“ORICINE URASTE PE FRATELE SAU ESTE UCIGAS. In iad merg mai ales cei care au in sufletul lor ura si rautate”. Arhim. Vasilios Bacoianis despre IERTARE si MARTURISIRE, TINEREA DE MINTE A RAULUI si APOSTAZIE
Ia seama sa nu te chinuiesti in iad!
Hristos a adresat aceste cuvinte unui preot care purta ura in inima lui faţa de un idolatru care-i necajea credinciosii din parohie. Episodul este relatat in biografia Sfantului Dionisie Areopagitul, Episcopul Atenei (praznuirea lui se face la 1 octombrie).
Odata, Sfantul Dionisie a ajuns in insula Creta si a locuit in casa unui preot care se numea Carpos. Acest preot se afla in dusmanie cu un pagan, care-l trasese la idolatrie pe un crestin. Preotul se ruga la Dumnezeu ca sa-i ia de pe pamant pe amandoi: si pe idolatru, si pe crestinul apostat, pentru ca reprezentau o primejdie de moarte pentru turma lui. Acestui preot i s-a intamplat un lucru uimitor, pe care l-a povestit el insusi vizitatorului sau vestit, Sfantului Dionisie.
In timpul nopţii, cand se ruga, casa a fost cuprinsa de cutremur. Acoperisul s-a deschis si prin el s-a vazut toata noaptea cerul. Astfel, L-a vazut pe Hristos sezand pe tron, inconjurat de miriade de ingeri. Lumina cobora din cer pana la temelia casei. Pamantul se rupsese in doua, dand nastere unei mari prapastii intunecate. Pe marginea prapastiei stateau infricosaţi cei doi idolatri. Din strafundurile acesteia suierau serpi, care cand se incolaceau pe picioarele idolatrilor, cand suierau, cand ii loveau cu cozile, ca sa-i arunce in abis. Preotul a inceput sa se intristeze vazand ca idolatrii nu cazusera, nu fusesera inca inghiţiţi de genune. Deci si-a ridicat privirea catre ceruri si L-a vazut pe Hristos ridicandu-Se degraba de pe tronul Sau stralucitor si coborandu-Se impreuna cu ingerii pe marginea prapastiei, gata sa-i salveze pe nefericiţi. Dupa aceea S-a apropiat de preot, Si-a intins asupra lui mana dreapta si i-a zis:
„Eu sunt gata sa patimesc si sa sufar de mii de ori pentru mantuirea tuturor oamenilor, si ţie nu-ţi este mila de pieirea fraţilor tai?”
Si a adaugat:
„Ia seama ca nu cumva, din pricina ţinerii de minte a raului, sa mergi in iad!“[1]
De atunci preotul Carpos n-a mai ţinut minte raul, ca acesti doi oameni l-au atins cu ceva, ca l-au ocarat, ca „l-au talharit”, ci a luat seama la credinţa lui, la ceea ce Hristos l-a instiinţat dinainte: „Ai grija, ca nu cumva, din pricina ţinerii de minte a raului, sa mergi in iad!”
Acelasi lucru este valabil pentru fiecare dintre noi, care-i uram pe necredinciosi, pe idolatri, pe eretici, si vrem pieirea lor. Sa luam aminte, ca nu cumva, din pricina ţinerii de minte a raului, sa mergem in iad!
Astfel, aflaţi ca in iad nu merg doar hoţii, desfranaţii, inselatorii, talharii, apostaţii si ceilalţi, ci merg mai ales ucigasii si cei care au in sufletul lor ura si rautate, dupa cuvantul Sfantului Ioan Teologul:
„Oricine uraste pe fratele sau este ucigas, si stiţi ca nici un ucigas n-are viaţa vesnica ramanand in el” (v. I Ioan 3, 15).
Tinerea de minte a raului Il alunga pe Hristos
„Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8), deci lipsa iubirii, adica ţinerea de minte a raului, inseamna ruperea de Dumnezeu. El se departeaza de cel care ţine minte raul, il lasa fara harul Lui, il socoteste strain si necunoscut. Si, daca nu se ingrijeste la vreme sa se vindece de otrava duhovniceasca datatoare de moarte (ţinerea de minte a raului), il preda morţii sufletesti.”[2]
Vom vedea acest lucru in urmatoarea intamplare infricosatoare.
In secolul al III-lea vieţuia in Antiohia Siriei un preot cu numele Saprichie. Acesta avea un prieten iubit care se numea Nichifor. La un moment dat, prietenia dintre ei s-a stricat si ura s-a inteţit peste masura. Nichifor insa si-a venit in fire si s-a grabit sa se impace cu parintele Saprichie, dar acesta s-a aratat neinduplecat. Si s-a intamplat ca in acel timp sa izbucneasca in cetate prigoana impotriva crestinilor. Preotul Saprichie a fost prins si adus inaintea carmuitorului. L-au silit sa jertfeasca idolilor, dar el a refuzat. L-au chinuit infricosator, dar in zadar, caci Saprichie a ramas statornic in credinţa lui Hristos. Dupa ce l-au cercetat si l-au chinuit, au poruncit sa i se taie capul. A aflat despre aceasta si Nichifor, care, vrand iertare si binecuvantare de la cel care urma sa devina martir sfant, a alergat sa le primeasca. I-a iesit in intampinare lui Saprichie in momentul in care il conduceau la locul execuţiei. A cazut la picioarele lui si l-a rugat fierbinte:
„Martire al lui Hristos, iarta-ma!”
Insa preotul s-a aratat din nou neinduplecat. N-a vrut nici macar sa-l priveasca si si-a intors faţa in alta parte.
Au ajuns la locul execuţiei si calaii erau gata sa-i taie capul. Nichifor a facut inca o incercare:
„Parinte, rogu-te, iarta-ma!”
Preotul din nou s-a aratat neinduplecat, nu si-a intors faţa spre el nici in acest moment infricosator. Astfel ca harul lui Dumnezeu, care pana atunci il intarise, l-a parasit, iar el i-a intrebat pe calai:
„De ce vreţi sa-mi taiaţi capul?”
„Pentru ca n-ai primit sa te lepezi de Hristos si sa jertfesti zeilor nostri”.
„Opriţi-va, nu-mi taiaţi capul! Voi aduce jertfa zeilor vostri!”
„Frate, sa nu faci aceasta! Sa nu te lepezi de Hristos!”
Parintele Saprichie insa, surd la rugaminţile lui, s-a lepadat in final de Hristos.
Atunci Nichifor, intarit de harul dumnezeiesc, a inceput sa strige din toate puterile:
„Sunt crestin, cred in Domnul nostru Iisus Hristos, in Cel de care s-a lepadat Saprichie! Vreau sa-L marturisesc pe Hristos! Va rog, taiaţi-mi capul!”
Si i-au taiat capul.
Saprichie a dispreţuit porunca lui Hristos care ne spune sa-l iertam pe aproapele nostru, cu urmarea ca harul dumnezeiesc l-a parasit si a devenit apostat. Nichifor a ţinut porunca, s-a intarit prin harul dumnezeiesc si a devenit martirul lui Hristos (praznuirea lui se face pe 9 februarie).[3]
Tinerea de minte a raului paralizeaza sufletul!
Medicul si scriitorul american Joseph Murphy face urmatoarele afirmaţii importante:
„Este posibil sa fiţi amabil si cinstit cu colegul de birou, insa, daca va intoarce spatele, il judecaţi sau aveţi sentimente de ura impotriva lui. Acest gen de gandire negativa este catastrofala pentru dumneavoastra! Este ca si cum aţi inghiţi otrava. In realitate, primiţi o otrava mentala care va distruge vigoarea, entuziasmul si puterea si va lipseste de indrumare si de voia cea buna.”[4]
Acelasi lucru ne spune si psihiatrul contemporan american Peck Scott:
„Daca staruim in mania noastra (ţinerea de minte a raului) incetam sa ne dezvoltam, si sufletele noastre incep sa devina posace si sa se vestejeasca.“[5]
In plus, ţinerea de minte a raului face sufletul neputincios spre ţinerea poruncilor lui Hristos si capabil sa savarseasca pacatul:
„Ea varsa precum sarpele otrava in inima ta si iţi «mananca» maruntaiele! Iţi roade, incetul cu incetul, dispoziţia sufletului pentru virtute, cu urmarea ca vieţuiesti in continuare pentru pacat, facandu-te cu desavarsire mort pentru virtute.“[6]
Am vazut-o la Saprichie si o vom afla si in intamplarea de mai jos, cu ierodiaconul si monahul Evagrie, de la Lavra Pesterilor din Kiev. Acest diacon era prieten cu un ieromonah pe nume Tit, din manastire. Prietenia lor era pilduitoare si parinţii ii admirau, insa deodata s-a schimbat intr-o dusmanie cumplita. Au ajuns sa nu mai doreasca nici sa se priveasca unul pe celalalt (si erau calugari in manastire, unul diacon, altul preot, dar veninul ţinerii de minte a raului nu face exceptii!). Parinţii manastirii, socaţi, au facut tot ce le-a stat in putere ca sa-i impace, dar in zadar. Nici preotul si nici diaconul nu voia sa auda de cuvantul impacare (suflete paralizate, moarte).
A trecut vremea, si Tit s-a imbolnavit grav, ajungand pe patul morţii. Bunul Dumnezeu insa, Care doreste mantuirea tuturor oamenilor, i-a aratat in vedenie starea lui infricosatoare. I-a vazut pe ingeri departandu-se de el si plangand pentru pieirea sufletului sau. I-a vazut si pe demoni saltand de bucurie (semn ca mergea cu siguranţa in iad, din pricina ţinerii de minte a raului) (v. I Ioan 3,15). Si a inceput sa planga. Deci l-a vestit indata pe diaconul Evagrie ca in legatura cu nefericita intamplare este vinovat doar el si l-a rugat sa-l ierte. Diaconul insa nu numai ca n-a primit sa-l ierte, dar i-au iesit din gura cuvinte grele, chiar si blesteme.
Parinţii, vazandu-l pe Tit ca trage sa moara, l-au dus pe diacon cu forţa la chilia lui Tit. Si Tit, cu toate ca era grav bolnav, a coborat din pat, a batut matanie diaconului, i-a imbaţisat picioarele, rugandu-l:
„Iarta-ma, parinte! Iarta-ma!”
Diaconul insa i-a intors spatele, strigand cu putere:
„Nu te voi ierta niciodata, nici in veacul de acum, nici in veacul ce va sa fie!”
A facut o miscare brusca si a scapat din mainile parinţilor care-l ţineau sa nu fuga, si a cazut la pamant mort. Tit insa s-a vazut sanatos, de-ai fi zis ca nu fusese vreodata bolnav.
– Cine a mijlocit de s-au intamplat aceste lucruri infricosatoare? l-au intrebat parinţii pe Tit, care le-a spus:
– Cand i-am batut matanie lui Evagrie si el s-a intors cu spatele, l-am vazut pe unul dintre ingerii infricosatori ţinand o sabie de foc si, lovindu-l, Evagrie si-a dat sufletul. Atunci insusi ingerul m-a apucat de mana, m-a sculat din pat si, iata, m-am facut sanatos!(Sfantul Ignatie Briancianinov)[7]
Asa cum vom vedea si in continuare, iertarea daruieste viaţa, iar ţinerea de minte a raului raspandeste moartea.
[1] Sinaxarul Mare, vol. 10, pp. 68-69.
[2] Sf. Ignatie Briancianinov, Ofranda monahismului contemporan, vol 3, Ed. Sfintei Mitropolii de Nicopole, pp. 66-67.
[3] Cand ceri de la celalalt iertare şi nu te iarta, sa nu te nelinişteşti, chiar daca cel care nu-ti ofera iertarea este preot sau arhiereu! Tu eşti curat înaintea Domnului şi vei primi binecuvantarea Lui. Cel care nu te iarta este uraciune înaintea Domnului (v. Luca 16,15). El îşi retrage harul de la acela, aşa cum a facut şi cu Saprichie, şi aceasta îl pagubeşte în progresul lui duhovnicesc.
[4] Dr. Joseph Murphy, Puterea subconştientului, Dioptra, ed. a IX-a, p. 197.
[5] Calea cea mai putin umblata, Kedros, pp. 47,43.
[6] Sf. Simeon Noul Teolog, Filocalia, vol. 4, 154, cap. 31, prelucrare.
[7] Ofranda monahismului contemporan, vol. 3, Ed. Sfintei Mitropolii de Nicopole, pp. 71-73.
Legaturi:
- PILDA SFANTULUI MUCENIC NICHIFOR (9 februarie) – sa ne reamintim duhul adevaratei marturisiri si care trebuie sa ne fie cautarea primordiala
- AVEM VOIE SA-I BLESTEMAM PE DUSMANII CREDINTEI? Sunt injuraturile sau pomenirile celui rau un pacat mic? Cum ajungem sa hulim fara sa ne dam seama?
- Sfantul Cosma Etolul: SA NU AFURISITI PE NIMENI!
- SFANTUL IOAN GURA DE AUR despre MILA, despre ATITUDINEA FATA DE CEI CAZUTI IN RATACIRE si despre cei care ii dau ANATEMA pe altii: “Desi suntem cazuti atat de jos, nu ne mai dam seama ca suntem in cele mai mari pacate”
- DUHUL ADEVARULUI SI AL IUBIRII, Duhul lui Dumnezeu, Care Se roaga in noi si ne calauzeste tainic “la pamantul dreptatii”. STIM AI CARUI DUH SUNTEM?
- TINEREA DE MINTE A RAULUI – CANCER DUHOVNICESC. Predica Parintelui Sofian despre manie, rautate ascunsa si iertare
- CEI CE MANANCA DIN CARNEA APROAPELUI…. Sf. Ioan Gura de Aur, Parintii Arsenie Papacioc si Nicolae Tanase (VIDEO) despre POST, CLEVETIRE, DEFAIMARE
- Parintele Arsenie Papacioc: “IN IAD SUNT CEI MAI MULTI CARE VORBESC DE RAU”; “Inchide pe Domnul in inima si fii cu luare aminte acolo!”
- PARINTELE ARSENIE BOCA DESPRE RAUTATEA FARA LEAC
- Parintele Ioan Buliga: ROBIA DIN IADUL ZAVISTIEI. Cum ajungem ucigasi precum CAIN?
- PARINTELE NECTARIE DE LA SIHASTRIA PUTNEI (audio): Putem ucide si cinstea sau reputatia omului, prin vorbire de rau, defaimare – raspandind in altii prejudecati despre cel vorbit de rau. CAND VORBESTI DE RAU PE CINEVA, DEJA INCEPI SA UCIZI!
- Neamul lui Cain, neobosit… SUFLETUL CELUI CARE CLEVETESTE LUCREAZA URA, MUSCAND DIN SUFLETELE ALTORA
- BANCHERUL CALUGARIT: PARINTELE ILARION DAN (Man. Crucea): “Un om care il uraste pe cel de langa el, acela nu mai e crestin, nici ortodox, de niciun fel. Ala e ucigas de suflet“.
- JUDECATA SI GHEENA CONSTIINTEI: “Frate, bea sangele meu”. VA VENI ZIUA RASPLATIRII CELOR NEDREPTI SI VICLENI, cand “se va arata fatarnicia care parea a fi fapta buna, zavistia care parea ravna, viclesugul care parea prietesug” si “se va dovedi amagitor acela caruia ne inchinam ca unui sfant”
- SFANTUL NECTARIE DIN EGHINA SI PATIMILE NOASTRE (II): despre oamenii mincinosi, calomniatori, clevetitori, vicleni, judecatori necrutatori
- “CUMPLITA ESTE NEOMENIA! Mai lesne le va fi atunci sodomitilor, necredinciosilor, inchinatorilor la idoli, decat unor asemenea crestini…“
- Avva Efrem Filotheitul si Arhim. Melchisedec Velnic (audio) despre COPLESITOAREA FRUMUSETE A SMERENIEI LUI HRISTOS si REFUZUL INVERSUNAT AL OMULUI: “Mandria respinge si rastigneste in cele din urma, prin ura si invidie“
- FATARNICIA SI RAUTATEA DEGHIZATE IN RAVNA “INTRANSIGENTA” PT. ADEVAR (Pr. Sofian Boghiu si Pr. Constantin Coman)
- “Ce eşti tu? Luptător al lui Hristos sau luptător al diavolului? Ştii că exista si luptatori ai diavolului?”
***
- Avva Efrem Filotheitul: SFATURI DUHOVNICESTI DESPRE IERTARE
- DATORNICUL NEMILOSTIV. Iertam sau “executam”? Cauzele iadului in care traim
- Pilda datornicului nemilostiv. CUM SA IERTAM? Predici audio la Putna si Sihastria Putnei
- PILDA DATORNICULUI NEMILOSTIV. Predica Sfantului Luca al Crimeei
- Duminica datornicului nemilostiv: “NU SE CADEA CA SI TU SA AI MILA DE CEL IMPREUNA-SLUGA CU TINE?” (Sf. Teofan Zavoratul si Mitropolitul Augustin de Florina)
- PARINTELE SAVATIE: IERTAREA, INCEPUTUL IUBIRII (“A iubi inseamna a ierta”)
- Parintele N. Steinhardt: TREPTELE IERTARII (din “Jurnalul fericirii”)
- PREDICI ALE IPS BARTOLOMEU despre iertare si ingaduinta (audio). SI UN AVERTISMENT PROFETIC: “Vremurile vor fi tot mai grele… Se pregatesc crime morale, si chiar fizice!”
***
- INEDIT: Cum si-a iertat IPS Bartolomeu Anania tortionarii, dupa 50 de ani!
- “Comunismul mai are o singura sansa sa supravietuiasca: PRIN URA, PRIN RAZBUNAREA, PRIN RAUL DIN SUFLETELE NOASTRE”
- “Sa nu ne razbunati” – Nicolae Istrate, fost detinut politic basarabean si LECTIA VIE A CREDINTEI SINCERE, A IUBIRII VRAJMASILOR, A IERTARII TORTIONARILOR
- Aspazia Otel-Petrescu pentru “Familia ortodoxa”: SUFERINTA SI COMUNIUNE, RUGACIUNE SI MINUNI, JERTFA SI IERTARE in inchisorile politice pentru femei
- NUMAI CEL CARE VA AVEA INIMA BUNA VA REZISTA
- 26 iulie – ziua in care s-a nascut in cer unul din cei mai mari sfinti ai inchisorilor: COSTACHE OPRISAN: “Niciodata n-a acuzat pe nimeni pentru ceea ce i s-a facut. Pe toti i-a iertat si mereu ne vorbea de iertare si dragoste”
- PARINTELE SERAFIM ROSE – UN OM AL INIMII
- Pr. Dumitru Staniloae: COMPASIUNE SI IERTARE
- Parintele Cleopa si INIMA DE MAMA
- Parintele Sofronie Saharov NE INVATA CUM SA TRAIM IN RELATIE CU SEMENII: “Ce castig judecand pe fratele meu?”, “Respingeti orice duh de curiozitate”
- PS SEBASTIAN: “Suntem obsedati de rau, de diavol si de puterile lui, in loc sa fim obsedati de Dumnezeu si de Inviere! FERITI-VA SA CICALITI OAMENII!”
“Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească.” (I Ioan 4, 20)
“Langa toti omoratorii,sta si Saul,-un iudeu
Care,far-a da cu pietre,-a ucis cu-ndemnu-i greu…
Caci fiind el sub puterea unei nestiute taine,
Sta de paza langa-acelor varsatori de sange,haine.
Iar dupa-ngropare,Saul,crud,cu mainile-amandoua,
Spre inchisori tira pe-aceia botezati in Legea Noua…
Astfel devenise Saul cel mai fara mila bici,
Sarguind sa biciuiasca pe crestinii mucenici,
Si puteri primind sa prinda pe cei ce-n botez renasc,
Se ducea-ntr-o zi s-aduca turma multa din Damasc…
Dar,in sargu-i spre Cetate pe cand el calatorea
O lumina ca de fulger l-a cuprins de-odata-n ea.
Si cazut fiind cu spaima,-iata glas din Slavi Ceresti
Care-i zice:”Saul,Saul,pentru ce Ma prigonesti?”…
“Cine esti tu,Doamne,oare?”-Saul a-ntrebat supus,
Si raspunsu-i-a lui glas din adanc:”Eu sunt Iisus,
Carui tu aduci prigoana,vrand sa-i risipesti soborul…
Greu e sa izbesti,o,Saul,in tepusa cu piciorul!”…
Tremurand,intreaba Saul:”Doamne,ce voiesti sa fac,
Ca sa fie pe-a ta voie si cu fapta sa Te-mpac?”…
Glasul i-a raspuns:”Te scoala;in Cetate mergi-nainte
Si ti-se va spune tie ce sa faci,spre cele sfinte!”
Saul s-a sculat,dar iata:Desi ochii deschisi sunt,
El nimica nu mai vede nici spre Cer,nici pe pamant…
In Cetate,orb trei zile dup-aceea el a stat
Si trei zile-ntregi postit-a:n-a baut si n-a mancat.
Ci-n a patra zi,pe ochi,un trimis a lui Iisus,
Ucenicul Anania mainile punand,i-a spus:
“Frate Saul,”Iisus Domnul ce ti-a fost iesit in cale,
Cand veneai catre Cetate intru telurile tale,
Prin vedenie,pe mine m-a trimis cu-al Sau Cuvant,
Sa-ti primesti din nou vederea,sa te umpli de Duh Sfant!…
De pe ochii lui cazut-au,-ca supusi unor porunci
Niste solzi,redandu-i vazul cum n-avut-a pan-atunci.
Si sculandu-se-n picioare,peste fire luminat,
Primind numele de Pavel-in Hristos s-a botezat
Talmacit,numele Saul,la iudei,inseamna :Rege,
Si “Cel mic”se talmaceste Pavel,dat prin Noua Lege…,
Daca Saul deci,ca nume,ascundea trufie mare,
Numele ce-i da botezul,umilinta-n el o are”.
Vasile Militaru
“Să nu crezi, venerabile Sopatros, că poate fi o victorie violența arătată de tine împotriva unei religii sau a unei opinii ce nu ți se pare bună. Efectiv, chiar dacă o vei respinge cu raționamente valide, crezi că opinia lui Sopatros va fi, din această cauză, mai bună? Este posibil, într-adevăr, ca tu și alții, în mijlocul atâtor falsități și aparențe, să nu vedeți adevărul, care este unul ascuns. Obiectul care nu este roșu nu este, din această cauză, alb, iar creatura care nu este un cal, nu înseamnă că este numaidecât om. Ascultându-mă pe mine, să procedezi astfel: să te abții să vorbești împotriva altora, dar să aperi adevărul astfel încât lucrurile spuse de tine să fie de neatacat cu desăvârșire.”
Sf. Dionisie Areopagitul către preotul Sopatros
http://ekladata.com/r1nfVrzNtUSkUbDwEYhZW4C0rNw/Scrisorile-Ps-Denis.pdf