“TĂCEREA LUI DUMNEZEU faţă de încercările noastre nu este indiferenţă, ci chemare la schimbare. SIMPTOMUL – ADEVĂRUL PERSONAL ASCUNS/ “Lucrul înfricoşător nu este să cazi, ci să rămâi căzut”. DE CE ALUNECĂM MEREU ÎN ACELEAȘI PĂCATE?

17-09-2018 Sublinieri

Pr. Haralambos Papadopoulos, Calea spre tine însuți:

Simptomul ne spune adevărul

Simptomul care ne chinuie este de cele mai multe ori chiar ceea ce într-adevăr ni se întâmplă. Este un adevăr pe care trebuie să-l ascultăm, și nu să-l cenzurăm încă o dată. Este o realitate care ne vorbeşte, care vrea să ne transmită ceva. Să nu ne grăbim să o excludem din viaţa noastră. Să așteptăm cu răbdare și să ascultăm ce vrea să ne spună.

Simptomul constituie adevărul nostru personal căruia nu i-am dat dreptul să se exprime, să spună ce vrea, să simtă ceea ce avea nevoie.

Aşa că se „răzbună” pe noi, – luând forma acestor manifestări somatice sau psihice, pentru a ne spune toate cele pe care le-am respins brutal, pe care nu le-am articulat în cuvânt, cărora le-am respins solicitările învinovățindu-le.

De aceea, să nu ne mâniem, să nu deznădăjduim, să nu ne tulburăm atunci când Cerul rămâne închis, când credem că nu răspunde cererilor noastre. Să înţelegem că adeseori Dumnezeu vorbeşte înăuntrul tăcerii. Grai este şi acesta şi e chiar dumnezeiesc. Ştie Acela de ce nu ne ia ispita, încercarea, chinul şi durerea, de ce nu vrea să pună capăt acestor [mecanisme] psihice și somatice, poate cele mai autentice, care au loc înăuntrul nostru.

Dumnezeu cunoaşte că foloasele sufleteşti şi duhovniceşti sunt mai mari şi mai substanţiale în acest fel decât spulberând simptomele într-un mod minunat. Da, poate părea dur, dar este o atitudine iubitoare. Probabil că nu am înţeles că de multe ori simptomul în sine este o mare minune. Şi minunea nu este o închipuire, ci o ocazie şi o propunere de a intra în Celălalt chip al existenţei şi vieţii. Să gustăm posibilitatea de a exista înăuntrul perspectivei lui Dumnezeu. În fiecare minune Dumnezeu ne atrage privirea către Celălalt chip al vieţii, cum spune și Stelios Ramfos [Scriitor și filosof grec, născut în 1939].

Tăcerea lui Dumnezeu faţă de încercările noastre nu este indiferenţă, ci chemare la pocăinţă, la schimbare şi schimbări, la conştientizarea a ceea ce am pierdut, a ceea ce am părăsit, ceea ce am respins, ceea ce în mod fals am negat, ceea ce am acoperit şi am uitat în subsolurile sufletului, iar acela s-a sălbăticit, s-a făcut fiară, s-a făcut umbră ce ne întunecă orizontul.

Și dacă înțelegem ce ne spun simptomele şi luăm hotărârea de a intra în cămările întunecate ale vieţii noastre interioare, să nu intrăm niciodată singuri în acest tunel extrem de întunecat al sufletului. Să luăm alături de noi, ca protector, numele lui Hristos, şi așa să ascultăm acest glas răsunător.

Ridică-te!

De multe ori simțim că nu reușim în nimic. Că iarăși alunecăm în aceleași patimi, în aceleași greșeli, în cele care ne fac să ne simțim neputincioși, vinovați și neîndreptați. Și totuși am făcut o făgăduință lui Dumnezeu și nouă înșine. Am exclamat hotărâți: Nu voi mai face asta niciodată! Am îngenuncheat rugându-ne pentru acest lucru, cu inima plină de durere şi nădejde că nu se va mai repeta.

Şi totuşi, a venit iarăşi, şi iarăşi am întâlnit patima, neputinţa, greşeala, eşecul. E atunci când simţim că nu s-a schimbat nimic, că toate sunt la fel ca înainte, că o luăm de la început.

Însă nu este aşa. Pe nedrept ne lovim pe noi înşine, chiar mai dur şi mai violent decât toţi călăii şi torţionarii. Ştii ceva? Tocmai privirea ta e cea mai dură.

Când ești pe drum în mişcare nu înseamnă că ai şi ajuns la destinaţie. Poate cazi sau te loveşti, te înnămoleşti, te pierzi, dar nu încetezi să rămâi pe cale. Ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur? Lucrul înfricoşător nu este să cazi, ci să rămâi căzut.”

De cât egoism e nevoie, încât să dorim să ajungem imediat la destinaţie, de e posibil chiar înainte de a porni? Să nu privim la ceea ce suntem, ci la ceea ce ar trebui să fim? Acesta este un legământ de moarte. Este un eşec sigur, care mai devreme sau mai târziu ne va conduce la o disperare catastrofală.

Când eşti legat cu sfori, iar acestea sunt patimile, nu este cu putinţă să te dezlegi imediat. Însă de fiecare dată când te vei lupta şi te vei strădui, chiar dacă nu te vei elibera, vei face totuşi puţin mai suportabilă strânsoarea. Vei lărgi puţin sforile, te vei simţi puţin mai confortabil. Îţi vei fi câştigat puţin din libertate.

Noi nu vedem însă asta, n-o simţim. Noi vedem că suntem la fel, chiar mai rău. De ce?

Păi tocmai pentru că nu am învăţat să preţuim lecţiile simple, paşii cei mici, ritmul armonios. Vrem lucruri strălucite, minunate, înalte, măreţe. Vrem să nu ne doară, să nu lăcrimăm, să se facă totul uşor şi repede. Din păcate, în aroganţa reuşitelor noastre nu înţelegem că de multe ori o cădere ne foloseşte mult mai mult decât o mare „virtute”.

(Pr. Haralambos Papadopoulos, Calea spre tine însuți, Editura Sophia, 2018)

Haralambos Papadopoulos

 

LEGATURI:

“Calea spre tine însuți”. SUB CRUCE, de-a lungul vieții noastre, luptând cu ispita DEZERTĂRII. “Suntem învăţători în afara cuptorului durerii, dar pierduţi, morţi şi ucenici stângaci în clipa răstignirii”

“Daca puterile sunt pe sfarsite…” K. V. ZORIN despre INCALCAREA LEGILOR DUHOVNICESTI si AVERTISMENTELE LUI DUMNEZEU: “Nicio situatie nu vine intamplator. Cand neplacerile se repeta, si pe deasupra cu o constanta de invidiat, inseamna ca noi CALCAM CU INDARATNICIE PE ACEEASI GREBLA!”

DACA TOTUL NE MERGE PE DOS SI PUTERILE SUNT PE SFARSITE…

“Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă”. RAZBOIUL SI PACEA OMULUI CU SINE INSUSI SI CU DUMNEZEU. Konstantin Zorin despre nevrozele omului contemporan, fuga de singuratate si mijloacele de inabusire a constiintei

Konstantin V. Zorin: LA CE AR PUTEA FOLOSI BOALA SI SUFERINTA? SITUATIILE LIMITA SI CERCETAREA PRONIEI DUMNEZEIESTI

FUGA OMULUI DE SINE INSUSI. Mecanismele de aparare in fata… adevarului. Mic indrumar psiho-duhovnicesc de CERCETARE LAUNTRICA

PSIHOLOGIA DUHOVNICEASCA A PACATULUI “MIC” SI A PATIMILOR ASCUNSE IN INIMA, care au nevoie doar de un “bun prilej” pentru a rodi alegeri grave ireversibile. Viata noastra ca FUGA PERMANENTA DE CONSTIINTA si ASCUNDERE DE GLASUL LUI DUMNEZEU in “carnavalul asurzitor” al lumii

“Asa sunt eu…” sau despre FIRESCUL PACATULUI INTRAT IN FIRE, frica de prapastia launtrica si FIARA UCIGASA PE CARE O HRANIM

RODUL RABDARII SI AL NADEJDII. De ce Dumnezeu pare uneori neinduplecat si intarzie sa ne implineasca rugaciunile?

Parintele Rafail Noica: SA NU NE GRABIM SA TRAGEM CONCLUZII INAINTE CA DUMNEZEU “SA-SI TERMINE FRAZA”! (si audio)

MONSTRUL DIN INIMA MEA. “Omul este leneş şi s-a obişnuit să se protejeze… Cel care se protejează va pierde totul”

“Da, Doamne, vreau să mă pocăiesc, vreau să pun un nou început, să simt că mă ierţi…”. EGOUL – DUȘMANUL CEL MAI MARE DINĂUNTRUL NOSTRU, cel care “continuu se transformă şi se ascunde în spatele unor justificări, ca nu cumva să păţească ceva”. CERCUL VICIOS AL FRICII DE A NE SUPĂRA PROPRIUL EU

“Cine cere celuilalt să-l iubească, îi ia dreptul respectivului să-l iubească cu adevărat”. ”VIRTUTEA” NEPUTINȚEI, SIMȚIREA PĂCĂTOȘENIEI și CERCETAREA ADEVĂRATELOR MOTIVE ALE REACȚIILOR NOASTRE. Cum să rezolvăm NEÎNȚELEGERILE DIN FAMILIE și LIPSA DE IUBIRE DINTRE SOȚI? Cum să depășim BLOCAJELE DUHOVNICEȘTI legate de REPETAREA UNOR PĂCATE și de robia unor PATIMI? Părintele CONSTANTIN COMAN – răspunsuri în conferința de la Iași

GARBOVIREA NEVAZUTA – ADANCUL NESTIUT AL PATIMILOR

Noi RASPUNSURI (II) din conferinta Protos. ARSENIE DE LA CORNU de la Bucuresti (martie 2018): “Ceea ce atinge Dumnezeu se transfigurează”. HARUL DIN INCERCARE, FOLOSUL DIN CADERE, BINECUVANTAREA DIN STARILE DE EPUIZARE, DEZ-AMAGIREA CEA BUNA DIN ESEC, MANGAIEREA DIN DEZNADEJDE (video, text)

Arhim. EFREM FILOTHEITUL despre FRICA, DEZERTARE si TRANDAVIE in RAZBOIUL DUHOVNICESC: “Din faptul ca deznadajduiesti cunoaste ca acesta este razboi, este bombardament al vrajmasului… Prin urmare trebuie RABDARE, STARUINTA, CURAJ. Aceasta sa nu-ti intunece cerul nadejdilor tale”

 

CATA INCREDERE AVEM IN DUMNEZEU? Predici audio in Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci, de folos EXCEPTIONAL tuturor celor preocupati de viata duhovniceasca: UN INTELES NEASTEPTAT AL LUARII CRUCII “IN FIECARE ZI”

“DUMNEZEU CERE LA MASURA FIECARUIA. Mai mult decat a face ceva, lui Dumnezeu Ii place SA VREI! Sa incerci! Vrea sa te gaseasca in aceasta osteneala” – PREDICI AUDIO pentru noi, cei chemati la Cina sau la Nunta Fiului

RIDICA-TE, IA-TI PATUL TAU SI UMBLA! “Dumnezeu ne vrea luptandu-ne si INCERCAND NEINCETAT! El stie putinatatea noastra, stie cat de slabi suntem, dar vrea SA NU NE LASAM si SA NU NE LEPADAM de increderea in iubirea Sa”

PACAT, LUPTA SI RIDICARE. “Chipul slavei Tale celei negrăite sunt, deşi port rănile păcatelor”. SCRISORI DE DRAGOSTE… DUMNEZEIASCA, CUVINTE DE TREZIRE SI DE INCURAJARE DE LA UN SFANT AL ZILELOR NOASTRE: “Tu să nu te tulburi de inevitabilele căderi şi să nu te descurajezi. Nimic nu se face dintr‑odată”

Sfaturi din scrisorile CUVIOSULUI NIKON VOROBIOV despre LUCRAREA DUHOVNICEASCA: “Domnul ne va trage la socoteala in primul rand pentru faptul ca nu ne descoperim ranile inaintea Lui deplin, fara viclenie, ca le ascundem, ca ni le indreptatim… SA NU VA DESCURAJATI CAND VA VEDETI TICALOSIA!”

“Niciodata sa nu-ti pierzi nadejdea mantuirii, ci sa strigi catre Dumnezeu si sa plangi. DUMNEZEU NICIODATA NU TRECE CU VEDEREA UN SUFLET CARE VREA SA SE MANTUIASCA SI SA SE POCAIASCA, ORICAT DE MULT S-AR RANI IN LUPTA!”

LEACUL FOLOSIT DE A NU NE SUPARA DE GRESELILE SI DE NEPUTINTELE NOASTRE – Sf. Nicodim Aghioritul

STARETUL NICON DE LA OPTINA – sfaturi si indreptari duhovnicesti pentru SPOVEDANIE, NADEJDE si DISCERNAMANT cuprinse in scrisorile sale (I): “Nu deznadajdui cand vezi in tine feluritele neputinte. RABDA-TE SI PE TINE!“

NU TE DA BATUT IN LUPTA CU TINE INSUTI, NU ABANDONA DRUMUL LA JUMATATE! Prietenii paraliticului din Capernaum: conditia hotararii neabatute si a statorniciei in viata duhovniceasca: “Lucreaza dupa putere!”

GHERON IOSIF ISIHASTUL – scrisori de incurajare in razboiul cu diavolul si pentru ridicarea din caderi: “ORICE S-AR FI INTAMPLAT, NU TREBUIE SA DEZNADAJDUIM”

Fericitul Parinte PAISIE DE LA SIHLA (†18 octombrie), cel care a deschis multora USA RAIULUI: “Tot timpul asta faci: cazi si te ridici… Nu te lasi in disperare”

Fericitul IOAN DE LA VALAAM (II): “Nu te inspaimanta, chiar de cazi in fiecare zi! Nu te increde in tine!” – Din viata si scrisorile foarte folositoare ale unui MARTURISITOR AL SMERENIEI, la 55 ani de la adormire (†6 iunie 1958)

LUPTA CONTINUA SI HARTUITOARE A CRESTINULUI – INTRE HAR SI CADERI. In ce constau, de fapt, desavarsirea sau sfintenia?

AI CAZUT, RIDICA-TE IARASI!/ Spovedania si gravitatea uitata a pacatelor “de toate zilele”/ HRISTOS PE PATUL DE SPITAL/ Asceza in familia ortodoxa (RECOMANDARI DUHOVNICESTI, SITEURI ORTODOXE – 1)


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Psihologie si psihoterapie duhovniceasca, Razboiul nevazut

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

8 Commentarii la ““TĂCEREA LUI DUMNEZEU faţă de încercările noastre nu este indiferenţă, ci chemare la schimbare. SIMPTOMUL – ADEVĂRUL PERSONAL ASCUNS/ “Lucrul înfricoşător nu este să cazi, ci să rămâi căzut”. DE CE ALUNECĂM MEREU ÎN ACELEAȘI PĂCATE?

  1. Folositoare cuvinte care surprind foarte bine starea omului pacatos.
    Intrebarea pe care mi-o pun insa este legata in mod si mai general de tacerea lui Dumnezeu. De ce tace in fata suferintei. Parintele vorbeste clar despre tacerea fata de cei care gresesc, care au un pacat, patima. Dar ce se intampla cu cei care sufera fara sa fie stapaniti de patimi, oameni care duc o viata cinstita, copii, etc? Se poate raspunde ca nu este om care sa nu aiba pacate. Fie, insa nu ma multumesc cu astfel de raspunsuri. Trebuie sa existe o explicatie mai cuprinzatoare legata de tacerea lui Dumnezeu in fata suferintei. As fi recunoscator daca cineva poate ajuta cu ceva raspunsuri.

  2. O scrisoare inedită, care datează cel mai probabil din ultimul an al vieţii pământeşti a Stareţului Sofronie, adresată unei persoane din Cipru, al cărei nume este trecut sub tăcere:
    „De 57 de ani port rasa călugărească şi mi se pare că nu am vrut să mă aflu întru negrijă în cele ale mântuirii, şi totdeauna cu mare frică şi lacrimi rugam pe Dumnezeu să facă milă cu mine, să-mi ierte toate păcatele mele şi să nu mă lepede de la aşternutul picioarelor Lui. Am încercat, după cum mi se pare, cu toată puterea mea, să nu nedreptăţesc nici o persoană pe pământ. Mai mult chiar, m-am rugat să-mi dea Dumnezeu bărbăţia de a sluji cât mai multor oameni, fără să aştept de la ei nici o plată materială sau spirituală, aşteptând numai de la Dumnezeu harul iertării păcatelor mele.
    Şi, cu toate acestea, în tot acest timp, mai mult de jumătate de veac nu am cunoscut perioade de pace sau de siguranţă, ci totdeauna simţeam în jurul meu ameninţări sau cel puţin atitudini potrivnice. Orice încep să fac, chiar şi în cel mai mic lucru, întâlnesc piedici de netrecut. Porţile lumii acesteia, aproape toate, îmi sunt închise. Am îmbătrânit şi nu am înţeles sensul tuturor acestor încercări. Aşadar, sunt acestea semnul mâniei lui Dumnezeu pentru mine, cel păcătos, sau altceva se întâmplă? L-am rugat de nenumărate ori pe Dumnezeu să-mi descopere de ce merg lucrurile aşa, dar Dumnezeu îmi răspunde cu… tăcere.
    Din acestea veţi înţelege că nu sunt în măsură să dau o explicaţie dramaticei încercări prin care treceţi. Însă, vă avem întotdeauna în rugăciunile noastre cu iubire şi durere.
    Dificil lucru este pentru noi să-l acuzăm pe Dumnezeu şi să ne îndreptăţim pe noi înşine, dar, de asemenea, nu-i simplu să facem dimpotrivă, ca prietenii lui Iov, care, dorind să devină apărătorii dreptăţii lui Dumnezeu, au uitat de înfricoşătoarele chinuri prin care a trecut Iov.
    Astfel, tace Dumnezeu, tăcem şi noi“.

  3. @Mircea
    “De ce tace in fata suferintei.”

    Traind intr-o lume care cauta placerea si fericirea, confundandu-le adesea, ar trebui sa ne punem intrebarea daca suferinta este ceva inutil sau daunator. Ar mai trebui sa ne punem intrebarea daca problema reala este suferinta sau frica de suferinta.

    “Suferinţa este un impuls către acţiune.” – Immanuel Kant
    “Suferinţa este un mare învăţător, dar nimeni nu vrea să fie elevul ei.” – Hasier Agirre
    “Suferinţa e călăuza care ne însoţeşte în urcuşul care transformă animalul în om.” – Nikos Kazantzakis
    “Numai suferinţa înnobilează.” – Alfred de Musset

    “Nu vă fie frică, mă’, că cine vă udă vă şi uscă.” – Arsenie Boca
    “Veti cadea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu va fie frica, pentru a va salva sufletele.” – Arsenie Boca

  4. „Spune-i inimii tale ca frica de suferinta este mai rea decat suferinta insasi. Si ca nicio inima nu a suferit vreodata atunci cand a plecat in cautarea visurilor sale, fiindca fiecare secunda a cautarii este o secunda de intalnire cu Dumnezeu si cu eternitatea.” ~ Paulo Coelho

  5. @Mircea:
    Intrebare complexa.. 🙂
    Raspuns partial: unele suflete mai “curata” din pacatele altora, ale neamului de ex., reproducand “in mic” exemplul – emblematic pt crestinism – al lui Hristos.
    Altele pur si simplu nu cer, aleg mai degraba sa indure, uneori chiar inconstient. Sunt si “munti” pe care i am putea clinti, dar uitam adesea de indemnul de a “indrazni” si a cere.
    Alteori, lucrurile sunt mai ascunse privirilor noastre. Oricum, suferinta e menita sa ne inalte, atat pe cel direct afectat cat si pe cei de alaturi, carora li se da astfel oportunitatea unui sacrificiu. Depinde de fiecare cum exploateaza aceasta oportunitate de inaltare, de cizelare si rafinare sufleteasca, numita suferinta. Ea trebuie privita mereu din perspectiva vesniciei, si nu din cea a pelerinajului nostru temporar, limitat, pe acest pamant.
    Uneori, ce i drept, poate fi crunta, mai ales cand e vorba de ce numim (si poate si sunt) “inocenti”. Aici pot fi multe explicatii. Sta scris: “cautati si veti afla, pentru ca cine cauta gaseste,” Cere Domnului, cauta in continuare si asteapta rabdator si cu incredere raspunsul. Dumnezeu nu ne vrea ignoranti cand cautam cu inima buna si modesta. Sunt sigura ca, in timp, vei reconstitui puzzle-ul si se va dezlega misterul.

  6. PS: apropos de asta, mi-am amintit o pilda din Patericul egiptean. :))
    ‘…un batran oarecare a petrecut 70 de saptamani mancand o data in saptamana. Deci se ruga lui Dumnezeu pentru un raspuns din Scriptura sa i-l descopere, si Dumnezeu nu i-l descoperea lui. Deci a zis intru sine: De am facut atata osteneala si nimic n-am castigat, voi merge de acum la un frate de-al meu si-l voi intreba. Si daca a inchis chilia sa, vrand sa plece, a fost trimis ingerul Domnului catre dansul, graind: ’70 de saptamani ce ai postit, nu s-a apropiat rugaciunea ta catre Dumnezeu. Iar cand te-ai smerit pe tine a iesi la fratele tau, sunt trimis sa iti vestesc tie cuvantul.’ Si spunandu-i, a plecat de la dansul.`

    Deci sa nu procedezi si tu ca batranul din Pateric :).

    @nimeni:
    ca tot veni vorba de Patericul egiptean, mai rasfoieste-l si tu din cand in cand. Sau alt pateric, care vrei tu, la alegere. Mi-ai dat la celalalt topic un raspuns – si nu e prima oara – care ma face sa ma intreb: tu ce carti citesti? Ce Filocalie, ce paterice, ce vieti de sfinti, ce sfaturi? Uneori lasi impresia ca ai gresit piesa, decorul, costumatia….tot. 🙂

  7. @Doroteea
    Important nu este ce si cat citesti, ci ce ai inteles si cu ce ai ramas. Virtutile (sau “barbatiile”, cum s-ar traduce) nu se dobandesc citind carti, ci trecand prin incercari. Smerenia, virtutea de capatai, este opusul vanitatii, caracteristice persoanelor preocupate de propria “imagine”, de aparente.

    “Nimeni nu-l poate convinge pe altul să se schimbe. Fiecare dintre noi stă de pază la o uşă a transfigurării care nu poate fi deschisă decât pe dinăuntru.” – Marilene Ferguson

  8. Frate Mircea, cu totul din intamplare am dat peste acest cuvant de invatatura. Poate iti raspunde oarecat la intrebare.

    https://youtu.be/q1Y4Ie8Vqs8?t=1606

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate