Noua poziţie de şef (din nou) la SIE i-ar permite cu siguranţă lui Mihai Răzvan Ungureanu să tragă toate sforile necesare pentru a închide diferendul cu Ungaria într-o manieră favorabilă investitorilor de la Curţile Gojdu din Budapesta. (…) potrivit şefului Cancelariei prezidenţiale, Dan Mihalache, Mihai Răzvan Ungureanu “este prototipul demnitarului creat în eprubetă” (“Premierul din epubetă”, Dan Mihalache, 7 februarie 2012). În eprubeta cui?, aceasta este întrebarea.
Oare nu vedem ce se întâmplă în jurul nostru, nu înţelegem că vom ajunge să cheltuim puţinii bani pe care-i mai avem în buget pentru a cumpăra câteva avioane, în perspectiva reintroducerii serviciului militar obligatoriu, pentru ca industria de armament din ţările occidentale să-şi poată continua activitatea şi zonele de influenţă să fie reîmpărţite? Oare nu înţelegem că România a căpătat un alt statut după încheierea Primului Război Rece şi că noi participăm acum la aplicarea Doctrinei Truman, după ce, ani de zile, am suportat-o?
Preşedintele Klaus Iohannis l-a nominalizat pentru funcţia de director al Serviciului de Informaţii Externe pe Mihai-Răzvan Ungureanu. Conform prevederilor constituționale, Președintele Klaus Iohannis i-a înştiințat, printr-o scrisoare oficială, pe preşedinții celor două Camere ale Parlamentului despre această nominalizare, urmând ca Parlamentul să adopte o hotărâre în acest sens.
Traian Băsescu a fost exponentul perfect al valorilor și practicilor securității comuniste. Diversiunea, șantajul și atacul disproporționat, la intimidare, i-au marcat ca un fier roșu cariera politică de rachetă, cu mai multe trepte, trimisă la atac. În ultima sa fază, după ce a fost solid instalat pe orbita supremă, cea de președinte al României, a început să facă arheologie și robotică instituțională; să scoată la suprafață relicve de pe vremea lui Pleșiță și Iulian Vlad, ce se retrăseseră în clandestinitate, să le restaureze, să le programeze (cu propriile defecte, algoritmii de mare succes represiv moșteniți de la fosta securitate ceaușistă) și să le pună la lucru. Astfel a reușit, în final, să-și prezinte unei Europe buimace și unei Americi fascinate de jurasic, capodopera – kitsch, intitulată „justiție independentă”; un monstru bicefal, SRI + DNA, mare devorator, la grămadă, de vinovați și nevinovați arătați de indexul revanșard al tătucului.
În urmă cu 25 de ani, pe 13 iunie seara, trei garnituri de tren pline cu mineri plecau din Valea Jiului către Bucureşti. 10.000 oameni în salopete, murdari, cu bâte şi topoare, ajungeau a doua zi dimineaţa în Piaţa Victoriei de unde Ion Iliescu îi trimite în Piaţa Universităţii, scena unor confruntări violente cu o zi înainte, după ce câteva zeci de protestari au fost evacuaţi cu forţa. Cu o forţă uriaşă de represiune la dispoziţie, susţinută de o campanie de propagandă bine structurată, puterea de la acea vreme, în frunte cu Ion Iliescu, dorea să pună capăt cu orice preţ, unui fenomen care a însemnat, în fapt, manifestul despărţirii definitive de comunism: Piaţa Universităţii.
În 13-15 iunie 1990, în stradă au murit oameni ieşiti pentru adevăr şi dreptate. Numărul lor – de ordinul zecilor, potrivit asociaţiilor victimelor, oficial doar şase. Sute de oameni au fost bătuţi şi arestaţi.
De aceea, e de așteptat ca DNA să dezlănțuie împotriva lui Ponta tot uraganul de care e capabilă. Cu cît el va insista să rămînă premier, cu atît procurorii vor săpa mai adînc. Vor coborî în străfundul chitanțelor, vor trece de stenograme și de stratul bilețelelor scrise de mînă, vor răzbate în emisfera sudică dacă e nevoie, dar e clar că nu se pot opri. E prea tîrziu. Groapa va fi adîncă, iar pe fundul ei vor sta ori Ponta, ori DNA.
Eu nu ştiu ce concluzie trageţi dumneavoastră, dar din punctul meu de vedere, România are un viitor foarte sumbru, indiferent de direcţia în care ne-am îndrepta privirile pline de speranţă…. Iar cine e fericit că procurorii le răzbună frustrările pe anumiţi politicieni dintr-o tabără sau alta, să nu uite că ţara în care procurorii fac şi desfac viaţa politică se numeşte dictatură, nu democraţie.
“Cea mai mare satisfacţie a mea este să arestez şi să trimit la puşcărie!“. Chiar dacă SRI ca instituţie nu-şi asumă nici crezul şi nici misiunile enunţate de generalul Dumitru Dumbravă, faptul că în instituţie lucrează, pe un post important, o persoană cu asemenea viziune despre menirea sa şi a serviciului este grav. Ştim că dragostea e oarbă, dar dragostea oarbă pentru SRI poate deveni periculoasă pentru democraţie. Dacă scoţi leul din cuşcă eşti obligat să presupui că, mai devreme sau mai târziu, va mânca oameni.
Generalul Dumitru Dumbravă, șeful Direcției Juridice a SRI a făcut de curând o serie de declarații stupefiante site-ului juridice.ro. Printre altele, a spus că serviciul pe care îl reprezintă consideră justiția din Romania drept un “câmp tactic”, pe care nu-l mai părăsește “până la soluționarea definitivă a fiecărei cauze”. Altfel spus, potrivit generalului Dumbravă, SRI stă călare pe justiția reformată a statului de drept consolidat, așa cum este și firesc în orice stat bananier din Uniunea Europeană.
Așadar nicio schimbare. Și nu există nicio vreo altă garanție suplimentară. De fapt s-a renunțat la ideea de a se elabora o lege distinctă, preferându-se amendarea legii 506 din 2004 privitoare la tratamentul datelor cu caracter personal. Prin urmare toate prevederile de care au nevoie serviciile secrete au fost introduse aici în forme sucite, ca să nu fie recunoscute ușor. De exemplu, se spune că datele reținute trebuie să fie șterse ”nu mai târziu de 3 ani de la data efectuării comunicării”. Ca și cum s-a face abonaților un hatâr.
Romania este vazuta de romani ca o tara nesigura, cu cetateni speriati, care pe termen scurt se confrunta cu riscul unui razboi, iar pe termen lung si mediu cu riscul unei crize economice cronicizate, arata un studiu IRES cu privire la perceptiile romanilor legate de securitatea nationala si incidenta unor riscuri.
Aceasta discrepanta intre continut si forma, intre starea jalnica de colportor de ne pet a jurnalistului si statura moralista pe care si-o aroga in calitate de pedagog al natiei ce izvodeste campanii mediatice este, poate, cel mai important proces al transformarii suferite de industrie. Si ne spune si viitorul: jurnalismul se transforma in PR al puterii reale. In cazul nostru, puterea reala e cea a institutiilor de forta.
Prin urmare, în ciuda unei furtuni politice de suprafață, frontul antirusesc deschis de americani pe fondul crizei din Ucraina a prilejuit o revenire a legilor supravegherii electronice. De altfel Rusia, care acordase azil lui Edward Snowden, păruse să fie una din beneficiarele defectării rețelei NSA.
Numirea lui George Cristian Maior în funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar în Statele Unite este un semn că România continuă să rămână captiva serviciilor secrete. Dl Maior a devenit Director al SRI în urma unui târg între președintele Traian Băsescu și PSD: vi-l accept pe Maior la SRI, mi-l acceptați pe Săftoiu la SIE. Ce a urmat, știm cu toții.
În noul proiect accesul la date al autorităţilor se face ”la solicitarea instanţelor de judecată sau la solicitarea organelor de urmărire penală ori a organelor de stat cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale, cu autorizarea prealabilă a judecătorului stabilit potrivit legii, furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice destinate publicului şi furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice pun la dispoziţia acestora de îndată, dar nu mai târziu de 48 de ore, datele de trafic, datele de identificare a echipamentului şi datele de localizare, în conformitate cu prevederile referitoare la protecţia datelor cu caracter personal”.
Aproape că nu mai este controversat faptul că, după atentatele de la 11 septembrie 2001, CIA a avut în România una sau mai multe închisori. Raportul CIA privind tortura, din decembrie 2014, vorbeste în termeni echivoci despre „Detention Black Site”. Mai mulți dintre captivii importanți ai CIA, printre care planificatorul șef al atentatelor din 9/11, Khalid Sheikh Mohammed, ar fi fost deținuți în România și chiar torturați.
“Cererile DNA, din punctul meu de vedere, sunt, dincolo de aspectul evident securitar al lor, faptul că denotă o viziune ultra conservatoare în ceea ce privește societatea în care reținerea și arestarea sunt instrumente principale, care din punctul meu de vedere, pun în discuție drepturi esențiale ale omului, unul dintre ele este dreptul la libertate. Noi trebuie să protejăm drepturile și libertățile cetățenești. Viziunea cu care vine DNA este o viziune în care drepturile trebuiesc limitate la maximum, pentru că oamenii sunt suspecți. Oamenii, eu, dumneavoastră, cei care ne vor citi, suntem suspecți. Și pentru că suntem suspecți, organele care exercită controlul trebuie să aibă la dispoziție un timp suficient pentru a ne verifica.”
Războiul de redefinire a mentalităților dominante din societatea românească este în plină desfășurare. Episodul orei de religie, cel mai recent, este un exemplu-școală. Nu au lipsit analizele asupra acestui fenomen, însă e necesar, încă și acum, să avem o reprezentare analitică, tehnică, clară și concisă asupra a ceea ce se întâmplă. Am căutat, astfel, să sintetizăm procesul punctând articulațiile, zonele sensibile, actorii cheie.
Seful Statului major al Fortelor Armate ruse, Generalul Valeri Gherasimov, avertizeaza tarile europene care planifica sa gazduiasca instalatii ce fac parte din sistemul american de aparare antiracheta ca reprezinta o amenintare pentru Rusia si ca autoritatie de la Moscova vor fi fortate sa le considere tinte si sa pregateasca un raspuns.
Publicul cumparator de ziare sau abonat la TV a putut afla mai multe despre cum, in loc sa aiba parte de informari de presa corecte si impartiale, i se toarna adesea pe gat gogosi. Articole semnate sub mari nume de la serioase ziare germane, cum sunt Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), Bild sau Sueddeutsche Zeitung (SZ) sunt, in opinia autorului, transcrieri ale unor materiale de presa intocmite la comanda si cu sprijinul serviciilor secrete, sau modelate in spiritul unor lobby-uri, fara ca ultimele sa fie marcate publicitar.
Din seria lucrurilor care “nu se pot confirma” face parte si afirmatia aruncata ca o petarda despre “sutele de tineri” care ar fi atrasi de Statul Islamic! Fara niciun fel de nuantare, de contextualizare, de identificare… Este evident ca petarda a fost aruncata special pentru a atrage atentia, a face titlurile din mass-media. Altfel, nimeni nu ar fi citit/vizionat o stire plictisitoare despre ce este Statul Islamic la modul general. Ca sa fie nivelul adrenalinei tinut la cote inalte, acelasi profesor ridica spectrul unui atentat terorist in Romania. Mai ales ca statisticile sunt incurajatoare – 39% dintre romani, zice-se, ar fi de parere ca tara noastra ar fi o tinta pentru teroristi. Dupa inca vreo 3-4 facaturi PR-istice de acest gen, poate procentul va ajunge la 60%?
„Suntem înrăiți. Transformăm totul în rău. Suntem dintre popoarele Europei cele mai înrăite. Am avut atâția ani de pace, am scăpat de comunism, am scăpat de dictatură, dar acum suntem într-un moment foarte periculos. N-aș vrea să ne întâlnim în fiecare seară și să discutăm o nouă secvență a procesului acesta haotic, anarhic, fără sens, fără finalitate publică pozitivă, de înrăire și autoînrăire”, a arătat Emil Hurezeanu.
În altă ordine de idei, dar în acelaşi context, întreb pe cine este în măsură să răspundă, următoarele: care este rolul „educativ” al regimului penitenciar, câtă vreme arestul şi puşcăria par să fi devenit „lagăre de exterminare” fizică, psihică şi morală? Câţi bani cheltuie statul român pentru transformarea, în închisoare, a unui cetăţean care a greşit, într-un viitor posibil criminal cu sânge rece, dat fiind condiţiile şi mediul de detenţie, care numai „educative” nu pot fi numite – iar în acest sens există exemple concrete de tineri care au intrat în puşcărie dintr-o prostie şi au ieşit „tâlhari” cu patalama?
Cercul se inchide tot mai mult: Departamentul de Stat al SUA lauda activitatea ASUR, mediile mainstream online impanzite de agenti de influenta amplifica mesajele campaniilor activistilor atei si manipuleaza pe tema religiei si a prezentei BOR in societate, institutiile politice sunt intimidate si mai receptive la amenintarile unor activisti decat la revendicarile Bisericii, ale asociatiilor de parinti si de profesori. Este aceeasi realitate neocolonialista pe care o regasim la orice decident local care, presat prin aceste “structuri specifice”, intelege sa faca mai degraba dupa ordinul celor care detin puterea reala, chiar si cu riscul de a contraria sau brusca societatea si institutiile sociale majore.
SRI persistă, totuși, în această confuzie și, încet-încet, la capătul a două decenii de reformare a serviciului, a ajuns azi să se substituie parțial organelor de cercetare penală. Faptele de corupție – presupuse sau reale – nu sînt amenințări la adresa securității naționale, fiindcă nu există nici o lege care să spună așa ceva. Cît despre protocoalele care o spun, ele au aspirații de lege, dar nu sînt altceva decît niște contracte între instituții. Faptul că au caracter de secret de stat și nu sînt accesibile decît persoanelor cu certificat ORNISS spune destule despre intenția SRI de a fugi de lumina legii.
Să ne imaginăm bogăția acestei țări înconjurată de trupe. Serviciile secrete au mobilizat la această captură politicieni, magistrați, jurnaliști, oameni de afaceri și activiști civici. E o mînă de oameni, cîteva zeci de mii cu totul, îmbrăcați în uniforme pe care nu le vedem, dar le simțim. Ei țin în prizonierat averea publică. Restul, milioanele de civili, stau pe dinafară. Lor le e îngrădit accesul la resurse, dar au libertatea să producă ceea ce poate fi furat.
Statul de drept descris de Elena Udrea e de fapt unul poliţienesc, corupt şi discreţionar, în care puterea a fost exercitată printr-o (ori de o, raporturile sunt neclare) instituţie represivă şi netransparentă, SRI, care influenţează ilegal politica, dirijează selectiv procesul anticorupţie şi colectează bani negri pentru afacerile unor pr-işti personali.
Preşedintele Klaus Iohannis a cerut reanalizarea actelor normative care vizează accesul datelor de trafic internaţional şi al securităţii informatice. Interesant de remarcat, însă, este că partea de coordonare tehnică a consiliului care se va ocupa de această reanalizare este asigurată tocmai de SRI.
Abuzurile regimului Băsescu, săvîrșite asupra adversarilor politici, asupra presei, asupra mediului de afaceri, asupra instituțiilor statului sau asupra populației, au fost proiectate într-un grup ultrarestrîns, care se găsește, presupun, cu nume și prenume, în denunțul Elenei Udrea. Toată agresivitatea acestui personaj, ieșit din genunea structurilor, puțea de la o poștă a servicii, a ANAF și a DNA.
Incepusem prin a va spune ca intr-o tara in care pe oricine aproape ai putea sa acuzi in orice moment, cel care are catusele este si cel care conduce Romania. Ganditi-va cine ar avea curaj sa se opuna sau care dintre oamenii politici ii vedeti ca au curaj sa abordeze frontal acest subiect al finantarii partidelor politice sau al finantarii campaniilor electorale? Nimeni, toata lumea se ascunde, desi stim cu totii ca in mare parte exact asa procedeaza oricine candideaza si asa procedeaza orice partid.
De aproape un an de zile, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, Octav Bjoza – care deţine şi funcţia de şef al Secretariatului de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945 – 1989, cu rang de subsecretar de stat – este terorizat de apeluri telefonice şi SMS-uri cu înjurături şi ameninţări cu moartea de un individ care se recomandă ca fiind un ”ofiţer revoltat”.
Raportul denunta construirea unor “Complexe Industrial-Panoptice”* in mai multe tari, incurajate de o cultura a conspirativitatii a operatiunilor de supraveghere, in conditiile in care este dificil, pentru corpul politic, sa realizeze in mod adecvat balanta dintre amenintarile presupuse si nevoia de masuri de securitate din cauza tehnologiei inalte si a faptului ca informarea provine de la grupuri interesate.
„În atitudine şi în mentalitate, SRI se consideră subordonat mai degrabă „structurilor superioare”, serviciilor secrete ale NATO decât politicienilor români, decât adminstraţiei române şi, aici e grav, decât justiţiei din România.”
Totusi, nu se gaseste nimeni – iar dintre jurnalisti, chiar nimeni?! – care sa reitereze SRI-ului ca problema lor si a agende lor este tocmai LEGALITATEA? Adica lipsa de constitutionalitate a proiectelor legislative cu care tot ne apara de jihadistii ce ataca siteurile de manele?
grafic corectat de blogul La coltu strazii Gandul: Judecătorii CCR dau al treilea avertisment SRI: Legea Big Brother 2 este neconstituţională Judecătorii Curţii Constituţionale (CCR) au decis că prevederile legii privind securitatea cibernetică a României sunt neconstituţionale. Judecătorii Curţii Constituţionale au …
