„Problema, însă, intervine atunci când această critică depăşeşte limitele rezonabile şi constructive tinzând, ca în cazul de faţă, spre punerea pe poziţii antagonice a justiţiei, pe de o parte, şi a valorilor fundamentale ale poporului român, pe de altă parte. Ideea transmisă este aceea că activitatea procurorilor din cadrul DNA are un caracter distructiv, ce urmăreşte să lovească în reperele morale ale propriului popor”.
În concluzie, orice cetățean al țării reprezintă din start un risc pentru siguranța națională, fiind catalogat din oficiu ca potențial suspect de a deveni un terorist, corupt, dușman al democrației, incorect politic și așa mai departe. Drept urmare, organele trebuie să aibă la îndemână toate informațiile despre orice cetățean = potențial terorist, corupt, incorect politic, etc.
Pe de alta parte, cifrele Eurbarometrului Comisiei Europene demasca practic intreaga inselatorie pusa la cale in numele DNA, ICCJ si SRI, caci mai nou, in mod absurd, Serviciul Roman de Informatii este alaturat ideii de Justitie. Si cand spunem inselatorie, ne referim la manipularile aparatului de propaganda al institutiilor de forta, care de cativa ani incearca sa acrediteze ideea ca DNA, ICCJ si SRI sunt institutiile in care romanii au incredere cel mai mult.
Aproape un sfert, 24 de milioane, numai pentru Dna, pentru dezvoltarea centrului de interceptări, sediu nou si 90 de ofițeri de poliție. Mai tare e ca, in aceeași strategie, guvernul spune ca trebuie sa ia măsuri pentru JUDECAREA, atenție, mai rapida a marilor dosare de corupție. Adica executivul sa se bage peste puterea judecătorească.
Românilor li se spune, la o ureche, că politicienii lor sunt corupți, că nu mai există vreo șansă de reformare a clasei politice “clasice, că singura soluție sunt lideri “curați”, gen Nicușor Dan, susținuți din așa-zisa “societate civilă”, iar la cealaltă ureche, românilor li se țipă că Biserica este retrogradă, medievală și decăzută, că valorile tradiționale sunt inutile, că familia naturală este o aberație învechită, că singura soluție pentru binele personal este asumarea culturii europene, a “libertății” multiculturaliste, a confortului pe care l-ar oferi apartenența României la “Noua Ordine”.
Statistică șocantă luni, 30 mai 2016: Sănătatea românească e pe cale să piardă,într-o singură zi, 20% din medicii oncologi. DNA a anunțat începerea urmăririi penale pentru 77 de medici oncologi pentru luare de mită. Situația e stranie, pentru că nu înseamnă neapărat că suspecții sunt mulți : ci că sistemul medical românesc a rămas cu atât de puțini medici pe anumite boli – încât la diabetologie și oncologie există județe întregi care se descurcă cu o normă sau chiar cu jumătate de normă de medic la mii sau chiar zeci de mii de blonavi cronici.
Și s-a ajuns, după tragedia patronului Condrea, o chestie atât de urât mirositoare încât nici o reacție a autorităților (de la bâlbăiala penibilă a Parchetului General, trecând prin inacțiunea evidentă a DNA și până la excluderea cazului Hexi din cele de siguranță națională) nu mi se pare la locul ei, la episodul de astăzi. Când iar a picat o companie românească. Bun, dezinfectanții de la Hexi erau greșiți, la fel ca si săpunul de la Romchim. Da’ produsele de la multinaționale, care ocupă în jur de 80% din totalul livrărilor, nu intră la analize? Sau, de când avem guvern de import, se prezumă a fi conforme, necesare și obligatorii? Dincolo de latura chimică a scandalului, mie mi se pare că prevalează net cea financiară. Se reașează cu forța, pe alocuri chiar violent, cotele de piață. Absolut întâmplător, în favoarea celor de afară, cu excluderea brutală a autohtonilor care nu pricep de vorbă bună rațiunile colonizării.
Scandalul Hexi Pharma. Este legitimă revolta faţă de un şarlatan care vinde produse contrafăcute, cu impact posibil asupra stării de sănătate la scară largă. Cu toate astea, devine extrem de interesant de analizat cum este prezentat subiectul în mass-media. În loc ca discuţia să fie centrată către mecanismele deficitare de control al calităţii materialelor sanitare şi către responsabilităţile reale ale celor care au deţinut informaţii în legătură cu această „afacere”, dar nu au luat măsuri, concluziile sînt altele: că sistemul medical românesc este falimentar, iar medicii au ştiut că dezinfectanţii sînt apă de ploaie, însă, „şpăgari” fiind, au consimţit la desfăşurarea unui „genocid de proporţii apocaliptice”.
De atunci, de la începutul lui aprilie până ieri, după audierea de la DIICOT, Procurorul Şef ne-a făcut să credem că a fost victima unei acţiuni nereuşite de intimidare – domnia sa, membri ai familiei şi apropiaţi. Declarase, e drept, că spionaşii n-au reuşit să-i spargă contul personal de mail, deşi s-au străduit.
Îmi amintesc de un dosar cu rețete false în Sibiu, canceroși exploatați pentru bani. Patronul s-a sinucis după ce și-au formulat procurorii acuzarea (n-au fost DNA, de altfel ar trebui să ne concentrăm sprijinul public mai mult spre procuraturi tradiționale care au mai multe șanse să lovească cum trebuie un caz). Aș zice că a scăpat ieftin. Și nu e singurul care a făcut bani din moarte. A luat DNA vreunul? Ați văzut vreo grabă la patronul firmei Hexi așa cum a fost graba DNA-ului pentru numărarea semnăturilor la Piedone sau Vanghelie (le-au verificat pe-ale tuturor candidaților de la partide mari?).
Este un razboi pentru putere, preeminenta si multe, enorme resurse. Cei mai multi bani sunt in sistemul sanitar. Nu e foarte clar, insa, daca sferele de influenta se suprapun de-o maniera evidenta, de genul SRI-sistem-sanitar-de-stat vs SIE-lobby-privatizare, insa e previzibil ca se formeaza, prin acest gen de campanii, o noua constiinta sociala, in care ”sistemul” criminal e intotdeauna statul si in care diferite forme de privatizare a sistemului public vor avea suportul strazii. Ar fi visul celor care s-au vazut stopati in marsul lor de cucerire din 2011, cand tocmai strada l-a tinut pe Arafat pe loc si a impiedicat privatizarea sanatatii.
Gandul.info: Cine i-a propus, de fapt, lui Marian Munteanu să candideze Candidatul PNL la Primăria Capitalei, Marian Munteanu, a declarat miercuri seara că prim-vicepreşedintele Teodor Atanasiu este cel care l-a contactat pentru a discuta despre candidatură, dar nu a putut …
Tot spun că ne îndreptăm spre un nou regim cu partid unic. Culmea, cu sprijinul campionilor libertății și democrației! Ce facem? O luăm iar de la 1944, august 23? Vrem noi lagăre de concentrare? Noi experimente scelerate, de genul Pitești? Un nou canal săpat de adversarii partidului DNA? Că într-acolo ne ducem. Iar lașitatea noastră hrănește lașitatea politicienilor. La fel ca în anii 40-50. Poate asta vrem. Poate ne e dor de mașinile negre și de tipii cu haine de piele negre, cu ochelari negri. Iar noua ”putere” ar putea profita că mai trăiesc niște torționari, precum Vișinescu. Să-i pună la muncă, să pregătească noile cadre de nădejde ale noului univers concentraționar.
Te-ai gândi că au fost angajaţi de Steinmetz, Silberstein, Shevez şi Agavi – cei patru israelieni cărora li s-a cerut arestarea în Dosarul Truică. Doar că ăştia n-ar da un shekel pe nişte smuciţi, care par să nu fi avut alt scop decât să se dea în stambă ca să fie arestaţi.
Guvernul României protejează multinaţionalele prin toate formele, în timp ce antreprenorii şi companiile româneşti sunt „aruncaţi la câini“, cu toate că au responsabilitatea unui număr dublu de angajaţi. Ajutoarele de stat se duc către multinaţionale (statul subvenţionează crearea de locuri de muncă şi plata unor impozite şi taxe pe forţa de muncă), în timp ce firmele româneşti completează tone de hârtie şi în final li se spune că nu ştiu ce nu au adus.
Se incearca o asa-zisa educare a societatii romanesti, prin folosirea abuziva a arestarii preventive, care a devenit o sursa de teroare moderna. Arestarea preventiva a unui om, pentru fapte petrecute in urma cu multi ani, are drept scop distrugerea statutului sau social, ruperea de familie si de prieteni, prezentarea lui ca vinovat inaintea judecatii. Scopul real este distrugerea demnitatii si transformarea lui in denuntator. Acesta este modul in care se genereaza noi dosare penale, care alimenteaza masinaria fricii. […] -Mii de medici, profesori, oameni de afaceri si functionari sunt hartuiti cu dosare; -Mii de firme romanesti au fost distruse cu dosare. Rezultatul: Romania a pierdut peste 5 miliarde de euro, bani europeni! Este un tablou inspaimantator! […] Sunt 4 milioane de romani implicati intr-o forma sau alta in dosare penale. Nu putem construi o tara ca o inchisoare!
Cu atât mai mult sunt profund neliniştitoare şi revoltătoare veştile de acum privind reevaluarea Direcţiei a VI-a a Securităţii şi readucerea ei în prim-plan într-o formă deloc voalată. În toată tevatura, în care corul de lătrăi a denunţat vehement posibilitatea că, fără interceptări, există pericolul să scape marii corupţi, atentatorii la siguranţa naţională şi teroriştii din Statul Islamic, păreai din altă lume dacă invocai exemple din marile democraţii occidentale sau precizai că nimeni, dar absolut nimeni, nu minimalizează aceste pericole sau, Doamne fereşte!, dă dovadă de iresponsabilitate, minimalizând rolul serviciilor secrete şi rostul lor în societatea democratică românească!
Cu toata dragostea, dar actiunea DNA de a cere arestul preventiv pentru Beny & friends pare a fi o actiune de PR agresiv. Termenii in care e “branduita” actiunea, mai ales in Adevarul, nu lasa loc de indoiala: se supraliciteaza (Steinmetz a devenit “cel mai bogat israelian”) si se face legatura explicita intre “probe” si “interceptari”. Ca sa zica romanu’ verde (si eventual oleaca antisemit?): uite domne, nu-i de joaca, SRI a vegheat ca tarisoara sa nu fie jefuita de evreii bogati. Cum sa mai vezi decizia CCR intr-o lumina pozitiva dupa asa demonstratie? Cinic, nu? Mai ales in tara Instititului Elie Wiesel. Ce ti-e si cu statul asta de drepti…
Democratia din Romania a suferit o crunta lovitura. Si ea a venit din partea celui mai slab Guvern al Romaniei de dupa 1989, condus de premierul Dacian Ciolos, guvern din care fac parte birocrati prezentati sub aura de tehnocrati. La 26 de ani de la caderea regimului comunist, Guvernul Ciolos a reinviat Directia a VI-a Cercetari Penale a Securitatii, Serviciul Roman de Informatii primind calitatea de organ de cercetare penala. Asta in pofida faptului ca CCR a precizat cat se poate de clar ca SRI nu are atributii de cercetare penala. Invierea Directiei a VI-a Securitatii a fost consfintita printr-o ordonanta de urgenta ilegala, adoptata de Guvernul Ciolos, vineri seara 11 martie 2016, dupa Decizia CCR care a scos SRI din anchetele penale.
“Reasezarea din sistem” ar putea insemna intarirea autonomiei DNA in raport cu celelalte institutii de forta. Decizia CCR taie doar rolul SRI in interceptarile din dosarele anticoruptie. Pentru ca acestea sa fie duse la acelasi nivel operativ, DNA isi va construi propriul aparat si propria infrastructura necesara. Acest lucru poate ca nu se face peste noapte, insa, in perspectiva, inseamna crearea unui SUPER-DNA, cu puteri mult crescute atat in aria sa de manevra, cat si, poate mai important, in sistem.
Astfel, in urma deciziei recente a CCR de a introduce limitari in folosirea SRI in anchetele penale ale DNA, in locul unei dezbateri pe fond, am asistat la reprize de PR furios, disperat, dus pentru nobila cauza a institutiilor de forta. A se vedea, in acest sens, editorialul lui Dan Tapalaga de la HOTNEWS despre cum ne-am afla ”Pe marginea prapastiei” si al Ioanei Ene Dogioiu de la ZIARE.COM: ”Kovesi, cantecul lebedei? Un mare pericol”.
Este cert că o lungă listă de persoane publice (din ONG-uri, mass media, mediul de afaceri și asociativ) au o carieră formată pe același tipar, fără să aibă aparent o legătură directă cu structurile de forță (serviciile de informații și procuratură). Ei sunt în marea lor majoritate “agenți de influență’’; uzual, ei sunt denumiți “acoperiți”, chiar dacă nu toți au acest statut în mod formal.
Raportul e captivant. Nimic nu e, însă, mai fascinant decît ritualurile de primire care îl înconjoară pios, imediat după publicare. Odată ieşit din spaţiul Schengen şi intrat prin vama Borş, Raportul e primit în ţară cu alai şi studiat cu o evlavie de care se mai bucură doar versetele Coranului. Oameni altfel întregi la minte şi ageri la critică, renunţă la ce pot gîndi cu capul lor şi rabdă coatele cu care îi împunge bunul simţ.
Materialul face o prezentare a activitatii DNA, condus de “agresivul procuror” , adica Laura Codruta Kovesi (o fi de bine sau de rau?), in urma careia s-a ajuns la blocarea a 1,7 miliarde euro de la Banca Europeana de Investitii menite proiectelor majore de infrastructura. Motivul – teama functionarilor publici de a semna orice este legat de gestionarea unor astfel de fonduri ca nu cumva sa se trezeasca, apoi, intr-un dosar instrumentat de DNA.
“În urma verificărilor efectuate de către instituţiile abilitate, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii. Rezultatele verificărilor au fost comunicate atât Consiliului Superior al Magistraturii, cât şi Ministerului Justiţiei, în funcţie de instituţia care a solicitat efectuarea acestora”, se arată în comunicat.
Concomitent cu aceasta posibila concurenta intre centrele de putere de la Berlin si de la Washington, unele portavoci cer, din nou, o “moderare” a sarjei justitiei de tip DNA sub obladuirea lui Iohannis. Discutia nu e noua si, la precedentele idei despre temperarea zelului “anticorupt” al DNA, tabara pro-Kovesi a reactionat prompt si destul de vehement. Aceste dispute nu reflecta, insa, pozitii principiale despre cum ar trebui sa se faca justitia sau cum ar trebui sa fie combatuta coruptia, ci interese straine, americane sau germane.
Parlamentarii nu s-au lăsat impresionați. “Ați spus că legea nu este făcută pentru cei mulți, ci pentru grupuri de interese. Eu unul sunt printre semnatari și am semnat de bună credință. Nu știam de așa ceva. Vă rog să îmi spuneți despre ce este vorba! Poate că nu știam eu”, spune un deputat. Tăcere din partea cealaltă. Insistențe și de la alți deputați: “Chiar vrem să ne spuneți cine sunt acei profitori!” Nimic de la reprezentantul BNR, nimic de la bănci.
Toată această ură iacobină, jubilația în jurul pușcăriașilor și bășcălia joasă față de suferința umană, m-a determinat să părăsesc câteva persoane din listă. Pe lângă alte „merite“ ale presei, îl are și pe ăsta, că a făcut din durerea unora prilej de satisfacție joasă.
Dragi tineri educați cu guvern de tehnocrați chiar la asta voi visați? Această propunere trădează cea mai antidemocratică mentalitate securist-bolsevica este practic reîntoarcerea la sistemul partidului unic.
Noi trebuie să devenim o ţară de români angajaţi la multinaţionalele din afară, o ţară de consum, să le cumpărăm numai lor produsele şi noi să ne distrugem economia, parchetele şi serviciile n-au altă treabă decât să urmărească oamenii de afaceri români de dimineaţa până seara, dar pe ăia străini nu-i iau niciodată. Iar acum avem o Românie în care partidele pleacă de la putere, renunţă, de ce? Pentru că toţi liderii au dosare penale!
…deși n-am încă suficiente date pentru a accepta teza Diversiunii, amintirea celor peste 1.000 de oameni morți în decembrie 1989 pentru ca echipa gorbaciovistă a lui Ion Iliescu să rămînă la Putere, pentru ca Nicolae Ceaușescu să fie executat și pentru ca Armata, cea rămasă pînă la capăt credincioasă Dictatorului, să iasă basma curată, îmi spune, alături de amintirea altor fapte din Istorie, că Sistemul, interesat să-și rezolve interesele politico-mafiote, nu s-ar da în lături să aibă pe conștiință morții de la Colectiv.
Pot fi și aliați care doresc să vadă România slabă, este de părere Traian Băsescu. Acesta a declarat în emisiunea Ultimul Cuvânt de pe B1 TV că atitudinea unor ambasadori, inclusiv cea a ambasadorului american, ar trebui taxată. Acesta a mai precizat că marea problemă a României nu este corupția, ci faptul că unii ”demagogi” din afară amenință României și, în același timp, se folosesc de românii de valoare.
Ca și la Revoluție, grupul țintă a fost cel al tinerilor; singura moarte colectivă care stîrnește emoții intense, care scoate din minți, care poate urni mulțimile. A fost apoi doar o simplă formalitate utilizarea eficientă a presei mainstream și a internetului. În 1989 a fost mai greu, e drept, dar s-au descurcat binișor. Și-n definitiv ce-i mai ușor decît să speculezi nervii întinși la limită, frustrările, năduful, acumulările unui sfert de secol fără direcție și sens? Mă gîndesc acum că, în fond, în asemenea condiții, orice eveniment putea să detoneze o astfel de încărcătură. Astăzi însă, cînd lumea virtuală e mai reală decît realitatea, nu atît evenimentul în sine declanșează evenimente, cît “comentariul” lui. Abia “comentariul” evenimentelor mișcă mulțimile. Spre ce? Păi spre ce vrea Marele Păpușar: același din Ucraina pînă în Orientul Mijlociu și mai departe. A nimicit deja culturi, economii, suveranități. A fructificat tot ce i-a căzut în mînă. A învățat legea istoriei, nu mai umblă cu brutalități, nu se mai umple el personal de sînge. A găsit metoda prin care victima, din propria-i voință, mișcată de un dibaci “comentariu” al evenimentelor, să iasă din colivia mică și să intre în colivia mare. Hoțomanii noștri valahi vor pieri. Vor lua cu ei stilul vulgar de a jefui, manelismul lor, exhibiționismul lor de doi bani. Vor fi înlocuiți cu băieții discreți, stilați, legitimi, trans-naționali, neoconi. Tehnocrații Goldman Sachs, mai știi? Ca în mai toate coloniile. Nu va mai fi nicio corupție. Pentru că nici țară nu va mai fi.
Am scris şi scriu în continuare despre acest pericol, de a fi cedat aproape fără niciun fel de garanţie, resursele. Resursele sunt cel mai important element de garantare a viitorului unei ţări. De la oameni, mergând până la sare, petrol şi gaze. Toate sunt date sau în curs de a fi date. Studiind în continuare, văd că lucrurile s-au înlănţuit într-o logică profundă. Economia a suferit o defrişare, pentru a deveni un loc de valorificare a capitalului.
Spre deosebire de variantele anterioare, noua lege nu prevede obligaţia furnizorilor de reţele publice de comunicaţii de a reţine anumite date generate de activitatea lor. O modificare adusă art. 5 alin. 1 din legea 506/2004, aparent inofensivă, poate avea însă ca efect practic stocarea acestor date pe o perioadă mult mai mare decât cea la care obliga vechea lege 82/2012 (de şase luni).
