NE BATEM JOC DE HRISTOS SI ALERGAM LA EL NUMAI LA NEVOIE! Ne lasam tinerii educati de mass-media, desfranarea a ajuns nota generala a televiziunilor…
Mustrarea Duhului – cine o va primi?
“[…]
Iubiţi credincioşi,
Faţă de atâtea binefaceri pe care le-am primit noi de la Hristos, Dumnezeul nostru, nimeni nu poate să rămână nepăsător. O astfel de iubire jertfelnică aşteaptă răspunsul dragostei noastre. Din păcate însă noi ne purtăm urât cu Hristos, uităm repede ceea ce a făcut El pentru noi, şi prinşi în iureşul materiei şi al poftelor lumii acestei Îl batjocorim, Îl hulim, şi doar atunci când avem nevoie alergăm la El. Legătura noastră cu Hristos este una de circumstanţă. Alergăm la biserică doar atunci când avem nevoie, iar creştinismul nostru formal este cauza a tot răul material şi spiritual ce vine asupra noastră.
Nu punem în lucrare şi nu folosim ceea ce Dumnezeu ne dăruieşte, nu dorim darurile Sale plătite cu scumpul Sânge al Fiului Său, ci ne alipim de bunurile şi plăcerile trecătoare ale acestei lumi, jignind bunătatea Dăruitorului nostru. Necinstea, răutatea, invidia, egoismul, neîncrederea intoxică societatea noastră.
Tinerii noştri sunt acum educaţi de mass-media, părinţii lor sunt plecaţi să îşi câştige existenţa în alte ţări.
Familia creştină suferă, ca şi societatea, de o profundă criză, divorţul şi adulterul fiind acum moda la care toată lumea se raportează. Şi cum altfel ar putea sta lucrurile, când desfrânarea a devenit nota generală a televiziunilor care ni se impun, dar şi în care ne complacem să trăim.
Putem oare să avem o viaţă creştină, spurcându-ne mintea cu imaginile deşănţate din reviste, ziare şi televizor? Mai poate oare supravieţui familia, atâta vreme cât soţul sau soţia se alipesc cu inima şi cu simţurile de idolii micului ecran şi cumpără televizor separat în camera copiilor? Avem oare dreptul să mai cerem de la Dumnezeu o soartă mai bună pentru copiii noştri, dacă noi înşine nu ne străduim să le fim modele de înfrânare şi de virtute?
Nu trebuie să ne revoltăm pentru viaţa tot mai grea pe care am ajuns să o avem. Toate necazurile nu sunt altceva decât roade ale îndepărtării noastre de Dumnezeu, ale încrederii pe care ne-am pus-o în confortul şi plăcerile trupeşti ale lumii acesteia. Bunăoară, i-am închinat noi oare Domnului primele noastre gânduri ale fiecărei zile şi sufletul nostru curăţit permanent de întinarea păcatului prin Sfânta Taină a Spovedaniei? Trăim noi oare cu dorul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului? Unde sunt frica de Dumnezeu, milostenia, smerenia şi dragostea creştinească?
Şansa noastră nu poate fi alta decât să ne întoarcem cu toată inima la Hristos. Trebuie multă răbdare în necazuri şi pocăinţă înainte de a nădăjdui ceva mai bun. Iar dacă vom alege această cale, neîntârziat vom primi răspuns de la Dumnezeu, Care aşteaptă să-I dăm inimile pentru ca El să ni le umple cu bucuria harului Duhului Său celui Sfânt. Să ne străduim să punem în lucrare darurile Învierii şi să nădăjduim că puterea lui Hristos cel răstignit şi înviat va revigora şi va trezi neamul nostru atât de încercat.
Mai mult ca niciodată greutăţile ne apasă şi ştim că doar mila lui Dumnezeu, pe care trebuie să o cerem stăruitor, cu lacrimi, cu umilinţă şi cu post, ne poate scoate din toate necazurile, ispitele şi încercările ce ne împresoară.
Nu avem altă nădejde decât prezenţa vie şi lucrătoare a lui Hristos cel înviat, în noi! Să nu o ignorăm, să nu o dispreţuim, ci să omorâm în noi pe omul cel vechi, pentru ca omul cel nou să învieze împreună cu Hristos, în fiecare dintre noi. Să cultivăm legătura noastră strânsă cu Dumnezeu, să ne îngrijim de frumuseţea noastră interioară, să dăm Chipului pe cel după chip, să fim împlinitori ai cuvântului lui Dumnezeu, nu doar propovăduitori ai lui, pentru ca toţi împreună să ne desfătăm de bunurile gătite în Împărăţia cerurilor celor ce curat L-au iubit pe Dumnezeu.
Hristos a înviat!
Sărbători fericite! Întru mulţi şi binecuvântaţi ani!
Al vostru al tuturor,
de tot binele voitor şi pururea rugător către Hristos, Învierea noastră,
† Dr. Laurenţiu Streza,
Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului”
CITITI PASTORALA INTEGRALA LA:
Legaturi:
- PS SEBASTIAN AL SLATINEI – pastorala a durerii si realismului profetic. CUVINTE TARI, CU VALOAREA UNUI “DUS RECE” ARHIERESC
- PARINTELE MOISE AGHIORITUL II TREZESTE PE GRECI LA POCAINTA: “Trebuie sa ne schimbam! Sa lasam fotoliul moale, televizorul, trandavia si confortul!”
- Arhiepiscopul Ieronim: DACA NU NE SCHIMBAM, NU EXISTA SANSE DE SALVARE
- Arhiepiscopul Ieronim: NU CUMVA ACEASTA CRIZA NE ESTE SPRE JUDECATA?
- „CATRE POPOR”: MARTURISIRE ESENTIALA SI PROFETICA A SINODULUI BISERICII GRECIEI DESPRE CAUZELE CRIZEI ECONOMICE, PLANUL DE INROBIRE MONDIALA SI REMEDIILE DUHOVNICESTI
- Interviu cu Vladica Ierotheos Vlachos despre cauzele crizei actuale: PARASIREA PORUNCILOR LUI HRISTOS DE CATRE CRESTINI SI RASPANDIREA UNOR IDEOLOGII INUMANE, FEROCE
- A CUI ESTE VINA PENTRU TOATE NENOROCIRILE care ni se (vor) intampla?
- PR. C-TIN MOISIU- Cuvant duhovnicesc profetic si vesnic actual despre cutremurul din noiembrie 1940: “Toata lumea se plange de greutatea vremurilor pe care le traim, dar nimeni nu vrea sa recunoasca si partea lui de vina”
- CUM UCIDEM SUFLETELE COPIILOR NOSTRI, CHIAR SI NOI, “CREDINCIOSII”? Pr. Theodor Zisis despre educatia copiilor dupa invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur
- Articolele saptamanii: RUSINEA – O NOTIUNE DISPARUTA? JUDECATA CELOR NEVINOVATI
- Care este CEL MAI MARE DUSMAN AL CRESTINISMULUI?
- Criza si chemarea la schimbarea vietii/ UNDE ESTE CUNOASTEREA PE CARE AM PIERDUT-O PRIN INFORMATIE?
- PARINTELE NICOLAE TANASE: “Ne-nasterea duce la razboi si la disparitia neamului. Inotam in sange pana peste cap. Cum s-a ajuns aici? MINTINDU-NE…”
***
- DE CE ERA TRIST IISUS? DE CE AR FI TRIST SI ASTAZI? – Predica puternica a IPS Teofan in Duminica Floriilor (video, 2011)
- ASTAZI HRISTOS-DUMNEZEU PENTRU NOI PATIMESTE SI SE RASTIGNESTE…
- CUM E POSIBIL SA-L BICIUIM SI NOI PE HRISTOS, CHIAR IN SAPTAMANA PATIMILOR SI DE PASTI? Cum ne pregatim de Inviere si ce ospat asteptam?
- MIRELE SMERIT VINE LA FIICA SIONULUI. Iar ea Il respinge si-L da mortii: “Cu viclenie Il defaima pe Mire, ca sa slujeasca desfranarilor”. NOI FACEM LA FEL?
- PUTINA VREME MAI SUNT CU VOI… Cuvinte rascolitoare ca niste Denii ale Parintelui Mucenic Constantin Sarbu. Si o meditatie la Evanghelia primei Denii (smochinul neroditor, lucratorii cei rai, darul care se va lua de la noi)
- ASTEPTAND INVIEREA, SA LUAM AMINTE: “Eu stiu cum crestinii care acum plang patimile, asteapta sa invieze Cel Rastignit, ca sa-L puna iarasi pe Cruce…”
***
- CE AM FACUT CU LIBERTATEA DUPA 21 DE ANI? – IPS Bartolomeu Anania, in Pastorala de Craciun, denunta “DEPRAVAREA PLANIFICATA” PRIN ORELE DE EDUCATIE SEXUALA si dezmatul generalizat din mass-media, acuzand “crima lenta si studiata” savarsita impotriva tinerilor
- Glasul de tunet al Mitropolitului Bartolomeu Anania avertizeaza si mustra raspicat si dincolo de mormant: “EUROPA, NU SODOMA!”
- CRUCEA, PUTEREA “NEBUNA” A CRESTINULUI. Inaltul Teofan mustra, in Duminica Sfintei Cruci, nelegiuirile anti-familie din lumea contemporana (propaganda homosexualitatii, avortului, prostitutiei, educatiei “sexuale”)
- PASTORALA REMARCABILA A SFANTULUI SINOD DESPRE CRIZA FAMILIEI DE AZI. Chemare la fapte in sprijinul copiilor si parintilor aflati in dificultate
- CUVANTUL IPS PIMEN PENTRU DUMINICA PARINTILOR SI COPIILOR: “Din nenorocire, astazi, educatia lipseste in primul rand in sanul familiei…”
- IPS PIMEN, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, avertizeaza printr-o brosura documentata: EDUCATIA SEXUALA – UN PERICOL PENTRU COPIII NOSTRI!
- PASTORALE DE CRACIUN IN APARAREA FAMILIEI: IPS Iustinian si IPS Teofan contra avortului si anticonceptionalelor/ Noua moda draceasca la adolescenti, sub influenta pornografiei/ SEXUALIZAREA FETITELOR – O PERVERTIRE PROGRAMATICA (Stiri familie)
Răstignitorii de azi La Sfânta Înviere
Sf. Ioan Iacob Hozevitul
Cu trei zile înainte
Jidovii Te-au răstignit,
Azi Te răstignesc creştinii
Cei cu duhul ipocrit!
Mulţi din ei – cu defăimare –
Trupul Tău acum luând
Te închid pe la Pretoriu,
Ca ostaşii oarecând!
Cu hlamidă Te îmbracă
Prin făţărnicia lor,
Şi se-nchină de paradă
La vederea tuturor.
Cărturarii Te condamnă
Cu viclenii farisei,
După legea comunistă
Şi a celorlaţi atei!
Cu ştiinţa lor deşartă
Altă Cruce Ţi-au gătit,
Răstignindu-Te prin hule
Cei cu duhul răzvrătit.
În mormântul necredinţei
Numele-Ţi pecetluiesc
Şi pe moda cea vicleană
Custodie o numesc!
Iar când raza Învierii
Văd că nu s-a tăinuit,
Fac atunci s-ajungă clerul
Ca păstorul cel năimit.
(nota Sf Ioan Iacob)
Aici clericii năimiţi sunt cei
înşelaţi cu înnoirile care
sunt în slujba masoneriei
şi a comunismului.
Există iad.
Exsistă iad, există rai,
Există bine dar şi vai.
Există ,,bun’’ şi de folos
Şi veşnicie în Hristos.
Şi bucurie’n suferinţă
Şi curăţie prin credinţă.
Există pace şi iubire.
Există SFÂNTĂ fericire.
Există milă omenească
Şi dragoste dumnezeiască.
Există un divin frumos,
Dar numai prin Iisus Hristos.
Există bucurie’n rău,
Dar numai fără Dumnezeu.
Fără ruşine şi căinţă,
Fără respect, fără credinţă.
Fără de milă şi dreptate
Şi fără sfântă demnitate.
Există dragoste drăcească,
Destrăbălare omenească
Şi egoism şi dezbinare.
Există ură şi teroare.
Există dragoste de sine,
Ce se trtăieşte prin ruşine,
Şi spurcă tou’n jurul său,
Dispreţuind pe Dumnezeu.
Vrea şi plăcere şi putere,
Lux, cinste’n lume şi avere,
Dar nu prin muncă dobândită,
(Pe cale dreaptă şi cinstită)
Ci prin subtila ,,şmecherie’’
Prin înşelare şi hoţie,
Speculativ şi’n nedreptate,
Prin fals minciună, prin…, păcate.
Există râs şi ironie,
Batjocură şi tâlhărie,
Există groaznic şi hidos,
Acolo unde nu-i Hristos.
Există frică, chin şi moarte,
Şi…. miliarde de păcate,
Şi parcă nu mai au sfârşit
Dar cresc în chip desăvârşit.
Există pace şi lumină.
Există dragoste divină,
Frumos, sublim şi bucurie,
,,Miresmele’’ din veşnicie,
Şi Har şi oameni minunaţi,
În Duhul Sfânt înveşmântaţi,
Care trăiesc ce-i mai frumos,
Prin darul Domnului Hristos.
Sunt oameni fără Dumnezeu,
Care vor bine prin cel rău.
Care doresc tot ce-i mai bine,
Mai mult, mai lacom, pentru sine.
Există poftă de păcate,
Şi-un infinit în nedreptate.
Există iad, cu ce-i al său,
Cuprins şi exprimat prin rău.
Există Rai, sfânt şi frumos
Prin Adevărul lui Hristos.
Şi toţi le ştim (demult) pe toate
Că-s dureros de’adevărate.
Şi-adevărate or’să fie
Şi pe pământ şi-n veşnicie.
Că tot ce Domnul a rostit
E ADEVĂR DESĂVÂRŞIT.
Şi viaţa însăşi dovedeşte
Prin ceia ce omul trăieşte.
Există bine, dar şi rău,
Chiar de nu-l vrem pe Dumnezeu
Şi orice’am spune prin ştiinţă,
Omul e drept doar prin credinţă.
Este şi vrednic şi frumos ,
Dar numai prin Iisus Hristos
Prin Adevărul lui cel sfânt ,
Trăit doar sincer pe pământ.
Ma gindeam in timp ce citeam acest text, ca probabil cel mai greu lucru dintre tot ce ni se cere sa facem este acceptarea necazurilor, rabdarea si, chiar, slava pe care ar trebui sa I-o dam pentru ca ne da….necazuri. Pentru mine, in toata Biblia, am doua personaje care mi-au atras intotdeauna atentia, uneori admiratia si de cele mai multe ori mirarea: oare cum pot sa se comporte astfel? Este vorba despre Iov si femeia Cananeanca (cea cu “si cainii primesc firmiturile de la masa stapinilor”). Cind vezi ca vin necazurile, unul dupa altul, si nu de orice fel, ci ceea ce este mai cumplit, ceea ce te doare cel mai tare (cazul lui IOv) si cind vezi ca la toate rugaciunile tale raspunsul, timp de ani si ani de zile este: Nimic, ba ti se dau inca si mai multe necazuri, parca batjocorind toate straduintele tale (cazul Cananeencei)ma gindesc ca astea sint cu adevarat testele cele mai dificile prin care un suflet poate trece. este cel mai dur. Si este cel mai dur pentru un singur motiv: nu vezi la modul concret ajutorul lui Dumnezeu. Adica te simit parasit, neprotejat expus tuturor nenorocirilor, calcat in picioare de niste lucruri sau oameni care par sa infloreasca din nenorocirea ta sau a altora. Si aici este punctul de cotitura. Cit rezisti vazind ca ajutorul nu vine sau intirzie sa vina sau , poate nu va veni niciodata….in aceasta viata? Asta mi se pare incercarea ultima.
Multumesc din tot sufletul meu PREASFINTEI TREIMI pt acest site si pt -apologeticum- si—atitudini—pt puterea dv in credinta ,pt ca ne treziti mereu sa constientizam de timpurile ce le traim si starea jalnic de pacatoasa a sufletelor noastre.Trebuie sa fim uniti si sa ne sustinem unii pe altii.Trebuie sa avem atitudine impotriva pacatelor si a legilor pacatoase,ar trebui sa ne opunem din rasputeri , pt binele nostru si al copiilor nostri.Sa incercam sa trezim constiinta familiei, vecinilor,prietenilor ,sa nu ne descurajam de nereusite ci sa insistam pana se mai trezesc multe suflete.Ma rog sa va intareasca Dumnezeu si va sustin.
Imaginea este din interiorul Manastirii Pangarati cu siguranta