedem de treabă.

Deci îndemnul Bisericii azi este să ne oprim din iureșul acesta și să începem această lucrare cu Dumnezeu asupra sufletelor noastre, ca să ne facem pământ bun care poate să primească cuvântul și să aducă rod.

[…] Acum, marea problema pentru noi este că avem această bogăție de multe și nu prea folosim cum trebuie, nu trăim. De exemplu, nu-i facem lucrători pe sfinți în viața noastră. Sau nu reușim să ieșim din starea asta de indiferență sau de ignoranță; rădăcina noastră nu prea e adâncă, nu lucrăm cum trebuie. De aceea Evanghelia de astazi e un îndemn și o atenționare: nu vă jucați cu mântuirea voastră! A ieșit Semănătorul: <Eu lucrez! Dar e vorba ca și voi să lucrați!> Că altfel degeaba a ieșit Semănătorul, degeaba Dumnezeu a coborât cerurile Și S-a plecat la noi dacă noi nu punem umărul ca să adâncim lucrarea asta în noi”.

(Pilda semanatorului, de Gabriela Mihaita David)

Legaturi:

 

***

*


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parinti de la Putna, Pilda Semanatorului, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

3 Commentarii la ““Dumnezeu lucrează! HAIDEȚI SĂ NE OPRIM DIN VUIETUL ȘI IUREȘUL ÎN CARE TRĂIM, să vedem ce vrea să ne spună, care e mesajul pentru noi” – Cuvântul Părintelui IEREMIA de la Putna la Evanghelia Semănătorului (VIDEO, TEXT)

  1. https://marturieathonita.ro/cum-sa-ma-mantuiesc/#more-15082

    – Părinte, ce să fac pentru ca să mă mântuiesc ?
    – Să nu cauți ca să te mântuieşti !
    – Cum, părinte, să nu caut ca să mă mântuiesc? Păi atunci, ce să caut ?
    – Caută Împărăția lui Dumnezeu şi dreptatea Lui și toate celelalte ți se vor adăuga ție !
    – Păi și unde să caut, părinte, această Împărăție ?
    – Înlăuntrul tău, fiule.
    – Dar cum îmi pot da seama, părinte, că am aflat această Împărăție înlăuntrul meu ?
    – Când vei simți dragoste față de toată făptura lui Dumnezeu, și când în ciuda tuturor întristărilor şi răutăților lumii tu să simți bucurie și pace, prin încrederea totală în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, față de toată creația Lui și cum că binele până la urmă va birui, prin Iisus Hristos Mântuitorul lumii. Acestea toate fiind roadele Duhului Sfânt, care pogoară în inima ta prin smerenie şi blândețe.
    – Și cum să încep această lucrare, părinte ?
    – Începe prin a nu căuta să condamni pe cineva vreodată, oricât de păcătos ți s-ar părea acela … să nu gândești iadul pentru nimeni … roagă-te pentru toți … Ocupă-ți mintea cu gândirea la Dumnezeu și la dragostea Lui, mai mult decât cu orice altceva înafară de asta !
    – Mulțumesc, părinte, pentru sfat !
    – Să îți fie de folos … DUMNEZEU să fie cu tine!

  2. “Ca sămânța aceea, ca lucrarea aceea a lui Dumnezeu cu omul să prindă rod, să fie eficientă, trebuie ca omul să-și pregătească sufletul.”

    Sufletul trebuie arat inainte de a fi semanat, ori lama plugului este ca un cutit care face o rana. Fara rani sufletul este uscat si tare si nu poate rodi samanta.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate