In cotidianul patriarhal Lumina SE PROPOVADUIESTE GLOBALIZAREA COMUNIST-“CRESTINA”?

24-09-2011 8 minute Sublinieri

  • Ziarul Lumina:

(pr. Eugen Tanasescu) Interconectivitate şi intercomuniune în context globalizant.: Economie creştină bazată pe intercomuniunea dragostei

Suntem în plină globalizare. Simţim asta zi de zi. Totul în jur pare că este conectat la viaţa întregii planete, devenită un fel de mare oraş în care totul este interconectat. Însă, parcă lipseşte ceva: intercomuniunea. Şi asta ne dezavantajează enorm. Globalizarea, ca fenomen, a început odată cu progresul tehnologic, care a permis trecerea peste obstacolele specifice marilor distanţe fizice. Ţinta globalizării a fost însă căderea graniţelor în calea comerţului şi a finanţelor, cu promisiunea realizării bunăstării materiale pentru întreaga umanitate. Toate au părut bune şi frumoase, promisiuni şi viitor aparent strălucite, dar a devenit mai mult decât clar că asistăm la bunăstarea unora şi sărăcirea altora. Mai mult decât atât, lumea în care trăim parcă duce lipsă de ceva, motiv pentru care zi de zi avem un disconfort de a trăi “globalizat”. Să încercăm un răspuns şi o posibilă rezolvare.

Realitatea crudă a demagogiei globale

Uitându-ne atent la “satul global” observăm că acesta este unit şi străbătut de un fir parcă invizibil, dar puternic: comerţul. El este, practic, motorul întregii globalizări, astfel că tehnologiile s-au dezvoltat nu din spirit de comuniune şi altruism faţă de aproapele, ci doar din dorinţa unora de a face profit. Interconectivitatea globalizantă a membrilor societăţii a permis numai obţinerea de foloase materiale de la celălalt, aşa că, practic, globalizarea este puternic definită actualmente de doi termeni: comerţ şi finanţe (capital). De aici începe şi ridicarea, dar mai ales, căderea societăţii, prin materialism exacerbat şi secularizare. Mai departe, acestea au dus la afectarea diferitelor aspecte ale vieţii umane, sociale şi, mai ales, personale. Avem de-a face cu efecte majore ale globalizării care sunt sugestive prin prisma câtorva date statistice, în diferite domenii de activitate: tehnic, prin apariţia infrastructurii de comunicaţii: internet, sateliţi de comunicaţii, cabluri submarine şi telefoane mobile; informaţional, prin acoperirea globală a fluxurilor de informaţii şi apariţia corporaţiilor media planetare. În 2010, cel mai mare conglomerat media era alcătuit de grupul The Walt Disney Company, urmat de News Corporation, Time Warner şi Viacom; industrial, prin larga circulaţie a bunurilor materiale. Comerţul internaţional cu bunuri fabricate a crescut de mai mult de 100 de ori (de la 95 miliarde dolari la 12 bilioane dolari) din anul 1955; financiar, prin circulaţia internaţională a capitalului (sumelor de bani). În prima parte a secolului al XXI-lea s-au tranzacţionat zilnic mai mult de 1.500 miliarde dolari; economic, prin apariţia şi expansiunea pieţelor internaţionale şi a companiilor multinaţionale, dar şi prin migraţia forţei de muncă; politic, prin apariţia unor organisme suprastatale, în contextul scăderii puterii naţionale de decizie şi chiar a suveranităţii. Fenomenul este similar şi în domeniul juridic. La nivel lingvistic, efectele globalizării se fac simţite prin apariţia şi extinderea limbii engleze ca limbă internaţională. 40% din mesajele mediatice şi 35% din mesajele informatice sunt în engleză. De asemenea, limba cea mai vorbită de pe planetă este limba chineză, cu un număr de 845 milioane de vorbitori. În alimentaţie, efectele s-au înregistrat prin apariţia producători lor şi distribuitorilor multinaţionali de alimente, dar şi prin globalizarea tehnologiilor agricole de producţie, odată cu creşterea consumului. Din 1961 până în 2000, consumul zilnic de calorii, per om, în medie, aproape că s-a dublat, de la 1.800 la 2.800 kcal. Amintim de asemenea globalizarea transporturilor, prin posibilitatea deplasărilor oriunde pe glob în perioade de timp de ordinul orelor; a mediului, prin apariţia problemelor legate de poluare masivă cauzate de emisii de gaze cu efect de seră, defrişări şi exploatări masive ale resurselor minerale; a sănătăţii, prin răspândirea bolilor, dar şi prin apariţia turismului medical; a culturii, prin popularizarea internaţională a unor valori culturale naţionale. În mod surprinzător, chiar şi în domeniul religios, globalizarea îşi face simţită prezenţa prin apariţia sincretismului religios.

Cu toate acestea, mirajul bunăstării generalizate este risipit de mult, statisticile demonstrând cruda realitate a inegalităţilor dintre lumea bogată (de primă importanţă în satul global) şi lumea săracă, adeseori socotită pe nedrept “a treia”. Astfel, Raportul Dezvoltării Umane din 1992 al ONU arăta că 20% din cei mai bogaţi oameni ai planetei deţin 80% din PIB-ul mondial. Şi, de atunci, cifrele au mai evoluat. Din nefericire.

Accesul la resurse şi pericolul apostaziei

Scriptura atrage atenţia că spiritul comerţului, dorinţa de profit adică, poate deveni unul periculos, atunci când el devine motorul şi liantul societăţii. Isus Sirah spune că “între vânzare şi cumpărare se va strânge păcatul”. Însuşi Mântuitorul atrage atenţia că Împărăţia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta, care este dominată de “stăpânitorul aceste lumi”, probabil responsabil şi cu alergătura pentru obţinere de capital. Aceasta, la rândul ei, generează un întreg lanţ de patimi, care destabilizează spiritual, mai întâi pe fiecare individ, iar apoi mase întregi de oameni. Mai departe, Apocalipsa vede în constrângerea economică prilej de apostazie, în celebra scenă a pecetluirii cu “semnul fiarei” fără de care nu mai există acces la resursele necesare traiului. Astfel că, aşa cum titra “Ziarul Lumina” în altă ediţie, asistăm practic la o globalizare a păcatului. Iar de aici până la criză (sau mai bine zis, crize) nu este decât un pas.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel spunea că actuala criză financiară şi economică este în mare parte rezultatul lăcomiei, al câştigului nedrept, al speculei financiare, al evaziunii fiscale la nivel mondial. Specialistul în economie Nouriel Roubini vede clar consecinţele păcatelor economice: capitalismul se autodistruge, apare neosclavagismul, mascat ca “vindere a forţei de muncă”, amplificarea nemulţumirilor sociale, în vreme ce, remarcă amar, exact ca în pilda evanghelică, bogaţii stau pe munţi de bani. Şi nu se gândesc decât la modul în care să-i înmulţească.

Cum ieşim din această stare?

Numai prin revenirea la valorile şi spiritul creştinismului. Faptele Apostolilor descriu cu exactitate sistemul socio-economic perfect, fără de care niciodată nu vom ajunge nicăieri, denumit simplu “viaţa de obşte”: împărţirea echitabilă a resurselor materiale, de către o administraţie care practică iubirea de Dumnezeu şi aproapele. Aşa ceva trebuie neapărat globalizat, pentru o vindecare temeinică a inegalităţilor: un sistem economic creştin, bazat pe intercomuniunea dragostei.

Caracterizând acest sistem în câteva puncte esenţiale, menţionăm: părăsirea sistemului economic bazat pe profit şi plus-valoare, deoarece plus-valoarea nu poate merge la infinit. Mai mult, obţinerea unui surplus financiar la fiecare tranzacţie nu duce la înlăturarea discrepanţelor, ci la adâncirea lor. Problemele reale ale lumii sărace se pot rezolva rapid prin jertfa milostivă şi plină de dragoste a celor bogaţi; înlăturarea falsităţii şi minciunii din spiritul comerţului. Plecând de la principiul creştin că dacă se împarte fiecăruia după nevoile reale, şi nu cele închipuite, se va ajunge la idealul biblic “nimeni nu era între ei lipsit” (Fapte 4, 34), adică o veritabilă lipsă a lipsurilor. Din nefericire, comerţul actual se bazează mai mult pe exploatarea slăbiciunilor, descrise magistral de Evanghelistul Ioan: “pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii” (1 Ioan 2, 16); practicarea economiei sociale, care permite grupurilor vulnerabile social obţinerea resurselor de trai şi incluziunea socială. În acest fel, “purtăm slăbiciunile celor neputincioşi” (Romani 15, 1) şi le redăm demnitatea umană, de fraţi ai noştri întru Hristos şi chipuri vii ale aceluiaşi Tată Ceresc.

Vedem astfel posibilitatea cristalizării unui sistem economic bazat nu pe interconectivitatea profitului, ci pe intercomuniunea dragostei. Cu toţii ştim asta, cu toţii ne-o dorim. Problema este una singură: cine începe?

Nota noastra:

Mai nou, temperamentalul parinte Eugen Tanasescu cunoscut mai degraba de la Radio Dobrogea si de la biroul de presa al Arhiepiscopia Tomisului, remarcat mai ales prin… bruiajul diversionist facut in legatura cu Apelul Parintelui Justin din 2009 legat de pasapoartele biometrice, s-a specializat in articole subtile legate de globalizare. Trebuie admis ca articolul sau este scris neasteptat de bine, de legat, de coerent, se arata destul de informat si dens in idei. Citind pasajele in care se vorbeste despre constrangerea economica descrisa de Apocalipsa si legaturile inteligente facute cu Evanghelia si Intelepciunea Vechiului Testament, aproape ca iti vine sa dezarmezi si sa spui, cucerit, da, iata adevar, iata atitudine crestina! Si totusi…? Ceva e putred in aceasta frumoasa scriere.

Un “ceva” este chiar premisa de la care este criticata globalizarea. Nu pentru ce este ea anume, neaparat, adica pentru procesul de desfiintare a granitelor si unificare mondiala, ci pentru ca ar proveni din “dorinta de profit” si “plus-valoare”. Cum ar veni, globalizarea este un proces mai degraba neutru, care ar putea fi corectat, imbunatatit, daca s-ar corecta si pornirea spre profit care sta la baza ei.

Este corect, insa diagnosticul? In primul rand “plus-valoarea” este un concept specific ideologiei comuniste, un concept marxist si inca unul nevalid din punct de vedere strict economic – adica este o notiune falsa, ideologica, nu un concept operational. Daca ar fi sa privim activitatea economica din perspectiva crestina si sa identificam pacatele, acestea ar fi mai subtile si mai precise, in acelasi timp: rapire sau nedreptate, ca orice act de abuz sau inselaciune facut pentru a pagubi pe celalalt spre propriul folos, oprirea platii salariilor, mituirea judecatorilor, “umplerea hambarelor” la nesfarsit, intr-o activitate ce devine scop siesi (si aici este de fapt profitul un pacat sau o problema, cand devine scop in sine sau obsesie compussiva) etc. Asadar, nu o generala invinuire care diabolizeaza activitatea economica per-se, ci pacate personale, identificabile, concrete.

Pot sta insa aceste pacate la baza unei noi ordini mondiale, asa cum este globalizarea? Pacatele oamenilor contribuie in mod cert la starea lumii, insa o schimbare la fata a lumii, asa cum a operat globalizarea, este si rezultatul unei mentalitati, a unei ideologii. Ideologia neoliberala, pe de o parte, si ideologia socialista, pe de alta, sunt cei doi versanti ai muntelui globalizarii ca proces generat in mod programatic si mai putin spontan. In ultimii ani, dupa caderea comunismului, am asistat la o punere in umbra a ideologiei socialiste, pentru multi parand ca neocapitalismul triumfa in istorie in mod definitiv. Cum sistemul globalist capitalist avea hibele ale bine-stiute, cum ordinea sa predispunea la anumite crize, s-a ajuns astazi aproape la o concluzie diametral opusa, strecurata de “profetul crizei“, nelipsitul Roubini care, iata, isi face loc si intre paginile Ziarului Lumina: capitalismul se autodistruge, Marx a avut dreptate.

Asa o fi? Crizele de astazi sunt ele doar rezultatul spontan al unei ordini economice bazate pe “profit” si “plus-valoare”? Evolutiile, evenimentele, declaratiile si mesele rotunde ale diverselor think-thankuri arata altceva.

Crizele de astazi sunt in buna parte declansate intr-un mod voit, artificial, prin parghii complexe ce tin de pietele financiare-agentiile de rating-bancile centrale.

Ele, in plus, sunt “bune oportunitati” pentru ideologii globalizarii, ai controlului mondial, ai cooperarii coordonate la nivel mondial si a actiunilor colective. Pentru cei care cunosc ca “lumea se schimba” si, chiar daca se fac a nu sti cum va arata in viitor, stiu totusi ca “vom trai in alt mod pe pamant”, platind un pret pe masura.

Mai mult: bogatii acestia, chiar cei mai celebri dintre ei, cum ar fi George Soros sau fam. Rockeffeler, pe langa faptul ca sustin actiuni caritabile la nivel personal, sustin si planuri socialiste ca cel al presedintelui american Obama in care bogatii sa fie taxati suplimentar pentru a se depasi criza. Asadar, cei mai rapace jefuitori ai resurselor naturale, ai loviturilor financiare speculative de bursa, propovaduiesc globalizarea socialista ca rezolvare a crizelor prin care trece acum lumea. Nu ar trebui acest lucru sa ne dea, catusi de putin, de banuit? Alti lideri au chiar obraznicia sa faca legatura direct intre Evanghelie si noua globalizare promisa lumii…

Sigur ca, la nivel concret, traim o globalizare a austeritatii, deocamdata, deloc mentionata si criticata de parintele Eugen in articolul sau. Mai mult chiar decat lacomia si “plusvaloarea” globalizarii, masurile de austeritate au adus si, mai ales, vor aduce enorm de multa impilare, saracie, dispret fata de sarac si de sarman. Si, coincidenta, mai ales pentru doua popoare ortodoxe, dintre care unul, sa vezi intamplare, chiar al nostru. Dar, oare, despre aceste lucruri nu se cade sa scriem in cotidianul patriarhal Lumina? Ni se taie subventia la Catedrala daca punem la Evanghelie faptele conducatorilor de astazi ai Romaniei?

In fine, poate cel mai putred din articolul pr. Eugen este finalul. Cand tocmai citezi din Apocalipsa este perfect contradictoriu, urmatorul paragraf, sa aduci in discutie pentru lumea de astazi modelul comunitar al primilor crestini, model care nu a fost perpetuat nici macar pana la sfarsitul vietii pamantesti a tuturor Apostolilor. Cand stii ca lumea se va sfarsi intr-un ultim totalitarism, si ca profetiile Bisericii infatiseaza aceasta ca pe o cursa intinsa omenirii, sigur, pentru pacatele sale, dar o cursa de amagire care va fi prezentata de antihrist ca o rezolvare a tuturor problemelor, in special a celor de tip social!

Avem aici, de fapt, o mostra de crestinism umanist, ideologizat, transformat intr-o solutie de “sistem”, asa cum a propus si catolicismul recent prin enciclica Papei Benedict, la polul opus crestinismului autentic, personal, care prezinta ca “solutie” la criza lumii ceva mult, mult mai simplu decat schimbarea lumii din temeiile sale: schimbarea …propriului sine.

Iata, asadar, cum profetii mincinosi ca Roubini si ideile comunismului crestin, idei care contribuie la alimentarea asteptarii si deschiderii catre solutiile antihristice de instituire a unui “regat al dreptatii” pe pamant, sunt propovaduite, probabil din… nestiinta, si de catre unii editorialisti patriarhali, prin cotidianul patriarhal Lumina.

LEGATURI:

***

***

Nota: fara indoiala, in acelasi ziar au aparut si apar si multe articole bune si ortodoxe, pe care nu am ezitat sa le recomandam de fiecare data.


Categorii

Noua ordine mondiala, guvern mondial (Pasi catre Antihrist?), Opinii, analize, Pagini Ortodoxe, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

48 Commentarii la “In cotidianul patriarhal Lumina SE PROPOVADUIESTE GLOBALIZAREA COMUNIST-“CRESTINA”?

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Cred ca acest Arsenie (cu nume care sa si induca in eroare – probabil nu fara intentie) nu strica sa fie “luat putin de urechi”. In acelasi ton cu Pr. Eugen Tanasescu, fara sa inteleaga ce spune, da lectii de smerenie care nu doar ca nu zidesc, ci chiar vatama mult sufleteste.
    Nu inseamna ca, daca indemni cu perfidie la “impacare”, chiar asta si faci. E vorba de un fel de ecumenism mai electronic aici.
    Si bine zic adminii ca, daca si Sf. Ioan Evanghelistul, Apostolul dragostei, foloseste astfel de cuvinte dure (citate mai sus), ar trebui sa avem de invatat si noi cum sa pazim dragostea si buna-intelegere. Caci, fara intelegere, nu mai poate exista buna-intelegere.
    Cu iertare si gand bun pt iubitorii de adevar si pace.

  2. Uneori cuvintele pot deveni mai grele decat pietrele din mana celui care arunca cu ele.
    Eu cred ca s-a spus tot ceea ce trebuia spus, iar ce-i in plus nu de la Dumnezeu vine!

    Domnul sa ne ocroteasca si sa reverse mila Sa peste noi, peste toti, ca mare nevoie avem de ea!
    Doamne, ajuta!

  3. Ca să conchidem,răspunsul la intrebarea titlu a acestui post este, în opinia mea NU.
    Domnul să ne miluiasca pe toti!

  4. @pr eugen tanasescu:

    🙂

    Asteptam atunci un articol in Lumina care sa contina argumente in sensul acestui NU categoric!

    Pana atunci…

  5. Pingback: ORESTE PROMOVAT FARA REST LA EMISIUNEA PR. EUGEN TEODORESCU (Radio Dobrogea)
  6. Pingback: Semnalarea unui derapaj rusinos al cotidianului patriarhal ZIARUL LUMINA: evocare slugarnic-laudativa a unui DOCUMENT EUROPEAN ce ar “apara libertatea religioasa” INTERZICAND INSA “DISCRIMINAREA” HOMOSEXUALILOR - Recomandari
  7. Pingback: Cei patru calareti ai apocalipsei [film documentar - VIDEO]. CRIZA CAPITALISMULUI NEOLIBERAL SI O INTREBARE CAPITALA: CE URMEAZA, CE-I DE FACUT? - Recomandari
  8. Pingback: Poate fi imblanzita “SECTA MAGNATILOR” GLOBALISTI prin Forumurile gen DAVOS si predicile sicofante ale PAPEI FRANCISC? - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare