PRIGOANA DE IERI, PRIGOANA DE AZI. Predică la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a PĂRINTELUI DAN BĂDULESCU: “Dumnezeu nu rămâne surd la suferinţele şi la strigătele noastre şi nici nu închide ochii la nedreptăţile celor care ne asupresc” (VIDEO, TEXT)

PĂRINTELE DAN BĂDULESCU: Predică la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – 23 aprilie 2021:

“Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă!”

“Iubiţi credincioşi,

Această rugăciune, această cerere răsună în slujba Vecerniei. Este începutul Psalmului 140 şi, sigur, este continuat cu mai multe stihuri. Acum, de ce noi îl invocăm la această oră în slujba Vecerniei? Vecernia este slujba de seară, Utrenia este slujba de dimineaţă, dar în Postul Mare au loc nişte slujbe speciale. Utrenia noi o numim denie, iar Vecernia este ceea ce s-a întâmplat acum, aşa-numita Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul, a Darurilor mai-înainte sfinţite, care este, totuşi, o Vecernie specială – spre deosebire de Vecernia normală, aici noi ne împărtăşim; la Vecernia normală nu se întâmplă acest lucru. Sunt slujbe speciale pentru această perioadă a Postului Mare. Deci este un moment în care seara şi dimineaţa sunt duhovniceşti pentru că, iată, noi acum am săvârşit la ora în care nu este seara, iar deniile se fac seara, deşi sunt slujba de dimineaţă; dar înţelegem că dimineaţa şi seara au înţeles duhovnicesc. La fel şi echinocţiul de primăvară, când se spune că e pe 21 martie şi cei care se ocupă cu astronomia şi cu calendarul spun că <Da, dar uite, nu mai are loc…> Pe stil vechi, Paştele pe stil vechi, cum suntem noi [din acest punct de vedere], nu mai este legat de echinocţiul astronomic, pe 21 martie, ci este un echinocţiu duhovnicesc. Deci, când vorbim de Vecernie, Utrenie şi acel echinocţiu, nu ne referim la realităţile fizice, ci mai degrabă la unele simbolice şi duhovniceşti.

Rugăciunea Doamne, strigat-am – deci, fiind vorba de Psalmi şi de Psaltire, ştiţi cine este autorul: Regele David, şi ştiţi cât de vechi este acel psalm, era în Vechiul Testament, dar a fost preluat de noi şi în Noul Testament. Vecernia este o slujbă creştină, nu este iudaică, plus că gândiţi-vă că la fiecare slujbă există psalmi, cum e Psalmul 50. Rugăciunile noastre nu pot să facă abstracţie de psalmi, deci nu este ceva depăşit care se spunea atunci şi nu mai e valabil acum. Şi uitaţi, această strigare, Doamne, strigat-am către Tine – putem să spunem că strig cu buzele, cu glasul, că urlu. Dar mai există şi un alt strigăt, un strigăt mut – ăsta e un paradox; cum e strigăt, dacă e mut? E strigătul care vine din inimă. Şi această strigare, Doamne, strigat-am, poate să fie duhovnicească. Eu poate că tac şi nu spun nimic, nici în curte, nici pe stradă, nici să demonstrez strigând, dar Dumnezeu ascultă strigarea noastră. Că a zis: Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă. Ia aminte la glasul rugăciunii mele când strig către Tine! Dacă noi facem rugăciunile acestea şi citim Psaltirea – cred că foarte mulţi dintre noi facem acest lucru măcar în Postul Mare – dar o citim în gând, nu o zicem cu glas tare şi nu strigăm să ne audă vecinii din bloc. Strigă inima şi Dumnezeu aude!

Şi auziţi ce mai spunem:

Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor, auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit. Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege. Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.

Iar în Psaltire continuă şi Psalmul 141, 142. La 141 spune:

Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.

icoana de Gabriel Toma Chituc

Or, vedeţi, cum s-ar lega aceste rugăciuni pe care le-a alcătuit Sfântul Prooroc şi Sfântul Rege David demult, demult, cu Sfântul pe care-l prăznuim astăzi, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, care mai era şi făcător de minuni? Cu siguranţă Sfântul Gheorghe, care de neam se trăgea din Palestina – pentru că era din Palestina asta nu înseamnă neapărat că era iudeu sau evreu, dar de acolo veneau strămoşii lui, căci el e născut în Cappadocia, nu este născut în Palestina (Cappadocia ştiţi că este în Turcia, în Asia Mică) – deci Sf. Gheorghe cu siguranţă citea psalmii, sută la sută cunoştea acest psalm pe de rost şi îl spunea. Nu neapărat la slujba Vecerniei, nu asta vreau să spun, ci în rugăciunile lui particulare, s-a rugat. Când se întâmpla aceasta? În jurul anului 300. Şi acest Sfânt Gheorghe – numele lui, Gheorghios, înseamnă agricultor, dar nu era agricultor, el s-a remarcat în cariera militară şi în rol administrativ al Imperiului Roman, pentru că s-a mutat chiar la Roma şi a fost avansat treptat-treptat. Ştiţi că mai sunt sfinţi militari, cum e şi Sfântul Dimitrie. Şi a ajuns în ranguri înalte. <Purtătorul de biruinţă> [i se spune]. Şi ce biruinţă a avut? Această rugăciune, strigătul pe care noi îl facem începând cu Sfântul Prooroc David până la noi şi continuând până la sfârşitul lumii cu urmaşii noştri, noi credem că Dumnezeu o şi aude.

Şi, având încredinţarea aceasta şi de la Sfinţii Martiri, Mari Mucenici, cum era Sfântul Gheorghe, acea generaţie care a suferit prigoanele cumplite ale împăraţilor păgâni, în cazul acesta Diocleţian, şi au plătit cu viaţa lor mărturisirea creştină, ajungând peste veacuri, în zilele noastre, când, începând cu sec. XX – vorbim la noi, în România – s-a dezlănţuit prigoana anticreştină, mai întâi cea comunistă, care ştiţi ce efecte a avut, ce mărturisitori şi chiar mucenici am avut, aşa-numiţii Sfinţii Închisorilor, unii ştiuţi, foarte mulţi neştiuţi, nu-i ştim pe nume, dar sunt acolo, şi nu numai în România, ci în țările blocului comunist.

Acum trăim iarăşi o perioadă în care se înteţeşte prigoana, fără ca, desigur, să curgă sângele mucenicilor – vorbim la noi; în alte ţări, cum ar fi Siria sau în alte părţi, acolo islamicii chiar se dedau la persecuţii de acest gen, sângeroase, şi creştinii sunt persecutaţi și omorâţi. La noi nu se întâmplă aşa ceva. În momentul ăsta prigoana este de altă factură, dar ea există.

Ei bine, să ne amintim cum era anul trecut pe vremea asta, perioada Postului Mare. Cum era acea stare de urgenţă. Ce era urgent atunci? De-abia se lansase ideea asta a pandemiei venită de la centru, de la OMS, pe care statul nostru n-a declarat-o nici până acum [ca epidemie], dacă nu mă înşală memoria, dar s-a declarat oficial starea de urgenţă. Și ce s-a întâmplat în societate ştim, dar ne interesează în Biserică. Era în Postul Mare, deci martie-aprilie, şi s-a declarat ca slujbele să se facă fără credincioşi. Iar noi, preoţii, ne-am trezit cum nici nu ne-am fi închipuit aşa ceva, cu pereţii aceştia plini de sfinţi pictaţi, doi-trei la strană, și noi ne plimbam prin biserică şi cădeam pereţii. Ce a fost de Înviere, cum a fost acea slujbă în care ieşi în curte, nu e nimeni decât maşina miliţiei acolo şi câţiva la gard, care vin, săracii, să ia Sfânta Lumină şi să o ducă prin blocuri. Şi noi, acolo: Veniţi de luaţi lumină…! şi veneau doi ca să ducă prin blocuri. Deci ce vorbim noi că a fost anul trecut într-adevăr sună a prigoană, total nefirească. Sigur, n-a fost declanşată pe motive de religie, nu s-a spus aşa ceva, nu s-a spus nici că politic, ci s-a spus că pe motive medicale: <Duşmanul nevăzut [virusul] ne-a determinat să facem aşa ceva.> Ei bine, iubiţi credincioşi, Doamne, strigat-am… Noi am strigat toţi, şi preoţii, şi credincioşii, şi cu glas tare şi între patru pereţi şi Dumnezeu a ascultat rugăciunea şi iată cum arată Postul Mare de acum, mâine-poimâine vine Învierea şi s-a declarat și de preşedintele nostru oficial că aşa va fi Învierea, cum se va desfăşura programul în noaptea Sfintelor Paşti şi mă gândesc că ar fi culmea culmilor să se răzgândească într-o săptămână. Chiar de domeniul coşmarului. Deci credem 99,99% că se va face un Paşte normal. Bine, că mai zic ei cu ceva mască, ceva distanţare… Dar în biserică. Întâi în curte, cum facem noi, și pe urmă cine rămâne şi stă noaptea până la 5. Deci să spunem că o slujbă normală. Acest lucru, iubiţi credincioşi, este rodul rugăciunilor. Sigur că unii au strigat şi în stradă. V-am zis: indiferent cum ai strigat, Domnul vede şi Se îndură să mai ridice din acest jug. Nu l-a ridicat de tot, prigoana să nu vă închipuiţi că a încetat, căci ei sunt în stare să zică după Înviere: <Vedeţi? Noi am fost milostivi, lumea a venit, s-au înghesuit şi au explodat cazurile!> Chit că urmează un campionat de fotbal şi iarăşi or să vină pe stadion 12.000 la fiecare meci din străinătate, ăia trebuie lăsaţi şi s-ar putea să zică că milostivirea lor către noi ne-a costat, uite cum sunt acum infectările, tre să ne vaccinăm toţi de zece ori pe zi. Deci vor găsi tot felul de vicleşuguri, n-am scăpat. Ne bucurăm că Dumnezeu ne-a ascultat rugăciunile şi că avem și noi, slavă Domnului, un Post şi o Înviere şi Florii, toate aceste lucruri într-o măsură aproape de normal, dar să fim în continuare cu trezvie şi cu atenţie, pentru că lucrurile sunt departe de a se fi terminat.

Numai că orice sfat vor sfătui risipi-l-va Domnul şi orice putere ar avea n-o să ţină veşnic. Aceştia care ne bagă beţe în roate şi ne fac viaţa amară şi cu disconfortul lor şi cu toate aceste lucruri sunt trecători, sunt pieritori. Tiranii aceia, cum era Diocleţian, nu mai trăiesc. Deci nimic pe lumea asta nu ţine, nicio stăpânire. Se vor duce în pământul din care au fost luaţi, iar banii pe care i-au câştigat în perioada asta cui vor rămâne? Că nu iau cu ei nici funcţia, nici banii; toate astea rămân aici şi tu te duci.

Aşa că să se întărească în noi răbdarea, avându-l ca model şi pe Marele Mucenic Gheorghe. Prin câte torturi a trecut, cum au vrut să-l omoare, asta veţi citi în sinaxar sau în Vieţile Sfinţilor, n-o să repetăm acum, prin câte chinuri a fost pus, dar nu murea. În urma acestor chinuri şi în urma mărturisirii lui, iată s-a convertit împărăteasa Alexandra, care, spre deosebire de a cel îndrăcit de soţ, ea a devenit creştină şi a fost condamnată odată cu sfântul, dar ea n-a mai apucat să fie executată pentru că a murit pe drum. Şi ea e, bineînţeles, o sfântă muceniţă, fără nicio îndoială, o mărturisitoare. În felul acesta sângele mucenicilor ne întăreşte și pe noi cu rugăciunile; zicem: Roagă-te, Sfinte Mucenice Gheorghe, pentru noi, păcătoşii. Şi sigur că se roagă! Un sfânt foarte cunoscut pentru întreaga creştinătate. Deci de unde vorbim noi, din Asia Mică, a ajuns până în Anglia. Vă daţi seama, în Anglia este cinstit, e steagul Angliei, e patron al lor, există peste tot, eu am văzut şi în Suedia, în mijlocul oraşului – Göran îi spun ei – statuia lui, şi în biserici, și pe stradă, cât sunt ei de luterani, Sfântul Gheorghe omorând balaurul.

Acum nu stăm să întrebăm cine era balaurul ăsta, ce dihanie era, pe unde, că parcă au dispărut dinozaurii – acestea sunt deşertăciuni şi nu stăm să pierdem timpul să vedem ce fel de dinozaur a omorât. Este simbolizarea luptei contra balaurului nevăzut, a balaurului gândit sau a şarpelui. Şarpele acesta vedeţi cum îşi încolăceşte capitoliul, în fiecare an mai trage un inel. Dea-asta spuneam şi la începutului cuvântării: inelele şarpelui nu s-au terminat, că încep să vină. Şi le ştiţi: educaţie sexuală, vaccinul care este practic obligatoriu, te constrânge, actele nu-ştiu-care… Fiecare dintre acestea este un inel care se încolăceşte în jurul gâtului nostru; bineînţeles, nu numai al creştinilor, cad pradă şi ceilalţi, cu gândul de a ne pierde trupurile. Trupurile noastre pot să le piardă, ca aţi văzut ce au păţit toţi mucenicii, dar sufletele, că pentru ele se dă bătălia, pe acelea să nu le cedăm.

Sfântul Gheorghe purtătorul de biruinţă nu a biruit în planul văzut, pentru că pe el l-au omorât. Sfinţii Mucenici sunt toţi înfrânţi [din perspectiva asta]. Ei au biruit în planul duhovnicesc, şi-au luat cununi duhovniceşti. La rândul nostru, noi să nu nădăjduim într-o biruinţă văzută neapărat. Să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne uşureze din când în când – uitaţi cum se întâmplă şi acum şi va face acest lucru, se mai slăbesc măsurile astea, se mai îndulcesc, dacă se poate – dar lupta noastră politică contra acestor stăpânitori nu poate fi încununată de biruinţa în acest plan. Cum să-i răstorni? Că strigăm în piață? Strigătele noastre să le audă Dumnezeu şi le aude și va face El negreşit dreptate pentru că, aşa cum zice poporul, există ac de cojocul fiecăruia şi nimeni nu va scăpa fără să-şi ia plata. Noi trebuie să avem nădejde şi răbdare, că are grijă Domnul. Şi nu vom fi ispitiţi mai mult decât putem duce. Cu siguranţă. Asta dacă noi suntem credincioşi şi avem încredere în Dumnezeu în ciuda celor ce ni se întâmplă.

S-a spus că, dacă ne comparăm cu prigoanele de atunci, la noi nu e nimic. Prigoana nu se compară. Nu ne dă nimeni la lei, nu umblă nimeni după noi să ne închidă. Dar nici măcar ciuma nu e ca atunci, ştiţi că aveau o boală de o treime din populaţie se curăţa. Nu e la noi aşa ceva, nici pomeneală. E adevărat, dar totodată e adevărat şi următorul lucru: la nivelul nostru, al celor de azi, acestea sunt suferinţe comparative. Chiar dacă cei de atunci au avut mai mari suferințe, nu merge neapărat să te compari cu ei, pentru că noi trăim în zilele noastre şi pentru noi, la puterea noastră organică şi sufletească, acestea sunt prigoane pe care noi le resimţim, şi politice, poate și boala, aceasta e porţia noastră pe care noi o purtăm şi trebuie să o purtăm exact ca cei din trecut şi nu neapărat că Dumnezeu ne-a dat nouă [suferinţe] mult mai mici. Există tot felul de suferinţe şi să nu gândim trupeşte neapărat la cele din carne şi din trup. Există suferinţe sufleteşti şi duhovniceşti care pot fi mult mai mari decât să te ardă pe rug, să te tragă pe roată, să te biciuiască, să te jupoaie de viu şi chestii de genul ăsta. Pot fi şi suferinţe duhovniceşti: vedeţi cum oamenii îşi pierd echilibrul? Încep să nu mai judece, mintea lor e răsucită de tot, nu te mai înţelegi cu raţionamente simple. Ce înseamnă asta? Că asupra psihicului nostru se petrec nişte atacuri nu neapărat trupeşti.

Şi chiar de vaccin mulţi se tem nu neapărat din cauza efectelor secundare ca tromboza şi din cauza asta mori. Cei care într-adevăr se opun vaccinării găsesc motive mai serioase decât reacţii adverse, astea sunt cele mai mici; să nu fie reacţii sufleteşti! Să nu ţi se sucească minţile! Asta ne temem – mă rog, cei care se tem. Pot fi şi acțiunile acelea, că nu sunt testate, cine ştie. Alţii au, alţii n-au [reacţii adverse], dar poţi să nu ai nicio reacţie în trup şi să o iei razna pe partea cealaltă. Şi atunci ne temem mai mult de cele care se întâmplă la nivel sufletesc şi duhovnicesc. De acelea să ne temem, nu doar trupeşte.

Sper că s-a înţeles bine ce vorbim și, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu nădejde… şi vedeţi că o dovadă că Dumnezeu a ascultat glasul rugăciunii noastre şi strigătele, ca văduva care striga către judecătorul cel nedrept – cunoaşteţi că sunt mai multe exemple că Dumnezeu nu rămâne surd la suferinţele şi la strigătele noastre şi nici nu închide ochii la nedreptăţile celor care ne asupresc. Să fim convinşi că fiecare la vremea lor îşi vor lua plata şi răsplata după cum le-a fost inima. Aşa să ne ajute Dumnezeu ca noi să fim de partea celor bune şi drepte şi să ne mântuim cu rugăciunile tuturor sfinţilor şi mucenici şi mărturisitori şi cuvioşi. Amin!”

Legaturi: