PARINTELE IOANICHIE BALAN. BLANDUL MARTURISITOR – Cuvinte de folos (I): “Rugati-va mai mult! Cine vorbeste mult, pagubeste mult”

“Medicamentul lumii nu este streptomicina sau stiu eu ce alt medicament. Salvarea lumii, medicamentul lumii este iubirea. Iertati-va, iubiti-va, mai vizitati-va, incurajati-va, ajutati-va... Cand va disparea iubirea va veni sfarsitul lumii!“

“Iubiti-va preotii si rugati-va pentru ei, caci cu rugaciune ii veti face mai buni, nu cu carteala sau cu cleveteala!”

***

Cititi si:

***

Rugaciunea

• Sa ne invatam cu rugaciunea. Orice ar fi, cine se roaga are numai de castigat. Cine vorbeste, pagubeste. Cine vorbeste mult, pagubeste mult.

• Rugati-va mai mult. Cand un popor se roaga, fie si numai unu la suta, Dumnezeu cruta tara.

• Te rogi mai mult, devii vesnic. Vrei sa aduci o contributie majora familiei tale si neamului in care te-a nascut Dumnezeu? Roaga-te mai mult.

• Sa incepem cu rugaciunea. Teoria e pe planul doi. Nu te intreb cata carte stii si nu-ti spun cata stiu eu. Eu intreb: “Cat te rogi, frate?“. Si de acolo imi dau seama de ce ai sau nu ai liniste. Trebuie sa ne intoarcem la rugaciunea parintilor nostri. N-ati avut mama si bunici acasa? Cand ne-om ruga noi ca bunicutele noastre, se schimba situatia in Romania. Nu va aduceti aminte? Cine nu stie? Bunica punea broboada pe cap, statea in genunchi si se ruga si plangea in basma si se stergea cu capatul broboadei. Ea nu stia decat Tatal nostru si vreo doua rugaciuni, dar rugaciunea ei oare o am eu? Parintele Dimitrie Bejan si Parintele Cleopa au vazut o taranca cu opinci in picioare care se ruga si avea o flacara mare de foc deasupra capului. La aceasta rugaciune trebuie sa ajungem noi. Ori e foc, ori e nimic. Si atunci nu mai trebuie sa facem cereri la parlamente sa ne dea cutare. Apelam la Dumnezeul luminii si la focul rugaciunii.

• Intai sa va rugati si dupa aceea sa va apucati de orice actiune. Daca nu te-ai rugat mult, nu reusesti in ziua aceea mult. Faceti incercarea aceasta. Si eu am observat aceasta. De pilda, eu mai stiu niste rugaciuni pe de rost. Cand ma duc la drumuri lungi undeva sau chiar pe tren intr-o deplasare si am un obiectiv foarte important de realizat, fac si eu ce rugaciuni pot, si inchei cu Acatistul Bunei Vestiri, pe care noi calugarii il stim pe de rost, ca e de datorie sa-l stie orice calugar. Sa vezi ce bine iti merge atunci. Cand ai facut numai pe jumatate acatistul, primesti numai pe jumatate. Cand e facut tot, parca toate usile se deschid si reusesti. Rugati-va mai mult, sa vedeti cum reusiti. Rugati-va mai mult si sa vedeti cum Dumnezeu le rezolva prin ingerii Lui. Ca daca le-am face toate numai noi, unde mai sunt ingerii lui Dumnezeu? Totul este sa-L slavim pe Dumnezeu. Nu-i nevoie sa-I ceri lui Dumnezeu ce-ti trebuie. Slaveste-L pe Dumnezeu si El iti da si ce-ti trebuie tie. Nici nu te astepti, si gasesti blidul cu macare pe masa.

• Cand incepi o casa noua, cand incepi o familie noua, cand incepi sa faci ceva de folos pentru casa ta sau pentru altii, nu incepe pana nu te rogi si nu postesti. O zi, doua, trei, o saptamana, pana seara, dupa cum poti, dar cu binecuvantare duhovnicului tau.

• Cand avem necazuri multe si mari si nu ni se implineste nici o cerere, sa promitem lui Dumnezeu ceva: ca vom ajuta la o biserica, ca vom creste un copil orfan, ca vom merge pe la cei saraci. Fiecare cat poate, nu sa promita ce nu poate. Cat poti si cat crezi ca ai. Sa vezi ce repede ti se implineste cererea.

• Indumnezeirea omului incepe cu rugaciunea si se termina cu rugaciunea. Incepi cu Tatal nostru si termini cu rugaciunea inimii sau cu rugaciunea cea de foc si cu lacrimi care curg fara sa stii cum si cand, si care nu mai inceteaza.

• Zi macar de 10 ori “Doamne Iisuse” si ti se sfinteste gura.

• Sa te rogi pentru pace pana ce o dobandesti.

• Tu roaga-te si aceasta este Filocalie.

• Fara rugaciune devenim crispati, suparati, intunecati, mandri.

• Staruirea in rugaciune este cea mai mare fapta, ca de aici vin toate.

• Daca ai invatat sa te rogi, stii toata teologia.

Sfanta Liturghie

• Cat se mai face Sfanta Liturghie pe pamant pretuiti biserica si nu stati in timp de sarbatoare sau duminica pe la porti, pe la nunti, pe la cumetrii sau afaceri.

• Sa stai la Sfanta Liturghie este mai de folos decat a face metanii, a citi la Psaltire sau a face alta nevointa.

Trairea in Hristos

• Viata omului este o taina, nici omul nu-si cunoaste taina vietii lui. Traiesti cu Hristos, fara sa stii ca esti chiar langa El, dar simti ceva, simti bucuria, simti pacea, si aceea e prezenta lui Hristos.

• Hristos e cu noi. Asta este bucuria noastra. Nu cata avere ai si cate masini in poarta, ci cata bucurie ai in Hristos, cat te hranesti din rugaciune vorbind cu Hristos. Legatura ta cu Domnul, cu cerul, cu vesnicia. Asta conteaza.

• Faceti milostenie sufleteasca in ficare zi, ca milostenie trupeasca nu prea avem de unde. Ce inseamna milostenie sufleteasca? Sa iei o carte sfanta sau Noul Testament si sa mergi la un crestin bolnav, la o batranica, la un om sarac si sa ii citesti de acolo un capitol, sau sa faceti rugaciune, sa cititi un acatist sau Paraclisul Maicii Domnului. Si te inchini, si se bucura si bolnavul si tu ca ai facut o milostenie. Deci fa milostenie nu cu bani, ci fara bani, ca e mai mare milostenia sufleteasca, sa mangai un om, sa mergi la un bolnav, sa-i duci o carte buna, sa-i duci o cruciulita, sau mai ales, sa duci la preot pe o ruda de a ta, sau barbatul, sau sotia, sau copilul, sau fata, ca poate nu sunt spovediti de multi ani de zile. Deci a duce un om, care nu s-a spovedit de mult timp, la preot, este cea mai mare milostenie. Sa fie si el spalat, curatit si impacat. Sau pe altul sa-l indemni la biserica duminica, sa nu lucreze, sau pe altul sa-l indemni sa meraga la un spital, pe altul sa-l indemni sa se impace cu sotia, cu copiii. Indemnati lumea spre biserica, spre duhovnic, spre Hristos. Nu ii oferi bani, nu ii oferi cadouri, ci ii oferi pe Hristos, care e mai scump decat toate. Deci iata atatea fapte de milostenie pe care puteti sa le faceti.

• Schimbarea lumii nu vine nici din Japonia, nici din America, nici de la Moscova. Schimbarea lumii vine din casele noastre, din inimile noastre.

• Foarte greu poti trage un suflet din pacat la fapta buna, din iad in rai, din necredinta sau din secta sa-l tragi la Hristos, la Sfanta Cruce si la biserica. Sau sa-l scoti pe altul din carciuma si sa-l faci crestin bun, sa iubeasca Biserica si pe Hristos. Cel mai greu este de vanat nu pasari, nu avioane prin vazduh, nu rachete, nu altceva, ci sa vanezi un suflet de om si sa-l scoti din rautatea lui si sa-l aduci in bratele lui Hristos. Este cel mai greu lucru in viata asta, dar este si cel mai rasplatit si cel mai scump pe pamant.

• Sa primim cuvantul lui Dumnezeu nu asa: “A, a mai spus si ieri vorba asta! Am mai auzit-o o data“. Nu, fratilor. Sfintii Parinti, cand ascultau sau citeau un cuvant din Evanghelie pe care-l stia toata lumea pe de rost, incepeau sa planga. Totdeauna oamenii cu viata sfanta, care au inima deschisa pentru cuvant, pentru Hristos si pentru mantuire, cand aud cuvantul, chiar daca e tot acela, ei plang, inima lor vibreaza, ei Il doresc pe Hristos, il simt in inima lor, vor sa-L tina mai mult in bratele lor. De aceea ii vezi ca stau mai mult la rugaciune, de aceea si postesc tot mai mult, de aceea se spovedesc tot mai des, de aceea cand se roaga plang si ravnesc pentru Sfanta Impartasanie.

• Drumul crucii este drumul mantuirii. Salvarea nu va veni nici de la rasarit, nici de la apus, ci numai de sus. Dar nu se mai uita nimeni in sus, cica de sus nu vine nici un dolar. Salvarea o da Hristos, dar prin cruce, prin jertfa personala, daca o accepti. Daca nu o accepti, esti un spectator, ca si cum te uiti la un film, si a trecut filmul, a trecut viata si te-a carat cineva la mormant. Pacat de tine.

• De aceea nu merge bine lumea aceassta, ca noi vrem sa facem o alta lege, nu legea Evangheliei. Nu luam pe Hristos de model, ca sa ne jertfim si noi, caci atunci s-ar naste copii, ar fi societatea echilibrata. Asa, doua vorbe si un cuvant si hai la tribunal, ne-am despartit; hai la doctor, am scapat de copii.

• Fereasca Dumnezeu sa ne ajunga blestemul pomului celui fara de roade. Sa traim o viata intreaga fara roade, apoi hai ca in sfarsit s-a nimerit sa nasc un copil si cam cu atata merg. Nu te poti mantui asa.

• Dusmanul nostru este numai diavolul. Dar de diavol ma pot apara cei din Apus sau cei din Rasarit? Nu, numai crucea ma apara, numai faptele mele bune, numai smerenia, numai trairea cu Hristos.

• Sa nu mai judecam. Mai bine sa ajutam cu rugaciunea. Ajutati cum puteti. Intai cu cuvantul, ca e mai scump cuvantul decat banul. Cuvantul iese din inima, banul iese din buzunar. Dar si banul trebuie, ca el este legat de Marta. Trebuie si Marta, dar intai de toate Maria.

• Indoiala rapeste tot in viata: ravna, rugaciunea, pacea.

• Cand iesim afara din inima, vai ce trista e lumea aceasta! Cand te uiti numai in afara si nu ai izvorul in inima ta, tare-i trista lumea! Parca ti-ar fi dor sa pleci mai degraba din lumea aceasta sau sa te duci prin alte tari din Apus si din Rasarit! Unul ca acesta gandeste: “Tare m-as duce in alta parte, ca tare m-am saturat de Romania!“. El nu stie ca acolo e mai rau decat la noi. El nu stie ca acolo sunt mai multi nebuni ca la noi! El nu stie ca acolo gaseste mai greu, mai rau, mai amar. El se gandeste ca e ciocolata mai multa, ca sunt oameni mai fini, ca sunt masini mai frumoase, ca sunt spectacole mai tentante etc. Nu, frati romani! Intoarceti-va acasa. Intoarce-te nu la casa mamei tale, intoarce-te in inima ta, cauta acolo pe Dumnezeu, cauta acolo pe Hristos, descopera-L pe Hristos in inima ta si traieste credinta ortodoxa. De astazi inainte numai acei vor supravietui pe pamant si vor avea curaj si barbatie si tarie sa supravietuiasca in societatea de azi, care il vor avea pe Hristos in inimile lor. Adica aceia care se vor ruga mai mult. Nu aceia care vor privi mai mult pe la spectacole sau vor citi mai mult. Aceia care se vor ruga mai mult, aceia vor birui mai mult, aceia vor fi mai tari, aceia vor fi mai fericiti, aceia vor alunga demonii din jurul lor.

• Cum vine Hristos in inima noastra? Practic. Sa explicam pe intelesul tuturor. Ce putem face ca Hristos sa vina la noi, sau daca Il simtim, sa ramana cu noi? Iata! Oare ne-am spovedit? Ne-am impacat cu fratii si surorile? Mi-am cerut iertare de la mama pe care am suparat-o? Sau am iertat pe fiul care m-a jignit si pe care l-am blestemat?

• Cel mai greu mi se pare postul limbii. Limba este o gura de iad. Atat mai vorbim, atata mai clevetim, atata mai povestim, atata mai marim minciunile de prin sat pe care le mai auzim, incat nu ne intrebam daca mai aude Domnul sau nu rugaciunea noastra. Ce-ar fi daca ne-am uita la noi si in inima noastra, ne-am uita la copilasii nostri cum ii crestem, ca sa dam socoteala pentru fiecare?

• Cand suntem prea liberi omeneste, suntem robiti. Libertatea mea este sa nu ma stapaneasca patima, sa nu ma stapaneasca diavolul, indiferent prin ce patima. Atunci canta inima in tine, simti bucurie de viata, toate sunt frumoase.

• Exista doua feluri de libertati: o libertate materiala, exterioara, profana, care de fapt inseamna o inrobire prin patimi, si o libertate interioara a duhului, a rugaciunii, libertatea lacrimii cand te rogi, libertatea duhului pe care ti-o da numai rugaciunea, spovedania, sfanta impartasanie, prezenta regulata la biserica, citirea cartilor sfinte.

• Trairea in Hristos inseamna sa ne curatim sufletul si casa si tara si manastirile de toate smintelile care au fost, sunt sau care le-au adus altii in ultima vreme. Sa ne curatim, pentru ca vazduhul acesta sa fie curat. Ca numai atunci Romania invie cu adevarat. Altfel inviem gospodareste, cu case, cu masini, cu laude, cu fotografii. Noi vrem sa trecem de la partea ochiului, a vederii, a fotografiei, a albumului, la trairea autentica in Hristos, prin inviere, prin iubire, prin impacare, prin curatie.

• Nu va risipiti timpul cu fleacuri. Ori cu Hristos, ori cu diavolul.

• Usor este a zice: “Doamne, ma pocaiesc“, dar mai greu este a zice: “Doamne, nu stiu sa ma pocaiesc“.

• Taci si vei fi lumina pentru cei din jurul tau.

• Macar de ne-am mantui, ca fata Domnului o vad numai sfintii.

• Am fost langa Parintele Paisie inainte de a se muta la Domnul; era cu adevarat un om cu viata sfanta. L-am apucat cu amandoua mainile si i-am zis: “Parinte Paisie, dati-mi un sfat. Cine stie daca mai pot veni, poate pana maine nu mai ajung, vreau sa-mi dati un sfat“. Si mi-a spus un sfat comun, dar care spune foarte multe: “Parinte Ioanichie, ce poti face astazi nu amana pe maine, ca nu stii daca in ziua de maine mai ajungi cu viata“. Ce poti sa faci bun astazi, astazi sa faci. Ai un ceas de rugat, roaga-te acum. Ai un ceas sa citesti o catisma, citeste-o acum, maine nu mai stii, ca nu e ziua ta. Poti sa citesti astazi o carte sfanta, sa dai viata la un suflet, sa te duci la un bolnav, sa mangai un om deznadajduit, acuma fa-o. Maine nu mai este ziua ta.

Iubirea

• Dumnezeu a creat lumea din iubire. Sfintii se roaga pentru noi pentru ca ne iubesc. Ingerii ne protejeaza pentru ca ne iubesc. Si ne iubesc pentru ca ne smerim. Ne iubesc pentru ca iubim. Ne iubesc pentru ca ca iertam. Ne iubesc pentru ca nu avem judecati si procese. Ne iubesc sfintii pentru ca ne smerim si noi si strigam la ei, ca prin rugaciunile lor si ale Maicii Domnului sa salveze Dumnezeu lumea, tara, satul, casa.

• Nu e nevoie de rachete. Cea mai teribila arma impotriva diavolului este iubirea si crucea.

• Un mare pustnic a zis: “Stii cand va veni sfarsitul lumii? Cand nu va mai fi carare de la un om la altul“. Cand nu va mai fi carare intre tata si mama, intre parinti si copii, intre copii si biserica. Cand va pieri iubirea si ne vom da numai pe afaceri si numai pe castiguri si numai pe minciunarii si numai pe alergari prin alte tari, doar-doar ne-om imbogati.

• Nu paganii, ci noi, crestinii, grabim sfarsitul lumii, pentru ca nu ne mai iubim.

• Medicamentul lumii nu este streptomicina sau stiu eu ce alt medicament. Salvarea lumii, medicamentul lumii este iubirea. Iertati-va, iubiti-va, mai vizitati-va, incurajati-va, ajutati-va.

• Cand va disparea iubirea va veni sfarsitul lumii.

Smerenia

• Unde-i smerenie, nu e nevoie de sange.

• Dragostea sa nu lipseasca dintre noi. Nu sa radem: “Uite cela ce-a facut!“, “Uite cu cela ce s-a intamplat!“, “Uite femeia aceea!“, “Uite omul acela!“, “Uite tiganul acela!“. Sa nu zicem asa, ca nu stim care e intai. S-ar putea ca tocmai tiganul pe care uneori noi il mai mustram, tocmai acela sa fie inaintea noastra la Hristos. Cine stie? Ca acela numai din traista traieste, din saracia lui. Umbla saracul si toti il rusineaza si il inghiontesc: “Du-te mai incolo ca n-am acuma, ca ti-oi da maine!” Si el lasa asa, saracul. Vezi cata smerenie are acela! Unde-i smerenie la noi ca smerenia de la cersetorii acestia pe care-i inghiontim?

• Defaimandu-te pe tine, incetul cu incetul intra sfanta smerenie, intra darul lui Dumnezeu in inima ta, vine cate o lacrima cand si cand, incepe sa-ti fie drag sa citesti la Sfanta Psaltire, ti-e tot mai draga slujba la biserica, ti-s dragi cantarile de la strana, parca ar canta ingereste, si sufletul tau este impacat, linistit, ca o apa care curge incet, incet.

• Fiecare dintre noi mai intai sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea darul smereniei, ca nici o virtute nu intra in om fara rugaciune, fara a o cere de la Dumnezeu. Sunt si virtuti din nastere, dar acelea sunt foarte usor cuprinse de demonul mandriei. Iar noi sa incepem a ne smeri nu prin altceva, ci intai prin rugaciune, cerand de la Dumnezeu darul smereniei, darul umilintei si poate si al lacrimilor. Si cu ajutorul lui Dumnezeu, cu sfatul duhovnicului si cu rugaciunile celorlalti din jur si cu ocara sau mustrarea parintilor batrani, fiecare se poate modela ca sa lepede din el cel mai cumplit diavol, care se cheama mandria.

Preotia

• Daca ne departam de Dumnezeu, atunci si Dumnezeu ne ia duhovnicii, ii lasa mai putini, le ia darul cuvantului, le da frica sa n-aiba curaj sa mustre pacatul pe fata si ne cearta cu boli, cu necazuri. Si in locul Duhului Sfant si al duhovnicilor profunzi, se inmultesc sectele de tot felul.

• Iubiti-va preotii si rugati-va pentru ei, caci cu rugaciune ii veti face mai buni, nu cu carteala sau cu cleveteala. Si mai postiti si pentru preotul satului si se va face mai bun si ne va merge si noua mai bine, si ii va da Dumnezeu cuvant pentru mantuirea noastra.

Lecturi duhovnicesti

• Cititi Vietile Sfintilor. Dupa Sfanta Evanghelie, cele mai sfinte carti pe care trebuie sa le citeasca oamenii sunt Vietile Sfintilor. Cele 12 volume cu Vietile Sfintilor de peste tot anul. Este Evanghelia pusa in practica. Invatati aici si istorie, gasiti aici si combaterea sectelor, si exemple de sacrificiu, gasiti aici martiri, icoane de mame vii, chipuri de fecioare, oameni desfranati, femei cazute in ultima stare de desfrau, care apoi au ajuns la culmea sfinteniei. Nu-i nevoie de filosofie multa, aici e filosofia sfintilor, trairea sfintilor.

• E vremea sa cititi mereu capitolul 24 de la Matei. O seara capitolul 24 de la Matei si seara urmatoare capitolul 21 de la Luca. Sunt doua capitole care se completeaza unul pe altul si vorbesc de vremurile in care traim si care ne asteapta de acum incolo.

Viata de manastire

• Chiar daca n-ai facut tot canonul, dar daca esti in pace cu toti si mai smerit decat ceilalti si zici tu intai: “Iarta-ma, parinte sau frate“, atunci ai implinit toata Evanghelia.

• Daca ar fi mai multa dragoste, alta ar fi soarta manastirilor naostre romanesti. Dar vorba multa, minte imprastiata, drumuri, turism monahal. Stiti cam cum umblam din loc in loc: “Ma duc colo sa vad, ma duc dincolo sa fotografiez, ma duc acolo sa mai nu stiu ce…” si timpul trece si se scade din zilele tale. Si te imputinezi si vezi si ce nu trebuie si vii cu mintea imprastiata si te mai tulburi si n-ai pace si n-ai sporire duhovniceasca.

• Nu ne va intreba Hristos cate metanii am facut sau cate cutare. Trebuie facute, ca sunt canon calugaresc. Ne va intreba: “Frate, ai iubit pe toata lumea? Te rogi pentru toata lumea? N-ai smintit pe careva?“. Sau alte pacate din acestea cu gandul. Ne va intreba daca ne-am rugat neincetat sau ne culcam si dormim bine, mancam bine, radem, vorbim, ne plimbam, facem turism si asta este calugaria. Nu, asta este un microb modern. Cum ar fi SIDA in lume asta este turismul la calugari. Calugarul este om de rugaciune, nu de calatorii lungi sau scurte. O tara intreaga asteapta rugaciunile manastirilor, ale tinerilor si ale batranilor, si ale calugarilor care traiesc in singuratate. Sa ne rugam pentru lume si pentru tara. Pentru ca mai ieri sau ca alaltaieri au iesit demonii la drumul mare.

• Ca sa formezi un viitor staret, preot sau duhovnic, un purtator de Hristos, trebuie ca din sufletul unui batran duhovnic sa picure cate o lacrima, cate o scanteie, cate un fir, cate o lumina in sufletul unui tanar.

• Cel care are dragoste de rugaciune acela are chemare.

Viata de familie

• Nu mai cheltuiti ore intregi la aceasta ticaloasa ispita pe care o aveti in casa: televizorul. Imi spun femeile, oamenii si copilasii la spovedanie ca privesc acolo la icoana lui antihrist de la o ora pana la sase ore. Spune asa intr-o profetie: in vremea de pe urma toti oamenii vor avea in casele lor icoana lui antihrist. Si nu mai spune care. Si daca credem cuvantul batranilor nostri, al marilor nostri duhovnici si al tuturor cuviosilor care au trait si mai traiesc in aceasta vreme, ne dam seama ca aceasta este icoana lui antihrist. Si fiecare dati jertfa o ora, doua, trei si pana la sase ore. Chiar femei de la tara zic: “Parinte, am stat la televizor pana la ora doua noaptea“. “Dar de ce, femeie, taranca? De ce, mama hai? Mama-ta avea asa ceva?“. “Nu“. “Cati copii avea?“. “Noua”. “Cati ai?“. “Doi“. “Cum ti-s?“. “Rai“. “De ce?“. Si a inteles de ce.

• Daca familia se destrama, adio Ortodoxia. Familia este obstea cea mai binecuvantata de Dumnezeu inca de la inceput, din care ne-am tras cu totii: si sfinti, si nesfinti, si buni, si rai, si pacatosi.

• Am ajuns cu natalitatea la marginea prapastiei. Cautam orice si umblam dupa toate, dupa masini, dupa vile…, dar nu putem naste un inger in plus in casa noastra. De aceea ingerii pleaca din casele acelea unde unul se naste si sapte ii duci la doctor. Nu stau ingerii acolo si daca nu stau ingerii cum o sa stea Hristos acolo?

• Daca nu poti sa-ti stapanesti casa si copii, arunca-ti televizorul, da-l intr-o rapa undeva. Nu-l da la altul cadou, ca bagi diavolul in casa altuia.

(din: Mi-e dor de cer, Viata Parintelui Ioanichie Balan, Editie ingrijita de Arhim. Petru Balan, Ed. Man. Sihastria)