AGENDA ACTUALITĂȚII (pagina 11)

Corespondentul de razboi Robert Fisk nu s-a multumit cu promisiunile lui Macron si nici cu videourile de pe net. S-a dus la Duma. A constatat ca nu a existat atac cu gaz. A scris. In The Independent. Niste americani de la OANN, o retea TV conservatoare, nu s-au multumit, ca CNN sau FoxNews, cu propaganda. S-a dus omul lor la fata locului si a constatat: nu a fost atac cu gaz.

În niciun caz, suveranitatea poporului român – a cărei reală existență va fi dovedită sau nu de organizarea acestui referendum – nu poate fi luată drept o minge ce va fi pasată la nesfârșit între instituțiile statului, până când va putea fi scoasă din joc într-un fel sau altul. Căci, dacă într-adevăr se așteaptă un final al meciului, acesta nu poate fi decât crearea unui nou context care să facă imposibilă organizarea referendumului. Deși nu poate fi imaginat un astfel de context, faptul că acest referendum este întârziat la nesfârșit este ca și cum nu va fi organizat niciodată.

Facebook-ul mi se pare că este prin excelenţă un instrument de putere, la ora aceasta poate că printre cele mai importante instrumente de manipulare şi control ale persoanei şi conştiinţei umane, la scară globală. Aceasta pentru că ştie aproape totul despre tine şi pentru că te manipulează indirect prin intermediul comunităţii virtuale la care ai achiesat.

Stiripentruviata:  IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei: „Paștele este sărbătoarea Bisericii, a familiei și a unității noastre naționale. Considerăm urgent să întreprindem acțiuni reale în sprijinul familiei, a realității de care depinde viitorul și dezvoltarea poporului nostru” (…) Iubiți părinți, frați și surori, …

Cred că, până la urmă, cel mai greu lucru este să ajungi să îţi desparţi mintea de lume. Asta este cel mai greu. Şi să ţi-o întorci către lăuntrul tău. Pentru că, aşa cum venim noi din lume, venim foarte rău formaţi pentru lupta asta duhovnicească, din păcate. Lumea îi învaţă pe oameni să se uite spre afară, să îşi aibă atenţia spre exterior. Or, călugărul încearcă să fac exact invers. Să se uite înlăuntrul său. Şi adevărul este că oamenii, cum cresc astăzi în lume, nu sunt obişnuiţi să facă asta. Le e foarte greu. Şi asta e cel mai greu. Celelelate sunt exterioare. Dispar cu timpul, cu vârsta…lucrul cel mai greu e să ajungi să priveşti înlăuntrul tău şi să îl găseşti acolo pe Dumnezeu.

Preotul Dan Damaschin preferă să continue să ajute necondiționat pe cei aflați în nevoie. Fără să aștepte ceva în schimb, fără a avea pretenția că e un exemplu pentru cei din breaslă și din jur. „Nu sunt eu cel care întruchipez nu știu ce virtuți. Eu nu îmi fac decât datoria de preot, nu am voie să întorc spatele nimănui. Lucrurile se schimbă în bine dacă sădim frumusețe în jur. Dumnezeu ne ajută să facem imposibilul, prin oameni și nu numai!”, subliniază ieșeanul.

Dacă taina fărădelegii se vădește și se strigă, cu nerușinare, de pe acoperișuri, dacă cel ce nedreptățește nu se sfiește să nedreptățească și mai mult, și dacă cel ce se spurcă, nu se rușinează să se spurce și mai mult și să-i mai spurce și pe ceilalți, atunci, de bună seamă, vremea este ca nici cel drept să nu se sfiască să facă dreptate și mai mult, și nici cel sfânt să nu se rușineze (de lumea aceasta ipocrită și grabnică la a judeca și a osândi) să se sfințească și mai mult. Că, iată, Domnul ne făgăduiește că va veni curând, să dea fiecăruia după cum este lucrarea lui.

Vremea este, frați și surori întru Domnul, a căuta să plăcem mai mult lui Dumnezeu decât oamenilor și lumii, și a îmbrățișa mai degrabă calea evlaviei, a smereniei și a fricii lui Dumnezeu, decât a ne potrivi cu acest veac și cu năravurile și obiceiurile lui pustiitoare și stricătoare de suflet, știind că, în măsura în care dorim după cele de Sus, Hristos Cel Înviat ia chip în noi și, în măsura plinirii poruncilor iubirii Lui, vom deveni fiii Celui Preaînalt. Astfel, Chipul lui Hristos Cel înviat va străluci pe chipurile noastre, și întreaga noastră ființă și viața noastră se vor umple de Harul Său și se vor înnoi nu doar la Paști, ci la fiecare Dumnezeiască Liturghie la care ne împărtășim cu Sfântul Lui Trup și cu Scumpul Său Sânge, spre iertarea păcatelor și spre tămăduirea trupurilor și a sufletelor noastre. Trăind în acest fel, vom deveni cu toții fii ai luminii, fii ai zilei, fii ai Învierii.

A trecut un veac de la acel moment de graţie. Unele din împlinirile de atunci s-au menţinut, altele s-au pierdut pe parcurs. Sunt încă teritorii româneşti înstrăinate, iar plecarea a milioane de români în afara ţării naşte probleme uriaşe în faţa provocării pe care o trăim cu privire la continuitatea şi unitatea neamului. Este, de asemenea, multă dezbinare între noi, iar problema naşterii de copii devine din ce în ce mai îngrijorătoare.

Astăzi, nu mai jertfim lui Baal junghiindu-ne propriii copii, ci îi pierdem sufletește și îi sacrificăm noilor idoli ai societății postmoderne de consum! Îi lăsăm să ardă în focul patimilor aprinse de senzualitatea deșănțată a acestui veac! Îi lăsăm pradă ideologiilor de tot felul, care îi duc în robia cea mai cumplită a minții, care nu mai poate distinge ce e normal față de ce e anormal, naturalul de împotriva firii, bărbatul de femeie, viața de moarte!

Cum de ajungem aici? Pentru că pe noi înșine nu ne aducem înaintea lui Hristos. Și dacă pe noi nu ne dăruim Lui, atunci cu atât mai puțin putem aduce pe alții, fie ei și din propria noastră familie. Sacrificăm proprii copii, propria soție sau propriul soț lui Baal-Peor, pentru că noi înșine căutăm altceva în viața noastră. Vrem bunăstare, confort material, apreciere și recunoaștere în această lume, mai mult decât vrem împlinire duhovnicească și răspuns bine primit al rugăciunilor de pocăință. Ne conformăm mai mult cerințelor pe care această lume le pretinde de la noi, decât cerințelor pe care Hristos le așteaptă de la noi. Să facem acest exercițiu: să ne cercetăm și să vedem, cât efort, cât timp, cât cuvânt, câtă rațiune, câtă energie, câtă faptă cheltuim pentru a ne face plăcuți, acceptați, răsplătiți în această lume și pentru scopurile lumești, și cât efort, câtă cercetare de sine, câtă dedicare întru rugăciune și pocăință facem pentru a fi bineplăcuți lui Dumnezeu, pentru a ne simți realmente mădulare vii ale Bisericii?

Poate că nu conştientizăm îndeajuns această slujire liturgică în frumuseţea ei, decât atunci când ochii ne sunt plini de lacrimi pentru suferinţa noastră şi a celor din jur. Mulţi descoperă Sfânta Taină a Maslului doar la vremea sufe­rin­ţei, mai ales a suferinţei trupeşti. Realitatea vieţii ne determină să ne îngrijim nu doar de trup, ci şi de suflet. Tocmai de aceea, în această vreme când Sfintele şi Mântuitoarele Păti­miri ale lui Hristos ne copleşesc din cauza slăbiciunii şi duplicităţii oamenilor, dar şi prin iubirea până la jertfă a lui Dum­nezeu, suntem chemaţi să vedem ce am făcut cu sufletul în această anticameră a Împă­răţiei.

Coborârea agresivă a vârstei de școlarizare este o tendință europeană: copiii trebuie luați cât mai repede de lângă părinți și educați exclusiv de stat, pentru formarea Omului Nou, visul de aur al neo-marxismului care răvășește Occidentul. După un model pe care l-am putea numi „Soft Barnevernet”, copiii trebuie „naționalizați” de mici pentru ca îndoctrinarea lor să nu fie bruiată de influențele conservatoare ale Familiei.

Pe Domnul Hristos Îl vedem în icoana Răstignirii purtând cunună de ramuri cu spini. Cununa Postului Mare – Săptămâna Sfintelor Pătimiri – are în ramurile sale, care sunt zilele acestei săptămâni, aproape deopotrivă, spini şi flori.

Ca să rezumăm: nu furtul datelor este subiectul central al indignării care a cuprins presa și politica lumii, de vreme ce acest abuz se produce de multă vreme în scopuri comerciale. De asemenea, nu manipularea în sine provoacă îngrijorare (propaganda mincinoasă împotriva lui Donald Trump nu a fost niciodată luată în vizor cu atâta exigență etică), ci manipularea de un anumit semn. În calitate de perdanți, liberalii au desigur motive să fie nemulțumiți. Dar indignarea lor este lipsită de obiectivitate și în plus este ea însăși manipulatoare. Căci campania declanșată contra Cambridge Analytica recurge la tot soiul de efecte cu impact emoțional sigur (furtul datelor personale sau asasinarea unui consultant politic în Kenia), care nici măcar nu au o legătură cu subiectul și care nu este altul decât declinul influenței globale a orientărilor liberale.

De fapt, epidemia aceasta de indignare nu face ea însăși decât să manipuleze bunele sentimente democratice ale oamenilor din toată lumea în beneficiul exclusiv al unui curent politico-ideologic care dă semne că își pierde supremația. Cei care denunță manipularea par să fie primii manipulatori.

Situatia este mai grava decat oricare dintre noi ne-am fi putut-o imagina.

Acest protocol confirma nu doar ca SRI facea acte de urmarire penala, dar coordona anchete, colabora cu procurori, controla activitatea si informatia de la parchete, avea acces la TOT ce faceau parchetele.

Pe scurt, acest document semnat de Kovesi si Maior a transformat parchetele si SRI in politie politica si organe de opresiune impotriva romanilor.

Trebuie să menționăm aici că Președintele României s-a exprimat și se exprimă împotriva revizuirii constituționale și împotriva organizării referendumului. Dacă amânările Parlamentului au fost resimțite în societatea civilă din România ca fiind urmarea enormei presiuni externe exercitate prin toate canalele, acum, în schimb, Președintele României este hotărât să blocheze organizarea referendumului prin orice mijloace. Ne exprimăm astfel preocuparea și îngrijorarea pentru poziția Președintelui, considerăm că împărtășirea de către domnia sa a discursului cinic și disprețuitor al activiștilor anticreștini și antidemocratici ai ideologiei de gen este inacceptabilă, profund antidemocratică și părtinitoare.

“Sfânta Scriptură ne spune lucrul esenţial în ceea ce priveşte viaţa. (…) Referitor la Domnul Iisus Hristos ne spune că El este viaţa. (…) Mai mult, ştim că avortul, din moment ce suprimă o viaţă, este crimă, crimă calificată. (…) Prin Moise, Domnul a dat cele zece porunci. În porunca a şasea, Domnul Dumnezeu ne spune aşa: să nu ucizi! (…) S-a constatat îmbătrânirea României, şi nu numai a României, ci a întregii lumi creştine. Toate familiile noastre tinere ar trebui să aibă câte trei copilaşi. Măcar câte trei copilaşi. Unul pentru tata, unul pentru mama şi celălalt pentru biserică şi pentru ţară”, a spus, în faţa participanţilor, Andrei Andreicuţ.

Se intampla in America, la o facultate catolica. Repet: CATOLICA. Un student a pus in avizier, cu aprobarea conducerii institutiei, afise cu invataturile PUBLICE ale Vaticanului despre casatorie. Afisele contineau citate din Papa Francisc. Studentii LGBT sau pro-LGBT din campus s-au sesizat si au inlaturat afisele din avizier. Nu erau, vezi bine, inclusive. Studentul catolic a cerut, din nou, aprobare de la conducerea institutiei, acordata, si a pus, din nou, afisele cu invataturile oficiale catolice despre casatorie in avizierul cu pricina. A urmat taifunul.

În mesajul publicat de Doxologia, Mitropolitul Teofan numește acțiunile MPV 2018 „procesiuni dedicate vieții” și „o mărturisire a valorilor familiei așa cum a lăsat-o Dumnezeu să fie: tatăl, mama și pruncii lor”. „Procesiunea va fi pe de o parte rugăciune adresată lui Dumnezeu să ocrotească ceea ce avem mai scump pe pământ, și anume familia și viața atât de legată de taina familiei, iar pe de altă parte o chemare adresată mai marilor zilei să asculte glasul poporului atașat în profunzimea sa valorilor familiei”.

Familia, în această interpretare, este o „închisoare” a omului, o limitare a libertăţii sale originare, familia trebuie deci abolită. Familia este celula care reproduce morala naturală elementară, dar şi pe cea creştină, deci trebuie deconstruită, refuzată. Copilul trebuie livrat statului, educaţiei dictate de acesta, educaţie ideologică, realizată împotriva familiei. Acestea nu sunt lucruri abstracte, ci purul adevăr, ceva ce a devenit loc comun, experienţă cotidiană în statele din Occident. Introducerea educaţiei sexuale în anii ‘70 ai secolului trecut a pregătit îndelung terenul pentru revoluţia sexuală de astăzi. Obiectivul îl reprezintă copiii, reeducarea lor, ruperea de morala familială, de religie. Avem exemplul clar în ceea ce deja am aflat cu privire la Barnervernet, o poliţie a statului menită să reeduce părinţii şi copiii, să facă ca şi cum copiii ar fi ai statului, doar temporar „concesionaţi” familiei.

Autorul Manifestului privind drepturile homosexualilor, Mike McNair, care semnează, împreună cu Jamie Gough, cartea „Gay Liberation in the Eighties” („Eliberarea homosexualilor în anii optzeci”), demonstrează că există o legătură dintre ura feministă față de familie, drepturile copiilor, homosexualitate și socialism: „Copiii cresc sub puterea părinților lor. La copii, orice comportament care este în mod evident sexual în termeni adulți este reprimat… O societate socialistă ar înlocui familia ca gospodărie… homosexualii și copiii ar trebui să aibă dreptul de a trăi împreună… Copiii și tinerii ar trebui să aibă dreptul de a-și stabili propriile vieți sexuale… căsătoria ar trebui să fie dezasamblată… Femeile au nevoie de acces la facilități gratuite de contracepție și avort; acest lucru este valabil atât pentru femeile tinere, cât și pentru „adulți”.

Conform tratativelor care au avut loc până în prezent, a demersurilor insistente ale ambasadorului Hans Klemm, atât la cel mai înalt nivel guvernamental, cât și la cele mai înate nivele parlamentare, România este pe cale să-și piardă definitiv acestă uriașă resursă de hidrocarburi și gaze naturale din platforma continentală a Mării Negre, în beneficiul exclusiv a trei giganți. Exxon Mobil, american, OMV Petrom, austriac și Lukoil, rusesc.

Acesta e standardul justiției sociale – atacarea tuturor adversarilor ca și cum aceștia ar fi niște răufăcători prin simpla lor existență; etichetarea lor ca fiind rasiști, misogini, homofobi sau privilegiați din naștere prin virtutea sexului sau a culorii pielii. Argumentul ajunge până la „predispoziția implicită”, despre care SJW susțin că îi face pe toți albii rasiști și avantajați fără ca ei să fie conștienți de asta. Îi acuză, totodată, pe bărbați că ar fi sexiști și violeți din naștere.

Dreptul la conștiință nu se mai aplică celor care nu vor fi de acord cu grupul de gândire de tip LGBT. Convingerea că se face rău în numele transgenderismului, în special copiilor, ne va costa. Nu se acceptă nici un fel de divergențe de la linia de partid. Nici o erezie nu poate fi lăsată nepedepsită. […] Copiii sunt împinși spre protocoale de tratament, care nu au evidențiat rezultate pe termen lung în ceea ce privește siguranța și eficacitatea. Ideologia transgender este un crez intolerant, iar dogmele sale cer sacrificarea nu numai a drepturilor de conștiință, ci și a îngrijirii cazurilor disperate de copii și adulți disforici.

Convenția de la Istanbul prezintă „rolurile” de bărbat, respectiv de femeie (pe care le numește „stereotipuri”), drept cauza violenței domestice și propune ca soluție eliminarea diferențelor biologice specifice firii bărbătești, respectiv femeiești, în favoarea unei pretinse „egalități de gen”. Documentul definește genul drept „roluri construite la nivel social, comportamente, activități și atribute pe care o anumită societate le consideră potrivite pentru bărbați, respectiv femei” (Art. 3, lit. c). Convenția cere condamnarea acestor „roluri stereotipe” (Art. 12, para 1) și introducerea de „roluri de gen non-stereotipe” (Art. 14, para 1), supravegheată de un „grup de experți” care nu este clar definit (Art. 66) și care ar avea prioritate față de parlamentele naționale.

“Cei care contestă încă acest proiect o fac ignorând cultura naţională, istoria acestui proiect vechi de peste 130 de ani, ignorând faptul că poporul român este unul creştin şi că majoritatea credincioşilor creştini îşi doresc această catedrală. (…) Este de notorietate, în ultimele zile, iniţiativa nefericită a unei facţiuni din partidul numit USR, pentru că nu toţi membrii USR sunt împotriva finalizării unui proiect. A încerca să sabotezi finalizarea unui asemenea proiect de o asemenea importanţă este total descalificant şi dezonorant”.

Urmare a unui protocol încheiat între Inspectoratul Școlar Vrancea și Consiliile Americane pentru Educație Internațională prin care s-a stabilit “derularea unor acțiuni de educație extrascolară, axată atât pe cunoștințe, cât si pe atitudini si valori, respectiv dezvoltarea personală a elevilor”, liceenii din Vrancea au fost invitați la activități care au drept scop învățarea despre ce inseamna “rolurile de gen”, “egalitatea de gen”, “identitatea de gen”, de la activiști LGBT, toate sub titulatura care induce în eroare “drepturile și discriminarea femeii” , “egalitatea de gen”, “combaterea violentei impotriva femeilor”, pentru că asa se numește Conventia prin care aceste noțiuni au ajuns în lege in România. […] Pe pagina activității sunt anuntați cunoscuți activiști LGBT (Lesbian Gay Bisexual Transgender) care să ii învețe pe liceenii vrânceni aceste roluri de gen.

Atunci s-a legat o idee, că, așa cum se zice că au dispărut anumite animale, plante, obiecte, iar altele sunt pe cale de dispariție, tot așa au început să dispară cuvinte. Iar dacă dispar cuvintele, atunci va dispărea și lumea pe care o descriem prin ele, lumea așa cum o știam noi până acum. O întreagă atmosferă cu care eram obișnuiți se va stinge. Și, simțind pierderea asta, mi-am prospus să fac ceva. Ceva mic. Un început ca o picătură. Hai să scriu o carte despre cuvintele care dispar și merită salvate! Poate că, citind-o, se va schimba ceva în mintea copiilor, vor începe să realizeze bogăția limbii în care trăim. Poate că unii se vor reîndrăgosti de cuvinte, pentru că se vor convinge de puterea care stă în frumusețea lor.

Omul de azi nu vrea să dea şi el ceva, vrea doar să primească, fără osteneală şi fără nici o jertfă personală. Se teme să se privească pe sine în ochi. Sistematic fuge de sine însuşi. Se zbate în golul său lăuntric. Postul Mare funcționează ca un aparat de radiografiere, ca un aparat fotografic, ca o oglindă. Într-un anume fel, nu-l dorim, tocmai pentru că ne va dezvălui realitatea noastră ascunsă.

Patriarhul Bulgariei a luat atitudine, arătând clar că “sub pretextul protejării femeilor si copiilor” (Conventia de la Istanbul are drept titlu combaterea violentei), aceste dispoziții despart noțiunea de gen de sexul biologic, ideologia de gen fiind “străină de limbajul si mentalitatea tării”. La noi insă, tocmai faptul ca a devenit obligatorie prin normativizarea ei – adică aducerea ei in norma juridica – începe sa ne transforme viețile: nu mai avem voie sa spunem ce gândim despre ce credem noi că este genul, nu mai avem voie sa păstrăm cultura si mentalitatea tării, nu mai avem voie să ne împotrivim in absolut niciun fel acestei ideologii pentru că deja sunt instruite si autoritățile publice in sensul sancțiunilor care urmează a ne fi aplicate. Avem cunoștință de toate acestea? Înțelegem implicațiile lor asupra vieților noastre?

Judecată astfel, conferința de presă, un dezastru dacă o raportăm pe Codruța Kovesi la postura de șef al DNA, a fost o lovitură, o mare lovitură. Ea ne-a făcut cunoștință cu un om politic, desigur, un om politic român, care se adresează românilor, exploatîndu- le cu brio marile slăbiciuni, precum patima paranoică pusă în poziția față de oamenii politici, identificarea scenei politice cu scena unei chelfăneli de mahala, absența totală a spiritului critic, preferința bolnăvicioasă pentru slogane, pentru clișee, pentru repetarea lor papagalicească… Acest electorat mestecă sloganele fără noimă, e convins că toți cei considerați de el drept corupți trebuie să fie împușcați fără judecată, că vorba lor, numai așa vom reuși să curățăm țara de hoți! Tot mai dezamăgit de Klaus Iohannis acest electorat și-a găsit în Codruța Kovesi idolul. Luptă pe viață și pe moarte cu corupții, evident, cu cei din PSD, apără Justiția de asaltul Penalilor bla, bla, bla.

Îmi amintesc că, atunci când activiștii gay au început să ceară „drepturi”, spuneau că „ceea ce fac adulții de bună voie la ei în dormitor nu e treaba nimănui.” Acum însă tot ei cer aprobarea publică a lucrurilor care nu ar fi trebuit să fie treaba nimănui. Iar dacă aprobarea acestor lucruri este un „drept”, urmează, în mod logic, că oricine are o altă părere nu mai are libertatea să-și exprime dezaprobarea. Și astfel, așa-numita „toleranță” devine tirania intoleranței.

Proiectul va începe cu instruirea unui grup de formatori ACCEPT şi CNCD în trei domenii cheie, unul dintre acestea fiind: standarde/ recomandări profesionale şi modele de bune practici pentru prevenirea şi combaterea discriminării la nivel european, în domeniul justiţiei, sănătăţii, educaţiei şi asistenţei sociale. Alt domeniu cheie este contracararea utilizării abuzive a libertăţii religioase pentru a genera intoleranţă la adresa minorităţilor şi pentru a limita alte drepturi ale omului, inclusiv drepturile persoanelor LGBTI. Cel de-al treilea domeniu cheie este reprezentat de drepturile persoanelor transgender, în privinţa recunoaşterii juridice a identităţii de gen şi a asigurării suportului medical în tranziţie.

“Ca noutate pot sa va spun ca saptamana aceasta am mai inregistrat 126 de cazuri noi de rujeola, saptamana trecuta – 64 de cazuri noi. Deci devine imperios necesar sa discutam despre legea vaccinarii obligatorie. Dar nu este vorba de obligatia parintelui de a-l vaccina pe copil, sau, ma rog, vine autoritatea, il ia de mana, il duce si il vaccineaza. Nici vorba. Este despre obligativitatea parintelui de a-si asuma acest lucru, adica de o declaratie pe proprie raspundere ca nu doreste sa il vaccineze, de obligativitatea parintelui de a participa la cursuri de informare, despre asta vorbim in obligativitate. Eu sunt pentru asumare, parintele sa isi asume, il oblig sa isi asume. Plateste amenda daca nu participa la cursuri de informare”

Mişcarea Act Up reprezentată în filmul „120 BPM” e considerată precursoarea mişcărilor civice de după anii 2000. Acestea au condus, în final, la obţinerea unor drepturi fundamentale pentru diferite grupuri de minorităţi – de la cele sexuale la cele civice. Altfel spus, a pregătit terenul pentru teme actuale de astăzi, cum ar fi căsătoria între pesoane de acelaşi sex sau stoparea agresiunilor sexuale.

Discursul urii împotriva celor 3 milioane de cetățeni românii care au semnat pentru definirea constituțională a căsătoriei a atins cote inacceptabile. Se vorbește despre ei ca și cum ar fi niște suboameni care populează mizerabil o țară, care ea însăși nu ar trebui să existe sau chiar nu există decât ca o fantomă a naționalismului și corupției.