Predica Parintelui TUDOR CIOCAN despre IMPLICATIILE REZULTATULUI REFERENDUMULUI (audio + text): “Va veni o perioada foarte grea pentru noi, ca Biserica. NE INDREPTAM SPRE O NOUA DICTATURA. Acum, ca popor, ne-am dezis de Dumnezeu. Dintr-un neam crestin ne-am transformat intr-o populatie”

Predica Pr. Tudor Ciocan despre implicatile esuarii prin neparticipare a referendumului pentru familie – 7 octombrie 2018, Bucuresti:

E durere mare si va fi durere mare! Eu, daca am imbracat aceste vesminte de Postul Mare, le-am imbracat special si cu acest gand, al doliului, caci aceasta era culoarea doliului in Imperiul Bizantin. E durere mare desi, va spun drept, si vorbeam cu Parintii de la inceput, de acum trei saptamani de cand s-a lansat [campania pentru referendum n.n.] -, eu ma asteptam sa se intample aceste lucruri. Dar, durerea mare este pentru mine, si ma doare pentru ca suntem intr-o tara pe care am primit-o, in principiu, ortodoxa de la parintii nostri, si pe care nu putem sa o transmitem mai departe ortodoxa. Am fost un popor ortodox, drept credincios, nascut in istorie crestin, prin mila lui Dumnezeu, am avut parte de multa pronie din partea lui Dumnezeu si de multe incercari din partea istoriei si totusi, iata, ca acum, ca popor, ne-am dezis de Dumnezeu. Deci, dintr-un neam crestin ne-am transformat intr-o populatie. Ceea ce si-au dorit mai marii nostri sa devenim: populatie manipulabila, care nu poate si nu vede mai departe dincolo de varful nasului si dincolo de adancul pantecelui. N-a fost un referendum despre crestinatate, ci un referendum despre firesc. Dar implicatiile, veti vedea si sunt absolut sigur de ceea ce spun, implicatiile vor fi in zona religioasa, adica in zona credintei fiecaruia dintre noi.

“Parintii au mancat agurida si copiilor li s-au sterpezit dintii“. Noi am mancat agurida si copiilor nostri li se vor strepezi dintii. Desi cuvantul este spus mai departe, in prorocul Iezechiel, Dumnezeu spune ca pentru cei de demult s-a spus aceasta, dar pentru voi sa nu mai fie asa, ci fiecare va trage dupa pacatele sale. Daca vei pacatui toata viata si la sfarsitul vietii te vei pocai, atunci, in ceea ce vei fi aflat cand vine moartea, adica in pocainta, vei fi judecat. Daca toata viata vei face bine si la sfarsit vei pacatui, vei fi judecat in pacatul in care te afli. Daca extindem la nivelul istoriei, apoi daca acum va veni sfarsitul lumii, degeaba a fost poporul nostru crestin, degeaba a nascut atatia sfinti, degeaba ne-a daruit Dumnezeu atatia sfinti, degeaba auzim despre frumusetea neamului romanesc, despre bunatatea taranului roman, despre milostenia, despre cumpatarea poporului roman, nimic din toate acestea nu mai sunt ale noastre.

Putem sa ne asemanam poporului care a strigat lui Hristos, cand a intrat in Ierusalim, “Osana intru cei de Sus“, sau putem sa ne asemanam celor care nu au strigat dupa Baraba, “Elibereaza-l pe Baraba“, ci, celalalt cuvânt: “Da-Te jos de pe cruce si atunci vom crede in Tine”. Nu avem nevoie de jertfa Ta, pentru ca noi nu vrem sa ne jertfim. Credem in Tine daca ne aduci bunastarea aici, pe pamant“. Cine ne fagaduieste bunastarea pe pamant stim prea bine! Ni s-a mai fagaduit si acum 50 de ani, si acum 70 de ani, in 1945-’47. Ni s-a mai fagaduit si ni se fagaduieste si acum. Iata, acum, suntem in randul lumii occidentale, pentru ca cei mai multi au dat din umeri, nu au indraznit sa spuna: “nu, nu sunt de acord cu modificarea constitutionala“, “Sunt de acord ca familia sa poate fi si intre un barbat si un barbat sau intre o femeie si o femeie“. Sa se duca acolo, sa scrie asta, sa vad eu, sa vedem noi ca sunt 6-7 milioane care voteaza ca sunt de acord cu familia sa fie asa. Atuncea, da era altceva. Dar, nu, au tacut! Au tacut cu diverse pretexte. Si stiam asta, din pacate, stiam si n-am confundat niciodata faptul ca exista o oarecare popularitate a unora dintre preoti, predicatori, care fac rating cu influenta lor duhovniceasca. Pentru ca eu asta cred ca s-a intamplat: s-a confundat ratingul, pe care unii dintre predicatori il fac – pentru ca vin si umplu sali sau biserici – cu influenta duhovniceasca a unuia ca Parintele Sofian, Parintele Cleopa sau Parintele Arsenie Papacioc. Si nu este acelasi lucru! Una este sa vina oamenii la tine, sa te asculte ca la un fel de talk-show cu tematica crestina si alta este ca sa fie primit cuvantul tau in sufletul omului si sa il schimbe.

Suntem intr-o perioada pe care inca n-o vedem crunta, dar va veni o perioada foarte grea pentru noi, ca Biserica. Multumesc lui Dumnezeu pentru cei care s-au dus la vot si au inteles aceasta. Tare rau imi pare de cei care vin la biserica si, totusi, in ciuda consecventei marturisirii noastre – nu numai a celor de sus, care sunt departe, ci a noastra, aici -, au continuat sa-si pastreze ideile lor, pe o chestie care era foarte clara, in ciuda bunei-credinte a parintilor de aici si a mea, de care am dat dovada de fiecare data. Si intr-un mod cu totul absurd am cunostinte care au continuat, desi sunt crestini practicanti, sa contrazica o evidenta, sa nu vada dincolo de lungul nasului. Aici ma doare cel mai tare! Ma doare faptul ca vorbim despre Hristos, vorbim despre necesitatea de a ne implica in Hristos, si ca acolo, unde nu ne mai convine, Il punem intre paranteze. Nu venim sa intrebam, nu venim sa discutam, sa spunem: “Parinte, cum este? Uite, eu cred ca este asa… Eu cred ca nu trebuie sa merg la vot“. Nu! Tacem, plecam si ne vedem de treaba! “Pentru ca…” Si incep de aici sa apara tot felul de neincrederi.

Ce va fi pentru noi mai departe? Nu spun acuma, in doua-trei luni, desi mi-e clar ca se vor arata lucruri si in cateva luni. Dar in cativa ani n-o sa mai putem face nimic, pentru ca o sa ne indreptam spre o dictatura, o altfel de dictatura. Am trait intr-o dictatura, 50 de ani dictatura comunista si a fost cativa ani inainte, dictatura carlista. Ne indreptam spre o noua dictatura! Si am avut cunostinte, occidentali care imi explicau ce bine e cu marxismul! Asta se intampla in 1999! Nici nu banuiam ca o sa ajungem la asa ceva! “Ce bine e cu marxismul! Marxismul e foarte bun pentru egalitatea de clasa, pentru egalitatea sociala, pentru siguranta publica, pentru asigurarea sanatatii, pentru invatamant, pentru drepturi egale, foarte bun e marxismul!“. Si l-am invitat pe respectivul, dar n-a vrut sa vina, sa vizitam Canalul si sa mergem la Sighet, sa vedem ce inseamna marxism. Nu! Asa, un marxism din teorie, in care toata lumea sa asculte si nimeni sa nu miste in front. Spre un neo-marxism ne indreptam. Ceea ce a fost referendumul de ieri si de astazi nu este [numai] despre familie, ci este, de fapt, despre neomarxism si despre dictatura.

Cum facem față mai departe?

In primul rand, parerea mea este ca trebuie sa ne alegem foarte bine duhovnicii. Inca o data o spun, un duhovnic bun nu este neaparat un predicator bun. Parintele Paisie Olaru era un duhovnic exceptional si un predicator foarte sters. Cum au ajuns duhovnicii acestia mari, mari duhovnici? Parintele Cleopa, chiar si parintele Ioanichie, parintele Paisie, parintele Staniloae, parintele Sofian, Parintele Galeriu… Pai ori prin pustie, ori prin puscarie! Nu au ajuns stand si vorbind frumos in mijlocul lumii, pentru ca nu poti sa dobandesti Duhul Sfant, intr-adevar, daca nu te smeresti si te smeresti adanc. Si aceasta smerenie nu se poate face decat ori in puscarie, ori in pustie. Ca putem avea si noi aici momente in care Dumnezeu sa ne cerceteze cu mangaierea Sa, asa este, dar sa nu avem vreodata impresia ca ajungem la masura acestora pe care i-am cunoscut, pe care ne-a ingaduit Dumnezeu sa ii cunoastem fata catre fata si sa fim cunoscuti de ei. Ce-am facut cu mostenirea, cu ce ne-au spus ei? Pai ce ar fi facut un parinte Ioanichie sau un parinte Cleopa la referendum? Ar fi spus huo, huo? Ce-ar fi facut Sfantul Paisie Aghioritul la care multi avem evlavie? Dar, dintre noi, din pacate, unii au dat din umeri. Chiar daca ar fi fost si aceia la referendum, tot n-am fi iesit ca numar. Ca sa iesim ca numar trebuia chiar sa fie o minune de la Dumnezeu, chiar sa fie gradina Maicii Domnului in aceasta tara. Poate ca am fost gradina Maicii Domnului daca stau sa ma uit la manastiri, daca stau sa ma uit la ce duh ne-a venit, intr-adevar, de la stramosi, de la mosii nostri. Dar macar de pe la jumatatea sec XIX incoace se chinuie intelectualii, unii dintre ei, dar foarte guralivi si foarte vocali, sa desfiinteze, sa transforme aceasta tara din gradina Maicii Domnului in gradina lor proprie si acest popor, neam crestin, in populatie care sa fie iobagi in gradina aceasta. Si in asta ne transformam.

Ce legatura are cu dictatura? Are legatura, fiindca aceasta va fi acuma, cand cica li s-a dat mai multa libertate. S-a dat mai multa libertate [unora], dar s-a restrans libertatea celorlalti si o sa vedeti cum, nu dupa multa vreme, nu dupa multi ani de zile, nu dupa zeci de ani, ci cel mult in cativa ani, o sa incepem sa nu mai avem voie sa spunem ca noi suntem crestini si vrem sa ne crestem copiii crestineste. Ca eu nu vreau sa fac ceva ce imi porunceste sistemul care vine peste sufletul meu si al copilului meu. O sa inceapa persecutii de tot felul: ca stai ca nu mai poti sa iti inscrii copilul la scoala mai departe daca nu bifezi niste lucruri, stai ca te amendez din ce in ce mai tare, sa vedem daca iti place sa mananci mai prost, mai putin, sa traiesti mai rau sau preferi sa dai din cap si sa spui “da, da, da, aveti dreptate, sa traiti”. Sa vedem! Pentru ca dictatura nu se poate infrunta decat cu asceza, indiferent ce tip de dictatura, asumandu-ne faptul ca daca vrem sa fim crestini, va trebui sa fim mult mai saraci – saraci cu duhul [smeriti], dar si mult mai saraci. Nu o sa ajungem chiar niste boschetari, nu o sa ajungem chiar sa nu avem ce sa punem in gura copiilor nostri si noua, pentru ca nu ne lasa Dumnezeu asa de tare, dar nu o sa mai putem sa facem concediile colo si colo, nu o sa putem sa mai avem masini scumpe, n-o sa mai putem sa ne plimbam chiar asa, s-ar putea sa nu putem sa mai plecam peste hotare, sa ne trimitem copiii la mai bine peste hotare, trebuie sa stam aici. O facem pentru Hristos sau nu o facem. E optiunea fiecaruia dintre noi.

Ma gandeam aseara si eram, va spun drept, foarte mahnit. Bineinteles ca gandul merge la Vechiul Testament si la Sodoma si la Gomora, dar, pe de alta parte si acolo, acele cetati nu ar fi cazut, daca s-ar fi gasit zece drepti in ele. Multumesc lui Dumnezeu si am toata increderea ca si in tara asta suntem suficient de multi, chiar daca suntem putini, care sa fim aluatul neamului crestinesc si romanesc.

Ieri mi-a fost cu neputinta sa citesc acatistul cu “Bucura-te!”. Aveam acatist la caminul de batrani, seara. Mi-a fost cu neputinta, am citit paraclis: Miluieste-ne, Dumnezeule, miluieste-ne! Cum sa spun: Bucura-te si sa fiu si sincer in ceea ce spun?

Ce trebuie sa facem? Sa ne adunam foarte strans pe langa duhovnici, sa avem incredere in duhovnici. Sa stiti ca stiu, de asemenea, inainte de 1989 si stiu direct de la sursa, despre un parinte foarte mare si foarte putin cunoscut, Dimitrie Bejan [cel care a scris] cartea Bucuriile suferintei, si multe carti din acestea. A fost un fel de istoric el, fusese apreciat de Iorga in perioada interbelica, a fost preot militar in 1943, prizonier la rusi pana in `50, cand a fost condamnat la moarte de catre rusi si si-a adus aminte de Sf Apostol Pavel si in fata plutonului de executie a strigat: “eu sunt cetatean român, cer sa fiu judecat dupa legile românesti” si a fost trimis in satul romanesc ultracomunist, a facut puscarie grea din 50 pana in `63 si din `63 pana in 89 a avut domiciliu fortat. Deci o viata de om, 46 de ani. Si undeva prin anii `80, in 1985 a fost si caterisit sau suspendat. S-a facut o mare adunare, la manastirea Neamtu s-a facut aceasta adunare, la care au fost parinti pe care ii cunosc, si ii cunosc bine. Il ascultam pe parintele Dimitrie pe caseta povestind: “Parinte, lasa, ca te stiu ca ai fost acolo, eu te-am iertat ca ce era sa faceti, ca nici unul nu ati putut sa spuneti, ca asa era situatia. Sfintia ta aveai de scris, Sfintia ta aveai de marturisit, de predicat, n-ati putut sa spuneti ca totusi eu nu eram vinovat”. Si i-a iertat si cu tot sufletul ii iertase. Deci ma astept, de asemenea, ca parintii care vor spune cu adevarat ce vrea Hristos de la noi si vor spune adevarului adevar si minciunii minciuna, ma astept sa fie cam marginalizati si poate chiar dati afara…

E adevarat ca in momentul acesta cred ca ne indreptam si spre o sublimare a Bisericii. Pentru ca dovedindu-se ca nu avem atata putere politica pe cata sperau unii sa avem, nici nu mai suntem interesanti politic, si atuncea va fi mai greu economic, dar, pentru ca vom fi mai putin dependenti de relatia cu puternici zilei, vom putea mai degraba sa spunem: “aicea gresesti, aicea pacatuiesti si aicea faci bine“.

Avem nevoie de multa rugaciune. Avem nevoie de mai multa rugaciune si noi ca preoti, si fiecare dintre dumneavoastra, si arhiereii nostri au nevoie de multa rugaciune, avem nevoie unii de rugaciunea altora. Si poporul asta daca vrem sa incercam, sa speram cumva ca [ar putea] redeveni un neam crestin si ortodox, are nevoie de rugaciune.

Ca se vor gasi unii sa spuna ca am cazut in aceasta lepadare, din pricina Sinodului din Creta, gresesc, pentru ca lepadarea vine pe ceea ce am pacatuit. Nu aderarea arhiereului la Sinodul din Creta a facut sa ajungem la aceasta situatie, pentru ca tot Sinodul Bisericii noastre, Ortodoxe Romane, a spus ca nu adoptam aceste lucrari decat cand se lamuresc toate problemele. Deci, in momentul acesta, practic, nu pot spune ca s-au dezis, dar nici nu s-a impus o lepadare de credinta. A spus: cand s-or lamuri problemele in Ortodoxie, atuncea mai vedem. Pana atunci nu asumam nimic!

Am ajuns din pricina neputintei noastre, si va spun inca o data, mie mi-e foarte clar, din pricina avorturilor, a desfranarii si a preacurviei noastre, din pricina neputintei noastre de a crede si a intelege credinta, din pricina plictiselii noastre cand suntem la slujba, din pricina faptului ca noi, preotii, nu mai urmarim slujbele. Le spunem acolo pentru ca suntem atat de obisnuiti cu ele… E greu sa stai sa iti disciplinezi mintea, si sa asculti din nou [la Sfantul Maslu]: Epistola I cate Corinteni, Evanghelia de la Luca, Evanghelia de la Matei, iar cele Zece Fecioare, iar… Si e greu! Dar trebuie sa-ti disciplinezi mintea, sa stai cu mintea acolo, la rugaciune, cat se poate. E greu sa-ti faci canonul pentru Impartasanie de trei-patru ori pe saptamana, ca sunt aceleasi rugaciuni. De doua mii de ori sa spui aceleasi rugaciuni… Dar trebuie sa stai cu mintea acolo, pentru ca altfel, daca mintea ti-e sloboda, bate unde vrea ea, nu se duce catre Dumnezeu. Si daca nu se duce mintea catre Dumnezeu, cum poti sa spui ca rugaciunea ta va mai fi ascultata?! Asta este valabil si pentru preoti, si pentru [mireni].

Va fi o perioada grea. Nu ma astept sa urmeze un Canal sau altceva de genul asta, in masa. Punctual, da, s-ar putea sa fie. Dar in masa nu ma astept sa fie asa o persecutie de tipul asta. Dar o sa inceapa sa ni se impuna tot felul de lectii pentru copii, sa se impuna ca un anumit limbaj nu mai avem voie sa-l folosim, sa nu mai avem voie sa spunem pacatului pacat, sa spunem ca sodomia e pacat. La asta ma astept! Ma astept la persecutii pentru preotii care vor spune lucrul acesta, pe fata. Care, prima data, pot sa fie persecutii pecuniare si pe urma pot sa fie si persecutii punctuale, din astea, privative de libertate, cu inchisoare. Dar cand o sa vedem in manualele copiilor, si o sa vedem copiii mici, care inca nu stiu sa scrie, ca primesc deja invatatura de tipul asta: “ganditi liber, purtati-va mai rau decat animalele, ca asta este libertatea...”, atunci o sa dam din umeri. Ce o sa facem cu copiii? O sa spunem ca nu-i dam la orele respective , dar atunci nu o sa avem voie sa-i dam mai departe la scoala. O sa-i tinem asasa? Nu putem sa-i tinem acasa. Ne gandim… Lucrurile nu sunt deloc limpezi! Nu s-ar fi limpezit nici daca ieseam 6 milioane la referendum, dar macar era un semnal catre Dumnezeu ca am facut si noi ceva. E un semnal ca si cati suntem, intr-adevar intelegem putin mai mult decat vor cei mai mari din lumea aceasta.

Sa ne rugam mai departe, sa ne pocaim. Nu degeaba am spus rugaciunea, ectenia aceea la toata vremea de intristare. Nu degeaba am schimbat si am spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe din România, pentru ca in momentul acesta Biserica Ortodoxa este in România – nu mai stiu daca exista Biserica Ortodoxa Română, pentru ca neamul nostru s-a transformat intr-o populatie care vine sa-si boteze copiii, vine sa se cunune, poate ajung si la spovedanie dar de fapt nu spun nimic, si de fapt nu cred in nimic. Implinesc niste cutume. Si, in curand aceste cutume vor fi schimbate: in loc sa mergem la Sfanta Parascheva, in loc sa mergem la Craciun, mergem la festivalul mustului si la festivalul bucatariei traditionale turcesti. In curand!

Si mi-e foarte greu in momentul asta sa ma rog pentru conducatori, pentru ca stiu foarte bine ca acesti conducatori, dintre care multi sunt ortodocsi, din diverse motive, s-au lepadat de Ortodoxie, nu pe fata, ci asa, pâș-pâș. Si daca mai sunt ortodocsi, nu indraznesc sa marturiseasca pe fata Ortodoxia.

Dar trebuie sa ne rugam mai departe pentru pacatele noastre, sa ne rugam mai departe pentru neputintele noastre, pentru ca Dumnezeu sa ne scoata din patimile noastre. Pentru ca daca Dumnezeu ne va ajuta sa iesim din patimile acestea, se vor ridica sfinti dintre noi, si sfintii aceia vor indumnezei la loc poporul acesta. Amin!

Vedeti si:

CUVANT GRAV SI IMPORTANT (pentru) DUPA REFERENDUM, in duh profetic, al Parintelui Cezar Axinte (Constanta): ESTE VREME DE CERNERE, DE “APOCALIPSĂ”, DE “RIDICARE A VĂLULUI”. “De acum războiul se mută într-o altă dimensiune, va fi mult mai deschis, mai descoperit. Războiul se duce împotriva lui Hristos şi a celor care Îl urmează”

PS MACARIE, Episcopul românilor din Europa de Nord – CALDE CUVINTE PĂRINTEȘTI de LIMPEZIRE, ÎMBĂRBĂTARE și TREZIRE după căderea la testul REFERENDUMULUI: “Să transformăm, lucrând duhovnicește, această înfrângere. Să redevenim cu adevărat și PÂNĂ LA CAPĂT CREȘTINI. Să ne implicăm în viața cetății, DISOCIINDU-NE DE ORICE FEL DE PARTIZANAT POLITIC, devenind însă creștini cu conștiință civică”

GÂNDURI POST-REFERENDUM (1) – Un glas care strigă în pustie: ”TĂVĂLUGUL VA ÎNCEPE SĂ VINĂ, căci boicotul de astăzi a deschis larg poarta stăpânitorului acestei lumi… Durerea este că strigăm și noi: „PE BARABA, PE BARABA!” și cerem sângele lui Hristos asupra noastră și ASUPRA COPIILOR NOȘTRI… Avem „șansa” acum să pășim în „MINUNATA LUME NOUĂ””

Gânduri post-referendum (2). ”Cum oare oameni care ne împărtăşim din acelaşi potir putem avea atitudini atât de diferite în raport cu un eveniment atât de important din istoria neamului românesc?”

REFERENDUM – REZULTATE FINALE. 21,1% prezenta, 91,56% pentru CASATORIE. Prezenta in Diaspora/ Inselatoria listelor electorale/ Cum a ucis ura față de Dragnea Referendumul/ REFLECTII POST-REFERENDUM. Mihai Gheorghiu: Teoria factorului X/ Regizoarea Ivona Boitan: „Românii nu-și ascultă preoții, nici prieteni, nici părinții nici bunicii. Românii ascultă de tv și de Andreea Bălan și Tudor Chirilă”/ SI TOTUSI, CUM RAMANE CU ARTICOLUL 48?

NEAM BOICOTAT. Opinii de pr. Constantin Necula, Catalin Sturza, Adrian Papahagi, Mihail Neamtu si altii/ REFERENDUMUL PENTRU CASATORIE E INVALID. Suntem in minoritate. Totusi, 4 milioane de români au votat pentru valori crestine. CE URMEAZA DE MAINE?/ Declaratia de presa a liderilor CpF (Video): „Există o parte acestui popor de patru milioane care a trecut peste campania de dezinformare”