SFANTUL CONSTANTIN BRANCOVEANU – domnitorul emblematic pentru lumea veche românească si ceasul Judecatii neamului. CUM S-A SFARSIT O LUME prin UCIGASA INVIDIE si TRADAREA DE FRATE. Cum cade si de ce moare un neam?

19-08-2014 Sublinieri

Efros Sorin, workshop Otopeni 2013, fresca (1)(icoana de Sorin Efros)

VEDETI SI:

***

Sfanta Mahrama si Sfintii Brancoveni, fresca pe panou de lemn, 1.25x1.25 m 2014 Ioan Popa (2)(icoana de Ioan Popa)

Extrase din volumul: Sfintii Martiri Brancoveni. Icoana vechii lumi romanesti, Cuvantul Ortodox, 2014

Sfârșitul vechii lumi românești

„Acest neam românesc, până au fost dragostea în mijlocul lor, Dumnezeu a fost cu dânșii, că nu i-au călcat alte limbi străine, și au făcut multe vitejii și au trăit în pace bună”.

(Cronicar muntean)

„Poporul mărturisea că singura cauză a revoluțiilor și nenorocirilor Valahiei a fost detronarea și uciderea lui Brâncoveanu”.

(Anton Maria del Chiaro)

“De ce este această lume la apogeul ei? Lumânarea, când se apropie de sfârșitul arderii sale, izbucnește cu o ultimă flacără mai intensă înainte de a se stinge. Într-un mod similar, vechea lume românească din timpul lui Brâncoveanu s-a manifestat cu o intensitate aparte față de perioadele antecedente, lucru identificabil prin: mulțimea ctitoriilor, amploarea implicării voievodului în toată lumea ortodoxă post-bizantină, mulțimea cărților traduse, tipărite și răspândite gratuit în țară și aiurea. Din punct de vedere al domniei, apogeul este ilustrat de frescele de la Hurezi, unde Brâncoveanu este reprezentat ca împlinind „dunga neamului său”, în descendența unor mari voievozi ca Neagoe Basarab sau Matei Basarab (în alte ctitorii și Mihai Viteazul). De asemenea, este memorabilă remarca vlădicăi Mitrofan, care socotește că „roadele” (împlinirile domniei) lui Matei Basarab erau de început, ale lui Șerban Cantacuzino de mijloc, pe când ale lui Brâncoveanu sunt „coapte, bune la gust, dulci”, deci desăvârșite. Dar, tocmai din existența unor astfel de mărturii răzbate o anume conștiință de sine, a propriei condiții istorice, tipică pentru perioadele de final de epocă. Apogeul acesta nu se înscrie, însă, într-un crescendo armonios și triumfal. Dimpotrivă: este un ultim suspin al unei lumi care se află pe punctul de a se destrăma sub impactul forțelor distructive exterioare și interne.

De ce este și la sfârșitul ei?

murariu, brancoveni8

autor: Elena Murariu

Istoric vorbind, la scurt timp după domnia lui Brâncoveanu se sfârșește cu domniile pământești. Linia voievodală este întreruptă în favoarea domniilor fanariote și acest lucru are un impact major, inclusiv asupra lumii boierești vechi. O altă epocă istorică începe, vechea lume românească supraviețuind doar din ctitoriile brâncovenești până târziu, în secolul al XIX-lea, adică regăsindu-se tot mai fragmentar și tot mai marginal într-o nouă lume. Chesarie al Râmnicului arată, ani mai târziu:

„Țara Românească, de la o vreme, în multe reforme s-au schimbat și de la Constantin Vodă Basaraba cu totul s-au prefăcut precum iaste de toți știut” (însemnare din 1779).

Necazurile se abat la scurt timp de la martiriul Brâncovenilor, după cum relatează Del Chiaro:

„De la detronarea lui Brâncoveanu, decăzuse cu totul din situația ei înfloritoare”;

și:

Biata țară a fost într-una călcată de continue năvăliri, fie din partea nemților sau ale turcilor și tătarilor. Aceștia din urmă trecură de trei ori, în noembrie trecut, prin părțile Oltului, unde arseră satele, robiseră locuitorii și îi uciseră pe bătrâni”.

Mitropolitul Antim sfârșește și el tragic, mucenicește, uciderea lui sălbatică aruncând Valahia „în mare spaimă”, după cum arată același. Urmează dezmembrarea temporară a Țării, una din cele mai vechi provincii, din care se trăgea, de altfel, și Brâncoveanu, Oltenia, ajungând, între 1718-1739, sub Imperiul Habsburgic. La începutul secolului următor, prin desfășurarea războaielor ruso-turce pe teritoriul voievodatelor românești, ceea ce a dus la mari pustiiri, se ajunge la unul din cele mai rele coșmaruri de care ne păzise politica înțeleaptă a lui Brâncoveanu. Domnie străină și nemiloasă față de români, destrămare, război și obiect de negociere între imperii: iată dezastrul obștesc ce a urmat martiriului Brâncovenilor. Există, din cauza acestor multe grozăvii, printre cărturarii vremii, după cum arată Violeta Barbu, „un cotropitor presentiment al sfârșitului”.

Dar cea mai mare dramă a Țării Românești nu au fost necazurile din afară, ci sfâșierea sa lăuntrică.

[…]

brancoveni3(autor: Elena Murariu)

Martiriul

 „Nu iaste atâta cu ciudă când de la streini se pricinuiaște cuiva și vreo pagubă au altă primejdie, ci iaste obidă și ciudă când de la neam i se pogoră și îi vine necazul și tulburarea…”

(Greceanu)

[…]

Cât timp Brâncovenii și Cantacuzinii, familii mari boierești care au dat domnitori țării, au lucrat împreună, domnia a mers netulburată și, în ciuda deselor certuri, dezbinări, intrigi interne, lucrurile nu s-au degradat iremediabil. De la o vreme, din cauza ambițiilor de domnie, Cantacuzinii începuseră „să-l ficlenească” pe Constantin Brâncoveanu, arătându-se cu „răutate” față de cel de la care „mult bine au avut, țiind pe unchii lui, Costandin Stolnicul, Mihai spătariul în loc de părinți, și pe verii lui Ștefan spătarul, Radu comisul, ca pe niște frați și credincioși” (Cronicarul Anonim). După fuga unui alt membru al familiei lor, marele dregător Toma, la ruși, în 1711, care a dus la compromiterea relațiilor lui Vodă atât cu Țarul Petru cel Mare, cât și, mai grav pentru el, cu sultanul, Cantacuzinii au declanșat o intensă campanie de calomniere a lui Vodă la Istanbul, pe lângă Înalta Poartă. A fost o rivalitate nesăbuită căci, de fapt, sultanul decisese, după cum arată Anton Maria del Chiaro, să extermine ambele familii, dorind o domnie total controlabilă în Țara Românească, având în vedere conflictul acutizat cu Imperiul Habsburgic și noile planuri ofensive față de puterea nemțească. Așadar, cei care au săpat groapa domnitorului și a fiilor săi au căzut ei înșiși în ea, într-un mod înfricoșător, după cum vom vedea.

Razvan si Mihaela Badescu, Galati, bis Galati, 2010 06

icoana de Razvan si Mihaela Badescu

Vodă, deși folosea corespondență secretă, cifrată, și e cunoscut jocul diplomatic de mare finețe pe care îl făcea între Viena, Moscova și Istanbul, are o anume naivitate de care dușmanii săi nu vor ezita să se folosească. Această naivitate, observată de Maria del Chiaro, un observator străin și neutru, îl face să nu priceapă, parcă, nivelul de ticăloșie și trădare la care poate ajunge omul:

„Brâncoveanu era o fire atât de naivă că nu credea în posibilitatea unei trădări”.

Răzbate, poate, din acestea, o liniște a celui care se știe cu conștiința împăcată și care este guvernat mai ales de frica lui Dumnezeu, iar nu de frica oamenilor sau de bănuielile paranoice pe care, deseori, le dezvoltă conducătorii de popoare, care duc la atâtea crime, asasinate, chiar războaie.

Printre colaboratorii săi cei mai apropiați s-au numărat, după cum am spus, Cantacuzinii, cei care au uneltit pentru înlăturarea sa, iar dregătorul otoman care i-a adus vestea rea, în mijlocul Săptămânii Patimilor, în Joia Mare, era dintre cei socotiți de încredere, chiar prieten, fiind copleșit cu daruri și bani de domnitor. Poate că, în ce-i privește pe Cantacuzini, nu a fost doar o naivitate, ci și o judecată aparte a domnitorului, care, știind orgoliul lor, a căutat să-i implice cât mai mult și la vârf în treburile domniei, doar le-ar fi ostoită setea de mărire, urmând exemplul Mântuitorului, care l-a folosit pe Iuda ca responsabil cu „punga” apostolilor, cunoscând de la început aplecarea sa cea rea către arginți.

„Ceea ce faci din oameni este direct proporțional cu măsura de încredere pe care le-o acorzi și le-o dovedești”, scria părintele Nicolae Steinhardt, care considera că „încrederea e prima calitate a boierului”. În orice caz, Brâncoveanu s-a arătat zguduit de mazilire, de trădare și de uneltire. Nu se aștepta. Înțelege, însă, de îndată, totul, și cronicile au reținut avertismentul profetic pe care  i-l face lui Ștefan Cantacuzino, cel care îi va urma ca domnitor și care va sfârși atât de tragic:

Finule Ștefan, dacă aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru păcatele mele, facă-se Voia Lui. Dacă însă sunt fructul răutății omenești, pentru pieirea mea, Dumnezeu să ierte pe dușmanii mei, dar păzească-se de mâna teribilă și răzbunătoare a judecății divine”.

[…]

JUDECATA

[…]

Astăzi, noi trăim întocmai într-o astfel de lume în care frica și conștiința de Dumnezeu aproape că au dispărut. De aceea, sunt fapte mult, infinit mai rele decât ale Cantacuzinilor de atunci, nu doar vânzare de frate, ci de țară și de neam, și vedem, totodată, că cei ce fac acestea par a fi puternici și prosperi pe nenorocirea altora. 

[…]

La trei veacuri de la martiriul Brâncovenilor, țara noastră se află, iar, la moment de răscruce, la ceas de judecată. Imperiile nesățioase nu primejduiesc doar pacea acestor meleaguri, ca atunci, ci a întregii lumi. Din nou, țara noastră se află la mijloc, în pericol de a deveni teritoriu de luptă, pradă sau marfă de schimb. Satele noastre s-au spart, românii sunt risipiți și au ajuns de râsul neamurilor străine, ca în cele mai rele năpăstuiri din trecut, dar nimeni nu mai plânge, pentru că mai nimănui nu-i mai pasă.

Ne lipsesc conducători ca Vodă Brâncoveanu, care să câștige cu dragostea inima poporului, nu cu îngrozirea, care să aibă ca primă grijă binele Bisericii și care să gândească la folosul de obște al Țării, nu al clanului sau al străinilor. Ne lipsesc cronicarii care să judece din punctul nostru de vedere, din perspectiva unui neam creștin-ortodox. Nu există astfel de conducători, însă, pentru că ne lipsește, de fapt, lumea lor, lumea Brâncovenilor. Nu avem astfel de cronicari, căci cultura noastră a dispărut, fiind înlocuită cu forme de împrumut. Lumea noastră nu ar mai primi asemenea oameni, ci mai degrabă i-ar alunga și s-ar rușina cu ei.

Da, lumea istorică a Brâncovenilor a dispărut. Dar Brâncovenii, Vodă cu fiii săi, Constantin, Ștefan, Radu, Matei, cu sfetnicul Ianache, alături de doamna Marica și fiicele sale, sunt vii, prezenți și ajutători nouă, căci lumea în care se află acum este o lume vie: împărăția cerurilor. O împărăție vie și adevărată pe care o așteptăm și noi, dând mărturie pentru ea la fiecare liturghie: Ierusalimul cel ceresc. […]

(cititi mai departe si INTEGRAL in cartea: Sfintii Martiri Brancoveni. Icoana vechii lumi romanesti, Cuvantul Ortodox, 2014)

coperta-fata-Brancoveni

Legaturi:

***


Categorii

Carti, Editura Cuvantul Ortodox, Sfintii Martiri Brancoveni, Sfintii romani, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

36 Commentarii la “SFANTUL CONSTANTIN BRANCOVEANU – domnitorul emblematic pentru lumea veche românească si ceasul Judecatii neamului. CUM S-A SFARSIT O LUME prin UCIGASA INVIDIE si TRADAREA DE FRATE. Cum cade si de ce moare un neam?

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Cum cade si de ce moare un neam?

    “Poporul Meu va pieri, pentru că nu mai cunoaşte pe Domnul. Şi pentru că tu ai trecut cu vederea cunoaşterea Domnului, Eu te voi da la o parte din preoţia Mea. Şi fiindcă tu ai uitat de legea Domnului, şi Eu voi uita pe fiii tăi.”
    (Osea 4, 6)

  2. Trist este ca martirul Sfantului a fost uitat de multi dintre liderii de astazi ! pacat !

  3. “Ca daca fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi”?
    [Nota de subsol pt aceste verset, din versiunea Anania : “Daca pui pe foc lemnul verde, care nu e destinat arderii (chinurile si moartea nevinovatului Iisus), ce vei face cu lemnul uscat (adevaratii vinovati)?]

    In acest cuvant al Domnului se regaseste si cazul Sfantului Constantin Brancoveanu.

  4. Nu cred ca avem nevoie doar de un conducator ca Voda Brancoveanu,ci avem nevoie de un popor nou !
    Poporul nostru s-a ticalosit foarte,este las, fricos, lacom de gheshefturi sub diferite forme si-i place sa se gudure si sa pupe mainile care-l bat si-l netrebnicesc de multi ani.
    Doar un asemenea popor putea sa aleaga timp de 24 de ani ceea ce ales si in plus, ce conducatori ar putea sa mai iasa din el ?

  5. O, om!
    O, om ce mari răspunderi ai
    De tot ce faci pe lume,
    De tot ce spui în scris sau grai,
    De pilda ce la alții dai,
    Căci ea mereu, spre iad, sau rai,
    Pe mulți o să-i îndrume.
    Ce grijă trebuie să pui
    În viața ta, în toată,
    Căci gândul care-l scrii sau spui,
    Sa dus, în veci nu-l mai aduni
    Și vei culege roada lui,
    Ori viu, ori mort, odată.
    Ai spus o vorbă, vorba ta,
    Mergând din gură-n gură,
    Va n-veseli sau va-ntrista
    Va curăți sau va-ntina,
    Rodind sămânța pusă-n ea
    De dragoste sau ură.
    Scrii un cuvânt: cuvântul scris,
    Rămâne-n urmă drum deschis
    Spre ocară sau slavă.
    Ai spus un cântec,
    Versul tău, rămâne după tine,
    Îndemn spre bine, sau spre rău,
    Spre curăție, sau desfrâu,
    Lăsând în inimi rodul său,
    De har sau de rușine.
    Arăți o cale, Calea ta
    În urma ta nu piere,
    E cale bună, sau e rea
    Va prăbuși, sau va-ntina,
    Vor merge suflete pe ea,
    La pace, sau durere.
    Trăiești o viață, viața ta
    E una, numai una
    Oricum ai fi, tu nu uita,
    Cum ți-o trăiești, vei câștiga,
    Ori fericire pe vecie,
    Ori chin pe totdeauna.
    O, om ce mari răspunderi ai!
    Tu vei pleca din lume,
    Dar ce ai spus prin scris sau grai,
    Pe mulți, pe mulți, spre iad sau rai,
    Mereu o să-i îndrume.
    Deci nu uita: Fii credincios!
    Cu grijă și cu teamă
    Să lași în inimi luminos
    Un smn, un gând, un drum frumos,
    Căci pentru toate, ‘nendoios,
    Odată, vei da seama
    Amin.
    Traian Dorz

  6. http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/08/16/familia-de-mucenici-a-brancovenilor-pilda-tare-si-esentiala-pentru-ortodocsii-vremurilor-din-urma/

    Prigonitorii ei au sfârşit în chinuri groaznice, întărind parcă cuvântul Domnului care zice “a Mea este răzbunarea” (Romani 12, 19).

    Chiar în momentul martiriului Brâncovenilor a avut loc o minune însemnată care tot nu a deschis spre pocăinţă inima cantacuzinilor trădători. La praznicul Adormirii Maicii Domnului în mânăstirea “De-un-lemn”, Doamna Păuna s-a demonizat rămânând multă vreme cu această îndrăcire. În loc să-şi revină întru sine, Ştefan Vodă a încercat să ascundă întâmplarea, săvârşind şi alte crime. Adâncit în răutatea sa, el s-a împotrivit voinţei fericitei Maria de a veni acasă, plătind preţ greu pentru surghiunirea ei. Neîntorcându-se până întru sfârşit, Ştefan Vodă şi tatăl său Stolnicul Constantin, au murit de mâna turcilor cărora vânduseră pe Sfinţii Brâncoveni.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/04/11/iuda-tradarea-vanzatori/

    Vai, cât de mult rău fac, nu numai lucrării lui Dumnezeu, ci şi semenilor lor, acei oameni nelegiuiţi care vând pe ai lor şi care trădează dragostea, prietenia, frăţietatea, cinstea şi cuvântul lor. Căci aceştia nimicesc chiar bunul cel mai scump pentru inimile omeneşti, care este încrederea în om.

    Până există încredere, ce sfântă este legătura dintre credincioşi, părtăşia dintre soţi, iubirea dintre prieteni, armonia dintre oameni. Când însă diavolul pune în inima unuia dintre ei gândul vânzării şi înşelăciunii, se prăbuşesc toate acestea. Şi câtă jale şi prăpăd rămâne în inima lor! Ce gust amar le va veni pe buze şi se va preface în cele mai înveninate cuvinte pentru acela care a trădat!

    Dragul meu, care auzi aceste amare lucruri, ia bine seama la tine însuţi! Roagă-te lui Dumnezeu şi priveghează, ca nu cumva să ajungi şi tu un vânzător de Hristos, căci aceasta te va rupe de Hristos şi de fraţi, iar păcatul tău va otrăvi nu numai veşnicia ta, ci şi părtăşia altora, căci fiecare va începe să se teamă de celălalt şi să se îndoiască de toţi. Iar aceasta este o nenorocire mai mare şi mai largă decât oricare alta.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/03/19/virgil-maxim-la-gherla-patimiri-mucenicesti-ispite-si-proorocia-despre-soarta-celor-care-se-fac-slugile-satanei-aviz-si-celor-de-azi/

    – Voi acum sunteti amăgiţi şi înşelati de propria voastră părere despre voi şi v-aţi fă­cut slujitori lui satan iar prin mâinile voastre se operează prăbuşirea multor suflete. Pentru că nu mai vreti să vă întoarceti din drumul acestor fărădelegi şi să deconspirati lucrarea pe care v-ati angajat să o săvârşiti, veti plăti cu vietile voastre. Pentru a nu rămâne urme, totdeauna cel ce se serveşte de o sculă pentru săvârşirea răului, caută să o distrugă sau s-o ascundă. Şi voi veti fi primii care veti fi ucişi. Atât am vrut să vă spun.

    – Până vom muri noi, vei muri tu!

    – S-ar putea ca Dumnezeu să vă lase să vedeti propria voastră condamnare şi pieire înainte de a muri eu.

    Asa sfarsesc toti “turcitii”, adica tradatorii si ucigasii de frate – care uneori nu neaparat din rautate sadica (initial), ci din “simplu” oportunism si din lacomie disperata de parvenire, se ticalosesc amarnic, calcandu-si in picioare constiinta si cadavrele semenilor – deci asa sfarsesc intotdeauna cozile de topor care varsa sange nevinovat, chiar daca uneori ni se pare ca mana lui Dumnezeu zaboveste (asteptand pocainta Iudei) sa infaptuiasca “razbunarea”, adica implinirea legilor duhovnicesti. Si cumplit este ca acest groaznic si strigator la cer pacat a devenit un fel de “carte de vizita” si de moneda curenta a fiilor acestui neam, tot la fel cum, de atatea veacuri de vorbeste despre dezbinare si despre lipsa dragostei ca fiind trasaturile reprezentative ale romanilor. La asemenea “temelie” de credinta, la ce roade sa te poti astepta? Si asta se intampla si astazi, sub ochii nostri mai mult sau mai putin indiferenti…

  7. Va multumesc pentru aceste cuvinte pline de folos si sper sa pot sa cumpar cartea pentru ca pare a fi extraordinara atit pentru faptul ca este invaluita de perioada istorica cit si pentru ca stirneste emotie. Domnul si Maica sa si Sfintii Brancoveni sa vegheze asupra voastra si a familiilor voastre!

  8. @ Emma:

    Amin! Si noi va multumim foarte calduros!

  9. Multumim frumos pentru aceste invataturi.

    Din pacate la putere nu o sa ajunga niciodata o persoana care iubeste biserica,care il iubeste pe Dumnezeu cu toata fiinta sa,pentru ca cei ridicati la putere sunt de fapt marionetele “papusarilor”,a masonilor.
    Au lucrat destul de bine la adormirea poporului roman cu N lucruri :muzica,filme,moda,americanizare sau mai bine spus “sionizare”,ca sunt ei care conduc S.U.A …sau mai bine spus lumea!
    Si totusi toate acestea se intampla deoarece Bunul Dumnezeu o ingaduie.
    Vai de cei care il uita pe Creator,Pe Dumnezeu,Sfanta Treime.
    Va cobora intr-un final Sf. Arh. Mihail cu armata Sa si v-a lovi unde trebuie.

    Doamne Iisuse Hristoase,Fiul Lui Dumnezeu
    Miluieste-ne pe noi pacatosii.

    Amin!

  10. Pingback: Doamna Lidia Staniloae despre REZISTENTA BISERICII ORTODOXE SUB COMUNISM si despre “teroarea cea de toate zilele“, “atmosfera de delatiune, de incredibila densitate a dusmaniei si a urii“, de vanatoare de “dusmani ai poporulu
  11. Pingback: SFANTUL ANDREI, ocrotitorul românilor si ZIUA NATIONALA ca ZI A UNIRII IN JURUL LUI HRISTOS. Predici audio: PIERDEREA OMENIEI si RUSINAREA DE A FI ROMÂN. “Toti trebuie sa parcurgem cumva drumul Sfantului Apostol Andrei” -
  12. Pingback: Predici audio la INVIEREA FIICEI LUI IAIR si SFANTUL NECTARIE TAMADUITORUL. Invidia prigonitoare – “umbra privirii lui Cain peste lume” -
  13. Pingback: Parintele Ciprian Negreanu talcuind si aducand in prezent Apostolul: INIMA LARGA si INIMA STRAMTA, masura darniciei din iubirea pentru fratii saraci, UNTDELEMNUL BLANDETII SI VINUL MUSTRARII PARINTESTI, comunitatea “sfintilor” de la Ierusalim
  14. Pingback: Cuvinte de trezire de la staretul Manastirii Putna, Parintele Melchisedec: “CRESTINII SUNT PRIGONITI, parca pacea s-a luat de pe pamant, ispitele s-au inmultit mai mult ca oricand. SA NE RUGAM PENTRU CRESTINII DIN SIRIA, MULTI DINTRE EI SUNT MUCENIC
  15. Pingback: “Mai, frati români, noi n-am iesit inca din PAGANISMUL nostru, care se manifesta astazi prin VRAJITORII la nesfarsit, prin BLESTEME la nesfarsit!” | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: IADUL ROMÂNILOR – “bancul” spiritual tragic de adevărat spus de PĂRINTELE IUSTIN DE LA OAŞA: “Când vrea unul să se ridice, ăilalţi imediat îl trag de picioare în jos. Şi aşa rămân toţi acolo jos, în iad” | Cuv
  17. Pingback: IADUL ROMÂNILOR – un “banc” spiritual, tragic de adevărat, spus de PĂRINTELE IUSTIN DE LA OAŞA: “Când vrea unul să se ridice, ăilalţi imediat îl trag de picioare în jos. Şi aşa rămân toţi acolo jos, în iad” |
  18. Pingback: Predica marturisitoare a PS AMBROZIE pe tema LEGII “ANTILEGIONARE” si a MOSCHEII de la Bucuresti: “NU MAI AVEM VOIE SA VORBIM DESPRE SFANTUL INCHISORILOR, DESPRE MIRCEA VULCANESCU; NE-AM SATURAT SA FACEM OBEDIENTA… Aceasta este rea
  19. Pingback: Predica marturisitoare a PS AMBROZIE pe tema LEGII ANTIROMANESTI si a MOSCHEII de la Bucuresti: “NU MAI AVEM VOIE SA VORBIM DESPRE SFANTUL INCHISORILOR, DESPRE MIRCEA VULCANESCU; NE-AM SATURAT SA FACEM OBEDIENTA… Aceasta este realitatea hada i
  20. Pingback: MARIA BRANCOVEANU | Cuvântul Ortodox
  21. Pingback: REALISM BRÂNCOVENESC IN VREMURI DE CUMPLITE PRIMEJDII. Voda Constantin intre cei care “amageau numele crestinatatii” si “fiarele” turco-tatare | Cuvântul Ortodox
  22. Pingback: SFINTII BRANCOVENI – icoana jertfei zugravita in imnele poetului IOAN ALEXANDRU: “Am pierdut totul, sa nu ne pierdem si sufletul, fiii mei, Asta-i de-acum in grija noastra hotaratoarea lupta…” | Cuvântul Ortodox
  23. Pingback: Alt timp, alt popor. Fragment din TRIODUL romanesc din 1798: ROMÂNII S-AU INDELETNICIT MAI MULT CĂTRE ÎNTEMEIEREA CREDINȚEI… | Cuvântul Ortodox
  24. Pingback: PARINTELE DUMITRU STANILOAE – OMUL, PREOTUL SI TATAL DESAVARSIT, in amintirea fiicei sale, LIDIA. Sfarsitul lumii paradisiace a satului romanesc si inceputul “vremurilor absurde, de cosmar”… care bat din nou la usa si azi | Cuvânt
  25. Pingback: SFINȚII BRÂNCOVENI, “mănunchiul” impreună-muceniciei și PUTEREA VIZIUNII – un destin sub semnul Crucii, transpus în ICOANE sublime, insuflate de Duh, “de mâna ELENEI MURARIU”: “Eu văd vremu­rile pe care le trăim a
  26. Pingback: PIESA DE TEATRU CRESTIN despre SFINTII BRANCOVENI, cu actori ortodocsi practicanti | Cuvântul Ortodox
  27. Pingback: Sfantul Tihon din Zadonsk despre RAZBOIUL CRESTINILOR IMPOTRIVA FRATILOR LOR: “O, in ce stare de plans a ajuns crestinatatea: sa se chinuiasca si sa se manance unul pe altul! ODINIOARA CRESTINII SE AJUTAU UNUL PE ALTUL, DAR ASTAZI SE ALUNGA SI SE ST
  28. Pingback: Cuvinte grave ale Părintelui Cezar Axinte la SFINȚII MARTIRI BRÂNCOVENI (2017) despre timpul critic pe care îl trăim: “NU NE PREDĂM! Sunt vremuri de vijelie și asta e doar “puiul”. O să vedem și lucruri mai mari decât acestea,
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Articole Recomandate

Carti recomandate