SFANTUL NICOLAE, CHIPUL MILOSTIVIRII CARE CUCERESTE INIMILE, invatatorul viu al “blandetii lucratoare” si marturisitorul BUCURIEI INMULTITE PRIN DARUIRE DE LA OM LA OM. Parintele Episcop Macarie: “Sa fim oameni pentru acesti frati mai mici ai nostri! Biserica nu este o adunare unde primeaza oamenii de succes, oamenii realizati!”

1. (icoana de Elena Murariu)

PS MACARIE DRĂGOI, Episcopul românilor din Europa de Nord:

Urmarea faptelor și viețuirii Sfântului Nicolae –„strategia” prin care Biserica poate cuceri inima poporului lui Dumnezeu

Cel mai mult m‑am bucurat, de sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, când am reuşit să slujesc Liturghia euharistică prelungită cu Liturghia fratelui, la Centrul Social din Uppsala, unde în anii trecuți se aflau mulți sărmani şi năpăstuiți, imigranți, cerşetori. Se aflau acolo pentru că nu aveau acoperiş altundeva. Și unde dacă nu în mijlocul celor nevoiaşi este cel mai potrivit a‑l prăznui pe Sfântul Nicolae?

Ce ne arată nouă viața acestui mare sfânt al Ortodoxiei noastre? O permanentă, neobosită, mereu reînnoită iubire de aproapele manifestată concret prin fapte care salvează vieți de la distrugere socială. Desigur că scopul faptelor era mântuirea celor pe care‑i ajuta, aşa cum scopul minunilor Mântuitorului ținea întotdeauna de mântuire, de vindecarea sufetului, nu doar de vindecare trupească. Însă observăm, ca o particularitate a Sfântului Nicolae, faptul că a fost întotdeauna alături de cei lipsiți, de cei săraci şi de cei nedreptățiți. Faptele sale sunt binecunoscute: a salvat de la prostituție tinere dintr‑o familie scăpătată, a intervenit pentru oameni condamnați pe nedrept, a făcut nenumărate şi neştiute fapte de milostenie. Cum scrie în viața sa, neîncetat se dedica păstoriților, ascultând nevoile celor ce veneau la dânsul, iar uşile casei lui erau deschise tuturor, căci era bun şi apropiat față de toți. Sărmanilor le era tată; săracilor, milostiv; mângâietor celor ce plângeau; ajutător celor năpăstuiți şi tuturor mare făcător de bine. Bun către toți şi apropiat – iată, modelul fecărui păstor şi arhiereu al Bisericii, dar şi al fiecărui credincios!

Să revenim acum puțin la exemplul pe care‑l dă Sfântul Nicolae atunci când salvează de la prostituție trei fecioare. Într‑o familie decăzută social, foarte săracă, din cauza disperării, tatăl a luat decizia ca cele trei fete ale sale să se prostitueze. Sfântul Nicolae a mers la această familie nu să o moralizeze sau să‑i bată obrazul şi să‑i țină predici. Blândul ierarh, în taină, le‑a ajutat concret, oferindu‑le zestre fetelor şi a salvat acele fecioare de la prostituție şi de la pierderea sufetească! Înțelegem de aici că efectele decăderii sociale pot fi grave şi pe plan moral. Sărăcia poate fi o virtute; mizeria însă, adică sărăcia care te înjoseşte, care te pune în situații în care, din cauza disperării, ajungi să faci lucruri necugetate sau împotriva moralei, este o pacoste, un flagel. Și mă doare inima să văd cum, nu atât din cauza sărăciei ca atare, cât din cauza mizeriei, a decăderii sociale, mulți, prea mulți români de‑ai noştri au plecat în bejenie în Occident şi îi regăsesc pe atâția muncind în locuri grele sau şi mai rău, pe unii îi întâlnesc pe străzi ori la gurile de metrou, cerşind. Îmi amintesc cum la un atentat care a avut loc la Stockholm una dintre victime era o persoană de etnie romă, o femeie în vârstă, care a fost rănită în timp ce cerşea. Am cercetat‑o atunci la spital, gândindu‑mă că avem atâția conaționali risipiți pe meleagurile străine, plecați de acasă, majoritatea din cauza sărăciei, încât aproape la fecare tragedie din „lumea bună” printre victime sunt şi români.

Este o mare durere să‑mi ştiu țara, altfel atât de bogată, plină de familii ca cea pe care Sfântul Nicolae a izbăvit‑o de nenorocire. Nu se ajunge la prostituție decât în cazuri extreme, dar se ajunge la destrămarea familiei, la despărțirea părinților de copii, la tot felul de false soluții care, de fapt, nu doar că nu ajută, ci chiar duc la distrugerea sufetească a acestora, care e mai gravă decât cea socială. Or, aici noi trebuie să arătăm că ştim să fim empatici, că ştim să fim solidari cu aceşti semeni ai noştri, necăutând la „fața” lor, ci la nevoile lor. Multe se pot repara, multe se pot întoarce dintr‑un drum fatal dacă ne străduim să facem puțin bine, dacă ne străduim să arătăm considerație, atenție, preocupare față de aproapele aflat în nevoie. Să nu minimalizăm răul care poate fi produs de o astfel de stare de sărăcie şi de lipsuri.

Este cumplit să trăieşti într‑o stare de părăsire, de neîncredere în semenii tăi, pe care‑i vezi doar ca egoişti indiferenți față de necazurile şi lipsurile cu care te confrunți. Efectele sunt la fel de cumplite şi pentru copii. Cât de dureros este să fi copil şi să te uiți cu jind la ceilalți care se pot bucura de o viață îmbelşugată şi de dragostea celor din jur, tu find sărac sau orfan sau dintr‑o familie disfuncțională! Ce urme adânci pot lăsa astfel de simțăminte în sufetul fraged al unui copil… Sunt atâția copilaşi care, fără nici o vină, se nasc în familii din medii foarte sărace, copilaşi care au tot dreptul de a avea şi ei parte de mese calde, de haine bune, de jucării care să‑i stimuleze, de cărți, de şcoală. Au dreptul să se bucure ca şi ceilalți copilaşi! Ce bucurie mare pot trăi aceşti inocenți atunci când văd că celorlalți le pasă de ei! Când simt nu frustrare şi furie pentru că sunt disprețuiți de ceilalți, ci recunoştință şi mulțumire pentru că, iată, există omenie! Au om care să le uşureze necazurile! Să fim, aşadar, oameni pentru aceşti frați mai mici ai noştri!

Îmi aduc aminte cu emoție de fața luminoasă şi bucuroasă a copiilor din zona defavorizată Copşa Mică când au primit cele o sută de biciclete, dăruite la început de vacanță de vară prin generozitatea enoriaşilor Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord. Acest mic dar şi ofranda pe care le‑o transmitem lunar prin programul burselor sociale le arată că nu sunt uitați şi nu sunt singuri. Pentru că a fi Biserică înseamnă a fi împreună, iar a fi împreună înseamnă să împărtăşim necazurile şi bucuriile, dar şi grijile şi nevoile. Și să fm gata de slujire față de cei care sunt mai vulnerabili, mai expuşi, mai nedreptățiți.

Între noi, cei din Biserică, să nu fie ca în lume!

Biserica nu este ca oricare altă adunare omenească, unde primează oamenii de succes, oamenii realizați! Biserica nu este pentru aşa ceva, ci pentru a aduce în dragoste şi slujire, întru Hristos, oamenii laolaltă! În Biserică este primul cel care, urmând cuvântul Mântuitorului, slujeşte celor mai mici decât el: „Dar între voi să nu fe astfel, ci cel mai mare dintre voi să fe ca cel mai tânăr, şi căpetenia ca acela care slujeşte” (Luca 22, 26). Adică între noi, cei din Biserică, să nu fie ca în lume, unde cei de sus au puterea şi bogăția şi îi controlează pe cei de jos, ci cei de sus, care se afă în fruntea ierarhiei, trebuie să‑i țină pe umerii lor pe cei de jos, preluându‑le durerile, necazurile, strâmtorările, făcându‑se „tuturor toate” (I Corinteni 9, 22).

Iar aceasta față de toți frații noştri şi surorile noastre, căci pentru toți Mântuitorul a venit şi S‑a răstignit. Nu ne uităm la obrazul celui de lângă noi, după cum spune şi Sfântul Apostol Iacov: „Nu căutând la faţa omului să aveţi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei” (Iacov 2, 1). Și continuă, zicând: „Ascultaţi, iubiţii mei fraţi: Au nu Dumnezeu i‑a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit‑o El celor ce Îl iubesc?” (Iacov 2, 5). Iar prin „fața omului” putem înțelege nu doar starea lui socială, că e mai sărac, ci şi dacă acel om este de alt neam sau etnie. Biserica este pentru toți: şi pentru bogați şi pentru săraci şi pentru cei de‑un neam şi pentru toate neamurile. De altfel, Biserica noastră şi inclusiv Episcopia noastră au multe misiuni în zone sărace ale lumii, unde frați de credință se zbat în nevoi despre care cu greu ne putem imagina cum sunt. Iată, în Kenya vom avea un orfelinat construit pentru copiii sărmani şi orfani, cu jertfa făcută de Episcopia noastră, a Europei de Nord, orfelinat dedicat Sfintei Filofteia de la Curtea de Argeş, copila martiră, iubitoare de cei sărmani.

Înapoi la Sfnții Părinți!

Aşadar, cum spunea cineva, înapoi la Sfnții Părinți! Înapoi la Sfântul Nicolae, să învățăm de la el ce înseamnă blândețea activă, lucrătoare, ce înseamnă dragostea față de săraci şi nedreptățiți, ce înseamnă un mărturisitor al dreptei credințe, căci Sfântul Nicolae era la fel de săritor în a mărturisi dreapta credință pe cât era de săritor în a ajuta pe cei săraci.

Viața Sfântului Nicolae ne arată cât de mare impact are o astfel de prezență evanghelică în lume, este un exemplu concret despre ce este şi cum arată o Biserică vie. Faptele sale au străbătut timpurile şi întinderile geografice, au devenit sursă de inspirație pentru frumosul obicei de a face daruri apropiaților, de a‑i bucura pe cei sărmani şi necăjiți. Aş zice chiar că urmarea faptelor şi viețuirii Sfântului Nicolae este poate singura strategie prin care Biserica poate recuceri inimile poporului lui Dumnezeu. „Strategia” unei inimi fierbinți care bate pentru poporul lui Dumnezeu neîncetat.

(†Macarie, Drăgoi, Episcopul Europei de Nord, Să topim ghețarii sufletului! 10 ani cu Hristos în Scandinavia, Editura Sophia, 2018)

***

Arhim. Benedict Vesa (Cluj) – Sfântul Nicolae, chip al celui ce dăruiește și se dăruiește:

Cuvântul de învățătură al Arhim. Benedict Vesa, secretar eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rostit la Paraclisul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, în ajunul sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, ocrotitorul facultății, miercuri, 5 decembrie 2018:

“(…) Sfantul Nicolae este asociat darurilor, pentru ca el este milostivirea intruchipata, milostivirea ca si chip al lui Dumnezeu. Dumnezeu este Cel care iubeste si care lucreaza aceasta iubire. “Fiti milostivi asa cum Tatal vostru cel din ceruri milostiv este”. Si Sfantul Nicolae se aseamana intr-atat cu Domnul Hristos incat devine chip al darului, daruieste si se daruieste. Si pe parcursul slujbei ne-a rasunat de mai multe ori in minte acest verset de la “Doamne, strigat-am…”. “Ca s-a intarit mila Lui si adevarul Domnului ramane in veac”.

Este vestea buna pe care o primim si in aceasta seara prin Sfantul Nicolae. S-a intarit mila Lui, mila Lui a crescut prin Sfantul Nicolae si prin toti cei ce se aseamana, care merg pe aceasta linie, care merg in acest duh. Pentru ca Dumnezeu este milostivire, numele lui Dumnezeu este Milostivire. Si inca o data si in aceasta seara primim aceasta veste incurajatoare, mangaietoare ca mila Lui s-a intarit, ca este mai mare mila Lui, la care se adauga si faptul ca adevarul Domnului ramane in veac. Intr-o lume miscatoare, avem nevoie de aceasta stabilitate pe care ne-o da adevarul lui Hristos. Cand L-am prins pe Hristos de poala hainei, abia atunci ne simtim stabili, pana atunci totul fuge sub picioarele noastre. Si nu trebuie sa ascundem ca perioada studentiei este un timp in care mai mult ca oricand ai impresia aceasta – sau cel putin spre sfarsitul studiilor – ai aceasta impresie ca totul este miscator sub picioarele tale si ca nu stii incotro s-o apuci. Insa adevarul Domnului – aceasta este vestea cea buna – ramane in veac. Strigam – Doamne strigat-am – si incercam sa ne prindem de poala hainei lui Hristos, unde se va fi afland El in aceasta lume si dincolo de aceasta lume si pretutindeni. Aceasta este nadejdea noastra, aceasta este mangaierea noastra, si aceasta este, pana la urma, rugaciunea noastra, in acest context al praznuirii Sfantului Ierarh Nicolae, cel care a iubit si cel care si-a manifestat milostivirea.

Si nu intamplator este probabil cel mai iubit sfant dintre toti din pleiada celor care se afla in calendar, atat in traditia ortodoxa care il iubeste foarte mult, cat si in traditia catolica, cat si in traditia, surprinzator, protestanta. Pentru ca pana la urma de acolo vine, va mai spuneam si cu alta ocazie, Santa Claus, care a fost asociat mai tarziu lui Mos Craciun in preajma Craciunului. Dar Santa Claus este Sfantul Nicolae. Si de aceea si mai tarziu, Mos Craciun in varianta americana, este imbracat in rosu si arata ca un bunicut frumos, cu parul alb, pentru ca este chip al Sfantului Nicolae. Daca va uitati acum pe internet si vedeti toate traditiile din occident, o sa vedeti ca in aceasta seara, in foarte multe biserici apare Sfantul Nicolae imbracat in odajdii arhieresti de culoare rosie si cu tiara pe cap, cu mitra latina pe cap. Iar americanii mai tarziu l-au asociat cu Craciunul, cu Mos Craciun si i-au luat aceste vesminte arhieresti, dar i-au lasat infatisarea frumoasa si culoarea rosie. Dar Santa Claus, Sfantul Nicolae, este imaginea milostivirii lui Dumnezeu si chip al celui care daruieste si se daruieste.

In aceasta seara i-am daruit si noi Sfantului Nicolae o mica jertfa, avem nadejde ca si el ne va darui si se va darui mangaindu-ne inima si de ce nu, in aceasta seara si noi daruim si ne daruim unii altora. Gestul frumos de a oferi daruri dincolo de varsta trebuie sa ramana pentru ca in copilarie era una dintre serile cele mai misterioase pentru ca venea pe furis Sfantul Nicolae si lasa daruri acolo in ghetute, fara ca noi sa il putem vedea. Si aducandu-ne aminte de acest moment ne aducem aminte de casa, de parinti, de familie si de multe momente frumoase pe care le-am petrecut in copilarie“.

***

Protos. Hrisostom – Sfântul Nicolae, cel care cucerește inimile credincioșilor (predică la pomenirea Sfântului Ierarh Nicolae), Mănăstirea Putna 6 decembrie 2017:

“PUTERNIC ÎNTRU MILĂ ȘI BUN ÎNTRU TĂRIE”

– [min.6:13]: “Sfantul Ierarh Nicolae are numele care se talcuieste <<biruitor de popor>>. Niko-laos (Νικό-λαος) aceasta inseamna <<cel care biruieste poporul”. Si el a reusit sa faca aceasta, a biruit poporul ortodox. Cand spunem ca biruim pe cineva, de obicei ne gandim la o anumita tensiune, la o anumita lupta. Insa Dumnezeu nu se lupta cu poporul Sau, cand spunem ca Dumnezeu biruieste, [sensul este ca] El CUCERESTE. Cand spunem ca ne-a cucerit, vrem sa spunem ca El ne-a castigat, ca a convins si inima, si sufletul, ne-a convins in intregime. Ne-a castigat si de-acum inainte suntem ai Lui. Sfantul Ierarh Nicolae este, pe de o parte, cel mai bland sfant pe care il cunoaste Ortodoxia. Pe de alta parte, este si foarte aspru, este necrutator cand e vorba de calcarea randuielii lui Dumnezeu. Aduceti-va aminte de palma pe care i-a tras-o lui Arie ereticul, pentru ca hulea numele lui Dumnezeu, la Sinodul I Ecumenic (…) Intr-adevar, cand este vorba de mantuirea sufletului, dragostea este nevoie, trebuie sa devina necrutatoare. Pentru ca “nu va lasa Dumnezeu toiagul pacatosilor peste soarta dreptilor”, cum spune intr-un Psalm: “Că au surpat ceea ce ai aşezat; dar dreptul ce a facut?“.  Dreptul se ridica si sta asemenea Arhanghelului Mihail, odionioara si spune: “Sa stam drepti, sa stam cu frica, sa luam aminte…” Insa aceasta sabie, dreptatea acaesta a lui Dumnezeu care este de multe ori necesara si trebuie uneori scoasa la lumina, lucru pe care se pare ca l-am uitat in ultima vreme, aceasta dreptate trebuie sa aiba ca limita iubirea de oameni. Sfantul Ierarh Nicolae a reusit sa faca acest lucru in modul cel mai desavarsit cu putinta.

Spunem noi intr-o rugaciune de la Vecernie un verset luat din Psalmi: “Veseleste inimile noastre ca sa se teama de numele Tau cel sfant“… Doar atunci cand simtim ca Dumnezeu ne iubeste si ca El este expresia bucuriei adevarate, atunci ne temem cu adevarat.  […] Tot intr-o rugaciune la Vecernie spunem despre Dumnezeu ca este “puternic intru mila si bun intru tarie“. Mila trebuie sa fie un aspect al iubirii si nu un aspect al tristetii. “Puternic intru mila si bun intru tarie“. Chiar daca arati dreptatea lui Dumnezeu, trebuie sa o faci cu bunatate. Chiar daca esti milostiv, trebuie sa ramai demn si in aceasta mila trebuie sa arati puterea lui Dumnezeu”. Si biruinta asupra poporului aceasta este, pe care am auzit-o chiar in proorocia Sfantului Proroc Ieremia: “Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor.
Şi nu se vor mai învăţa unul pe altul şi frate pe frate, zicând: “Cunoaşteţi pe Domnul” că toţi de la sine Mă vor cunoaşte, de la mic până la mare, zice Domnul, pentru că Eu voi ierta fărădelegile lor şi păcatele lor nu le voi mai pomeni”. Asa a hotarat Dumnezeu ca este calea cea frumoasa, cea mai scurta si mai directa catre inima omului: a ierta pacatele si a nu-si mai aduce aminte deloc de faradelegile lor. Sfantul Ierarh Nicolae a reusit sa imbine taria cu mila; dreptatea si mila au fost expresia Singurului Dumnezeu, pe care el L-a slujit mai mult decat oricine”.

[…]

– [min. 17]: “… Pentru ca, frati crestini, bucuria nu este bucurie daca nu se face in nume personal, daca nu o faci unei persoane in mod direct. Nu poti sa faci bucurie intregului neam omenesc. Trebuie sa incepi de la o persoana, trebuie sa incepi sa bucuri pe cineva, pe un om. Si acel om, bucurandu-se, va bucura, la randul lui, pe alti oameni, si acei oameni, la randul lor, pe alti oameni s.a.m.d. In Ortodoxie, bucuria se imprastie in acest fel, ca un vlastar care rodeste si din care ies alte vlastare. Persoana la persoana, la persoane si persoane… Asa se imprastie bucuria, in mod personal. Nu incepem sa rezolvam problemele lumii in mod general, ci in mod particular. De exemplu, daca va puneti intrebarea cum puteti rezolva problemele tuturor saracilor din Romania: oricat as vrea, nu as putea; dar as vrea… Oricat de mult m-ar durea inima pentru necazul celor saraci, nu pot rezolva problemele tuturor. Si atunci ma cuprinde tristetea. Iata, mila ca aspect al tristetii. Insa daca eu ma concentrez asupra unei persoane si o bucur pe aceea, si prin bucuria pe care i-o fac, ii dau viata, o inviez, acea persoana, fiind vazuta de alte persoane, iar ea avand bucurie mare in inima ei, va incerca sa daruiasca aceasta bucurie... Pentru ca bucuria are aceasta caracteristica, se vrea a fi impartasita, a fi daruita, fiecare dintre noi stim ca atunci cand suntem bucurosi, simtim nevoia sa o dam, nu putem tine bucuria in noi. Si acea persoana pe care eu am bucurat-o va bucura pe alte doua persoane, fiecare din acelea va bucura pe altele mai departe. Si asa mai departe, lumina din lumina din lumina… Fiecare va fi cucerit de aceasta iubire smerita a lui Dumnezeu, care nu vrea pur si simplu sa rezolve niste probleme, ci vrea sa dea viata. Si viata asa se da! Sfantul Ierarh Nicolae a reusit sa cucereasca poporul ortodox prin blandetea lui si prin credinta lui care s-a transformat in fapta. Nu sunt cuvinte ramase de la Sfantul Nicolae. Desi a fost ierarh al Bisericii si a aparat credinta, nu au ramas predici sau scrieri de-ale lui. Dar ce a ramas? Bunatatea si milostivirea lui! Mila lui, cand se impartea celorlalti, aducea bucurie, aducea viata, aducea nadejde, pentru ca era o marturie a iubirii lui Dumnezeu.

Daca vrem sa fim milostivi… si astazi ar fi bine sa ne punem serios intrebarea… De astazi suntem chemati sa fim si noi milostivi, sa impartim si noi din bucuria noastra si sa fim milostivi asa, ca expresia a iubirii si nu a tristetii. Sa-i dam celui sarac, celui trist, celui singur, sa-i dam nadejde ca iubirea lui Dumnezeu nu s-a stins pe pamant, ca sfintii lui Dumnezeu nu se roaga in zadar in cer, ca Sfantul Ierarh Nicolae vine, asa cum stim ca vine, an de an, sa imprastie bucurie si sa aduca lumina aceasta a iubirii milostive si puternice a lui Dumnezeu…

Asa incat, de astazi incepand, din momentul acesta, sa ne rugam Mantuitorului nostru Iisus Hristos – Care ne-a castigat ca mostenire pentru ca a suferit pentru noi, iubindu-ne mai intai – si Maicii Sale – care ni L-a daruit pe Hristos si ne-a daruit si suferinta, dar si bucuria ei – si Sfantului Ierarh Nicolae, ca sa ne dea si noua aceasta limpezime, sa ne dea si noua aceasta pornire a inimii catre cel de langa noi, nu [neaparat] sa-l ajutam sa-l scoatem din nevoi, ci sa-l ajutam sa iasa la lumina. Sa-l ajutam sa inteleaga ca, daca am fost cateodata aspri cu el, am fost pentru ca ne-a durut pericolul in care se afla, ne-a durut ca era, poate, in pericol sa-si piarda mantuirea. Si sa-i dovedim ca iubirea noastra, desi cateodata aspra, este totusi iubitoare, ca este o mila care ii vrea pe toti in jurul Tatalui ceresc. Mila asa trebuie sa fie: fiecare trebuie sa-i dea celuilalt nadejde ca-si va gasi drumul catre Tatal, sa-i dea nadejde ca nu este singur si ca pe drumul acesta catre Tatal suntem toti frati, suntem toti calatori. Aceasta este mila adevarata, aceasta este iubirea pe care Dumnezeu vrea ca noi, care purtam numele acestor sfinti, sa o imprastiem la ceilalti. Si asa facand, noi ne putem cinsti si sfintii nostri ocrotitori, dar, mai ales, putem sa-i facem cinste lui Hristos, prin numele pe care-l purtam cu demnitate si cu mila in lume. Insa Sfantul Ierarh Nicolae este cel la care astazi trebuie sa ne uitam cu foarte multa luare-aminte. Si sa ne rugam sa ne invete sa facem mila asa cum el a facut, sa facem dreptate asa cum el a facut! Pentru ca daca nu vom face asa, suntem in mare pericol de a ne rataci si asta va aduce mare mahnire lui Dumnezeu. Ati auzit in cuvantul din Epistola catre evrei: “Ascultati pe mai-marii vostri si va supuneti lor, fiindca ei privegheaza pentru sufletele voastre, avand sa dea de ele seama, ca sa faca aceasta cu bucurie si nu suspinand, caci aceasta nu v-ar fi de folos.” Spre bucuria Tatalui, spre bucuria sfintilor, spre bucuria Sfantului Ierarh Nicolae, sa incepem de astazi sa traim si garanti ne sunt Sfantul Ierarh Nicolae si toti sfintii dimpreuna cu el ca, daca vom face asa si daca vom cere acest lucru, Imparatia cerurilor va incepe aici si acum”.

 

Legaturi:

SFÂNTUL NICOLAE, MÂNGÂIETORUL NOSTRU CEL MARE – MINUNILE DRAGOSTEI DESĂVĂRȘITE. “Înainte de a-l chema, el vine la tine; înainte de a şti cui să te rogi, el sare în ajutorul tău” (cuvinte calde AUDIO)/ PARACLISUL, ACATISTUL, CÂNTĂRI din slujba Sfântului Mare Ierarh făcător-de-minuni

CEL MAI IUBIT SFANT, NICOLAE, “chipul blandetilor”, pavaza luminoasa in INTUNERICUL care se lasa peste lume. LUPTA PENTRU APARAREA INOCENTEI, cei care striga impotriva Bisericii si O INTREBARE ESENTIALA: “Tu cu cine vrei sa semeni?” – OMILIE AUDIO de mare adancime si sensibilitate a Protos. Hrisostom

SFANTUL IERARH NICOLAE si INFRICOSATOAREA MINUNE DIN RUSIA COMUNISTA, “Zoia impietrita” (VIDEO, AUDIO). “Sa strangem icoana lui la piept cu cinstire si cu rugaciune ca sa ne fie de ajutor in tot intunericul acestei lumi”

SFANTUL NICOLAE. Predica Parintelui Arsenie Boca despre cel mai iubit sfant al crestinatatii: “INIMA LUI DE PARINTE AL CRESTINILOR A ARS CA O FACLIE”

SFANTUL NICOLAE. Predici despre chipul RAVNEI MILOSTIVE si al ADEVARATEI CUCERNICII oglindit in viata Sfantului Mare Dascal al lumii si Ierarh iubitor de oameni

SFANTUL NICOLAE. Predica IPS Bartolomeu Anania (audio), cantari si slujbe inchinate iubitului Mare Ierarh din Mira Lichiei

“Cand iti va fi mai greu, sa-l chemi in ajutor pe Sfantul Nicolae!”

Cateva MINUNI CONTEMPORANE ale Sfantul Ierarh Nicolae

SFANTUL NICOLAE, “Parintele, Fratele, Fiul, Prie­tenul pe care-l asteptam sa vina in fiecare an” si cascada sa de MINUNI care nu trebuie uitate/ Ce daruri cerem de la “Mosul” sau: CINE NI-L DESPARTE PE “MOS NICOLAE” de SFANTUL NICOLAE?/ “Sa nu incuiem niciodata usa Sfantului Nicolae!”

Predica Parintelui Sofian Boghiu (Manastirea Antim) la SFANTUL IERARH NICOLAE si SFANTA MUCENITA FILOFTEIA

Lidia Staniloae despre SFANTUL NICOLAE sau CUM TRAIAU COPIII DE ODINIOARA MIRACOLUL SARBATORII

Noaptea cand a venit “Mosu` bun”, prilej de refugiu inlacrimat in “coltisorul primitor” al copilariei. SCURT POPAS ACASA, LA IZVOR…

Cuviosul Paisie Aghioritul: “DARUIREA CONTINE OXIGEN DUHOVNICESC”

CUM SI CAND LUCREAZA DUMNEZEU MINUNI IN VIATA NOASTRA? “Dumnezeu este atent la nevoia noastra, la durerea noastra, la dorul nostru cel mai adanc si ne cheama ca si PRIN NOI sa-si imparta si sa inmulteasca darurile Sale”

INMULTIREA MILEI LUCRATOARE sau CUM AJUTA DUMNEZEU OMUL PRIN OM. De ce uitam binefacerile Domnului, cartind si tinand minte numai raul?

PREDICA la DUMINICA INMULTIRII PAINILOR de la Putna (audio). LECTIA COM-PATIMIRII: “Lasati-va inimile sa primeasca, sa poarte durerea fratilor, si cu astfel de inimi mergeti la Hristos. Dumnezeul nostru este APROAPE”

Avva Efrem Filotheitul – sfaturi duhovnicesti de mare pret despre FOLOSUL SI PUTEREA MILOSTENIEI, mai ales a celei SUFLETESTI si DUHOVNICESTI

NEOMENIE si SARACIE. Si despre cei care spun ca “nu s-a intors nimeni de pe lumea cealalta sa ne spuna cum este…”. PREDICA PARINTELUI CEZAR AXINTE (video + text)

BISERICA PĂCĂTOȘILOR. “Dacă primim poruncile în afara iubirii Lui părinteşti, atunci Biserica se devalorizează şi ajunge un sistem”. ADEVĂRUL ŞI DRAGOSTEA sau “MÂNA” ASPRĂ ŞI “MÂNA” MÂNGÂIETOARE A ACELUIAŞI DUMNEZEU

 

***

PARINTELE EPISCOP MACARIE: “Traim vremuri grele, vremuri de incercare, si ESTE ABIA INCEPUTUL. Iata o cale de a ne dobandi sprijin pentru a le traversa…”. CUVINTE CU PUTERE MULTA de la Episcopul Europei de Nord. STRATEGIA COMPROMITERII PRIN DENIGRARE. Ce facem cand binele ne este rasplatit cu calomnii?

“Cati copii orfani, singuri, indurerati, traumatizati, sunt printre noi, care chiar au nevoie de parinti!” SA AJUTAM LA PURTAREA CRUCII CELOR AFLATI IN SUFERINTA, IN SINGURATATE! SA NE RUGAM PENTRU CEI CARE NE VRAJMASESC – Partea a doua a conferintei de la Ploiesti (2016), “IUBIREA CRUCII”, a PS Macarie

BUNĂTATEA – VIRTUTEA UITATĂ A CREȘTINILOR (conferința video de la Iași a PS MACARIE, Episcopul Europei de Nord). RĂCIREA IUBIRII ÎN VREMEA “VIRTUȚILOR” INDIVIDUALISMULUI: eficiența, competiția, realizarea de sine, succesul…. SACRIFICAREA APROAPELUI PE ALTARUL IDOLILOR LUMEȘTI

DUMNEZEU VREA SA LUCREZE PRIN OM. “Noi toti suntem una. Suntem facuti unii pentru ceilalti, nu suntem insule, ne mantuim sau ne pierdem impreuna”. EGOISMUL CARE RASTIGNESTE sau.. DE CE SUNTEM RESPONSABILI PENTRU TOTI? Preasfintitul Macarie: “Noi suntem legați unii de alții într-o REȚEA NEVĂZUTĂ, dar adevărată și lucrătoare. TOT CEEA CE FACEM ÎI INFLUENȚEAZĂ PE CEILALȚI”

SA NE SLUJIM UNII PE ALTII! “Maica Domnului ne invata sa fim in toata vremea in slujire… Hristos ne imprumuta mainile Sale milostive si slujitoare ca noi insine sa fim milostivi si slujitori, asemenea Lui”. PREDICA PS MACARIE la Manastirea Sihastria Putnei, de IZVORUL TAMADUIRII (audio+text)

PS MACARIE – VIZITĂ ȘI LITURGHIE ISTORICĂ ÎN GROENLANDA (video, foto): „Să-i cercetăm cu dragoste pe frații noștri, chiar dacă, pentru aceasta am fi nevoiți să mergem până la capătul lumii!”

PS MACARIE DRĂGOI – cuvânt pentru mărturisire: “SĂ NU NE RABDE INIMA SĂ PĂSTRĂM TĂCEREA atunci când oameni nevinovați sunt NEDREPTĂȚIȚI sau PERSECUTAȚI lângă noi! Câți dintre noi, dacă am avea parte de un astfel de SUCCES, am fi capabili să ne desprindem sufletele de carieră, de recunoașterea celor din jur sau de prietenii sus-puși?”