Așadar, cei vaccinați, dacă nu vor să se transforme din cetățeni în supuși, din persoane înzestrate cu drepturi în sclavi ce pot dobândi, dacă dau dovadă de obediență, niscai „favoruri”, ar trebui să fie cel puțin la fel de alertați și de indignați de noua ordine discriminatorie ca cei nevaccinați.
„Îngenunchem pentru că au învins. Am renunțat la rezistență. Implorăm milă. Dar gloatele rareori iartă. „Suntem de partea voastră”, strigăm (se referă la un incident anume prezentat în materialul video – n.n.). „Suntem solidari. Cruțați-ne!” Dar niciodată nu cruță. „Ce se întâmplă cu țara noastră?” Se mai întreabă jurnalistul de la Fox News. „De ce se predau americanii gloatelor violente? Pentru că asta li s-a spus să facă.”
Tucker Carlson: Liderii noștri șovăie în timp ce orașele ard Hotnews: VIDEO Revoltă în SUA. Doi oameni au fost uciși în Chicago / Procurorul general a dat ordinul care a dus la dispersarea violentă a protestatarilor de la Casa Albă …
Libertatea religioasă este unul dintre cele mai vechi drepturi consemnate la nivel constituțional în regimurile democratice. Desconsiderarea acestui principiu poate deschide fereastra unor abuzuri și comportamente autoritariste foarte periculoase pentru libertatea de conștiință și de expresie, ca de altfel și pentru libertatea de asociere și întrunire. Statul nu are căderea de a recomanda neexercitarea libertății religioase prin evitarea accesului la anumite practici liturgice (ex: euharistia).
Linguriţa de plastic este de neacceptat. Nu numai cea de plastic ci şi alte linguriţe personale de argint sau alte metale preţioase. Acestea presupun o necinstire a Sfintei Împărtăşanii şi lipsa de credinţă în puterea ei dumnezeiască. Nu argintul elimină microbii ci Hristos cel înviat cu Trupul Său îndumnezeit! În istoria Bisericii Ortodoxe nu există un singur caz de îmbolnăvire sau contaminare de la Sfânta Împărtăşanie. “Cel ce se teme de asemenea boli sau contaminări, ar fi mai bine să nu se prezinte la Sfânta Împărtăşanie, decât să pretindă împărtăşirea cu linguriţa separată”.
Problema împărtăşirii cu mai multe linguriţe atinge şi loveşte chiar fondul dogmatic, esenţa Creştinismului, iar unii nici măcar nu sunt conştienţi de aceasta: adică vin la biserică, dar nu mă apropii de Tine, Doamne, pentru că unii îmi spun că mă voi îmbolnăvi când mă voi atinge de Tine! Şi eu îi cred pe ei, nu pe Tine!
Averea Bisericii: IPS Pimen s-a împărtășit cu călugării de la mănăstirea Sfântul Ioan. Niciunul nu este infectat! Am primit o confirmare de la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava unde IPS Părinte Pimen s-a împărtășit în noaptea de …
Câteva sute de preoți din Iași și din județele învecinate nu mai au ce să pună pe masă de când a izbucnit pandemia de coronavirus. Aceștia rămân cu aproximativ 500 de lei din salariul plătit de stat, iar din contribuțiile credincioșilor și o diferență din vânzarea de lumânări trebuie să plătească utilitățile la bisericile din parohie. Locașurile sunt închise, iar oamenii nu au mai donat bani în această perioadă, a explicat reprezentantul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
Suntem, astfel, permanent amenințați, salvaționist totuși, că totul va dura, posibil la infinit, astfel că starea de urgență va fi noua normalitate. Covid-19 devine astfel “teofania” noii ordini mondiale, nu doar medicale, ci generale. Scientismul new age, progresist, religia experților și a tehnocraților, ideea salvării universale prin vaccinarea obligatorie universală, prin supravegherea universală, prin controlul biopolitic total, sunt mărcile noii Matrix. Sub imperiul indus al ” virusului ucigaș”, al ideii morții colective, “teofania” vidă a noii Matrix cucerește teren, concomitent cu necesara “aplatizare” a curbei sacrificiale evanghelice.
E 1 Decembrie 2019, 101 ani de când ne-am regăsit cu toţii, de când stăm la aceeaşi masă. Atunci luptam umăr la umăr şi-i împingeam afară din ţară pe duşmani. N-aveam arme, n-aveam mâncare, n-aveam de niciunele. Dar aveam o ţară şi-aveam fraţi. Acum suntem toţi cu ochii împăienjeniţi de ură, alergând după bani precum câinii vagabonzi după mâncare. Nu mai vedem nimic în faţă, nu mai avem părinţi, copii, bunici. I-am uitat pe toţi şi ştim doar a urî.
Din ură ne-am pus iar domn străin, din ură am acceptat să dăm puterea toată alogenilor. Din ură credem că ne răzbunăm pe ceilalţi şi, de fapt, ne răzbunăm pe noi. Din ură lăsăm trădătorii să-şi facă de cap şi-apoi urlăm că nu mai avem ce face. Ne plângem neputinţa după ce am avut puterea să ne facem singuri rău. Când vom înţelege toate acestea?
La un nivel ceva mai profund, spectacolul de la Adunarea Generală ONU din acest an ne relevă noul mod de a face politică atunci când democrația nu-i mai încape pe liderii actuali: este politica ce nu suportă critică, politica spaimei (a spaimei ecologiste, a spaimei de celălalt – rus, chinez, american, ”ciuma roșie”, corupt, ”penal”), politica care exclude prezumpția de nevinovăție, politica în alb și negru, fără nuanțe, politica demonizării și bazată pe ”character assassination”. Cine se arată critic față de această direcție (fie ea ecologistă, anticoruptie, neoliberală) va fi arătat cu degetul și pus la zid pentru că îndrăznește să contrazică și, mai rău, că ia în derâdere un copil de 16 ani. Lupta pentru putere bazată pe argumente și dezbatere tinde să dispară, iar în locul ei apare misionarismul (ecologist, anticorupție, liberal și antiliberal, european și antieuropean).
Crede cineva că această piață nu este controlată și protejată? Eu unul, în nici un caz. Dimpotrivă, nu mi se pare străină de oameni din Poliție și din SRI. Și chiar din primării. Dacă fostul primar al Cluj Napocăi controla inclusiv locurile de vînzare a pepenilor, nu văd de ce Untoldul, cu cheltuieli enorme pentru municipalitate și cu vagoane de nervi pentru localnici, nu s-ar termina decît cu niște beneficii contabile pentru acționari?
La ce proporții a ajuns consumul de droguri în România? De ce statul român nu face mare lucru pentru a-l diminua? Mă văd obligat să iau în calcul și ipoteza că banii din afacerile cu droguri ajung în cîteva ministere importante, se preling și în Poliție și servicii și, unii, chiar spre lumea politică.
Cinci medici și-au dat demisia dintr-o clinică „de gen” din nordul Londrei deoarece și-au exprimat îngrijorări cu privire la „tratarea” prin operații de schimbare de sex a unor copii vulnerabili care vin la clinică pretinzând că ar fi „transgenderi”.
Singura clinică „de gen” pentru copii finanțată de Ministerul Sănătății din Marea Britaniei face UN EXPERIMENT PE VIU trimițând sute de copii în sala de operații chirurgicale, pentru intervenții chirurgicale care le vor schimba viața, fără a avea suficiente dovezi cu privire la efectele acestor intervenții pe termen lung, asupra copiilor – avertizează o serie de experți, citați de cotidianul britanic The Times.
Evaluând cazul preotului profesor acuzat că ar fi agresat vineri, 22 martie 2019, la ora prânzului, un copil de la Școala Primară din localitatea Baranca (județul Botoșani), avem argumente pentru a susține că acuzațiile sunt, în covârșitoarea lor majoritate, cu totul nefondate. Este dureros că s-au preluat în spațiul public spusele familiei copilului ca și cum acestea ar fi întrutotul adevărate, fără a acorda prezumția de nevinovăție părții acuzate. S-a intoxicat opinia publică într-un mod stupefiant, încurajându-se nu doar anticlericalismul, ci și escaladarea unui presupus conflict interreligios. Manipularea a mers atât de departe încât, spre exemplu, un post de televiziune central a prezentat cazul de la Baranca folosind în buclă imagini blurate de la un caz de acum câțiva ani ca și cum ar fi fost secvențe ale conflictului de zilele trecute.
Peste 250 de lideri creștini din Olanda au semnat Declaraţia de la Nashville, care definește căsătoria drept „uniunea de legământ, sexuală, procreativă, pentru toată viaţa, dintre un bărbat și o femeie, ca soţ și soţie”. Originar din SUA, documentul a ajuns pe masa procurorilor olandezi, după ce a fost acuzat că promovează homofobia, transfobia și misoginismul.
Deci Iohannis este vârful de lance al facțiunilor care borhotesc în pântecul sistemului de educație din România. În mod curios, ce spune el sună exact a legea pe care o pregătește Andronescu. Se pare că, atunci când e vorba de distrugerea sistemului de învățământ românesc, consensul e total (pentru că, probabil, se acționează la comenzi din afară). Tot ce spune Iohannis aici e un dezastru.
Din discuțiile de la fața locului (dar nu numai din Scadinavia, ci și din întreaga Românie), am sesizat prezența între enoriași a unor “zvoneri“ și “răspândaci“, adică a unor persoane foarte agitate și vocale, îngrijorate vezi Doamne de planul perfid al corupților care scapă de pușcărie. Aceștia creau o atmosferă tensionată, înveninată, aruncau sămânța discordiei între creștini și contestau în gura mare chiar și ceea ce le spunea preotul de la altar. Pe scurt, răspândeau cu bună știință zavistie, dihonie mare. Bieții preoți ce puteau să facă? Să le țină piept? Erau foarte vehemenți: “Lăsați părinte, că știm noi cum e cu hoții ăștia!“ Să îi ignore? Cel mai adesea, da, căci a le face jocul echivala cu creșterea tensiunii.
Modelul pe care noi l-am observat în toată Europa și în restul lumii este că, odată adoptat parteneriatul civil pentru orice tip de cuplu – heterosexual sau homosexual –, „căsătoria“ homosexuală va urma inevitabil. Așa s-a întâmplat în fiecare țară din lume. Așadar, indiferent că suntem sau nu de acord cu parteneriatul civil sau „căsătoria“ între persoane de același sex, rămâne valabil faptul că, acolo unde s-a introdus parteneriatul civil, „căsătoria“ între persoane de același sex a urmat foarte curând.
Românii trebuie să fie la curent cu aceasta. Este o realitate. În ceea ce privește adopția, odată ce o țară a pornit pe acest drum, al excluderii cuplurilor de același sex de la adopție, faptul a fost văzut ca o discriminare. Se poate vorbi despre o pantă alunecoasă, cu măsuri care conduc într-o anumită direcție. Cred că, indiferent ce vederi avem cu privire la căsătorie și adopție, nu putem nega realitatea că, odată ce o țară a intrat pe acest făgaș, a ajuns inevitabil să legifereze și „căsătoria“ între persoane de același sex, a permis și adopția și toate celelalte consecințe care apar odată cu aceasta.
Şi acum să mergem la referendumul de azi. PSD-ul l-a împins deoarece s-a gândit că merge la sigur şi va avea un consistent câştig electoral din asta. I-au aburit pe iniţiatori ani la rând cu organizarea şi, fix în momentul în care fenomenul se răcise, s-au hotărât s-o pună de un referendum aproape în anonimitate. Culmea e că treburile s-au scurtcircuitat la Bruxelles unde sexomarxiştii din PE s-au activat. După tăvălirea României prin colbul audierilor inepte, politicienii care contează au fost chemaţi rând pe rând la „Înalta Poartă” şi li s-a transmis mesajul clar că acest referendum nu trebuie să treacă. Şi, rând pe rând, precum Iuda, politicienii lu’ Peşte au început să se dezică. Tăriceanu a anunţat că nu face campanie, apoi cei din PNL, apoi, desigur, PSD. Culmea e că atât PSD cât şi PNL au mers înainte strict pentru a marca electoral. În rest, n-au făcut nimic împotriva dezinformării, menţinând vidul informaţional.
“Vă îndemn, ca mărturisire publică de credinţă, să participaţi, pe 7 octombrie, la Referendumul pentru modificarea articolului 48, alineatul 1, din Constituţie. Este prima dată în istoria ţării când 3 milioane de oameni se gândesc că ar trebui modificat articolul din Constituţie privitor la căsătorie.
Dumnezeu, la 100 de ani de la Unire, ne cere să facem istorie. Şi putem face istorie mărturisind valorile în care credem: Familie, Biserică, Credinţă! Cine lipseşte, înseamnă că împărtăşeşte alte valori. Avem deci ocazia, pe 7 octombrie, să mărturisim valorile în care credem, cu nobleţe şi cu foarte multă demnitate.”
Aşa cum comuniştii nu ar fi ajuns niciodată la putere în România decât cocoţaţi pe tancurile sovietice, nici ei nu vor avea niciodată şansa de a-şi impune politica distrugătoare de neam, familie, valori creştine decât pe căi oculte, obligatoriu cu masivă susţinere mediatică şi politico-financiară. E un adevăr care-i doare, de aceea se văicăresc atât de tare. Dincolo de spoiala europeană, îşi dau acum pe faţă arama fariseismului, perorând precum înaintaşii lor de acum două milenii: „Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată!” (Ioan 7, 49). Iar strategia lor este una perversă de-a dreptul: „Noi ne poziţionăm împotriva referendumului şi spunem că opţiunea noastră este aceea de a nu merge la vot. Prin urmare, toţi cei care nu vor merge la vot sunt de acord cu noi”. Sesizaţi viclenia acestui sofism ieftin? Când nu poţi câştiga într-o înfruntare cinstită, apelezi la trucuri comuniste. Doar tovarăşii bolşevici mai aveau obiceiul să vorbească în numele poporului, fără ca poporul să aibă şansa de a-şi spune, în fapt, opinia.
„Pe mine, personal, nu mă poate obliga nimeni să legalizez păcatul. Și o spune unul care s-a zbătut pentru decriminalizarea celebrului articol 200. Pentru noi a fost clar că acești diplomați nu au înțeles că avem și noi dreptul, ca români, să avem specificul nostru național? Avem o istorie în care comunismul a călcat în picioare, 50 de ani, creștinismul. Preoți, pastori, prezbiteri și laici au fost torturați și chiar uciși pentru credința lor. Reacția ambasadelor a dovedit o lipsă de respect față de poporul român”, a spus Corlățean.
Care este scopul revoluției sexuale, al pornografiei generalizate, al căsătoriei homosexuale etc.? Care sunt consecinţele politice ale revoluției sexuale?
Consecința politică este un nou totalitarism. Cei care vor să conducă oamenii au pus la cale un plan viclean. Ei oferă „libertatea” în sfera sexuală, ceea ce nu înseamnă altceva decât „libertatea” de a te autodistruge, în schimbul impunerii unui nivel uluitor de supraveghere și control din partea statului şi a marilor corporații, precum şi a unor entităţi nonguvernamentale precum universitățile. Revoluția sexuală vine în „ajutorul” statului conducând la eliminarea sau slăbirea totală a celei mai puternice instituţii care rezistă statului, adică familia, şi a asociațiilor constituite la nivel local, care depind de soliditatea familiilor. Prin urmare, individul depravat sexual se aliază cu statul împotriva dușmanului comun: familia.
Posturile mainstream, cum ar fi BBC, ca și marile universtități, tind să împingă conservatorismul la periferia dezbaterilor și a gândirii, sau chiar să presupună că a fost înfrânt și nici măcar nu mai există. Aceasta este o strategie mult mai subtilă decât cenzura, iar pentru că este mai puțin scandaloasă este mult mai eficientă. Dar indivizii fără putere, nu jurnaliștii și profesorii universitari, ci învățătorii și asistentele care lucrează în sectorul de stat trebuie să fie foarte atenți la ceea ce spun sau își vor pierde locurile de muncă, ceea ce înseamnă represiune. În zilele noastre avem șomaj în loc de Gulag. Fără îndoială că este într-un fel o îmbunătățire, deoarece lipsa unui loc de muncă este mai puțin dură decât o închisoare fără doar și poate, dar tot reușește să le țină gurile oamenilor închise. Iar oamenii nu protestează față de acest fapt.
Nimic nu se poate construi pe ură și pe răzbunare, pe minciună și pe manipulare grosolană. Nimic nu se poate construi pe furt, jaf și crimă. Creștinii nu pot să contribuie la răspândirea minciunii și a dezordinii. Ei nu pot sluji tirania nimănui, cu atât mai puțin a anticreștinilor declarați. Nu poți iubi România înjosind-o permanent, degradând-o continuu, urând-o dintr-un teribil complex al urii de sine, prezent în special la așa-zișii intelectuali publici, pentru care orice este românesc, este minat de un soi de mizerie apocaliptică și de otrava degradării permanente.
În susținerea tezei prorusismului și antioccidentalismului Bisericii Ortodoxe, se tot citează – și dl Schmitt reafirmă – campaniile în favoarea familiei zisă „tradițională“, cea întemeiată pe căsătoria dintre bărbat și femeie. Logica e simplă, de – iertați-mă! – cretini, și tocmai de-aia – iarăși, iertați-mă! – prinde ca focul în pădurile încinse de veri toride: nu crezi că trebuie permisă căsătoria homosexuală, păi nici Putin nu crede, te-am prins, ești putinist! Las la o parte că acest tip de deducție este de un bolșevism pur, din acela al anilor 1930. Asemănările dintre activiștii progresismului ateu și bolșevicii exaltați ai „vîrstei de aur“ a comunismului leninist sînt frapante, uneori. Dar, în acest caz, ar trebui să ne întrebăm dacă o Biserică creștină ar putea avea o altfel de poziție.
Și dacă tot am vorbit despre critica leftismului, să nu uităm că cei mai mari trei disidenți ai Gulagului Sovietic, Vladimir Bukowski, Alexandr Sojenițîn și Alexandr Zinoviev compară ideologia din prezent a Bruxelles-ului cu ideologia URSS; și că unul dintre cei mai mari scriitori în viață, Mario Vargas Llosa, a spus de curând negru pe alb într-un interviu din El Pais: „corectitudinea politică este dușmanul libertății.”
Așadar, odată reconfirmată constituționalitatea legii de organizare a referendumului, a devenit o evidență faptul că – indiferent câți ani au trecut, câte tergiversări, blocări, sesizări neîntemeiate sau inadmisibile au făcut USR, PNL sau președintele – inițiativa cetățenească a milioane de români a ajuns acum la momentul promulgării legii de organizare a referendumului.
Unii activiști au mai spus că această decizie reprezintă „o victorie pentru România” în fața „acțiunilor CpF, BOR și grupurilor neoconservatoare sprijinite de forțele reacționare americane”. Chiar dacă implicațiile deciziei CJUE sunt limitate și chiar dacă nu face decât să reitereze o realitate care era deja recunoscută, această decizie a CJUE este dată împotriva României, de vreme ce statul român a avut o opinie contrară soluției oferite, și a valorilor susținute de o majoritate a românilor. În treacăt fie spus, merită menționat faptul că statul român a fost susținut de reprezentanții statelor leton, maghiar și polonez, iar cauza lui Coman & Hamilton de ACCEPT și… de CNCD, adică de o instituție a statului român, plătită din bani publici. Schizofrenie instituțională?
Rezultatele referendumului de vineri din Irlanda erau previzibile de mult. Acest referendum, însă, n-ar fi trebuit să aibă loc: scopul său a fost eliminarea protecției constituționale pentru o categorie de cetățeni (copiii nenăscuți) și reducerea lor la un statut juridic incert: în drept se operează doar cu bunuri și persoane, iar copilul nenăscut nu [mai] este nici una, nici alta. În legislația internațională nu există „dreptul la avort”, ci doar „dreptul la viață”, care este considerat un drept fundamental; „anularea drepturilor fundamentale nu poate fi obiect de referendum” este discursul uzual în mediile juridice și în presă pe marginea unor asemenea subiecte. Cu toate acestea, n-a fost nicio problemă să fie organizată o astfel de consultare populară, ale cărei efecte sunt echivalente în practică legiferării pedepsei capitale.
Impreuna, acesti indivizi si companiile pe care ei le au, au investit 424 de milioane de dolari in promovarea agendei homosexuale si a transgenderismului. Intre 2003 si 2013 sumele donate specific pentru promovarea transgenderismului au crescut de opt (8) ori. Suma asta e ernorma.Cu 424 de milioane de dolari poti face multe intr-o perioada relativ scurta de timp. Poti influenta schimbarea legilor; alegerea candidatilor potriviti pentru implementarea agendei transgenderiste; influentarea in sens pozitiv a mass mediei; denigrarea celor care se opun agendei homosexuale si confuziei sexuale; organizarea de conferinte nationale si internationale pentru infleuntarea modului in care jurnalistii si mass media portretizeaza persoanele transgender si discuta transgenderismul; promovarea confuziei sexuale ca drept al omlului prin tribunale si angajarea celor mai proeminenti avocati si firme de avocati in acest sens; influentarea teologiei crestine pentru rescrierea Sfintelor Scripturi si eliminarea textelor care dezaproba homosexualitatea ori deliniaza diferentele dintre sexe; initierea de cursuri si catedre speciale in universitati dedicate in mod specific promovarii si normalizarii ideologiei de gen; studii lingvistice dedicate eliminarii din vocabular a genurilor si distinctiilor naturale dintre barbat si femeie; educatia sexuala incepind din gradinita ori clasele primare pentru a pune in mintile copiilor ca sexul biologic cu care s-au nascut nu e sexul care li se potriveste si ca poate fi schimbat; si alte lucruri asemanatoare care cauta sa infiripe in mintile copiilor, adolescentilor si adultilor confuzie sexuala.
Așadar, NU familia, ci căsătoria face obiectul proiectului de lege care va sta la baza Referendumului pentru Căsătorie. Prin avizul constituțional dat de CCR în iulie 2016, se arată în mod expres că „prin înlocuirea sintagmei între soți cu un bărbat și o femeie, se realizează doar o precizare în sensul stabilirii exprese a faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex biologic diferit, aceasta fiind, de altfel, chiar semnificația originară a textului”.
Agenda progresistă europeană este instaurată în România de la cel mai înalt nivel, respectiv de la nivelul Președintelui României. Preşedintele se dovedește, din păcate, a fi vârful de lance al politicii corectitudinii politice în România. Într-o Europă în care un copil este condamnat la eutanasiere de către un judecător activist LGBT, și este deconectat de la aparate, iar, pentru că în continuare respira, este lăsat să moară de foame și de sete în ciuda voinței părinților săi de a-i salva viața, atacarea de către Președintele României a unuia din cei doi piloni ai familiei, căsătoria dintre bărbat și femeie, reprezintă o amenințare la cel mai înalt nivel a acestei valori esențiale pentru români.
Ce ar deveni femeia fără creștinism? O vedem, pe de o parte, în afara lumii creștine, unde femeile sunt lipsite de drepturi elementare, de educație, de libertate și de demnitate. O vedem și în interiorul lumii creștine unde, sub influența unor mode și curente ideologice, și bărbații, și femeile pornesc pe căi confuze, spre o utopică egalitate absolută (neutralitate!) care neagă complementaritatea dintre sexe și care face din feminitate și din masculinitate, din fidelitatea reciprocă și din maternitate, din devotament și din altruism, din armonia dintre adevăr, frumos și bine concepte perimate și depășite. Rezultatele le vedem în hipersexualizarea femeilor și a copiilor, în tratarea femeii ca pe un pur obiect sexual, și nu doar în industria filmelor erotice, în numărul tot mai mare de familii destrămate și de copii care cresc cu un singur părinte, când nu ajung la orfelinat.
Sarcina de care toată lumea fuge, în clinicile americane de fertilitate, este aceea de a arunca la gunoi embrionii nefolosiți, aflăm din acest articol din New York Times. Multe centre au o taxă anuală care variază de la câteva sute la câteva mii de dolari pentru păstrarea în frigidere a embrionilor. Dar mulți medici nu aruncă embrionii, chiar după ce clienții nu mai plătesc, chiar după ce „trec ani și ani”. Directorul unui laborator arată că trebuie să distrugă embrionii el însuși, deoarece angajații lui sunt scârbiți și nu vor să facă acest lucru. Și e greu să-i condamni – odată ce ai văzut cum un astfel de embrion se transformă într-un băiețel sau într-o fetiță, care devine mai târziu un adult, e clar că ceea ce distrugi nu e un blurb, o adunătură de celule haotice, ci este o ființă umană.
Acesta e standardul justiției sociale – atacarea tuturor adversarilor ca și cum aceștia ar fi niște răufăcători prin simpla lor existență; etichetarea lor ca fiind rasiști, misogini, homofobi sau privilegiați din naștere prin virtutea sexului sau a culorii pielii. Argumentul ajunge până la „predispoziția implicită”, despre care SJW susțin că îi face pe toți albii rasiști și avantajați fără ca ei să fie conștienți de asta. Îi acuză, totodată, pe bărbați că ar fi sexiști și violeți din naștere.
