In cotidianul patriarhal Lumina SE PROPOVADUIESTE GLOBALIZAREA COMUNIST-“CRESTINA”?
- Ziarul Lumina:
(pr. Eugen Tanasescu) Interconectivitate şi intercomuniune în context globalizant.: Economie creştină bazată pe intercomuniunea dragostei
Suntem în plină globalizare. Simţim asta zi de zi. Totul în jur pare că este conectat la viaţa întregii planete, devenită un fel de mare oraş în care totul este interconectat. Însă, parcă lipseşte ceva: intercomuniunea. Şi asta ne dezavantajează enorm. Globalizarea, ca fenomen, a început odată cu progresul tehnologic, care a permis trecerea peste obstacolele specifice marilor distanţe fizice. Ţinta globalizării a fost însă căderea graniţelor în calea comerţului şi a finanţelor, cu promisiunea realizării bunăstării materiale pentru întreaga umanitate. Toate au părut bune şi frumoase, promisiuni şi viitor aparent strălucite, dar a devenit mai mult decât clar că asistăm la bunăstarea unora şi sărăcirea altora. Mai mult decât atât, lumea în care trăim parcă duce lipsă de ceva, motiv pentru care zi de zi avem un disconfort de a trăi “globalizat”. Să încercăm un răspuns şi o posibilă rezolvare.
Realitatea crudă a demagogiei globale
Uitându-ne atent la “satul global” observăm că acesta este unit şi străbătut de un fir parcă invizibil, dar puternic: comerţul. El este, practic, motorul întregii globalizări, astfel că tehnologiile s-au dezvoltat nu din spirit de comuniune şi altruism faţă de aproapele, ci doar din dorinţa unora de a face profit. Interconectivitatea globalizantă a membrilor societăţii a permis numai obţinerea de foloase materiale de la celălalt, aşa că, practic, globalizarea este puternic definită actualmente de doi termeni: comerţ şi finanţe (capital). De aici începe şi ridicarea, dar mai ales, căderea societăţii, prin materialism exacerbat şi secularizare. Mai departe, acestea au dus la afectarea diferitelor aspecte ale vieţii umane, sociale şi, mai ales, personale. Avem de-a face cu efecte majore ale globalizării care sunt sugestive prin prisma câtorva date statistice, în diferite domenii de activitate: tehnic, prin apariţia infrastructurii de comunicaţii: internet, sateliţi de comunicaţii, cabluri submarine şi telefoane mobile; informaţional, prin acoperirea globală a fluxurilor de informaţii şi apariţia corporaţiilor media planetare. În 2010, cel mai mare conglomerat media era alcătuit de grupul The Walt Disney Company, urmat de News Corporation, Time Warner şi Viacom; industrial, prin larga circulaţie a bunurilor materiale. Comerţul internaţional cu bunuri fabricate a crescut de mai mult de 100 de ori (de la 95 miliarde dolari la 12 bilioane dolari) din anul 1955; financiar, prin circulaţia internaţională a capitalului (sumelor de bani). În prima parte a secolului al XXI-lea s-au tranzacţionat zilnic mai mult de 1.500 miliarde dolari; economic, prin apariţia şi expansiunea pieţelor internaţionale şi a companiilor multinaţionale, dar şi prin migraţia forţei de muncă; politic, prin apariţia unor organisme suprastatale, în contextul scăderii puterii naţionale de decizie şi chiar a suveranităţii. Fenomenul este similar şi în domeniul juridic. La nivel lingvistic, efectele globalizării se fac simţite prin apariţia şi extinderea limbii engleze ca limbă internaţională. 40% din mesajele mediatice şi 35% din mesajele informatice sunt în engleză. De asemenea, limba cea mai vorbită de pe planetă este limba chineză, cu un număr de 845 milioane de vorbitori. În alimentaţie, efectele s-au înregistrat prin apariţia producători lor şi distribuitorilor multinaţionali de alimente, dar şi prin globalizarea tehnologiilor agricole de producţie, odată cu creşterea consumului. Din 1961 până în 2000, consumul zilnic de calorii, per om, în medie, aproape că s-a dublat, de la 1.800 la 2.800 kcal. Amintim de asemenea globalizarea transporturilor, prin posibilitatea deplasărilor oriunde pe glob în perioade de timp de ordinul orelor; a mediului, prin apariţia problemelor legate de poluare masivă cauzate de emisii de gaze cu efect de seră, defrişări şi exploatări masive ale resurselor minerale; a sănătăţii, prin răspândirea bolilor, dar şi prin apariţia turismului medical; a culturii, prin popularizarea internaţională a unor valori culturale naţionale. În mod surprinzător, chiar şi în domeniul religios, globalizarea îşi face simţită prezenţa prin apariţia sincretismului religios.
Cu toate acestea, mirajul bunăstării generalizate este risipit de mult, statisticile demonstrând cruda realitate a inegalităţilor dintre lumea bogată (de primă importanţă în satul global) şi lumea săracă, adeseori socotită pe nedrept “a treia”. Astfel, Raportul Dezvoltării Umane din 1992 al ONU arăta că 20% din cei mai bogaţi oameni ai planetei deţin 80% din PIB-ul mondial. Şi, de atunci, cifrele au mai evoluat. Din nefericire.
Accesul la resurse şi pericolul apostaziei
Scriptura atrage atenţia că spiritul comerţului, dorinţa de profit adică, poate deveni unul periculos, atunci când el devine motorul şi liantul societăţii. Isus Sirah spune că “între vânzare şi cumpărare se va strânge păcatul”. Însuşi Mântuitorul atrage atenţia că Împărăţia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta, care este dominată de “stăpânitorul aceste lumi”, probabil responsabil şi cu alergătura pentru obţinere de capital. Aceasta, la rândul ei, generează un întreg lanţ de patimi, care destabilizează spiritual, mai întâi pe fiecare individ, iar apoi mase întregi de oameni. Mai departe, Apocalipsa vede în constrângerea economică prilej de apostazie, în celebra scenă a pecetluirii cu “semnul fiarei” fără de care nu mai există acces la resursele necesare traiului. Astfel că, aşa cum titra “Ziarul Lumina” în altă ediţie, asistăm practic la o globalizare a păcatului. Iar de aici până la criză (sau mai bine zis, crize) nu este decât un pas.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel spunea că actuala criză financiară şi economică este în mare parte rezultatul lăcomiei, al câştigului nedrept, al speculei financiare, al evaziunii fiscale la nivel mondial. Specialistul în economie Nouriel Roubini vede clar consecinţele păcatelor economice: capitalismul se autodistruge, apare neosclavagismul, mascat ca “vindere a forţei de muncă”, amplificarea nemulţumirilor sociale, în vreme ce, remarcă amar, exact ca în pilda evanghelică, bogaţii stau pe munţi de bani. Şi nu se gândesc decât la modul în care să-i înmulţească.
Cum ieşim din această stare?
Numai prin revenirea la valorile şi spiritul creştinismului. Faptele Apostolilor descriu cu exactitate sistemul socio-economic perfect, fără de care niciodată nu vom ajunge nicăieri, denumit simplu “viaţa de obşte”: împărţirea echitabilă a resurselor materiale, de către o administraţie care practică iubirea de Dumnezeu şi aproapele. Aşa ceva trebuie neapărat globalizat, pentru o vindecare temeinică a inegalităţilor: un sistem economic creştin, bazat pe intercomuniunea dragostei.
Caracterizând acest sistem în câteva puncte esenţiale, menţionăm: părăsirea sistemului economic bazat pe profit şi plus-valoare, deoarece plus-valoarea nu poate merge la infinit. Mai mult, obţinerea unui surplus financiar la fiecare tranzacţie nu duce la înlăturarea discrepanţelor, ci la adâncirea lor. Problemele reale ale lumii sărace se pot rezolva rapid prin jertfa milostivă şi plină de dragoste a celor bogaţi; înlăturarea falsităţii şi minciunii din spiritul comerţului. Plecând de la principiul creştin că dacă se împarte fiecăruia după nevoile reale, şi nu cele închipuite, se va ajunge la idealul biblic “nimeni nu era între ei lipsit” (Fapte 4, 34), adică o veritabilă lipsă a lipsurilor. Din nefericire, comerţul actual se bazează mai mult pe exploatarea slăbiciunilor, descrise magistral de Evanghelistul Ioan: “pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii” (1 Ioan 2, 16); practicarea economiei sociale, care permite grupurilor vulnerabile social obţinerea resurselor de trai şi incluziunea socială. În acest fel, “purtăm slăbiciunile celor neputincioşi” (Romani 15, 1) şi le redăm demnitatea umană, de fraţi ai noştri întru Hristos şi chipuri vii ale aceluiaşi Tată Ceresc.
Vedem astfel posibilitatea cristalizării unui sistem economic bazat nu pe interconectivitatea profitului, ci pe intercomuniunea dragostei. Cu toţii ştim asta, cu toţii ne-o dorim. Problema este una singură: cine începe?
Nota noastra:
Mai nou, temperamentalul parinte Eugen Tanasescu cunoscut mai degraba de la Radio Dobrogea si de la biroul de presa al Arhiepiscopia Tomisului, remarcat mai ales prin… bruiajul diversionist facut in legatura cu Apelul Parintelui Justin din 2009 legat de pasapoartele biometrice, s-a specializat in articole subtile legate de globalizare. Trebuie admis ca articolul sau este scris neasteptat de bine, de legat, de coerent, se arata destul de informat si dens in idei. Citind pasajele in care se vorbeste despre constrangerea economica descrisa de Apocalipsa si legaturile inteligente facute cu Evanghelia si Intelepciunea Vechiului Testament, aproape ca iti vine sa dezarmezi si sa spui, cucerit, da, iata adevar, iata atitudine crestina! Si totusi…? Ceva e putred in aceasta frumoasa scriere.
Un “ceva” este chiar premisa de la care este criticata globalizarea. Nu pentru ce este ea anume, neaparat, adica pentru procesul de desfiintare a granitelor si unificare mondiala, ci pentru ca ar proveni din “dorinta de profit” si “plus-valoare”. Cum ar veni, globalizarea este un proces mai degraba neutru, care ar putea fi corectat, imbunatatit, daca s-ar corecta si pornirea spre profit care sta la baza ei.
Este corect, insa diagnosticul? In primul rand “plus-valoarea” este un concept specific ideologiei comuniste, un concept marxist si inca unul nevalid din punct de vedere strict economic – adica este o notiune falsa, ideologica, nu un concept operational. Daca ar fi sa privim activitatea economica din perspectiva crestina si sa identificam pacatele, acestea ar fi mai subtile si mai precise, in acelasi timp: rapire sau nedreptate, ca orice act de abuz sau inselaciune facut pentru a pagubi pe celalalt spre propriul folos, oprirea platii salariilor, mituirea judecatorilor, “umplerea hambarelor” la nesfarsit, intr-o activitate ce devine scop siesi (si aici este de fapt profitul un pacat sau o problema, cand devine scop in sine sau obsesie compussiva) etc. Asadar, nu o generala invinuire care diabolizeaza activitatea economica per-se, ci pacate personale, identificabile, concrete.
Pot sta insa aceste pacate la baza unei noi ordini mondiale, asa cum este globalizarea? Pacatele oamenilor contribuie in mod cert la starea lumii, insa o schimbare la fata a lumii, asa cum a operat globalizarea, este si rezultatul unei mentalitati, a unei ideologii. Ideologia neoliberala, pe de o parte, si ideologia socialista, pe de alta, sunt cei doi versanti ai muntelui globalizarii ca proces generat in mod programatic si mai putin spontan. In ultimii ani, dupa caderea comunismului, am asistat la o punere in umbra a ideologiei socialiste, pentru multi parand ca neocapitalismul triumfa in istorie in mod definitiv. Cum sistemul globalist capitalist avea hibele ale bine-stiute, cum ordinea sa predispunea la anumite crize, s-a ajuns astazi aproape la o concluzie diametral opusa, strecurata de “profetul crizei“, nelipsitul Roubini care, iata, isi face loc si intre paginile Ziarului Lumina: capitalismul se autodistruge, Marx a avut dreptate.
Asa o fi? Crizele de astazi sunt ele doar rezultatul spontan al unei ordini economice bazate pe “profit” si “plus-valoare”? Evolutiile, evenimentele, declaratiile si mesele rotunde ale diverselor think-thankuri arata altceva.
Crizele de astazi sunt in buna parte declansate intr-un mod voit, artificial, prin parghii complexe ce tin de pietele financiare-agentiile de rating-bancile centrale.
Ele, in plus, sunt “bune oportunitati” pentru ideologii globalizarii, ai controlului mondial, ai cooperarii coordonate la nivel mondial si a actiunilor colective. Pentru cei care cunosc ca “lumea se schimba” si, chiar daca se fac a nu sti cum va arata in viitor, stiu totusi ca “vom trai in alt mod pe pamant”, platind un pret pe masura.
Mai mult: bogatii acestia, chiar cei mai celebri dintre ei, cum ar fi George Soros sau fam. Rockeffeler, pe langa faptul ca sustin actiuni caritabile la nivel personal, sustin si planuri socialiste ca cel al presedintelui american Obama in care bogatii sa fie taxati suplimentar pentru a se depasi criza. Asadar, cei mai rapace jefuitori ai resurselor naturale, ai loviturilor financiare speculative de bursa, propovaduiesc globalizarea socialista ca rezolvare a crizelor prin care trece acum lumea. Nu ar trebui acest lucru sa ne dea, catusi de putin, de banuit? Alti lideri au chiar obraznicia sa faca legatura direct intre Evanghelie si noua globalizare promisa lumii…
Sigur ca, la nivel concret, traim o globalizare a austeritatii, deocamdata, deloc mentionata si criticata de parintele Eugen in articolul sau. Mai mult chiar decat lacomia si “plusvaloarea” globalizarii, masurile de austeritate au adus si, mai ales, vor aduce enorm de multa impilare, saracie, dispret fata de sarac si de sarman. Si, coincidenta, mai ales pentru doua popoare ortodoxe, dintre care unul, sa vezi intamplare, chiar al nostru. Dar, oare, despre aceste lucruri nu se cade sa scriem in cotidianul patriarhal Lumina? Ni se taie subventia la Catedrala daca punem la Evanghelie faptele conducatorilor de astazi ai Romaniei?
In fine, poate cel mai putred din articolul pr. Eugen este finalul. Cand tocmai citezi din Apocalipsa este perfect contradictoriu, urmatorul paragraf, sa aduci in discutie pentru lumea de astazi modelul comunitar al primilor crestini, model care nu a fost perpetuat nici macar pana la sfarsitul vietii pamantesti a tuturor Apostolilor. Cand stii ca lumea se va sfarsi intr-un ultim totalitarism, si ca profetiile Bisericii infatiseaza aceasta ca pe o cursa intinsa omenirii, sigur, pentru pacatele sale, dar o cursa de amagire care va fi prezentata de antihrist ca o rezolvare a tuturor problemelor, in special a celor de tip social!
Avem aici, de fapt, o mostra de crestinism umanist, ideologizat, transformat intr-o solutie de “sistem”, asa cum a propus si catolicismul recent prin enciclica Papei Benedict, la polul opus crestinismului autentic, personal, care prezinta ca “solutie” la criza lumii ceva mult, mult mai simplu decat schimbarea lumii din temeiile sale: schimbarea …propriului sine.
Iata, asadar, cum profetii mincinosi ca Roubini si ideile comunismului crestin, idei care contribuie la alimentarea asteptarii si deschiderii catre solutiile antihristice de instituire a unui “regat al dreptatii” pe pamant, sunt propovaduite, probabil din… nestiinta, si de catre unii editorialisti patriarhali, prin cotidianul patriarhal Lumina.
LEGATURI:
- Parintele Serafim Rose denunta viclenia cea mai mare care ameninta Biserica de azi: „noul crestinism” umanist, ecumenist si lumesc
- „CATRE POPOR”: MARTURISIRE ESENTIALA SI PROFETICA A SINODULUI BISERICII GRECIEI DESPRE CAUZELE CRIZEI ECONOMICE, PLANUL DE INROBIRE MONDIALA SI REMEDIILE DUHOVNICESTI
- Vladica Ierotheos Vlachos despre cauzele crizei actuale: PARASIREA PORUNCILOR LUI HRISTOS DE CATRE CRESTINI SI RASPANDIREA UNOR IDEOLOGII INUMANE, FEROCE
- PARINTELE GHEORGHE CALCIU DESPRE COMUNISM, GLOBALIZARE, MULTICULTURALISM: “Nu trebuie sa va bucurati de libertatea europeana, ca n-o s-o prea aveti!”
- “Noua Ordine Mondiala a facut din Ortodoxie inamicul numarul 1″
- P.S. IPOLIT: Tinta globalismului: distrugerea ortodoxiei!
- SISTEMELE SOCIALE SI CRESTINISMUL. CE FEL DE “REVOLUTIONAR” A FOST HRISTOS?
- Mircea Vulcanescu – Crestinul in lumea moderna
- Martirul Mircea Vulcanescu despre criza Bisericii, Imparatia lui Dumnezeu si imparatia acestui veac
- SFINTI IN ACTUALITATE: SANDU TUDOR (viitorul parinte martir Daniil): “Tot cel umil si sarac trebuie sa plateasca gloaba…”
- DESPRE EPOCA LUI ANTIHRIST, DESPRE ILIE SI ENOH – sinteza invataturii Bisericii
- Monahul Arsenie Vliangoftis: CATRE O RELIGIE UNIVERSALA?
- Parintele Sofian Boghiu despre sfarsitul lumii, Antihrist si masonerie
- Ioan Ianolide – DETINUTUL-PROFET
- Parintele Gheorghe Calciu: Planul masoneriei este sa subjuge intreaga omenire si sa distruga credinta crestina
- Pr. Gheorghe Calciu, Parintele nostru marturisitor: MASONERIA SI ORGANIZATIILE INTERNATIONALE
- “Zeul tolerantei si descrestinarea crestinismului. O privire ortodoxa”: TOLERANTA SI FRANCMASONERIA
- TOLERANTA SI FRANCMASONERIA (2)
- TOLERANTA SI FRANCMASONERIA (3). Izgonirea sfantului nume al lui Hristos din viata publica
- Pr. Theodoros Zisis: RAIUL LUI DUMNEZEU SI “RAIURILE” OAMENILOR – din invatatura Sfantului Grigorie Palama
- Crucea lui Hristos impotriva neo-crestinilor iubitori ai lumii de aici – Arhiepiscopul Averchie
- ANTIHRISTUL ESTE “MESIA” ASTEPTAT ASTAZI DE EVREI – marturiseste in fata unui rabin Mitropolitul Serafim de Pireu. Ce este si ce rol are CABALA?
- INSTAURAREA NOII LUMI DEMONICE PRIN HAOS DELIBERAT – profetismul dostoievskian “la lucru” (I)
- In cautarea “mainii calde a lui Dumnezeu”. SOLJENITAN SI CAUZELE PROFUNDE SI ESENTIALE ALE RAULUI DEVENIT TOTALITAR. De ce reusesc conspiratiile? (II)
- Parintele Ioan Buliga: POVESTEA RACILOR FIERTI – o poveste pentru “optimisti”
- CE TRAIM ASTAZI? CE (NU) SE MAI POATE FACE?
***
- Enciclica-soc a Papei Benedict, moment crucial pentru viitorul Noii Ordini: “ESTE URGENTA INFIINTAREA UNEI REALE AUTORITATI POLITICE MONDIALE”!
- PREMIERUL GORDON BROWN – “MARE PREOT” AL NOII ORDINI MONDIALE
- Aluatul fariseilor şi al irozilor – frământătura ce dospeşte noul guvern mondial
- Concluzia summit-ului religios mondial de la Bruxelles: AVEM NEVOIE DE O CONDUCERE MONDIALA MAI PUTERNICA
- Mugur Isarescu despre inceputul unei noi ordini mondiale prin noua criza financiara mondiala
- IN MARS FORTAT SPRE NOUA ORDINE SOCIALA (I) – o sinteza explicativa foarte elocventa si documentata privitoare la vremurile pe care le traim
- IN MARS FORTAT SPRE NOUA ORDINE SOCIALA (II). Ultimul totalitarism
- INTRE CINISM SI RAZVRATIRE. Scurta cugetare despre modelul austeritatii, ”miracolul” maghiar si saracia romaneasca
- UN SCUIPAT PE OBRAZUL UNUI POPOR. Despre ticaloasa propaganda a poporului betiv si nemuncitor si “efectul lucifer” la scara nationala
- DICTATURI MALTHUSIENE? SE CONTUREAZA INCA UN SCENARIU: lovituri de stat, dictaturi de forta majora, guverne autoritare pentru aplicarea politicilor dure asupra populatiei. SCURT INVENTAR AL SCENARIILOR DE CRIZA
- COLAPSUL ECONOMIC AL ARGENTINEI SUB DICTATURA FMI: documentarul video integral subtitrat in romana – SI COMENTAT (asemanari teribile cu situatia Romaniei de azi)
- ARTICOLELE SAPTAMANII (2): “Acordul cu FMI: bilant dramatic” – de Ilie Serbanescu
- Ilie Serbanescu: JEFFREY FRANKS, STAPANUL DE SCLAVI SATISFACUT DE MISIUNEA INDEPLINITA: INMORMANTAREA ROMANIEI. Cum slugarim bancilor straine si lasam in paragina agricultura. Verdictul probabil: SUBMINAREA ECONOMIEI NATIONALE
- Articolele saptamanii (1): “MAREA DISTRUGERE” – de Eugen Chelemen
- Sensul noilor conditii FMI: CAPITULAREA TOTALA A SUVERANITATII ROMANIEI SI STALCIREA TARII DE CATRE CEI PUTERNICI
***
- Cum preamareste ziarul patriarhal Lumina erezia protestanta a cultului bogatiei
- Cotidianul patriarhal despre MARELE SINOD PANORTODOX preconizat pentru 2012 si despre PROBLEMA PASCALIEI
- Lumina contrazice canonul biblic al Bisericii
- “ZIARUL LUMINA” PROMOVEAZA EREZIA MONOFIZITA
- Cand intunericul ia chipul Luminii sau cum este NECINSTIT Sfantul Nicolae de catre ortodocsii “de scoala noua”
- LUMINA SAU INTUNERIC? – SEMNE RELE ANUL ARE…
- La 18 ani de libertate… RANILE COMUNISMULUI IN NOI sau LUMINA CE NI SE VARA PE GAT CU SILA
Nota: fara indoiala, in acelasi ziar au aparut si apar si multe articole bune si ortodoxe, pe care nu am ezitat sa le recomandam de fiecare data.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Hm, foarte bune observatii in nota admin… Pe langa acestea, eu as remarca ideea in sine propavaduita de Pr. Tanasescu, cu care nu sunt de acord:
aceea a unei bunastari si fericiri aici pe Pamant, cu alte cuvinte a realizarii unei Imparatei pamantesti, care este propavaduita si de martorii lui Iehova si nu numai. Ce treaba are adevaratul crestinism cu fericirea pamanteasca? Am uitat spusele Mantuitorului?
“Imparatia Mea nu este din lumea aceasta.”
“Dar vai voua bogatilor, ca va luati pe pamant mangaierea voastra.”
“Fericiti voi cei saraci, ca a voastra este imparatia lui Dumnezeu.
Fericiti voi care flamanziti acum, ca va veti satura. Fericiti cei ce plangeti acum, ca veti rade.”
Mantuirea nu vine prin bunastare, prin dreptate omeneasca (cea “ca o carpa lepadata”), ci prin suferinta, sau cel putin bunastarea nu este un scop in crestinism. In plus, dupa cum este subliniat si in nota admin, Antihrist va fi cel care va aduce aceasta aparenta a binelui pe pamant, a bunastarii pentru toti – “caci vine stapanitorul acestei lumi si el nu are nimic in Mine” (Ioan 14:30), iar cine are ca deziderat aceasta bunastare nu face decat sa cada in capcana pe care Antihrist o va intinde omenirii.
Ma mir ca parintele cunoaste despre “interconectivitatea profitului”, dar omite cele scrise in Sf. Evanghelie… In plus, credeam ca toti crestinii doresc mantuire, si nu “interconectivitatea profitului”. Asadar, “cu toţii ştim asta, cu toţii ne-o dorim” este o afirmatie cat se poate de hazardata si nepotrivita, ca si ideea principala a intregii expuneri.
Punct ochit, Punct lovit
Bravo admin, bravo Mirela
Pai tocmai, ca NU se propovaduieste!Daca scrii intr-un fel e”putred”, daca scrii altfel nu e bine! Voua va “pute” peste tot!
@ortodox fundamentalist:
Asta se vrea a fi ”argument”? Cam pricajit si nevricos…
Daca se vrea a fi spus ceva cu noima, exista, atat in articol, cat si in nota noastra, o sumedenie de referinte si argumente.
Pe masura ce trece timpul, am o convingere tot mai puternica despre similitudinea cu perioada interbelica, ce a creat la nivel global premisele si contextul instaurarii comunismului in Europa de Est. Ca si acum, atunci existau intelectuali si chiar slujitori ai Bisericii care vedeau ca pe o posibila solutie varianta comunismului crestin. Cat de crestin a fost, este si va fi vreodata comunismul,am vazut cu totii. Doar ca nu invatam nimic din istorie. Vrasmasii Bisericii isi rad de noi, caci multe cozi de topor lovesc in Biserica si in Hristos, considerand ca fac bine. Nu numai in oficiosul Patriarhiei se fac astfel de greseli. Exista slugoi cu ceafa lata si minte ingusta la toate nivelurile, care nu fac altceva decat sa dea cu biciul, ca niste vatafi nenorociti pe mosia boierului.
“Numai prin revenirea la valorile şi spiritul creştinismului. Faptele Apostolilor descriu cu exactitate sistemul socio-economic perfect, fără de care niciodată nu vom ajunge nicăieri, denumit simplu “viaţa de obşte”: împărţirea echitabilă a resurselor materiale, de către o administraţie care practică iubirea de Dumnezeu şi aproapele. Aşa ceva trebuie neapărat globalizat, pentru o vindecare temeinică a inegalităţilor: un sistem economic creştin, bazat pe intercomuniunea dragostei.”
Faptele Apostolilor nu descriu sitemul socio-economic perfect! Viata de obste nu este un sistem socio-economic, ea nu se intemeiaza in scopul “impartirii echitabile a resurselor materiale” si nici pentru o mai buna administrare a lor.
Viata de obste s-a intemeiat pe credinta in Hristos, iar cei care intrau in aceste comunitati, oameni animati de o puternica credinta, o faceau pentru a-si inchina viata lui Dumnezeu si a trai in Duhul Sfant, implinind poruncile Mantuitorului Hristos dintre care una era nealipirea inimii de cele pamantesti! Acesta era motivul pentru care oamenii isi donau averile – sa nu-si alipeasca inima de bunurile pamantesti, sa se vindece de iubirea de arginti ca patima, pentru a trai deplin intru Domnul, pentru a dobandi si a pastra Duhul Sfant. Nu se pune problema unei “vindecari temeinice a inegalitatilor” sociale ca scop. Este o rastalmacire foarte periculoasa, cu care comunistii au mai venit, sau este o foarte precara intelegere a Evangheliei, o incercare de a o propovadui in limbajul de lemn al globalizarii care deturneaza complet sensul ei.
Vindecare de patimi, da! Nu de inegalitati sociale!
Nu era un nou sistem deoarece nici nu era obligatoriu ca oamenii sa doneze tot ce aveau. Nu le-a impus nimeni aceasta conditie! Intamplarea cu Anania si Safira sunt o dovada a acestui lucru.
“Iar un om, anume Anania, cu Safira, femeia lui, şi-a vândut ţarina.
Şi a dosit din preţ, ştiind şi femeia lui, şi aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor.
Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca să minţi tu Duhului Sfânt şi să doseşti din preţul ţarinei?
OARE, PASTRAND-O, NU-TI RAMANEA TIE, SI VANDUTA NU ERA IN STAPANIREA TA? Pentru ce ai pus în inima ta lucrul acesta? N-ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu.”
Au patruns ideile neocomuniste in Biserica! Ne trebuie mai multa rugaciune!
Pe multi i-au ratacit chiar Scripturile.Asa ca,răstălmăcirea unui articol nu este decat o biata bâzâială într-un cerc prea ingust.
Doritorilor şi nemulţumiţilor le stau la dispoziţie oricand,spre risipirea aşa ziselor nelămuriri.Cat despre “rastalmacirea” mesajului Pr Iustin,gherilele propagandei fac bine doar ce le-a mai rămas să facă:judecă şi aruncă cu noroi în vânt (poate chiar contra ventilatorului …sic!) atunci când se dovedesc a fi neputincioase.
Va invit la dialog onest,dacă sunteţi în stare.Cum însă anonimii sunt de regula fricoşi,nu mă aştept la multe,decât la ură şi ochi necurăţit.Totuşi,mai am o speranţă,căci dragostea biruie mereu ura.
Ia sa vedem…postaţi asta…curajoşilor?!
Pr Eugen Tănăsescu (semnez cu mâna mea)
@pr eugen tanasescu:
Parinte, nu suntem niciun fel de gherila si nici nu facem propaganda nimanui. Cu parere de rau, dar daca perseverati in astfel de atitudini jignitoare, nu faceti decat sa va identificati, ca metoda si atitudine, cu aceste grupari pe care le infierati, chit ca militati pentru un punct de vedere diametral opus. Noi nu militam si nu facem propaganda nimanui. Noi marturisim ceea ce ne indeamna constiinta sa o facem si gasim respingatoare aceasta politica a taberelor.
In ceea ce priveste dialogul onest, sunteti primul care il compromiteti. Am scris ceva jignitor la adresa sfintiei voastre in nota noastra? Am criticat articolul pentru ideile din el, nu pentru persoana dvs., oricat de importanta ar fi ea. Dvs. insa, vorbind de dialog, ne atacati la persoana. Bun inceput…
In fine, daca aveti curajul dialogului pe idei, si nu pe atacuri la persoana, fie si cu niste anonimi (la Dumnezeu oare om fi anonimi? Si oare la Dumnezeu intentia inimii noastre o fi si ea anonima?), poate incepeti sa scrieti la obiect. Noi ne-am scris parerea despre subiectul abordat de dvs. si asa cum am raspuns si ”ortodoxului fundamentalist”, nimic nu impiedica pe nimeni sa arate ce anume din comentariul nostru critic este gresit (sau nu…) si ce anume ar vrea sa spuna articolul semnat de dvs., in cazul in care nu l-am fi inteles noi bine. Si, de preferinta, fara sofisme, daca se poate…
1.Va identificati cu propaganda de care spuneam? Pentru ca nu pomenesc nimic de persoana DVS.
2.Presupun ca fraza “Mai nou, temperamentalul parinte Eugen Tanasescu cunoscut mai degraba de la Radio Dobrogea si de la biroul de presa al Arhiepiscopia Tomisului, remarcat mai ales prin… bruiajul diversionist facut in legatura cu Apelul Parintelui Justin din 2009 legat de pasapoartele biometrice, s-a specializat in articole subtile legate de globalizare.” nu se refera la persoana mea ci la vreo idee care poarta numele meu…si exemple mai pot fi
3.Trec la obiect.Conform oricarei norme de bun-simt , ca să nu mai vorbesc de cele ale crestinismului,in spatiul public (sper ca intelegeti ca situl dvs este totusi public,nu un club privat )exprimarea unor idei reclama si anumiti autori.Chestia cu “anonimi in fata lui Dumnezeu” nu e valabila din simplul fapt ca regula de aur a ideilor este sa fie sustinute de PERSOANE nu ANONIMI ( se vede diferenta?).Desigur ca Dumenzeu ştie toate,dar frica de a-ti asuma proriile idei in fata publicului nu este decât dovada unei laşităţi de neînţeles pu orice creştin.Măcar aveaţi varianta pseudonimelor.Asa…orice veţi spune e lipsit de
4.Respectand dreptul dvs la opinie,nu inteleg de ce alăturati numelui meu,in acelaşi post,cu alte articole din Lumina care nu sunt pe placul dvs.Asta se cheamă manipulare prin asociere,pentru acre ar trebui sa va cereti scuze,deoarece nu ati facut precizarile de rigoare.
5.Chiar daca nu va plac sofismele, observ ca totusi stapaniti destul de bine arta practicarii lor.De altfel,majoritatea comentariilor dvs sunt,evident,IN PRELUNGIREA ideilor din articol,ceea ce va plasează in situaţia de a finaliza ideile expuse acolo in nota dvs.Vi se pare sufiect de ….sofist?
Dreptl la a comenta ideile expuse este confinţit,dar a mi le repune mie in seama mi se pare jignitor ( ca tot ati spus ceva de faptul ca nu m-ati jignit).”Iata, asadar, cum profetii mincinosi ca Roubini si ideile comunismului crestin, idei care contribuie la alimentarea asteptarii si deschiderii catre solutiile antihristice de instituire a unui “regat al dreptatii” pe pamant, sunt propovaduite, probabil din… nestiinta, si de catre unii editorialisti patriarhali, prin cotidianul patriarhal Lumina.”
Va puteati limita doar la a va expune propria părere,fără a-mi plasa în raspundere propriile dvs comentarii.
În speranta că totuşi veţi deveni ceea ce trebuie să fiţi,vă doresc spor grabnic la lepădarea celor rele şi înfăptuirea celor bune,spre slava lui Hristos.
Dacă aveţi intrebări “obiective” cum afirmati mai sus,vi le clarific oricând.Asta pentru ca să înţelegeţi mai bine articolul cu pricina.
Cu stăpânită consideraţie
Pr Eugen Tănăsescu
@pr eugen tanasescu:
1. Atunci care era talcul folosirii expresiei in primul comentariu in care ne-ati scris vreodata…
2.
Pai noi, aici am caracterizat o fapta, nu persoana. Iar temperamental nu e deloc o jignire. Alte exemple care sunt?
3.
Lispit de…?
Nu ni se pare corect rationamentul. Ideile nu sunt valide in functie de numele sau persoana care le emite. Ele sunt valide sau adevarate in functie de adevarul pe care il exprima.
Nu este vorba despre frica, daca ar fi fost frica, nu ar fi existat acest site. Sau credeti ca suntem anonimi pentru ”cine trebuie”? In plus, cei care ne dusmanesc si ne calomniaza ne stiu si chiar ne folosesc numele pentru a imprastia minciuni. De fapt, suntem anonimi doar pentru publicul larg. Insa noi nu am avut binecuvantare sa scriem pentru a culege aplauze, pentru a pune in fata persoanele noastre, ci pentru a face o lucrare de constientizare duhovniceasca, punand in fata probleme ale actualitatii, analize, precum si cuvinte duhovnicesti. Ele sunt importante, nu persoanele noastre.
In acest sens, daca criticam un articol al dvs, nu o facem ca sa vada publicul larg care e mai tare, X sau Y, ci vrem sa scoatem in evidenta niste idei.
4.
Am si precizat ca sunt multe alte articole din Lumina pe care le-am recomandat in mod pozitiv. Alaturarea articolelor nu are de-a face cu dvs. si acuza este fara obiect. Are de-a face cu Lumina, cotidian patriarhal in care, pe langa articole ziditoare, sunt si articole nepotrivite, din varii motive, intotdeauna argumentate. Daca vreti, este o dubla critica: una la adresa articolului ca atare (deci la adresa ideilor expuse de un anume autor), si alta generala, referitoare la linia editoriala a cotidianului, una ambigua din punctul de vedere al perspectivei ortodoxe. Nici macar nu sunteti primul colaborator al cotidianului cu care avem un schimb de idei polemice. Sunteti insa primul care o ia asa de personal.
In fine, la rubrica ”Legaturi” din postarile noastre noi trecem de obicei tot ce are …legatura cu subiectul postarii intr-o forma sau alta. Iertati-ne, dar asa, orice asociere devine manipulare…
5.
Nu va puteti abtine de la acuzatii. 🙂 Ba ca suntem lasi, ba ca manipulam, ba ca facem sofistica. Greu de tot cu dialogul…
Nu am pus pe seama dvs nimic fara sa fi argumentat anterior. Inclusiv ce ati reluat aici este o afirmatie concluziva, bazata pe demonstratia anterioara. Preferati, deocamdata, sa ne demontati pe noi, mergand pe prezumtii si procese de intentie, in loc sa demontati ideile folosite de noi daca le gasiti neintemeiate. Ne faceti sa credem ca evitati un dialog real pe fond. Si apoi, de unde frica asta de a fi confruntat cu o critica? De ce la noi, romanii, nu se poate avea un dialog polemic normal? Totul este perceput sub forma ”dai in mine, dai in fabrici si uzine”…
In ceea ce priveste intrebarile… In mod normal, ar fi trebuit sa raspundeti observatiilor facute in nota noastra, mai ales ca ele sunt expuse destul de punctual. Sa punem intrebari ar insemna sa reluam acele idei din nou si nu ni se pare productiv. Oricum, principala observatie este ca modelul comunitar din F.A., desigur idealul unei societatii crestine, este, astazi mai mult ca oricand, o utopie. A recomanda o utopie pentru ”imblanzirea” globalizarii ni se pare ca denota o neintelegere asupra naturii crizei de sistem prin care trece astazi lumea, o nepotrivire cu modul in care Biserica priveste istoria omenirii (drept un proces al degradarii progresive ce culmineaza cu imperiul totalitar al lui antihrist) si o potentiala confuzie cu utopiile asemanatoare cu care se vinde astazi iluzia ”iesirii din criza”.
Cu respect,
Fratii de la razbointrucuvant
Parinte Tanasescu, iertati,
cetind cele scrise in comentariile de mai sus…cetindu-le in duh ci nu in litera iacata cum duhul dumneavoastra tare tulburat imi pare ca iaste…
Adicatelea acest admin spune si lucruri dure dara totusi nu reuseste sa tulbure bietul cetitoriu in zeci de articole asa cum dumneavoastra reusiti in numai doua comentarii.
…
Mare grija, parinte, mare grija cu Lumina.
Fara diacritice dar cu nestapanita consideratie,
Alin, un pacatos…
Nu trebuie uitat ca modelul “de obste” se aplica doar crestinilor (care au in spate Duhul aferent unei astfel de organizari). Ce fac necrestinii? Poate fi organizata lumea dupa model crestin???
Dar nici chiar crestinii de azi nu cred ca mai pot fi organizati ca primii crestini, care aveau o inima.
Se ajunge la comunism. Si stim cat de echitabil a fost.
Problema globalizarii sta in a-i nivela pe toti, a-i pune la pamant. Doar cativa sa profite, iar la sfarsit nici aceia, ci doar diavolul prin Antihrist.
Nu putem astepta prea multe de la lumea asta. De fapt, lupta este una la nivel spiritual, conceptual.
Macar sa nu mai fie atat de controlata lumea, sa aiba libertate. Ca de calauzire buna… cale lunga. Macar adevarul sa nu fie furat (prin globalizare=nivelare), darmite sa fie promovat (prin fapta si cuvant).
@ pr eugen tanasescu: Daca Iisus Hristos ar fi urmarit sa rezolve problemele sociale ar fi facut-o explicit. Eu am inteles ca a venit insa pentru a ne aduce Libertatea, liberarea spiritului de materie, Mantuirea, sa ne invete drumul acesta spre noi insine si spre El, care drum are doar un sens cu doua benzi: Dragostea si Sacrificiul. Daca nu am inteles eu corect, va rog sa ma iertati.
O anonima dintre ceilalti.
@Pr Eugen Tanasescu
Sarut mana Parinte!
Pornind de la afirmatia dvs.:
“Dacă aveţi intrebări “obiective” cum afirmati mai sus,vi le clarific oricând.Asta pentru ca să înţelegeţi mai bine articolul cu pricina.”
indraznesc si eu sa va cer cateva lamuriri.
In toate prorociile crestine se vorbeste despre sfarsitul lumii.
Mai mult,pe masura ce se apropie sfîrsitul lumii, lumea va trece – SI CHIAR TRECE- prin mari suferinte(Matei, 24, 21): va fi foamete, boli, cutremure, razboaie si zvonuri de razboaie, prigoane, proroci mincinosi si Hristosi mincinoşi, iar dragostea multora (inclusiv crestini) se va răci.
Si tot raul din lume va culmina cu domnia Antihristului, un stapânitor care aparent va aduce pacea în locul dezordinii mondiale.
Aici intervine nedumerirea mea: Unde , in prorocii sau in Noul Testament se vorbeste despre o asemenea egalitate, fraternitate si bunastare pe Pamant despre care pomeniti dumneavoastra in articol?
Ma iertati parinte Eugen, dar asa si chibuturile din Israel pot fi considerate “sistemul socio-economic perfect”. Desi nu au nici o treaba cu crestinismul sau ortodoxia noastra.
Slava Domnului, nu asta cautam, ci Imparatia lui Dumnezeu!
O alta anonima …
“Cu stapanita consideratie” – iata o sinuoasa aducere din condei care ne pune in fata unei abordari pe taisul lamei a ceea ce autorul cauta sa profileze in fata cetitoriului.
Luand de buna seamă in consideratiune ca publicului ce-i parvin sensurile vizibile ori si doar gândibile ale edictorului acestei asertiuni este avizat in subteranele si învaluitele manifestatiuni ale scrisului omenesc (de vreme ce materialul alcatuitor in care comunicam gandul gandit e vechea slova, buna slujnica a geniului uman), ne vedem in starea de a purcede devoalarea sensurilor intrinseci ale textului propus spre observatie. In acest sens ne intrebam daca ceea ce spune autorul nu cumva este de fapt opusul a ceea ce învedereaza alcatuirea inteligibila a boabelor alfabetului nostru neaos, dupa care se conduce in esprimarea sa scriptica acest mult-incercat neam de la malurile marii celei mari si intunecate (Pontus Euxinus).
Deci oare “stapanirea” ne arata in fapt o nestapanire abia tinuta in frau de o laudabila virtute crescuta dintr-un efort, se-ntelege, nu mai putin laudabil si care ceru în vreme timp? Caci, iata, si nevoitoriul pustiei zice: “de patruzeci de ani ma lupt ca sa nu-mi treaca mânia de gat”! Laudabilă nevointa insinguratului, umbrita insa de neajungerea înca la masura desavarsirii, dar plina de sperantă avand in vedere subintelegerea a înca unei vremi de nevointe si, nu mai putin dorite, incununari a jertfelniciei. Noi, insa, sa luam partea buna si sa laudam astfel autorul de intentiile spirituale superioare care-l conduc, vedem, cu hotarare dar si cu osteneala catre aproapele. In acest caz insa efortul trebuie, de buna samă, continuat deoarece textul obiectiv si neechivoc tradeaza ca autorul nu dovedeste inca eliberarea creatoare de orice urma a patimilor desertaciunii omenesti, noi urandu-i in acest sens buna sporire. Dar acum, consideratia aratata de autor in textul supus analizei ne pare a fi micsorata nemeritat, dintr-o obiectiva revarsare a patimii haine care nu lasa nobila intentie a autorului de a o adresa neprihanita adrisantului. Acest lucru ni se pare nedrept a nu pune in balanta, putand astfel adauga si noi pe talerul neinsufletit al acesteia buna noastra voire, asigurandu-l astfel pe autor ca, adunati fiind in duhovniceasca intentie a facerii de bine (pe care, iata, trupul nostru nu vrea de fapt sa-l faca, dupa dumnezeescul Apostol), vom putea sa desavarsim intentia manifestata public prin aceasta asertiune, asigurandu-l pe adrisant ca complinim noi aceasta lipsa, cerandu-i totodata cu tarie acestuia din urma sa nu se intristeze privitor la limitata natura omeneasca ce se manifesta chiar si in persoanele celor aproape exemplari din mijlocul nostru.
Dar ne parvin si alte sensuri, care, indemnati fiind de etalarea mult laudabilei metode a stiintei, foarte la moda in vremile prezente, ne obliga, incercand o analiza eshaustiva a lecturii supuse atentiei noastre, sa constatam ca stapanirea ar putea fi numai aparent nestapanita obiectiv, adeca din vreo cauza externa vointei subiectului, dar sa aiba un zavor interior al vointei autorului. Altfel spus sau iesind din ocolisul frazei, stapanirea sa fie ca inlantuire voita, am zice noi nedreapta, a consideratiunii de care ar trebui sa se bucure orice semen al nostru, in speta adrisantul, si asta fie ca acesta se prezinta cu numele lui de botez, ori de la primarie, ori cu porecla din popor ori numai cu neputintele dar si cu dorinta lui de bine. Că si Hristos, din cate amintirea nu ne lasa a da uitarii, i-a iertat pe rastignitori si hulitori asa cum erau ei si nu dupa ce ar fi cerut mai-nainte actele de prezentare in fata stapanirei pamantesti a celor ce strigau sub Cruce. Asadar, in acest caz ne facem iarasi purtatori de cuvant ai tuturor celor ce cu buna-voire cauta sa intregeasca acele mici scaderi ale autorului, pe care insa in Lumina cunoasterii firii omenesti pe care Sfintii Parinti ne-au lasat-o ca pe un odor de mult pret peste veacuri, o intelegem si o compatimim fara a o scuza, incepând dintâi chiar de la noi insine.
Incercând si acum deci,finalmente ca si mai-nainte, sa convingem onoratul autor-espeditor ca putem oricand a ne asocia in bunele noastre intentii fata de aproapele nostru pentru a face ca biruinta iubirii sa covarseasca oarece scaderi morale pe care, desigur, numai vrasmasul le intretine in biata creatura intelegatoare cazuta de la Adam incoace, adeca in noi toti, ne oferim buna noastra dragoste ca, acolo unde unul nu poate, cei multi ori “doi sau trei adunati in numele Meu” sa plineasca in Duhul.
Cu aleasa consideratie si sincere urari de numai bine si mantuire!
@ Alexei: ce.i drept, pacat nu e. Serpeasca rasucire a incheierii pr eugen, frumos ati incondeiat.o! Vicleana, veninoasa, vatamatoare, cand am citit.o nici n.am inteles de ce parca m.a plesnit peste fata desi nu mi se adresa. Acum in lumina cuvintelor dv am inteles.
Trebuie sa recunosc deschis ca pentru mine, una dintre cele mai indragite pilde este cea a talantilor. Acolo unde Bunul Dumnezeu imparte tuturor, dupa posibilitati, lucrurile-mi sunt clare.
Dar urmeaza intoarcerea Stapanului si rasplatirea celor care aduc si etaleaza roadele muncii lor, adica profitul lor.
Aici ceva din logica mea incepe sa scartaie: apai de ce sa fie mazilit tocmai cel ce si-a aratat consideratia fata de stapanul sau, pretuindu-i si punand la pastrare bunul acestuia?
Mai tarziu insa, cand am priceput ca, de fapt, talantii ceia sunt darurile cu care ne-a inzestrat Dumnezeu pe fiecare, am inteles ca unul poate fi mai inteligent, altul poate avea o voce mai frumoasa, un altul se poate pricepe mai bine la arte, la negot, la negocieri, etc.
Abia atunci am realizat eu ca oamenii nu au cum sa fie egali unii altora daca, din nascare, Domnul daruieste fiecaruia dupa puterile lui: unuia mai mult si altuia mai putin.
Iar acel sistem care se doreste a egaliza pe toti oamenii, indiferent de talantii primiti si disponibilitatea lor de a si-i inmulti au ba, este sortit din start esecului. Experienta trista avem cu ce ne lauda, ramane doar sa tragem invataturile ce se cuvin.
@admin…va raspund pe puncte
1.ma refeream la gherilele propagandei care au încercat să manipuleze o lume întreagă cu un mesaj răstălmăcit al Pr Iustin Pârvu.
2.Dacă la acele exemple,doar atâta argumentaţi,nu mai are rost să mai discutăm altele.Mi-e clară situația:ori nu prea cunoaşteţi semnificaţia termenilor (ceea ce e de înţeles),ori folosiţi confuzia în mod intenţionat,ca trambulină de argumentaţie.
3….Asa…orice veţi spune e lipsit de sustenabilitate…..(regret lipsa cuvântului,probabil din greșeală de redactare)
Cât despre ce vi se pare dvs corect sau nu, puţin contează,câtă vreme e corect numai ceea ce vi se pare dvs.(asta se aplică şi la pct 4 si 5)
@AnaR
Sora Ana,am scris chiar în articol că este vorba de cartea Faptele Apostolilor.
@Alin-7
Multumesc de grijă, însă doar ţi se pare.
Şi acum să conchidem,deoarece văd ca anonimii frati de pe acest blog tind să ajungem la cearta pe cuvinte (chiar exponential),lucru de care n-am timp şi nici plăcere.Nu le-a plăcut articolul,am înţeles.Şi nici persoana mea.Perfect.Răspunsul dumnealor de mai sus m-a lămurit deplin asupra situaţiei.
Articolul şi-a propus să arate o atitudine creştină la o provocare actuală.Cum anume putem face o administrare În Duhul Sfânt a resurselor pe ca Dumenzeu ni le-a dat in casa noastră temporară-Terra.( nu e si obligatoriu ,pentru cei care vor neaparat să vina sfarsitul).Cine a priceput bine,cine nu…e problema lui.
A nega necesitatea unei bune chivernisiri a lumii mi se pare lipsă de realism.A specula că aşa ceva nu poate fi atins mi se pare un afront la adresa lui Dumnezeu,care tocmai ne-a arătat,prin primele comunităti creştine că se poate.
Insă…a confunda COMUNITARISMUL iubirii creştine,cu comunismul…astea sunt deviaţii ale ochiului rău format şi neatent la nuanţe,probabil îmbolnăvit de teama/ura faţă de dictaturi.
Probabil că unii de pe aici îşi doresc o mântuire fără comuniune,dacă se poate printr-un grabnic martiraj, impulsionaţi de nevoia de rezistenţă la dictaturi.Asa ceva numai diavolul ştie cum poate fi.Căci la creştini,aşa ceva nu cred că e posibil.
Închei,apelând tot la Apostolul Iubirii:”Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă.Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui.”
P. Eugen Tănăsescu
Am uitat….pregătiţi-vă.Mai urmează articole în Lumina.
@pr. eugen tanasescu:
Draga parinte, vi se potriveste exact cuvantul acela vechi ramas noua de la Anton Pann:
Nu o mai dati dupa perdea: pur si simplu nu aveti ce sa raspundeti observatiilor noastre pentru ca nu aveti cum. Adica nu aveti nici argumentele si nici lecturile “acasa”. Pacat, chiar ne-ar fi placut o disputa sportiva, onesta, pe idei. Se vede insa ca nu aveti deloc exercitiu si ca sunteti obisnuit sa jucati doar de unul singur, asa cum unii joaca tenis la perete.
Nimeni de aici nu a contrazis modelul comunitar din Faptele Apostolilor, asa ca nu stim cui raspundeti in ultima parte a comentariului. Tot ceea ce am sustinut a fost ca nimeni din Biserica nu a profetit sau afirmat ca acea experienta harica se va repeta. In plus, poate stiti, poate nu, insa ca o experienta istorica sa sepoata repeta, e nevoie sa se repete CONDITIILE care au generat-o. Asadar, pentru ca modelul sa fie iarasi adoptat de oameni in chip nefatarnic ar trebui sa se intample ce s-a intamplat dupa Pogorarea Duhului Sfant: pocainta oamenilor la auzul predicii apostolice.
Asadar, avem nevoie de:
1. predica apostolica asemenea celei a Sf. Ap. Petru si
2. Pocainta grabnica si totala a oamenilor la auzul ei.
Se intampla asa ceva in lume? Cam nu… Din ceea ce vedem.
Sau aveti dvs. alte date? Stiti dvs. alte profetii ale Bisericii, vedeti si aveti cunostinta despre indeplinirea acestor conditii necesare repetarii experientei comunitare din Faptele Apostolilor? Aduceti-le aici sa se lumineze oamenii. Nici macar in Imperiul Bizantin, cat de bizantin a fost, nu s-a repetat asa ceva. Exista insa unele comunitati unde modelul EXISTA deja: manastirile. Deci, draga parinte, data viitoare cand recomandati lumii intregi sa traiasca in mod total dupa voia lui Dumnezeu, nu uitati sa le si precizati cum sa o faca: inchinoviati in manastire.
Si nu mai fiti asa grabnic varsatoriu de sentinte duhovnicesti, caci pentru orice cuvant desert vom da seama in fata lui Dumnezeu.
In rest, va dorim sanatate deplina si spor in toate cele bineplacute Domnului. Dar nu uitati… uneori si pietrele vorbesc.
Ba chiara ditai pietroaiele precum is si eu dara daca parintele Tanasescu zice ca numa mi se pare atunci asa o fi.
Desi daca dansul nu se simte deloc tulburat atunci cand reuseste asa de usor si repede a-i tulbura pre altii cu cuvintele sale atunci, totusi, pe undeva ceva nu-i in regula.
@admin: traim vremuri in care si “modelul” acela de vietuire de obste este compromis pana si in manastiri. Si nu de ieri de azi. Si observand aiasta parca cu atat mai mult viziunea parintelui Tanasescu imi pare cea a unui strut cu capul bine infipt in nisipul propriei “vedenii” asupra lumii de azi. Un strut care parca nu vrea sa vaza ca modelul acela nu mai e posibil in lume (nu ca ar fi fost cu adevarat vreodata, nici macar la inceputuri) ci poate numai dincolo de ea.
Incep sa ma intreb daca la radio Dobrogea s-au auzit vreodata in eter cuvintele transmise noua de catre Dumnezeu, prin intermediul Sfantului Siluan, cuvintele despre catre bunul Parinte Sofronie zicea (reproduc aproximativ) ca is o “porunca pentru vremea noastra“. Iaca insa cum bunul nostru parinte Tanasescu viseaza frumos si imagineaza utopii pre carele ni le mai si prezinta cu larghete.
Ei, parinte draga, mataluta visezi idilic in timp ce Cuviosul Parinte Sofronie ne indreapta atentia in cu totul alte directii:
Iara Sfantul Siluan spunea:
Apai cum puteti dumneavoastra, parinte Tanasescu, sa va urcati cu atata usurinta catre inaltimi cand tocmai Dumnezeu Insusi ne da porunca sa ne scoboram, sa fim realisti in ceea ce priveste vremurile aiastea ci nu sa visam cai verzi pe pereti si utopice comunitati obstesti?
Cu adevarat, parinte,
Iertati si binecuvantati.
Inca mai pacatos ca ieri, acelasi pacatos,
Alin.
@ admin
@ pr. Eugen
Toate aceste comentarii sunt extrem de tulburatoare si ne’la locul lor. Ca adevarati crestini ce ne dorim a fi, cereti-va iertare unul altuia.
Pentru ca dihonia a pus stapanire pe acest site. Iar aceste comantarii stau alturi, pe acest site, de scrierile cele pline de dumnezeire ale Sfintilor Parinti.
Ma rog pentru voi.
Lumea nu e compusa numai din crestini (ortodocsi), dimpotriva, sunt putini ortodocsi in lume fata de alte religii, confesiuni, atei. Primele comunitati crestine, care nu au durat foarte mult, au avut loc intr-un timp in care credinta era incomparabil mai puternica, atunci au si avut loc miile de martiraje, de mucenici. Intre timp lumea a involuat mult, patimile s-au inmultit, la fel si smintelile, goana dupa cele materiale, desfraul, faradelegile. Este scris in Evanghelii ca iubirea multora se va raci si ca lumea va fi tot mai rea spre sfarsitul vremurilor. Sa ne asteptam sa mai traim sute de ani pana la Antihrist? Nu putem spune aceasta, intrucat Dumnezeu prin alesii sai ne-a lasat proorociri despre cele ce or sa se intample si au spua acesti sfinti contemporani cu noi ca nu mai este mult timp (Serafim Rose, Arsenie Boca, si altii): “nu mai este timp”, “vremurile sunt aproape”. Daca dorim sa ignoram spusele lor putem sa o facem, dar toti acestia au prevestit ca nu mai este mult pana si ca traim vremurile de pe urma. Atunci, de ce sa credem ca mai putem schimba lumea in bine, cand niciun Sfant contemporan nu a spus aceasta, dimpotriva, a crede ca putem schimba lumea in bine, cand patimile fac ravagii astazi, este cu adevarat lipsa de realism, si nu negarea necesitatii unei bune chivernisiri (desi nu asta se nega). Nu vedeti in ce hal este omenirea astazi? Ce orori se intampla? Cat de realist este sa ne facem astfel de iluzii, cu impartirea bunurilor, cand oamenii nu stiu cum sa se imbogateasca mai tare… Nu este nicun afront adus lui Dumnezeu, ci realitatea zilelor noastre. Nu pentru ca nu s-ar putea, daca aceasta ar fi Voia Lui, ci pentru ca asta este fagasul pe care il urmeaza omenirea, si care este profetit in Sf. Evanghelii si de catre Sfinti Parinti.
@ Arsenie:
Hm… chiar asa? A pus stapanire? Iertati-ne. atunci, va rugam. Chiar nu avem sentimentul. Insa cam cine ar avea interesul sa acrediteze asa ceva?
🙁
O precizare, desi a fost facuta pana acum, dar mai mult pe ocolite: una este impartirea echitabila a bunurilor, alta este viata de obste, precum cea prezentata in Faptele Apostolilor. Imi pare ca in articolul din Lumina se face confuzie intre ele. Sau poate ca nu e confuzie??!
La o impartire corecta, desi nu de obste, s-ar putea ajunge cumva, cumva, desi chiar si asta este utopic.
In rest, ideea este ca, abia dupa ce se depaseste inegalitatea tiranica, se poate ajunge la echitate. Viata comunitara vine ca o consecinta a credintei curate, nu ca o solutie pt crizele lumii. Toti cred ca dorim viata comunitara. Daca nu aici, pe pamant, macar pe pamantul cel nou.
Parinte Eugen, vorbiti de atitudine crestina dar va zgarciti la consideratie, propovaduiti egalitatea si fraternitatea dar va pretindeti “mai egal” decat anonimii, faceti uz de o pasareasca filosofico-literar-stilistica pentru a acoperi… Nimicul, uitand de sancta simplicitas care se potriveste cel mai bine pescarilor de suflete care sunt sau ar trebui sa fie preotii. Sunt contradictii dintre discurs si atitudine pe care pana şi o anonima profana ca mine le poate constata. Va rog sa ma iertati ca indraznesc sa exprim aceasta constatare. Nu mai am comentarii.
exegeticus@
Exact asta am incercat sa spun si eu ceva mai sus. Nu stiu daca a fost suficient de clar. Este fie o confuzie grava, fie o rastalmacire la fel de grava. Compararea cu un sistem socio-economic mi se pare chiar o trivializare a sensului vietii de obste al care scop este inalt, strict duhovnicesc! Nu a fost vorba, in nici un fel, despre o dorinta de impartire echitabila a bunurilor. Cum bine atentiona cineva mai sus, facand o refrire la chibuturi! Putem sa le comparam? E acolo viata de obste?
Cea mai buna comparatie, singura care se poate face este cu viata calugareasca. Calugarul cand intra in manastire este mort pentru lume! El nu intra in manastire pentru ca alege sa traiasca intr-un sistem socio-economic in care bunurile sale sunt bine si echitabil chivernisite, ci pentru ca alege sa-si inchine viata lui Hristos. In acest duh s-au intemeiat si primele comunitati crestine. Sa doresti asta pentru intreaga lume este foarte frumos, dar absolut nerealist, din motive pe care altii le-au aratat deja in comentariile lor.
@admin
Asa cum ati precizat mai devreme, modelul vietii de obste ideal este posibil in manastire. Si asta in virtutea faptului ca toti impartasesc aceeasi credinta, cu totii respecta poruncile lui Hristos, punand mai presus de toate iubirea frateasca fata de interesele materiale ale acestei lumi.
Nu putem blama si nici renunta la profitul sau plus-valoarea la care se face referire in articol. Profitul a fost dintotdeauna motorul dezvoltarii unei societati. De la bun inceput, oamenii au dorit sa obtina mai mult si varii motive: fie a crescut numarul membrilor in familie, fie dorinta unei vieti ceva mai imbelsugate. Problema care se pune insa este cea de atitudine vis a vis de acest profit si de gestionarea lui. Pentru ca el va reprezenta intotdeauna marul discordiei dinte oameni.
Daca ne uitam in jur, constatam ca avem si alte modele de vietuire bazate pe acea filozofie care indeamna la renuntarea partiala la bunurile lumesti, insa mai intotdeauna va aparea cineva care va dori sa gestioneze acest surplus. Si ma refer aici la diferitele secte care aparent duc o viata linistita, au un trai idilic, se ajuta reciproc in toate cele, doar intre ei sau pun anumite conditii pentru ajutorul lor.
Daca de la bun inceput omul a fost creat liber sa se dezvolte si sa se exprime, ar fi un nonsens sa cautam sa-i uniformizam pe toti. Un esec.
Iar frumusetea ortodoxiei tocmai in asta consta: iubirea si ajutarea aproapelui din convingerea izvorata din adancul sufletului fiecaruia, dupa poruncile lui Hristos. Aici se pare ca avem mult de lucru.
Vorbind despre modelul de obste si despre posibilitatea acestui model de a exista IN LUME deci nu in afara lumii, adica in manastire (pe cat se mai poate vorbi de manastire ca fiind in afara lumii), eu unul, as simplifica un pic lucrurile si as porni de la un model de convietuire mult mai aproape de noi: cel al convietuirii in doi.
Haideti sa nu idealizam ci sa fim mai smeriti un pic.
Este un model posibil? Sigur. Este lasat cu binecuvantare de la Dumnezeu, inca de la inceputuri? Evident. Porneste de la premiza comuniunii? Este chiar “comuniunea“, are chiar Taina sa.
In ce masura mai este insa “de succes” in vremurile actuale asta las domniile voastre sa analizeze starea natiunii. Ca vorbeste de la sine.
Apoi, daca chiar nu va puteti abtine, incepeti a largi cadrul: de la doi, la mai multi. Familia intreaga: copchiii, parintii, bunicii, rudele.
Exista un pret pentru ca acest “model” de comuniune sa reuseasca; presupunand evident ca aceasta comuniune se realizeaza intr-adevar intru Hristos.
Cati mai inteleg aceasta lupta, acest pret, cati mai sunt dispusi sa il plateasca si sa mearga pana la capat pentru a ajunge la iubire?
Tot acest model “simplificat” ne ofera si posibilitatea de a privi la scara mica si celelalte aspecte ale traiului in comun(iune): ajutorarea, chivernisirea, “egalitatea“, s.a.m.d.
Si daca aici, la nivel micro, degradarea e continua si sesizabila de la o posta, daca aici nu se indreapta lucrurile atunci cum am putea nadajdui ca realitatile unei societati (care nu-i nici pe departe asa crestina cum ne dorim sa credem) se vor schimba doar pentru ca se impun modele, sisteme si ideologii care mai de care (de la austeritati criminale de-a dreptul pana la sistemele socio-economice pseudo-crestine ale bunului nostru parinte Tanasescu).
Cum as putea lua de bun un astfel de model socio-economic (precum cel propus de parintele in articolul sau) prezentat ca parte a unui sistem ce, in fapt, lupta contra familiei si a valorilor ce o sustin??
Pe de o parte, poate cineva lupta pentru “egalitate” sau protectie, daca vreti, sociala si pentru dezvoltare economica sustenabila (chiar si dintr-o perspectiva “crestina”) dar in acelasi timp acceptand sau participand (direct sau prin pasivitate) la distrugerea familiei?
Ma tem ca nu.
Sa fim realisti; pentru ca aceasta e un fel de inselare (mai de-a dreapta asa) destul de cunoscuta celor duhovnicesti. Cel putin eu asa am descoperit in putinele mele lecturi. Nefiind duhovnicesc, am incredere doar in cei dovediti a fi/a fi fost duhovnicesti.
Cat despre profit, nu zice nimeni sa nu faca cineva profit. Sa faca, ca unii is facuti pentru chivernisire, altii pentru traiul cu putin. Bogatia aceea care ii impiedica pe unii sa intre in Imparatie nu se refera (numai) la contul din banca. Si apoi, nu putem fi toti la fel, nu avem toti aceeasi talanti si in acelasi numar.
Insa chivernisirea asta are la baza constiinta faptului ca profitul acela se datoreaza Celui care l-a daruit si, prin urmare, il incarca pe “profitoriu” cu o responsabilitate in fata Aceluia. Cati dintre noi, mai mici sau mai mari, au intr’adevar aceasta responsabilitate?
Deci, dragii mosului, draga parinte, viata de obste, comuniunea, impartasirea…nu pot exista, asa cum bine intelegeti, decat intru Hristos, intre cei ce se afla in acelasi duh.
Dar, sa fim realisti, inc-o dat si sa ne intrebam: noi, in ce duh ne aflam? Nu in ce duh credem ca ne aflam ci in ce duh ne aflam. Ca de recitat Scripturile pot sa le recite si ratacitii, ba chiar cu aplomb. De dat lectii pot si ne-crestinii, ba chiara cu sarguinta.
De lupta cu pacatul care roade pe interior orice comuniune insa nu se pot tine pana la capat decat cei care se chinuie sa afle acel duh hristic.
Si acum, ia sa-mi spuneti dumneavoastra ce duh isi scoate capatzana din aiaste vorbe necugetate, aruncate amenintatoriu, la finalul de discurs al unui ritor din acela mult vorbitoriu:
Eh, fratia ta…noi ne-om pregati sa le primim insa domnia voastra cum va pregatiti sa le daruiti pacatosilor de noi Cuvant cu putere? Va pregatiti?
Deci, din adancul dragostii de oameni pe carele o aveti, iertati, parinte. Iertati si binecuvantati.
eu, pacatosul si nevrednicul,
Alin.
—-
Post Scriptum:
Acum, apelul parintesc al parintelui Tanasescu pentru o mai buna chivernisire si organizare a vietii noastre obstesti sa nu ne mire. Vine in linie cu initiativele si lucrarea Patriarhiei.
Observam dara cum parintele se supune ierarhiei in privinta acestor aspecte, ceea ce, desigur, ar trebui sa facem si noi, in duhul ascultarii si smereniei.
Si asa, poate, intr-o buna zi, ascultarea si smerirea vor fi reciproce…
@ admin
Frate, sunt un simplu cititor al acestui site. Si crede-ma ca sunt sincer in ceea ce spun.
Dar acest site, pe cat de folositor este sufletelor celor ce il frecventeaza, se pare ca pe atat de nefolositor va devine voua administratorilor. Voi, prin osteneala voastra aduceti multa roada altora, in schimb voi insiva va pagubiti.
Nu lasati ca sa se intample asa ceva, pentru ca duhul din cuvintele ziditoare ale Parintilor mult postati aici nu poate sta alaturi de cuvintele de schisma care isi fac loc in acest forum. Cuvinte care in niciun caz nu se nasc din iubire crestina.
Lasati ingaduinta si iertarea sa lucreze si astfel cu nimic nu ne va vatama cel rau.
@ Arsenie:
Iarta-ne, dar folosesti, printre randurile unui ton bland, cuvinte grele si tari, si data trecuta, si acum, si nu stim daca exact asta vrei sa spui. Schisma?! Esti sigur? In fine, probabil ca intelegem foarte diferit modul de raportare la semanarea ratacirilor si la ROSTUL unei atitudini apologetice, si ea cu masura, desigur.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/09/26/sa-recitim-epistolele-sfantului-ioan-teologul-2-%e2%80%9cmulti-amagitori-au-iesit-in-lume-paziti-va-pe-voi-insiva-ca-sa-nu-pierdeti-ceea-ce-ati-lucrat/
E posibil ca am gresit prin adoptarea unui ton nepotrivit sau a unor atitudini mai nervoase, si pentru ele ne cerem iertare, insa ramanem la parerea ca nu putem sa nu reactionam la mesaje atat de viclene.
Asta e foarte adevarat… De asta probabil ca in curand o sa renuntam, fiindca hartuiala e chiar peste limita.
Chiar ne-ar parea rau sa renuntati, probabil asta vor unii care-si baga coada… Astazi de ziua Sf. Antim, care strain de neam, a facut atatea pentru poporul nostru si credinta si a fost rasplatit pentru atata bine fiind dat la turci. Roada adusa altora sa o culegeti de la Dumnezeu insutit.
Ca bine zice Arsenie pe aici
Cer smerit iertare tuturor celor care,cin diverse pricini,au suferit căderi duhovniceşti din pricina mea.
Cu binecuvantare
Pr Eugen Tanasescu
@Alin-7
…..Cum as putea lua de bun un astfel de model socio-economic (precum cel propus de parintele in articolul sau) prezentat ca parte a unui sistem ce, in fapt, lupta contra familiei si a valorilor ce o sustin??….
E simplu de inteles ca sistemul nici NU POATE face parte,căci sistemul / modelul nu este decât efectul unei ierarhizări de valori in societate.Deci,cum să obţii cele bune dacă însămânţezi cele rele? Este mult prea evident ca nu poate face parte
@ Carmen (nepublicat):
Avem e-mail 🙂 Dar sigur te inseli, daca te gandesti la un parinte cu acelasi nume.
Ma bucur sa vad ca rugaciunea fratelui Arsenie a fost ascultata!
@Arsenie,
A fi in dezacord chiar si cu un cleric, nu inseamna schisma. Nimeni nu a indemnat la neascultarea fata de Biserica. Faceti o mare confuzie, punand semnul egal intre Biserica si fiecare dintre slujitorii Ei. Era doar o polemica de idei si atata tot. Nu mai detinem proprietatea termenilor? Fiecare om, fie ca e mirean sau cleric, chiar si un Parinte imbunatatit, poate sa greseasca, caci doar Dumnezeu este infailibil si Biserica in intregul ei. Atat timp cat fiecare dintre noi poate gresi, este firesc sa putem accepta ca putem fim contrazisi, fara ca aceasta sa fie un motiv de suparare, sau mai mult un motiv de dezbinare sau… ‘schisma’ (asta daca nu ne-a luat cel rau mintile). Comentariile tale, care aduc acuzatii tari, fara sustinere, ascund mai degraba o perfidie, o tachinare (ca sa ma exprim eufemistic) la adresa acestui site, si nu un repros fata de comentatori.