Românii trăiesc într-o istorie în care totul este compromis, degradarea avansând fără oprelişti. Magia fostei Securităţi atotputernice reprezintă în mod dovedit mitul fondator al acestui sistem malefic. Suntem o ţară în care foşti securişti, miliţieni şi activişti, împreună cu propagandiştii lor fac legea.
DNA nu-şi va face treaba pînă la capăt pînă nu va începe să demanteleze ceea ce pare deja o schemă clasică: vămuirea banului public de către multinaţionale care sînt protejate de propria mărime.
Sentința dată de Completul SRI-DNA – cea de condamnare cu suspendare – mai rezolvă cîteva probleme:
Justifică ținerea unei nevinovate timp de șase luni în arest preventiv.
Dă o lovitură de imagine Completului condus de Risantea Găgescu.
Se constituie într-o amenințare cumplită pentru toți judecătorii care vor îndrăzni să dea altă sentință decît cea sugerată de Binomul SRI-DNA.
„Ni s-a spus, am citit, printre altele, un membru al CSM opina ca magistratii cinstiti nu au de ce sa se teama. Magistratii cinstiti au de ce sa se teama si fiecare cetatean cinstit are de ce sa se teama. Garantia corectitudinii actului de judecata nu ne-o da supravegherea judecatorilor de catre SRI. Daca acceptam acest lucru, ca o Justitie corecta este o Justitie facuta sub supravegherea SRI sau a altor servicii, putem renunta din start la ideea de independenta a sistemului judiciar si ne focusam pe acest palier. Insa cele doua nu merg impreuna”.
Cum încearcă binomul DNA-ÎCCJ (SRI-ul încă nu se vede!) să întoarcă o decizie definitivă și să trimită după gratii un martor incomod se vede din toate chichițele prin care se încearcă schimbarea turnurii acestui proces. Din păcate, ele sunt extrem de specioase și greu accesibile publicului larg.
Acum se bate cu degetul pe umăr, iar cei mai îndrăzneţi, „cunoscătorii“ „ştiu“ că voturile se numără în altă parte, că membrii unui obscur sinod diplomatic dau firmanele, iar haraciul este, de mai bine de un sfert de veac, ţara. Această ţară foarte bogată odinioară, care a rămas fără industrie, fără agricultură, fără bogăţiile subsolului şi fără forţa de muncă. Un mall cât hotarele ei, dar cu mulţi săraci, mai ales cu duhul, şi cu cele mai performante lichele care se mândresc cu statutul lor de supuşi umili şi credincioşi celor mai puternici decât ei şi al căror dispreţ nu-i supără, dimpotrivă.
În Europa de Est, din urmă cu peste un deceniu, funcţionează două bantustane, a căror denumire a fost schimbată în Nulandustane: Nulandustanul de Est, adică Ucraina, şi Nulandustanul de Vest, adică România. Ele sunt locuite în mare parte de membrii unor triburi etnice (ucrainenii în Nulandustanul de Est, şi românii în Nulandustanul de Vest).
[…] – Am văzut că îi îmbrăcaţi în costume populare, că îi îndemnaţi să le îmbrace, să poarte portul popular. Ce vreţi să faceţi cu treaba asta? – În niciun caz nu vrem să creăm o mişcare exterioară, ci, mai …
Cercurile puterii nu au nicio legătură cu votul cetăţenilor. România este condusă de oameni care nu au fost votaţi niciodată. Pentru că nu au candidat niciodată. Există cercuri de putere mult deasupra oamenilor pe care îi votaţi. Acesta este adevărul.
Traian Băsescu a fost exponentul perfect al valorilor și practicilor securității comuniste. Diversiunea, șantajul și atacul disproporționat, la intimidare, i-au marcat ca un fier roșu cariera politică de rachetă, cu mai multe trepte, trimisă la atac. În ultima sa fază, după ce a fost solid instalat pe orbita supremă, cea de președinte al României, a început să facă arheologie și robotică instituțională; să scoată la suprafață relicve de pe vremea lui Pleșiță și Iulian Vlad, ce se retrăseseră în clandestinitate, să le restaureze, să le programeze (cu propriile defecte, algoritmii de mare succes represiv moșteniți de la fosta securitate ceaușistă) și să le pună la lucru. Astfel a reușit, în final, să-și prezinte unei Europe buimace și unei Americi fascinate de jurasic, capodopera – kitsch, intitulată „justiție independentă”; un monstru bicefal, SRI + DNA, mare devorator, la grămadă, de vinovați și nevinovați arătați de indexul revanșard al tătucului.
De aceea, e de așteptat ca DNA să dezlănțuie împotriva lui Ponta tot uraganul de care e capabilă. Cu cît el va insista să rămînă premier, cu atît procurorii vor săpa mai adînc. Vor coborî în străfundul chitanțelor, vor trece de stenograme și de stratul bilețelelor scrise de mînă, vor răzbate în emisfera sudică dacă e nevoie, dar e clar că nu se pot opri. E prea tîrziu. Groapa va fi adîncă, iar pe fundul ei vor sta ori Ponta, ori DNA.
E o decizie care le-a permis să păstreze ascendentul asupra corpului medical, atât, ea nu rezolvă nimic. Gândiţi-vă că DNA termină cu politicenii şi începe să-i caute pe medici din cauza plicului. Medicii nu ies în stradă, sunt şi dezamăgiţi şi-au bătut toţi joc de ei, inclusiv şefii lor. Şi ce va face? Va pleca şi cine va rămâne se va uita la ceas. Şi pleacă acasă, ca orice funcţionar public.
Eu nu ştiu ce concluzie trageţi dumneavoastră, dar din punctul meu de vedere, România are un viitor foarte sumbru, indiferent de direcţia în care ne-am îndrepta privirile pline de speranţă…. Iar cine e fericit că procurorii le răzbună frustrările pe anumiţi politicieni dintr-o tabără sau alta, să nu uite că ţara în care procurorii fac şi desfac viaţa politică se numeşte dictatură, nu democraţie.
Se lucrează coordonat, sub o comandă unică, întotdeauna pe aceleași canale media și întotdeauna pregătind terenul pentru acțiuni judiciare în forță. În deschidere este trimis pentru a pregăti terenul unul din fanfaronii fără egal ai sistemului judiciar, un saltimbanc care are singura misiune de a induce îndoiala și de a testa gradul de acceptabilitate din partea opiniei publice. Urmeaza jurnaliștii de salon, simbriașii fără onoare ai internetului și sfârșește prin a fi pus în mișcare mecanismul greoi dar nemilos al instituțiilor.
Ce aţi făcut în ultimele 191 de zile? V-aţi bucurat de Crăciun şi de gesturile de dragoste ale celor din jur? Aţi zâmbit când aţi descoperit primii ghiocei după ce zăpezile iernii v-au făcut să rememoraţi bucuriile copilăriei? Gândiţi-vă, vă rog mult, la asta atunci când citiţi sau ascultaţi ştirea despre sărmana doamnă Rarinca, achitată miercuri după ce stătuse mai bine de 6 luni în arest preventiv în halucinantul dosar de şantaj deschis de Livia Stanciu, şefa Curţii Supreme.
Prin urmare, nu incape indoiala ca si aceasta miscare de protest va fi atent manufacturata astfel incat, pe langa tema legitima a defrisarilor, sa fie acelasi tip de miscare acceptabila pentru sistemul de putere reala din Romania (mai jos sunt referinte despre miscarile de protest pentru Rosia Montana). Adica acesta sa faca minime concesii, marginale sau punctuale, dar care sa nu atinga esafodajul, structura acestei puteri, circuitele sale nevralgice.
Romania este vazuta de romani ca o tara nesigura, cu cetateni speriati, care pe termen scurt se confrunta cu riscul unui razboi, iar pe termen lung si mediu cu riscul unei crize economice cronicizate, arata un studiu IRES cu privire la perceptiile romanilor legate de securitatea nationala si incidenta unor riscuri.
Aceasta discrepanta intre continut si forma, intre starea jalnica de colportor de ne pet a jurnalistului si statura moralista pe care si-o aroga in calitate de pedagog al natiei ce izvodeste campanii mediatice este, poate, cel mai important proces al transformarii suferite de industrie. Si ne spune si viitorul: jurnalismul se transforma in PR al puterii reale. In cazul nostru, puterea reala e cea a institutiilor de forta.
“Cererile DNA, din punctul meu de vedere, sunt, dincolo de aspectul evident securitar al lor, faptul că denotă o viziune ultra conservatoare în ceea ce privește societatea în care reținerea și arestarea sunt instrumente principale, care din punctul meu de vedere, pun în discuție drepturi esențiale ale omului, unul dintre ele este dreptul la libertate. Noi trebuie să protejăm drepturile și libertățile cetățenești. Viziunea cu care vine DNA este o viziune în care drepturile trebuiesc limitate la maximum, pentru că oamenii sunt suspecți. Oamenii, eu, dumneavoastră, cei care ne vor citi, suntem suspecți. Și pentru că suntem suspecți, organele care exercită controlul trebuie să aibă la dispoziție un timp suficient pentru a ne verifica.”
Teza dominanta care insoteste “lupta anticoruptie” a DNA este ca romanii sunt afectati pana la gena de fenomenul coruptiei. Unul din cei care raspandesc aceasta teza este editorialistul Gandul.info, Cristian Tudor Popescu, ce a afirmat si a scris ca Romania trebuie “operata la ADN” de catre DNA, caci fenomenul coruptiei ar fi mult prea adanc intiparit in “gena” societatii noastre.
In aceasta cheie se interpreteaza sensul publicitarii unui site care incalca, cel mai probabil, nu doar regulile bunului simt, ci si ale legii: teiadna.ro. Scornit din viscerele securiste, siteul a fost facut cunoscut de – cine altcineva – decat de trompeta online a SRI – adevarul.ro. Este un experiment social care are in mod clar ca obiectiv incurajarea delatiunii si a linsajului in era retelelor sociale. De altfel, experimentul e gandit cu grija pentru a valorifica toate valentele web-ului 2.0: interactivitate, expunere, integrare. Adica: oricine poate sa denunte un “corupt” de oriune, participand ca user al siteului.
„Suntem înrăiți. Transformăm totul în rău. Suntem dintre popoarele Europei cele mai înrăite. Am avut atâția ani de pace, am scăpat de comunism, am scăpat de dictatură, dar acum suntem într-un moment foarte periculos. N-aș vrea să ne întâlnim în fiecare seară și să discutăm o nouă secvență a procesului acesta haotic, anarhic, fără sens, fără finalitate publică pozitivă, de înrăire și autoînrăire”, a arătat Emil Hurezeanu.
CTP: Cine îi arestează pe sfinţii părinţi care își iau dreptul de Paşti, de Crăciun, botezuri şi înmormântări? Sunt bani negri, dar acolo nu se duce DNA-ul. Asta o zice omul angajat intr-un trust implicat intr-o evaziune monstru. Acelasi CTP se afla intr-o adevarata vrie anticrestina, tot din momentul orei de religie, publicand editoriale in care schingiuieste pilde evanghelice si in care isi arata dispretul fata de Biserica Ortodoxa Romana. Teza lui, care nu e doar a lui, este ca acea coruptie din ADN-ului romanului este legata si de religie. Operatia la ADN, prin DNA, teza cvasi-rasista pe care a enuntat-o de curand CTP, trebuie, de buna seama, sa fie si o operatie la religie, anume la credinta ortodoxa.
Si sa nu se astepte nimeni ca inlocuitorii lui SOV si Ghita sa vina sa plateasca normal angajatul roman sau sa se abtina de la afaceri oneroase cu statul. De altfel, avem deja o experienta bogata in acest sens: toate companiile mari straine au venit aici doar ca sa profite la maximum, jecmanind resursele si infrastructura tarii, bugetul national, exploatand forta de munca locala in asistenta servila a politicienilor romani, care le-au asigurat Cod al Muncii favorabil, Jandarmerie prompta, taxe scazute, mediu bancar prielnic.
În altă ordine de idei, dar în acelaşi context, întreb pe cine este în măsură să răspundă, următoarele: care este rolul „educativ” al regimului penitenciar, câtă vreme arestul şi puşcăria par să fi devenit „lagăre de exterminare” fizică, psihică şi morală? Câţi bani cheltuie statul român pentru transformarea, în închisoare, a unui cetăţean care a greşit, într-un viitor posibil criminal cu sânge rece, dat fiind condiţiile şi mediul de detenţie, care numai „educative” nu pot fi numite – iar în acest sens există exemple concrete de tineri care au intrat în puşcărie dintr-o prostie şi au ieşit „tâlhari” cu patalama?
E un articol care spune pentru prima oara lucruri, in parte adevarate, dupa parerea mea. Show-ul catuselor, purpwalk se numeste asta, toata jucaria asta (…) – e o promenada, cam multa promenada, cam multe catuse, gulerele albe, chiar dintr-o furie suprajustitiara, de tip orwelian scrie autorul, sunt aruncati foarte repede in arestul preventiv. E adevarat ca in Orwell, arestul preventiv este unul dintre instrumentele dictaturilor in devenire sau dictaturilor identificabile.
SRI persistă, totuși, în această confuzie și, încet-încet, la capătul a două decenii de reformare a serviciului, a ajuns azi să se substituie parțial organelor de cercetare penală. Faptele de corupție – presupuse sau reale – nu sînt amenințări la adresa securității naționale, fiindcă nu există nici o lege care să spună așa ceva. Cît despre protocoalele care o spun, ele au aspirații de lege, dar nu sînt altceva decît niște contracte între instituții. Faptul că au caracter de secret de stat și nu sînt accesibile decît persoanelor cu certificat ORNISS spune destule despre intenția SRI de a fugi de lumina legii.
Faptele de corupție sunt incontestabile și pedeapsa era inevitabilă. Dar prea dură. Doi copii care s-au născut cu probleme rămân fără mamă. Cinicii vor spune că Ridzi trebuia să-și asume răspunderea înainte să-i aibă. Poate că e așa, dar copiii există și n-ar trebui pedepsiți în numele mamei. Lumea văzută în alb-negru deformează și dezumanizează.
Să ne imaginăm bogăția acestei țări înconjurată de trupe. Serviciile secrete au mobilizat la această captură politicieni, magistrați, jurnaliști, oameni de afaceri și activiști civici. E o mînă de oameni, cîteva zeci de mii cu totul, îmbrăcați în uniforme pe care nu le vedem, dar le simțim. Ei țin în prizonierat averea publică. Restul, milioanele de civili, stau pe dinafară. Lor le e îngrădit accesul la resurse, dar au libertatea să producă ceea ce poate fi furat.
Pe scurt „tânăra elită socială ţării. Sunt oamenii care chiar acum în criză duc greul în România, ei fac totuşi parte din plusvaloarea care încă mai există, restul doar consumă”. Mai mult, în acelaşi reportaj, românii angajaţi la stat sau la privat sunt trataţi batjocoritor, drept oameni care n-au reuşit în viaţă, exact opusul modelului Tudor Breazu: „Cum de n-au devenit şi ei nişte bugetari care să tremure zi şi noapte la gândul că vor fi daţi afară? Cum au reuşit în viaţă?Pentru ei nu există criză sau şefi câinoşi„.
Prin spectacolul pe cît de barbar, pe atît de inutil Te scot în cătușe! DNA a devenit un instrument antidemocratic, anticonstituțional, de compromitere iremediabilă a unei persoane înainte ca aceasta să fie condamnată prin sentință dan-diaconescu-catusedefinitivă.
Statul de drept descris de Elena Udrea e de fapt unul poliţienesc, corupt şi discreţionar, în care puterea a fost exercitată printr-o (ori de o, raporturile sunt neclare) instituţie represivă şi netransparentă, SRI, care influenţează ilegal politica, dirijează selectiv procesul anticorupţie şi colectează bani negri pentru afacerile unor pr-işti personali.
Abuzurile regimului Băsescu, săvîrșite asupra adversarilor politici, asupra presei, asupra mediului de afaceri, asupra instituțiilor statului sau asupra populației, au fost proiectate într-un grup ultrarestrîns, care se găsește, presupun, cu nume și prenume, în denunțul Elenei Udrea. Toată agresivitatea acestui personaj, ieșit din genunea structurilor, puțea de la o poștă a servicii, a ANAF și a DNA.
Incepusem prin a va spune ca intr-o tara in care pe oricine aproape ai putea sa acuzi in orice moment, cel care are catusele este si cel care conduce Romania. Ganditi-va cine ar avea curaj sa se opuna sau care dintre oamenii politici ii vedeti ca au curaj sa abordeze frontal acest subiect al finantarii partidelor politice sau al finantarii campaniilor electorale? Nimeni, toata lumea se ascunde, desi stim cu totii ca in mare parte exact asa procedeaza oricine candideaza si asa procedeaza orice partid.
„În atitudine şi în mentalitate, SRI se consideră subordonat mai degrabă „structurilor superioare”, serviciilor secrete ale NATO decât politicienilor români, decât adminstraţiei române şi, aici e grav, decât justiţiei din România.”
