PARINTELE DAN BADULESCU – cuvant fulminant la SFANTUL MINA: “Noi suntem intr-o perioada asemanatoare cu cea a instaurarii comunismului: DICTATURA SE MANIFESTA INTAI DISCRET. Atunci au venit tancurile sovietice, acum vine un virus”. BINELE CU FORTA si PREGATIREA DE (ALTFEL DE) MUCENICIE (video, text)
Pr. Dan Badulescu – Predica la Sf. Mare Mc. Mina, 11 noiembrie 2020:
„Iubiţi credincioşi,
Astăzi prăznuim un mare mucenic, Sfântul Mare Mucenic Mina, numit în popor ocrotitorul celor păgubiţi. Este un sfânt care nu are o zi însemnată cu roşu în calendar, dar există multă evlavie la dânsul şi, sigur, motivul este enunţat chiar de cei care suferă diverse pagube, în primul rând materiale, dar nu numai. Un sfânt mucenic, însă, de o asemenea statură, să ştiţi că este făcător de minuni, aşa cum ştim din viaţa şi din acatistul lui, şi acolo sunt descrise mai multe minuni pe care le-a făcut şi nu erau legate toate strict de despăgubirile unora care au pierdut ceva sau le-a fost furat ceva, ci aţi văzut şi alte minuni înfricoşate, ca de exemplu cineva tăiat în bucăţi să fie făcut la loc şi înviat – nu e chiar ceva foarte obişnuit! E o înviere cu totul specială. Şi mai sunt minuni, n-o să le trecem acum pe toate în revistă. Şi acest lucru este valabil şi la ceilalţi sfinţi. De pildă, zicem că Sfântul Nectarie ste vindecător de cancer, dar nu numai asta e. Sfinţii au o plajă largă de minuni şi, de aceea, a apela la ajutorul lor este oricând binevenit şi cu orice altă problemă.
Sfânta Evanghelie de astăzi este Evanghelia care se citeşte la mucenici. Şi această Evanghelie ne arată o situaţie mai deosebită. Mântuitorul Iisus Hristos, pe Care-L numim Blândul Păstor, Care spune Pace tuturor! şi de la Care Biserica răspândeşte mesajul păcii, iată că Însuşi Domnul zice: N-am venit să aduc pace pe pământ, ci sabie. Sabie însemnând război, pur şi simplu. Sabia ce face? Sabia taie. Şi acum vedeţi că în Biserică se vorbeşte mult despre pace şi despre unire. Şi la ectenii: Pentru unirea tuturor… Pentru unitate, pentru unire, unire şi pace. Şi am crede cumva că acesta este mesajul exclusiv, cum că Biserica trebuie să facă unire şi pace ca mandat de la Domnul. Şi iată că Îl vedem pe Domnul făcând război şi dezbinare, pentru că spune în Evanghelie: „Am venit să despart nora de soacră, pe părinţi de copii…” – şi se referă la unitatea cea mai intimă, la familie. Nici nu mai vorbim acum de straturile sociale, pe partidul cutare de partidul cutare sau pe ţăran de boier, ci chiar în cel mai intim nucleu al societăţii, care este şi rămâne familia. Deci dacă acolo încep să se producă astfel de despărţiri, ce va fi în grupurile sociale mai mari?
Şi atunci un asemenea lucru începe să ne pună pe gânduri, pe unii chiar îi sminteşte: <Cum adică, vorbeşte de război, de dezbinare? Parcă spuneam că diavolul dezbină şi Dumnezeu uneşte!> Iubiţi credincioşi, noi trebuie să gândim în totalitate, nu sectant, pe bucăţi! Da, Dumnezeu uneşte şi diavolul desparte – căci diabolos asta înseamnă: cel care desparte – dar nu orice unire e bună şi nu orice despărţire e rea. Iată, aici, în Evanghelie, ne arată momentul despărţirii, cine de cine se va despărţi şi de ce. Şi spune că la Judecată Păstorul Cel Bun, Care este tot Domnul Iisus, va despărţi oile de capre. Oile şi caprele nu sunt nişte animale şi Păstorul nu e un cioban, ci Domnul, şi drepţii şi păcătoşii care se vor despărţi, nu numai la Judecată, ci se despart şi în viaţa pe care o trăim.
Iată un exemplu concret: Sfântul Mucenic Mina – sunt mai mulţi care se numesc aşa, dar e vorba de sfântul de astăzi – a trăit la sfârşitul secolulul al III-lea, începutul secolului al IV-lea, dar să spunem anul 300. În acea perioadă s-a dezlănţuit în Imperiul Roman cea mai cumplită persecuţie anticreştină, care l-a depăşit şi pe Nero, prigoană cărora au căzut victime, ca să spunem aşa, Mari Mucenici: Mina, Dimitrie, Gheorghe şi mulţi alţii. Aceşti mucenici au în comun faptul că sunt înfăţişaţi în icoane ca ostaşi, pentru că asta şi erau. Şi Sfântul Mina a avut o funcţie în armata imperială de atunci. Având această funcţie, el a intrat în conflict cu autorităţile păgâne pentru că, fiind creştin, modul lui de vieţuire, concepţia lui de viaţă, evlavia pe care o avea, toate intrau în conflict total cu societatea, cu politica, cu stăpânirea de atunci. Deci el se despărţise total în cuget, ca şi ceilalţi mucenici, ceilalţi creştini. Era într-un război duhovnicesc, pentru că el, ca şi ceilalţi mari mucenici, nu s-a răzvrătit, nu a făcut o răscoală ca Spartacus, nu a vrut să-l răstoarne pe împărat cu forţa, nu asta s-a întâmplat. Deci nu era un război în care armata creştină s-a organizat şi arunca în aer nişte poduri. Nu acest gen de război, ci era o despărţire lăuntrică. Şi, în acea perioadă, sângele mucenicilor a curs în valuri, ei fiind supuşi şi la chinuri cumplite. Aşa cum citiţi în sinaxare şi numai citindu-le ţi se face părul măciucă şi carnea se înfricoşează de ce puteau să imagineze chinuitorii şi prin ce treceau creştinii.
Orice om, de la naştere, are ceea ce s-a numit instinctul de conservare, adică vrei să-ţi salvezi viaţa. Şi chiar viaţa asta trupească, corporală: să nu te îmbolnăveşti, să nu te accidentezi, să nu mori, să nu suferi dureri, nici chinuri, nici torturi. Deci e un lucru care vine natural, nu ţi-l propui. Şi prima reacţie normală când cineva îţi spune: <Ai grijă că, dacă nu faci asta, te voi tortura!> şi Sfântului Mina i s-a spus: <Ţi se va tăia capul şi vei fi şi ars după aceea!>, vă daţi seama că prima reacţie e să faci ca nu cumva să ajungi în situaţia asta. Şi i s-a propus de către unul, în momentul în care era supus unor torturi – căci, până la execuţie, era şi torturat în fel şi chip – să se lepede de formă şi să revină la creştinism după ce scapă de tortură, ba chiar să reprimească funcţiile pierdute din armată şi să continue să fie şi creştin după aceea. Uitaţi ofertă! Câţi dintre noi nu am fi ales-o pe asta? Nu am curaj să zic că toţi, dar zdrobitoarea majoritate ar fi zis că da, bine, te faci frate cu dracu’ până treci lacu’ şi vedem noi după aia cum o fi şi supravieţuim. N-a fost aşa! I s-a tăiat capul, trupul a fost ars, dar, din fericire, există în lume moaştele Sfântului Mina şi există şi la noi, la Sfântul Mina Vergu şi în alte părţi. Pentru că, deşi trupul sfântului a fost pus să fie ars, aşa cum s-au gândit, nu a ars, nu s-a făcut scrum, ci au fost salvate prin pronia lui Dumnezeu moaştele şi au ajuns la Alexandria, pentru că el era din părţile Egiptului şi era firesc să ajungă acolo. Lucrurile acestea s-au petrecut când împăratul Constantin a dat Edictul de toleranţă a creştinilor şi s-a putut face o biserică în Alexandria şi puse şi cinsti moaştele în mod legal, fără a te ascunde, fără a te feri. S-a inaugurat atunci, cu ocazia acelui Edict, o lume nouă. O ordine mondială nu putem spune, pentru că era doar în cadrul Imperiului Roman, nu a ajuns până în China, dar o nouă ordine, această ordine creştină, s-a bazat pe sângele mucenicilor din perioada de dinainte, deci din perioada din jurul anilor 300.
Acum, iubiţi credincioşi, să gândim la ce trăim noi în perioada aceasta. E ceva în comun cu ce e acolo? E ceva cu care ne-ar lega? O să spuneţi: <Nici pomeneală! Nu este niciun Diocleţian, nicio prigoană a creştinilor. În România nu-ţi taie nimeni capul, nu te arde pe rug. Creştinismul e legat, noi vorbim aici, e post de televiziune creştin, ziar… Cum să semene?!> Bine… Dacă spunem că nu seamănă, să venim mai încoace, la momentul 1945. În 1945, după război, venise un val dinpre Răsărit: tancurile sovietice şi Ţara noastră era într-o stare oarecare de ocupaţie sovietică şi, deşi continua să fie Regele, erau şi partidele, nu se schimbase încă orânduirea, dar erau nişte semne. Comuniştii – Partidul Muncitoresc cum îi spunea atunci – ştiţi, căpătau din ce în ce mai multă putere şi gândiţi-vă cum ar fi sunat predica unui părinte din 1945, zicând: <Fiţi atenţi că sunt semne rele! Ceva-ceva se schimbă şi vine o nouă orânduire, vine dictatură!> Putea să mai vorbească, aşa cum putem şi noi. Peste câţiva ani s-au dezlănţuit dictatura şi prigoana făţişe, n-a urmat mult. Noi suntem cam în asemenea perioadă: dictatura se manifestă întâi discret, nu neapărat brusc şi nu neapărat cu violenţă. Atunci au venit tancurile sovietice, acum vine un virus. Deci e o deosebire mare, virusul, spre deosebire de tancurile sovietice, e nevăzut şi, la adăpostul lui, se iau măsurile dictatoriale. În curând vin alegerile, aşa cum veneau alegerile, vă amintiţi, „democratice” din perioada aceea. Şi ştiţi ce rezultat au avut alegerile acelea şi ştiţi cum s-a obţinut rezultatul; că Stalin spunea: „Nu contează cine votează, ci cine numără voturile!” Şi atunci nu exista STS şi aparat, ci erau alte metode.
Acum, Sfânta noastră Biserică Ortodoxă Română e formată tot din români. Şi episcopii sunt români şi călugării sunt români şi preoţii sunt români, deci avem acelaşi ethos ca şi dvs, că noi venim din rândurile poporului român. Şi poporul român este numit, chiar peiorativ, „mămăligă”. Şi ştiţi că turcii luau grâul şi, la un moment dat, s-a cultivat mai mult porumb şi, neavând pâine, ţăranii au mâncat mămăligă. Înainte, pe vremea dacilor, nu era mămăligă, ei aveau grâu imens; dar noi mâncăm mămăligă şi prin mămăligă se înţelege, peiorativ, că sunt unii care stau, stau şi rabdă tot felul de asupriri, nedreptăţi şi nu iau atitudine decât când se întâmplă ceva şî atunci se zice că „explodează mămăliga” – se referă şi la momentul 1989, când mămăliga aceasta a explodat. Dar, de obicei, răbdăm, răbdăm, răbdăm; alţii nu sunt aşa de răbdători.
Dar aţi văzut în perioada aceasta nişte titluri de genul: Reacţia violentă a Patriarhului, care i-a ameninţat, de Sfântul Dimitrie, cu căderea guvernului şi vă amintiţi şi ce a zis Preafericitul şi ce a comentat presa. Să ne fie clar, reacţia aceea nu a fost una agresivă, nici violentă, a fost una firească; Patriarhul nu a ameninţat cu nimic, ci a zis: Uite, s-a întâmplat aşa cu Sfântul Dimitrie. Şi povestea ceva. Să ştiţi un lucru foarte clar: noi, clericii, adică şi episcopii şi preoţii, am primit de la Domnul Hristos două puteri, nu una! Deci puterea de a dezlega păcatele, de a lega şi de a binecuvânta. Atât?! S-a terminat? Nu! Deci puterea de a lega şi dezlega! Voi cam bănuiţi ce înseamnă? Putem să şi legăm! Şi puterea Bisericii este de a binecuvânta şi de a blestema! Avem puterea asta? Cum să nu o avem?! Zice că preoţii nu blesteamă. Serios?! “Anatema!” Biserica dă şi anatema! Deci exact cum e Evanghelia: Domnul aduce şi sabie! Biserica poate da anatema, poate să excomunice, să scoată afară din Biserică, să afurisească. Asta înseamnă. Canoanele spun: dacă face ceva mireanul să se afurisească, preotul să se caterisească. Ce e aia să se afurisească mireanul? Afurisit înseamnă scos afară – afară din Biserică sau, cel puţin, afară de la Împărtăşanie. Excomunicare – communio înseamnă împărtăşire, excommunio înseamnă că nu te mai împărtăşeşti cu noi. Şi puterea asta noi o avem! Deci, dacă Patriarhul ar fi fost agresiv şi violent, îi afurisea sau putea să dea şi anatema pe antihrişti. Pentru că, aţi văzut, refuză să jure pe Biblie, deschis! Deci sunt antihrişti, anti-creştini, anti-Biserică, deschis! Nu aşa…! Şi acestora poţi să le zici: <Afară!> Şi noi ieşim apoi cu Vohodul şi zicem: Pentru conducătorii Ţării noastre, mai-marii oraşelor şi ai satelor şi oastea cea iubitoare de Hristos…! Prin oastea cea iubitoare de Hristos înţelegem oastea, miliţia, jandarmeria, serviciile, toţi ăştia; ei ar trebui să fie oastea cea iubitoare de Hristos. Ia uite ce iubitoare de Hristos este! Asta este agresivitatea Bisericii? Nu!
Vin alegerile şi doi arhierei din Sfântul Sinod au recomandat în pastorale – nu au zis să votăm sau să nu votăm pe cutare, ci au zis: Iubiţi credincioşi, dacă tot vă duceţi în momentele astea de pandemie, de grozăvie, în care tre` să stăm sub masă, sub casă, să ne ascundem, dar ne ducem la vot, că acolo nu se întâmplă nimic, că acolo suntem ocrotiţi de pronia divină şi nu se va infecta nimeni cu nimic, nu sunt pericole, atunci să votăm. Cu cine să votăm? Şi au pus nişte puncte, despre cum trebuie să arate un parlamentar creştin. Le găsiţi şi dvs. Cine se califică pentru aceste puncte?! Deci a reieşit că nu prea avem cu cine să votăm. Şi a confirmat şi un al doilea vlădică, din altă eparhie, care a zis că da, aşa trebuie făcut, deci nu poţi vota pe unul care este deschis anti-creştin! N-ai cum să faci chestia asta, de acela trebuie să te desparţi şi să fugi! Deci nu a îndemnat nimeni la răsturnarea printr-o răscoală gen 1989, să răsturnăm guvernul, nu aşa, ci în mod democratic, votând! Dar ei fură alegerile! Aţi văzut ce se întâmplă în America. Deci nu prea te poţi baza pe cele legale şi democratice, căci acestea se calcă în picioare. Noua ordine mondială nu are lege, nu are democraţie, este cu totul altceva.
Deci, iubiţi credincioşi, cum să ne bazăm noi? Păi ne bazăm, că zice aşa: Nu ştii – te învăţăm. Există o droaie de „specialişti” care se ocupă cu medicina şi ne învaţă în fiecare lună altceva. Dar sunt foarte competenţi! Şi, dacă nu ştim, ne învaţă ei! Mai zice: Dacă nu poţi, te ajutăm. Ce nu putem? Zic ei că nu suntem în stare să ne protejăm [singuri]. Am zis ceva de instinctul de consrvare. Păi mie ar trebui să-mi fie puţină frică să nu mă îmbolnăvesc şi să-mi fie şi puţină frică să nu vă îmbolnăvesc pe dvs. Să am şi eu responsabilitate pentru mine şi pentru cei din jur. Zic ei: <Nu, nu eşti în stare, nu poţi să faci asta, te ajutăm noi dându-ţi nişte măsuri – distanţare socială, mască, cutare, nu ieşi noaptea, se închide piaţa… Te ajutăm!> Mulţumim frumos… Şi mai zic ei: Dar dacă nu vrei să fii ajutat – poate nu vrei să treci strada, ca în bancul cu bătrânica şi pionierii – atunci te forţăm! Ni se va face cu forţa binele! Şi ni se va face, ca noi să putem cânta, ca în vremurile copilăriei, „Mulţumim din inimă partidului!” Aşa cântam în vremea copilăriei, ăştia tineri nu cântau aşa, dar noi, ăştia mai bătrâiori, am cântat, şi mulţumim şi azi din inimă partidului pentru că are grijă de sănătatea noastră, nu cumva să ne atingem, nu cumva să ne sărutăm, nu cumva să sărutăm icoanele, ferească Dumnezeu să ne infectăm aici, în sfânta biserică! Vedeţi, ce grijă mare pot să aibă! Mai mult decât sfinţii!! La sfinţi, la moaşte, ne-am dus ca să ne ajute să scăpăm de molimă, cum era Sfântul Dimitrie al nostru, Sfântul Nectarie – de cancer, Sfântul Mina – dacă citiţi în acatist, şi el ne-a vindecat şi ne-a scăpat de boli, dar Sfânta Parascheva!! Ei, dar nu, avem DSP, avem „sfântul” OMS, avem organizaţii mult mai puternice, aşa că să fim mulţumitori şi să zicem ca românul: „Ferească Dumnezeu de mai rău!”
Dar, lăsând la o parte gluma – căci mai trebuie şi din asta, creştinul nu trebuie să fie încruntat şi încrâncenat – să fim liniştiţi ca în Mioriţa! „Că l-apus de soare Vor să mi te-omoare…” Acum s-a nimerit să fie şi apus de soare, nu ştiu cum! Că de la apus vine acum, nu de la răsărit. Si chiar vor să ne omoare, că suntem prea mulţi pe pământul ăsta şi vor să mai rărească dintre noi. Vor să se ocupe să ne scape, să nu fim prea înghesuiţi. Nu-i nimic, să fim şi noi ca în Mioriţa; să ne bucurăm. Sfântul Mina a zis: Prefer să fiu omorât! Noi nu suntem omorâţi aşa, nu ni se taie capul şi nu suntem arşi pe rug, ci ne stropeşte ceva, mai dă o dâră cu avionul, că, dacă vă uitaţi pe cer, e plin de dâre, ce-o fi prin dârele alea ei ştiu. Şi, dacă o fi să fie, ne scapă de o belea şi ne ducem la Domnul, în Ceruri, în Rai. Deci să aşteptăm şi lucrurile astea cu seninătate şi, dacă o fi sa fie, ca cel din Mioriţa, dar foarte creştineşte, să nu ne tulburăm de planurile lor. Căci în cântarea de la Paşti zice: Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi. Şi mai zice: Orice sfat veţi sfătui risipi-l-va Domnul. Şi mai încolo zice: Şi iarăşi veţi putea şi iarăşi veţi fi biruiţi. Deci ăştia or să poată o vreme, toată lucrarea drăcească se va amplifica, se va face o vreme, dar Domnul îi va rezolva.
Şi, în încheiere, gândiţi-vă: mulţi vă întrebaţi: „Dar de ce nu îi opreşte Dumnezeu? Dar de ce îngăduie Dumnezeu? Cum îi lasă?”. Iubiţi credincioşi, Cel ce a zidit ochiul nu vede? Cel ce a zidit urechea nu aude? Cel ce a zidit mintea nu ştie? Ba ştie toate astea nu de la începutul lumii, ci dinainte de început, din veşnicie! Deci ştie tot ce fac ăştia, tot ce complotează. Şi când zic „ăştia” nu mă refer numai la dracii împieliţaţi, adică oamenii, că ăia sunt, ci şi la dracii adevăraţi. Ştie toată lucrarea lor. Are ac de cojocul lor, cum spunem noi, românii. Deci la vremea cuvenită vor fi ei nimiciţi, făcuţi una cu pământul. Lucrarea lor n-o să ţină la infinit! Să nu ne deprimăm că nu avem scăpare! Numai că nu ştim cât va dura această prigoană. Să fim pregătiţi sufleteşte, s-o aşteptăm cu nădejde şi să urmăm, pe cât ne este cu putinţă, exemplul marilor mucenici, printre care şi al Sfântului Mina!
Să ne ajute cu rugăciunile lui şi ale Maicii Domnului şi ale tuturor sfinţilor! Amin!”
LEGATURI:
SFANTUL MARE MUCENIC MINA – “samarineanul milostiv” pana la mucenicie
PARACLISUL SFANTULUI MINA, marele mucenic si facator de minuni
***
“N-AM VENIT SA ADUC PACE, CI SABIE!” – Talcuirea Sfantului Ioan Gura de Aur
EVANGHELIA CEA MAI “SCANDALOASA”. Care este sabia lui Hristos?
URMAREA LUI HRISTOS, ALEGERILE DUREROASE SI MARTURISIREA LUI INTREAGA
Martiriul Sfantului Stefan: ADEVARUL ESTE MEREU UCIS CU PIETRE…
10 Commentarii la “PARINTELE DAN BADULESCU – cuvant fulminant la SFANTUL MINA: “Noi suntem intr-o perioada asemanatoare cu cea a instaurarii comunismului: DICTATURA SE MANIFESTA INTAI DISCRET. Atunci au venit tancurile sovietice, acum vine un virus”. BINELE CU FORTA si PREGATIREA DE (ALTFEL DE) MUCENICIE (video, text)”