Articole cu eticheta (tag): comunism

Ca să vrei să scoți religia înseamnă că vrei să desrădăcinezi acest popor și în substanța lui, care o definește, și asta se numește crimă. Dacă ați venit să ne luați ca aliați, respectați-ne valorile. Noi nu mai avem oameni de stat, ci niște politruci care aleargă pe post de slugi”, a adăugat Puric.

De fapt, Revoluţia română a fost o operaţiune controlată din exterior. Ungaria, Germania şi în special Statele Unite ale Americii au fost implicate în evenimente. Strategiile pe care acestea le-au folosit au variat de la propaganda anti-Ceauşescu până la instruirea organizată a civililor ca revoluţionari înarmaţi. Miza acestui joc geopolitic a fost mult mai mare decât bunăstarea românilor, iar Ceauşescu trebuia să plece deoarece stătea în calea unităţii Europei şi a prăbuşirii definitive a comunismului.

O mână de oligarhi politici și economici, hotărâți să facă praf orice urmă de suveranitate națională și independență economică, folosindu-se de argumentele ridicole ale schimbărilor climatice. Dar când toate ziarele serioase predică versete despre încălzirea globală, când comunitatea științifică publică în neștire rapoarte lipsite de orice temei științific despre fenomen, când filme peste filme și muzicanți de duzină vorbesc lumii despre pericolul schimbărilor climatice, cine ar putea contrazice înțelepciunea acestei lumi?!

Am citit lista domnului Alexandru Florian, adică a Institutului Elie Wiesel, şi după cum se poate observa, incriminaţii – Eliade, Cioran, Vulcănescu, Crainic şi câţi vor mai fi fiind – le-ar face faţă cu uşurinţă tuturor cenzorilor şi teroriştilor culturali. Aşa cum s-a întâmplat şi în cazul lui Eminescu, denigratorii nu sunt, în ultimă instanţă, decât nişte lustruitori de socluri sau nişte porumbei a căror „operă“ o spală ploaia sau cei ce întreţin curăţenia oraşului.

“Şi atunci nu pot schimba perspectiva şi bănui că de fapt moscheea nu este pentru a aduna mâna de musulmani din Bucureşti, ci un steag înfipt în inima ţării, semnal de adunare, şi un prim pas către o prezenţă islamică mult mai importantă? Atât de importantă încât într-un viitor nu foarte îndepărtat să devină majoritară, sau oricum atât de puternică încât să impună o modificare a identităţii actuale şi apoi o islamizare a României? Anul acesta primim 2000, anul viitor poate 20.000, căci fluxul nu se diminua, ci va spori cu atât mai mult cu cât ei sunt primiţi”.

Discuțiile celor prezenți s-au axat pe două probleme importante: Legea 217/2015 și Întâlnirea de la Tallinn (Estonia). În luările de cuvânt delegații au atras atenția asupra caracterului neconstituțional al Legii 217/2015 și au votat în unanimitate rezoluția prin care să se solicite Avocatului Poporului să ceară Curții Constituționale a României să o abroge pentru că este fundamental neconstituțională, antidemocratică și inoportună.

Exact în ziua în care podul din Brezno urma să poarte numele „Ion Şiugariu”, Ministerul Afacerilor Externe a remis un Comunicat tardiv în care recunoaşte că noi am avut dreptate: Ion Şiugariu nu a fost legionar şi nu a fost condamnat pentru crime de război şi genocid! Lipsesc însă scuzele faţă de Lucia Şiugariu, soţia poetului-erou, pentru suferinţele cauzate de acest abuz comis împotriva soţului său.

Crin Antonescu in 1992: “Putem reduce, oare, o personalitate de talia părintelui Calciu la acest fapt? Şi putem admite desfiinţarea, anularea, condamnarea din principiu şi totală, a oricărui om care a avut, într-un fel sau altul, tangenţe cu mişcarea şi cu spiritul legionar? În nici un caz, cel puţin atîta vreme cît am căzut cu toţii de acord că nu e o vină în sine aceea de a fi fost membru al P.C.R. – şi asta după 45 ani de nelegiuiri. În nici un caz, atîta vreme cît în capul statului îmi şade un comunist din tată-n fiu şi fără altă ocupaţie toată toată viaţa, cît în fruntea Senatului îmi şade un fruntaş comunist dresat în U.R.S.S. şi cît în fruntea Adunării Deputaţilor îmi şade un politruc care, cînd n-a mişunat pe la C.C. al U.T.C. a făcut pe profesorul de «socialism ştiinţific».”

Legea este un abuz măcar pentru faptul că pedepseşte la uitare şi re-incriminează oameni care NU au aparţinut mişcării legionare, dar care au fost încălţaţi în anchetă, de către anchetatorii-torţionari ai fostului regim, cu apartenenţa legionară – aşa cum este cazul multor foşti deţinuţi politic.

Caz unic în Europa, legea stipulează chiar un organism – nespecificat – care să monitorizeze (citeşte cenzureze) Internetul în vederea identificării celor care îndrăznesc să posteze păreri care nu convin cuiva. Mai rău – nu este prevăzut niciun organism care să decidă dacă textele publicate sunt propagandă sau fapte reale, cercetare istorică – deşi aud, stupefiat, la emisiunea B1 că de acest lucru s-ar ocupa Institutul „Ellie Wiesel”, parte direct implicată, care printr-o astfel de poziţie ajunge un soi de para-justiţie.

Ca să rezum: legea stabileşte reincriminarea en-masse a unor nevinovaţi laolaltă cu vinovaţi de crime de război – condamnaţi pe drept sau pe nedrept de către Tribunale ale Poporului, instaurate de stalinişti, pe baza unor decizii ale unui regim criminal, pe care le re-validăm – şi pe care îl re-validăm, deşi fusese implementat cu ajutorul tancurilor unui alt regim criminal (U.R.S.S.) care reuşise să înşele o lume întreagă devenind din agresor (în 1940) agresat şi „aliat”. Totul se face cu cenzurarea Internetului despre care respectivii aliaţi se laudă că vor să-l ţină liber, la presiunea unor instituţii private, care devin arbitrii şi emit judecăţi. Totul din considerente morale faţă de memoria unor victime.

TRINITAS TV: Credinta si cultura azi. “Corectitudinea politică” și marxismul cultural. (06 07 2015) ActiveNews: Scriitorul Răzvan Codrescu: Ne îndreptăm spre o globalizare totalitară Nu puțini sunt aceia care consideră că România a înlocuit totalitarismul de tip comunism, cu totalitarismul …

Prin promulgarea aşa-zisei Legi Antilegionare, nu mă îndoiesc că se aşează temelia unei Instituţii nemaivăzute în ţara noastră din anii stalinismului, o poliţie a gîndurilor, a convingerilor, a opiniilor. Se revine, ca în anchetele securităţii la prezumţia de vinovăţie, iar vinovaţii, chiar dacă şi-au ispăşit pedeapsa, continuă să plătească şi după moarte. De acum încolo există pericolul rescrierii istoriei noastre recente, după partitura Securităţii, care a aruncat de-a lungul existenţei ei cu eticheta “legionar” în stînga şi-n dreapta. Devenită peste noapte infamantă şi chiar potenţială miză într-o incriminare penală şi socotită brusc, printr-un stufos dispozitiv de restrîngeri ale unor drepturi constituţionale, drept un serios atentat la siguranţa naţională, acuzaţia de legionarism tinde să se transforme într-un factor inhibitor inclusiv al diferitelor manifestări ale tradiţiei noastre naţionale. Ca să nu mai vorbim de comemorarea rezistenţei anticomuniste şi a eroilor ei, multora nemaiputîndu-li-se rosti numele şi omagia jertfa.

Din punctul lor de vedere, românii sunt un popor de infractori, punct. Iar ei sunt gardienii care păzesc poporul român. Pentru mine, ca istoric, este o întoarcere totală și clară la epoca stalinistă. Domnul de la “Elie Wiesel” făcea apel la sentințele date în timpul ocupației staliniste a României.

Cruzimea de care au dat dovadă Crăciun, Ştrul, Nicolschi, Ţurcanu, Vişinescu, Ficior sau Istrate, alături de mulţi alţii, este uimitoare. Ea ar merita studiată ca atare la seminariile de psihologie şi nu numai. Ea confirmă faptul că dictatura proletariatului a scos la lumină tot ceea ce este mai întunecat în suflet, că a mizat pe animalitate, punând-o în concurenţă făţişă cu umanitatea. Rezistenţa unora precum Ion Mihalache sau Prinţul Vladimir, Mircea Vulcănescu sau Nicolae Steinhardt nu făcea decât să îi îndârjească pe cei care credeau sincer că omul nu valorează nimic.

În urma adoptării acestei legi se va institui cenzura? Vor fi cenzurate toate cărţile unor autori care au avut de-a face cu fenomenul legionar? Vor fi interzise scrierile memorialisticii concentraţionare şi ale rezistenţei anticomuniste, care de fapt reprezintă o contribuţie esenţială la istoria şi identitatea românească, sub pretextul că reprezintă “promovarea concepţiilor legionare”?

„Tratamentul in penitenciarul de la Pitesti a fost cea mai teribila barbarie a lumii contemporane”. Aceste cuvinte au fost scrise de Aleksandr Soljenitin, laureat al premiului Nobel pentru Literatura. Putini stiu ca, la inceputul comunismului, in Pitesti a existat un loc al terorii absolute. Romania a fost scena unui fenomen prin care s-a incercat crearea omului nou folosindu-se reeducarea prin tortura despre care specialisti si istorici aveau sa declare mai tarziu ca a fost unic in lume: experimentul Pitesti.

Părinţii mei, oameni simpli, au fost pioşi, de o credinţă neabătută, de nici o clipă de şovăire sau de îndoială. Practicanţi moderaţi, fără habotnicie, religia a fost însă pravilă, enciclopedia vieţii lor practice. În casa noastră s-a citit mult, mai ales cărţi religioase şi rituale, Biblia cu Vechiul şi Noul Testament. Păstrez şi acum Psaltiri şi Ceasloave de-atunci, cu litere chirilice, al căror rost l-am deprins buchisind bucoavne sfinte, şi mama şi tata, ca toţi oamenii de la ţară, erau mari pasionaţi ai cititului, mai ales al cititului cu glas tare, ca la strană.

Oricât şi-ar pune însă comunismul masca falsă a ştiinţei şi a liberei-cugetări, el apare aşa cum este: vulgar, grosolan, pervers, neruşinat. Mijloacele lui de propagandă sunt adaptate scopului lui distrugător, negator. Ele se acordă toate în „critica” gen bolşevic, care profanează prin batjocură, satiră, ridiculizare, culminând în caricatura antireligioasă, expresie a geniului propagandei antireligioase. Bolşevismul nu se mulţumeşte să „convingă” popoarele Uniunii Sovietice pe calea instrucţiei şi educaţiei atee, impuse tuturor instituţiilor şi profesiunilor; nereuşind să convingă uşor, el caută cu atât mai mult să distrugă credinţa prin batjocură, s-o ucidă prin ridiculizare. Niciodată nu s-a mai revărsat asupra religiei atâta „critică” satirică şi niciodată, poate, efectele sarcasmului şi pamfletului n-au fost mai bine calculate şi mai mult urmărite decât în acţiunea antireligioasă a comunismului.

Gata, s-au terminat eroii pentru orice etnic roman, nimeni nu are vreun motiv sa se incline in fata eroismului unui roman. Nu exista! Nici in cartile de istorie, nici la televizor. Doar in istoria altor popoare sunt eroi de admirat si comemorat cu cinste.

In plus: jurnalist spaniol despre NAIVITATEA BRUTALA a romanilor din 1989 cu privire la Vestul capitalist ILIE SERBANESCU despre Romania LA 25 ANI DE… by medialert “Pentru România, anii scurşi de la căderea comunismului – puţini la număr la scară …

Digi24: Octav Bjoza, decorat cu cea mai înaltă distincție a statului: „17 colegi de suferință însumează 300 de ani de pușcărie” Este cea mai plăcută surpriză din ultimii 25 de ani, a spus Octav Bjoza, președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici …

Adevarul: 17 decembrie 1989. Ziua-n care Armata şi-a ciuruit poporul în Timişoara: „Am văzut-o pe mama împuşcată în cap. Tata era ghemuit, nimerit în stomac“ Manifestanţia pro-Tőkés László din Piaţa Maria din Timişoara, începută în 15 decembrie avea să se …

Fortul 13 Jilava.  ( Raul Ştef )  Zoom.Mediafax.ro : Supravieţuitorii Colegul nostru Raul Ştef, colaborator al Mediafax Foto, a realizat o serie de portrete ale unor foşti detinuti politici din regimul comunist. Volumul „Supravieţuitorii”, de Anca Ştef şi Raul Ştef, …

Fericiti cei prigoniti: Aurel State a trăit şi a murit ca un erou Omul rămâne OM când şi-a câştigat dreptul la neuitare şi când gândul îl plimbă să stea de vorbă cu cei ce nu mai sunt, dar au rămas …

“Noi am dat si vom da ceea ce este al cezarului, dar nu vom lăsa să fie luate de la noi ceea ce este al lui Dumnezeu, vom da bratele de muncă, sudoarea noastră, averea si ultimul cojoc dacă e …

O discuție cu Philip G. Zimbardo. Găsind speranță in descoperirea capacității universale de a face rău Claudia Dreifus/ New York Times San Francisco – În casa lui Philip G. Zimbardo, pereții sunt acoperiți cu măști din Indonezia, Africa și Pacificul de …

CSIC: Premiera filmului „Poarta Albă” de Nicolae Mărgineanu Din această toamnă, în cinematografele românești va rula filmul „Poarta Albă”, în regia lui Nicolae Mărgineanu. Lungmetrajul surprinde viața deținuților politici care au lucrat la realizarea canalului Dunăre – Marea Neagră și este …

Epoch Times: Cum a fost folosită psihiatria pentru represiune în comunism Despre abzurile psihiatrice la care au fost supuşi opozanţii în timpul regimului Ceauşescu există foarte puţine documente. „Tratamentele psihiatrice administrate în mod arbitrar pot fi asimilate torturii”, a susţinut …

Gulag – partea I (subtitrat în română) Gulag – partea II (subtitrat în română) Gulag – partea III (subtitrat în română) Digital Arena: BBC: Gulag Nu vom sti niciodatã câte persoane au fost victimele Comunismului de la Revolutia din octombrie …

Digi24: ROMÂNIA FURATĂ, bilanț provizoriu: Pierderi de 12,5 miliarde de dolari din privatizări eșuate sau contracte păguboase În jurul lor se construiseră oraşe întregi. Lucrau acolo soţ, soţie, copii, părinţi, unchi şi mătuşi. Când combinatul, fabrica sau uzina au început …

23 august 1944 – o decizie pe marginea prăpastiei by medialert Digi24: 23 august 1944, o decizie pe marginea prăpastiei În urmă cu 70 de ani, la 23 august 1944, România a părăsit alianţa cu Germania nazistă şi s-a alăturat …

Nascuta in grota partizanilor. Interviu cu… by medialert Reportajul “Nascuta in grota partizanilor”, realizat si emis de TVR, in cadrul emisiunii “Destine ca-n filme”, ce contine un interviu cu Ioana V. Arnautoiu si imagini dintr-un film de reconstituire realizat de …

Ordinea mondială capitalistă nu se bazează doar pe diviziunea globală a muncii, ci şi pe diviziunea globală a gânditului. Tendinţa e, desigur, ca unii să producă, iar alţii să înghită pe nemestecate ce li se dă.

Initial, cand comunistii au venit la putere, si nu conteaza unde, au distrus aproximativ 10% din populatie. Acesta a fost un obiectiv specific, caci folosea nu la uciderea inamicilor, pentru ca nu erau inamici, ci la restructurarea societatii.

Una dintre victimele procesului „Marii Finanţe” a fost profesorul George Manu. Între anii 1945 şi 1947, George Manu a reuşit să se ascundă de comunişti şi a redactat studiul „În Spatele Cortinei de Fier. România sub ocupaţie sovietică”.

Cum poate că timpul este, totuşi, prea scurt pentru a statua exemple personale univoce, măcar instituirea unei Duminici a mărturisitorilor români din secolul XX ar însemna un pas către convergenţa dintre istorie şi calendarul liturgic. Gestul nu ar trimite doar la trecutul recent, ci mai ales la viitor.