SĂ CONȘTIENTIZĂM MAREA MINCIUNĂ ÎN CARE SUNTEM PUȘI SĂ TRĂIM, SĂ NU O LĂSĂM SĂ INTRE ÎN SUFLETUL NOSTRU! Părintele Tudor Ciocan: “Sunt absolut convins c-o să pornească din nou un tăvălug împotriva creștinilor”
Pr. Tudor Ciocan – Cuvânt duhovnicesc la Sfântul Maslu, 06.11.2020:
“Precucernice părinte și iubiți frați creștini,
S-au terminat și cele mai importante alegeri pentru lumea asta, pentru Lumea Nouă, și noi, care suntem departe de orice, suntem de fapt afectați, dar nici măcar nu ne dăm seama. Ceea ce e și mai bine. […]
În fața lui Dumnezeu suntem oameni care trebuie să ne mântuim. Pentru asta a venit Dumnezeu, ca să mântuiască lumea. Ca să dobândim mântuirea, trebuie să ne și străduim. Darul ni l-a făcut Hristos. Dumnezeu Tatăl ni L-a dăruit pe Dumnezeu-Fiul, Dumnezeu-Fiul Și-a asumat această misiune a mântuirii, a întrupării și a morții pentru noi oamenii și a Învierii cu trupul, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire. Acest Dar ni s-a făcut. Mai trebuie să-l și primim, să ni-l însușim. Și asta are și nu are legătură cu politica. Pentru că orice se întâmplă în universul acesta, orice se întâmplă cu cunoștința lui Dumnezeu, cu știința lui Dumnezeu și, am mai spus și altădată, unele se întâmplă cu îngăduință, altele cu binecuvântare. Nu pot să cred, de pildă, că venirea comunismului în Rusia a fost cu binecuvântarea lui Dumnezeu, dar a fost cu îngăduința lui Dumnezeu. Nu pot să cred că dictaturile din secolul al XX-lea au fost cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Doar cu îngăduire. Sau, la fel, carnagiile care s-au întâmplat în timpul Revoluției franceze au fost cu îngăduința lui Dumnezeu. Ei, dacă Dumnezeu le îngăduie, înseamnă că ne dă și puterea să le ducem. Dacă este cu binecuvântare, atunci trebuie să le primim, dacă este cu îngăduință, trebuie să le ducem. E o cruce pe care o avem de dus.
Cum ducem crucea asta? Fiecare cerându-I lui Dumnezeu ajutorul. Fiecare înțelegând că numai cu ajutorul lui Dumnezeu putem să trecem dincolo de furtună, de valurile vieții acesteia, să ajungem la limanul Împărăției Cerurilor. Nu putem altfel.
Într-adevăr, ceea ce se încearcă acum, ceea ce a încercat diavolul dintotdeauna, a fost să rupă pe om de Dumnezeu. A reușit cu Adam și Eva, n-a reușit cu Hristos, și încearcă și cu noi, cu fiecare dintre noi să ne rupă de Dumnezeu, să avem impresia că Dumnezeu este prea departe, prea mare, prea înstrăinat de noi încât să ne mai poată ajuta, încât să-i cerem ajutorul și trebuie cumva să scăpăm noi, cum se poate. Și să știți, chiar dacă nu este ceva explicit, în adâncul fiecăruia dintre noi există această ispită: să încercăm să ne rezolvăm problema fără Dumnezeu, pe Care nu-L vedem și nu-L pipăim; fără Dumnezeu, Căruia de multe ori i-am adresat rugăciuni și a părut surd la rugăciunile noastre. Dar trebuie să ne așezăm în noi înșine încât cu sinceritate să-i mărturisim lui Dumnezeu chiar și această neputință: că avem tendința, fiecare dintre noi, de a rezolva omenește problemele. Încetul cu încetul, dacă rezolvăm omenește problemele și-L lăsăm pe Dumnezeu undeva sus, în cer, atunci încetul cu încetul ne dispensăm de existența Lui.
Dacă ne dispensăm de existența Lui în viața aceasta, se mai poate, [însă] în veșnicie nu vom mai avea parte de nici un fel de Înviere fericită. Pentru că în veșnicie nu va mai exista după ce să ne ascundem. Nu vom mai putea să ne facem că nu-l L vedem pe Dumnezeu, pentru că avem tot ce ne trebuie și pentru că avem ustensilele date de Dumnezeu prin care să trăim aici, anume inima noastră, mintea noastră. Sunt ustensile pe care Dumnezeu ni le-a dat. Mintea ca să înțeleg ceea ce se întâmplă cu mine, inima ca să mă feresc de ceea ce nu-mi place și să încerc să mă apropii de ceea ce-mi place. Acolo, în viața veșnică, mintea și inima vor fi unite și nu vor mai avea după ce să se ascundă, vor fi doar față în față cu Dumnezeu. Ori vor vrea să primească dragostea lui Dumnezeu, ori se vor înrăi din ce în ce mai mult văzând dragostea lui Dumnezeu. Asta trebuie să facem.
E adevărat că epoca asta spre care ne îndreptăm acuma, cum a fost cu carantina asta sau ce-a fost ea, lockdown-ul ăsta și ce-o să mai fie probabil, nu pare prielnică pentru o viață de comuniune. Și nu este prielnică pentru o viață de comuniune. Iar cei mari – nu din țara noastră, am mai spus-o și-o mai spun, sunt mici conducători; poate cei spirituali într-adevăr, cum au fost părinții cei mari, poate oameni sfinți, poate și maici, poate și mireni sfinți. Aceia se compară oricând cu sfântul din altă parte. Dar, din punct de vedere al oamenilor politici, cei pe care-i avem acuma, nu au mare anvergură. Sunt supuși și robi și slugi. Aleși de noi și slugi ale altora. Pentru că așa este. Din păcate așa a fost. Istoria noastră de la Ștefan încoace, probabil că și până atunci, a fost totdeauna: „să mergem la Înalta Poartă să luăm binecuvântare.” Și Ștefan și-a dat seama că Moldova nu va mai putea rezista și a cerut mai degrabă să închine țara turcilor decât leșilor, polonezilor catolici. Și Vlad a petrecut acolo multă vreme. Mai toți conducătorii noștri. Așa a fost, din păcate. Sau așa îngăduit Dumnezeu, nu știu. Așa este și acum. De aceea nu le reproșez mai-marilor noștri.
Dar mediul care ne este creat în lumea noastră acum este un mediu neprielnic pentru creștinism, dar încă este mediu prielnic pentru mântuirea noastră, a fiecăruia dintre noi. Cum anume? În primul rând să conștientizăm marea minciună în care suntem puși să trăim. Să conștientizăm că această mare minciună încearcă să pătrundă în sufletul nostru. Aceasta este toată valoarea unei minciuni: să te inducă în eroare, să ajungi s-o crezi. Dacă n-o crezi, nu mai are nici o putere. Este mult diminuată puterea ei. Cum era pe vremea „tovarășului”, știți foarte bine, că ieșeam la festivități din astea, de 23 august, 1 mai și eram toți îmbujorați și cu flori în mâini sau cu lozinci, dar nimeni nu le credea efectiv, de [tipul:] „fiu iubit al poporului” și „savant de renume mondial”. Nimeni nu credea așa ceva. O spuneai că trebuie s-o spui. Își pierdea puterea prin faptul că n-o credeai. La fel este și acum, sub o altă formă. Dacă nu credem ceea ce facem pentru că suntem puși să facem, deja și-a pierdut puterea asupra sufletului nostru.
În momentul în care Hristos S-a lăsat răstignit, S-a lăsat judecat de către mai-marii Templului, de către Ana și Caiafa, arhiereul și socru-său, și apoi judecat de către Pilat, știa foarte bine că și unii și alții l-au abuzat. El nu trebuia omorât nici din perspectiva legii iudaice, nici răstignit din perspectiva legii romane. Și totuși, știind asta, s-a lăsat în voia lor ca să dobândim mântuirea și ca să ne dea nouă pildă de smerenie. Asta nu înseamnă că nu a înțeles. Asta înseamnă iarăși, și trebuie să înțelegem foarte bine, că minciuna care ne înconjoară nu trebuie s-o lăsăm să ne pătrundă în suflete. N-avem puterea și n-avem dreptul ca și creștini să ne revoltăm în stradă. Nu putem să ieșim în mișcări de stradă. Dacă va hotărî vreodată mai-marele nostru – Patriarhul în cazul nostru sau până la urmă arhiereul locului – un pelerinaj sau o altă formă de manifestare publică, atunci o vom asculta. Altfel, noi nu ne putem organiza în așa ceva. Dar, în sufletul nostru, da, acolo pot să trăiesc într-o stare de revoltă. O stare de nemulțumire cu ceea ce se întâmplă, pentru că este o minciună și pentru că minciuna aceasta încearcă să pătrundă în adâncul meu.
sursa foto: https://www.stiripesurse.ro/vestitorii-apocalipsei-covid-19-au-uitat-de-masca-distantarea-se-recomanda-doar-plebei-foto_1526501.html
Ce-a făcut diavolul în păcatul strămoșesc? A pătruns în adâncul omului prin minciuna pe care i-a plasat-o acestuia. Adam și Eva [au cazut] nu [prin] faptul că au mușcat ei din fructul oprit, deși și aici e ceva. În momentul în care muști și înghiți, intră în pântecele tău, intră în adâncul tău. Nu doar l-au mirosit, nu doar l-au adulmecat sau l-au ținut în mână și l-au pipăit. A intrat în adânc acea bucată de fruct oprit și au pierdut har. Dacă n-ar fi intrat în adânc, atunci harul nu s-ar fi pierdut. Ce încearcă să facă acum [minciuna diavolului] este să intre în adâncul nostru. Rezistăm. Cu rugăciune, cu dreaptă credință, cu ascultare de duhovnic. Cu încredere în duhovnic, cu încredere în creștinii de lângă noi. Cu încredere mare între cei pe care îi știm și-i cunoaștem. Cu mai multă neîncredere sau cu mai multă cercetare a ceea ce mi se spune de către autorități prin mass-media. Cu mai multă cercetare, să nu luăm [totul] de bun.
Există o picătură chinezească. Și această strategie a picăturii chinezești funcționează, că de aceea se și aplică. Repetând de multe ori un neadevăr, ceva-ceva rămâne în sufletul omului. Este o vorbă franțuzească dintr-o piesă de teatru [Beaumarchais, preluat de Bacon] „Calomniez, calomniez, il en restera toujours quelque chose” – „calomniați, calomniați, că întotdeauna va mai rămâne ceva”, chiar dacă e o calomnie. Ei bine, de acel ceva vreau să ne fer
im. Nu putem să împiedică mass-media să ne spună tot timpul că trăim într-o mare, mare dramă a sănătății. Nu putem, nu avem cum să împiedicăm asta. Dar ceea ce trebuie să facem este să nu credem lucrul ăsta. Iarăși, nu înseamnă să nu purtăm mască, deși nu văd care este rostul ei, sau să ne spălăm pe mâini, ceea ce este foarte bine. De asemenea, iată, trebuie să stăm la distanță, că așa ni se spune. Nu înseamnă că este de folos. Le respectăm, dar nu credem în ele. Pentru mine e foarte important să avem sufletul curat. Și eu cred că se poate păstra sufletul curat în măsura în care suntem cu adevărat, încercăm să fim creștini.
Ce mă învață Hristos? Să-mi iubesc aproapele, să-mi iubesc vrăjmașii. […] Ce mă învață societatea actuală, ceea ce-și propune ea? Să stau la distanță de fiecare. Să-l iubesc așa, undeva [vag, abstract], „să fiu responsabil”. N-o să auziți prea des: „Iubiți-vă aproapele. Dacă vă iubiți aproapele, atunci stați la distanță de el” pentru că e un paradox. Dacă-l iubești, stai împreună cu el. Dacă ești bolnav, bineînțeles că te retragi. Dacă-ți dai seama că celălalt e bolnav, îi spui cu drag: „e bine să stai acolo și vin și te ajut cât pot.” Dar altfel, din principiu să-l consideri pe cel de lângă tine bolnav sau să te considere pe tine bolnav, înseamnă să stai la distanță. Asta este o minciună.
O să mai vedeți minciuni. O să vedeți minciuni legate de creștinism, [de Biserica]. Sunt absolut convins c-o să pornească din nou un mic tăvălug contra noastră. A pornit și-o să mai pornească tăvălug împotriva creștinilor. 
Pretexte cum a fost atunci, în seara cu [incendiul de la] Colectiv, când într-adevăr a fost o dramă pentru cei care au murit acolo și pentru ceilalți care au suferit acolo continuă să fie o dramă, pentru că suferința de arsură serioasă o duci toată viața, nu scapi de ea. Și deodată, din acea dramă s-a pornit… Cine era responsabil? Patriarhul! Uitați-vă cu multă atenție. Atunci se striga foarte tare împotriva unui secretar de stat pe seama Colectivului. Acuma, când s-a făcut rememorarea Colectivului, nu s-a mai pomenit numele acelui secretar de stat. Uitați-vă cu atenție! E foarte multă politică în această așa-zisă grijă sanitară.
Întotdeauna vom avea de suferit. Să dăm slavă lui Dumnezeu pentru aceasta, că suferim aici – decent de mult, că iată, nimeni totuși nu ne suie pe ruguri, nu luăm bătăi și nu suntem băgați la pușcărie pentru așa ceva și nu ni se smulg unghiile, nu ni se scot ochii sau celelalte torturi pe care le știm din Viețile Sfinților și care s-au întâmplat iacătă, acum 50 de ani la Pitești și prin închisorile comuniste… Nu ni se cere așa ceva. Avem de suferit mai mult disprețul social. Nu-i nimic. Cu ajutorul lui Dumnezeu vom trece peste asta și ne vom întări prin credința că împreună cu Dumnezeu și doar împreună cu Dumnezeu putem să dobândim mântuirea. Pentru că în lumea aceasta avem de dus un război. Și lumea aceasta este teatru de război, dar Biserica nu este numai din lumea aceasta. Biserica este și Biserică Luptătoare, cea din care facem parte, dar este și Biserică Biruitoare. Iar cel care face parte cu adevărat din Biserica Luptătoare va intra și în Biserica Biruitoare, va rămâne în Biserică și după moarte și va avea parte de biruință împreună cu Hristos. AMIN!
Legaturi:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Multumesc si multumim parinte pentru aceste cuvinte de intarire. Sa va dea Dumnezeu sanatate