CUM SA RECUNOASTEM SI SA LUPTAM CU MANDRIA DIN NOI? Predica Parintelui Vasile Ioana: “TOT CE AI TU NU E AL TAU! Nu lua in piept toate laudele, transfera-le lui Dumnezeu. Cearta-te pe tine!” (VIDEO, TEXT)

13-02-2020 Sublinieri

”Preaiubitii mei, pentru noi, credinciosii ortodocsi, ziua de astazi este un nou inceput. Un inceput al celei mai frumoase perioade a anului bisericesc. Astazi am inceput cu totii perioada Triodului. Astazi incepem sa intram in cantonament, asa cum un sportiv isi traieste viata normal, dar vine un timp in care el se pregateste in mod special pentru un concurs, sa zicem. Intra in cantonament si face antrenamente mai des, are un regim alimentar special, sta departe de familie, chiar, pleaca undeva departe ca sa se [concentreze] doar pe sport, doar pe ce are el de facut. Asadar, noi, crestinii, astazi incepem perioada Triodului. E ca si cum urcam pe un munte. Astazi suntem la baza muntelui si vom urca sus de tot, pana in ziua Invierii. Avem zece popasuri,  zece duminici de astazi inainte, zece duminici binecuvantate, pline de har, pline de bucurie, in care invatam cum sa traim in aceasta societate murdara. Ne invata Dumnezeu cum sa fim curati, ne invata Dumnezeu ce ar trebui sa facem ca sa fim curati. Ne ofera mama noastra, Biserica, o multitudine de mijloace de a ne sfinti.

Primul mijloc prin care ne sfintim este, desigur, Sfanta Liturghie. Dar in aceasta perioada a Triodului avem Sfanta Liturghie a Sfantului Vasile Cel Mare, Sfantul Maslu, avem Denii, avem Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite, avem, sigur, Saptamana branzei pentru cei care iubesc mai mult sa manance oua si branza, avem o perioada in care mancam pește, in Saptamana branzei si de Bunavestire, avem un mijloc foarte puternic de a ne stapani trupul, postul. Avem postul negru, avem multe prilejuri de a ne sfinti pentru ca Dumnezeu ne vrea sa fim curati, sa fim aproape de El si sa ne umple El de darul Sau dumnezeiesc, daca noi ne asezam cu smerenie pe acest drum. Asadar, de astazi inainte, 10 saptamani pana la Paste, construim o casa.

Mie imi place duminica de astazi pentru ca mijeste primavara. Stiu ca vine primavara de astazi inainte. Gata, iarna nu mai are putere, zic eu. (…) Ideea este ca desi suntem in miezul iernii, a venit Triodul care anunta primavara Invierii lui Hristos. Peste 10 duminici, oricum ar fi vremea, vine Pastele, asadar de vom bucura de Inviere. Deci, practic, fiecare dintre noi cladim o casa, dragii mei, in 10 saptamani de experiente duhovnicesti. Si ca sa cladim o casa, primul lucru pe care il facem este un proiect. Proiectul il stim si incepem sa lucram de astazi. Astazi, dragii mei, punem temelia. Temelia este cea mai importanta componenta a unei case. Avem aici printre noi constructori, arhitecti, ingineri constructori. O temelie serioasa, solida, te ajuta atunci cand e cutremurul mare. Si o temelie este formata din beton si din fier beton. Deci betonul sta unit, iar fier betonul este elastic, dar atat de puternic incat daca se clatina sau se intampla ceva, el rezista si tine casa sa nu cada.

Astazi asezam temelia. Care sunt cele mai importante virtuti pe care un crestin ar trebui sa le aiba? Si Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne ofera astazi aceasta pilda atat de frumoasa, pilda vamesului si a fariseului. Deci la temelia vietii noastre de crestini stau: rugaciunea, cum este betonul de la temelie puternic – fara rugaciune nu poti sa traiesti ca si crestin – si fierul beton, cel care tine casa, este smerenia. Degeaba pui doar beton, daca nu pui fier beton la fundatie. De altfel, cred ca toti v-ati mirat atunci cand ati zidit o casa si ati vazut ca arhitectul v-a dat patru tone de fier beton si v-ati gandit: “ce imi trebuie mie atata fier beton?“. Arhitectii spun asa: acela tine casa. Dumnezeu ne spune astazi, in Evanghelie: smerenia tine casa sufletului tau sanatoasa. Fara de smerenie nu vei putea merge pe calea Domnului, pentru ca Domnul Insusi e smerit, El trimite soarele si peste cei buni si peste cei rai, El trimite vremea buna peste toata lumea, indiferent de meritele sau de lipsurile sau de pacatele oamenilor. Asadar, ne cere Dumnezeu sa fim smeriti si sa ne rugam.

Pentru ca Dumnezeu ne vrea smeriti, vreau sa identificam astazi mandria noastra. Hai sa ne intrebam: noi suntem mandri sau nu suntem mandri? Intai ar trebui sa ne cunoastem pe noi insine si, pentru aceasta, vreau sa ne facem fiecare un test. Hai sa vedem: cand esti mandru?

In primul rand cand te crezi superior altora. Daca ai avut in ultima perioada sentimente ca tu esti altfel, ca tu esti mai frumoasa decat altele, cand ne consideram noi mai frumosi decat altii, mai destepti decat altii, mai buni decat altii, mai credinciosi, sau cand ne intalnim cu prietenii incercam noi sa aducem in discutie subiecte in care suntem noi superiori. (…) Folosesti uneori cunostintele pe care tu le ai ca sa ii umilesti pe ceilalti? Daca ai facut asa cel putin o data esti mandru.

Trecem la pasul doi. Ii judeci pe altii? Oho, vad ca dati din cap. Si mie mi se intampla asta. Mai ales cand te uiti la televizor. “Noi vom fi mai buni, vom fi mai drepti, vom fi mai democratici”. Se asaza [la putere] si sunt mai rau. Na, mai pune-ti increderea!

Te lauzi pe tine? Pentru ca iata, acest mare fariseu s-a laudat pe el, ca el este mai drept ca ceilalti, ca face fapte bune. Vorbesti de faptele tale bune? Daca ai vorbit, le-ai pierdut, sa fie clar! Ca spune Domnul ca fapta ta cea buna trebuie sa o faci ascuns, discret, in asa fel incat tu sa fii inaintea lui Dumnezeu si numai Dumnezeu sa vada fapta ta cea buna. Deci, ai discretie sau n-ai discretie? Sunt oameni care sunt discreti si care au smerenia adevarata si incearca sa faca in mod discret binele si sa nu vorbeasca despre el. Dar sunt si oameni care abia asteapta sa spuna: “A, sa vezi ce am facut eu! Daca nu eram eu, familia mea era jos. Eu aduc banii, eu fac totul, datorita mie copiii mei sunt ceea ce sunt, ca eu sunt cel mai mare”. Cand incepe cu “eu”, sa te gandesti la faptul ca omul acela are pacatul mandriei.

O alta componenta: te superi? Esti mandru. Cand te superi asa des din orice, [esti mandru]. Cand se supara sotia, de ce se supara? Pentru ca nu faci ca ea, sau ca tu nu te ridici la nivelul la care ea te doreste. Sau de ce se supara barbatul? Pentru ca el crede ca e mare si tare si ca toata lumea ar trebui sa fie de acord cu parerile lui si ca el crede ca parerile lui sunt cele mai bune. Si descopera ca nevasta nu da doi bani pe parerile lui si el se supara. Deci cand ne suparam, inseamna ca mandria inca ne tulbura in adancul sufletului nostru.

Cand ne ducem la o petrecere: am fost aseara [la aniversarea unui prieten] si erau tot felul de oameni, era o armonie intre toti, nimeni nu voia sa iasa in evidenta, pentru ca acolo cu totii ne-am dus ca sa cinstim un prieten drag. Atunci cand ne ducem la o masa noi ne gandim: m-a bagat lumea in seama? Daca ne gandim cum ne pozitionam fata de ceilalti pierdem energie si de fapt nu ne raportam cu adevarat la motivul pentru care noi suntem aici. Viata noastra, dragilor, e un dar, iar mantuirea noastra inseamna Cina Domnului. Asa a spus Iisus: Imparatia Domnului se aseamana cu o cina la care voi ati fost invitati. Deci noi suntem invitati la cina, nu suntem noi personajul principal, fratilor! Adica e ca si cum tu vii la cina si te porti ca gazda, si gazda e Dumnezeu. Cand te duci la ziua cuiva te porti smerit, ii dai un dar si stai la masa la locul tau, asa cum a fost si noi aseara si am vazut bucuria acestei seri. Asa ar trebui sa traim noi, sa stim ca tot ceea ce avem noi este darul lui Dumnezeu si ca daca am primit daruri de la Dumnezeu ar trebui sa ne purtam ca invitatii, si nu ca gazdele in viata aceasta.

Deci, daca am observat ca ii judecam pe altii, daca am observat ca ne credem noi mai buni ca altii, daca ne suparam si suntem suparaciosi, nervosi, maniosi, daca ne credem mari si tari, suntem mandri. Si cred ca niciunul de aici dintre noi, sau din cei care ne asculta, nu se poate considera o exceptie. Toti suntem mandri. Toti suntem farisei, dragii mei, pentru ca lumea de astazi este fariseica. Trebuie sa te prezinti numai cu zambetul frumos, ca tu esti minunat. Se prezinta toti ca fericiti. M-am bucurat de un mare preot si cand l-am intrebat: Ce mai faci, parinte drag? Si el zice: “Bine, ca toti mincinosii 🙂. Mint, mai Vasile, ca asa ne invata societatea asta, sa mintim. Sa iti spun adevarul, n-am dormit deloc azi noapte. Pot eu sa spun asta? Nu vezi ca lumea vrea sa stie doar ca sunt bine?”. Dragilor, si boala, si suferinta fac parte din viata, fratilor! Ar trebui sa fim sinceri si adevarati si sa nu prezentam doar o mica parte din viata noastra, aceea pe care noi o consideram glorioasa. Dumnezeu ne vrea sa fim adevarati.

Si pentru ca ne-am identificat cred fiecare dintre noi ca suntem cu adevarat mandri, atunci cand vrem sa impunem parerea noastra, atunci cand vrem sa aratam ce tari si mari suntem noi, haideti sa vedem cum am putea sa fim smeriti. Pentru ca vreau sa plecati acasa cu solutii. Noi acum doar am vazut RMN-ul, am facut radiografia si am vazut ca avem problema. Toti suntem mandri, in frunte cu mine, si eu am puseele mele si mandriile mele. Si atunci, cum fac eu, cand ma duc la duhovnic si cum ar trebui sa facem sa scapam de aceasta blestemata de mandrie care poate sa ne scoata din Rai? Aici e problema! De ce trebuie sa ne luptam cu mandria noastra? Este absolut necesar sa ne luptam cu ea, pentru ca ea poate sa ne transforme pe noi in niste dumnezei asa, sa ne credem noi mari si tari, sa ne inchinam la noi insine si ne trezim ca suntem departe de Dumnezeu, departe de oameni, nu-i mai iubim pe oameni, nu-i mai intelegem, ne credem noi superiori. Si nu suntem! Ca sa traim in adevar trebuie sa ne cunoastem pe noi insine.

Haideti sa vedem cum putem sa dobandim smerenia! Si va ofer, dragii mei, trei cai de a dobandi smerenia.

Prima si cea mai importanta cale: tot ce ai tu nu e al tau! Recunostinta te scapa de mandrie. Cand vine cineva si te lauda, aici e o problema. Avem in biserica un director de marketing care castiga 3-4000 de euro pe luna intr-o societate in care se castiga mai putin. Avem contabili buni, profesori buni, oameni de valoare in biserica noastra, oameni care ar trebui sa se prezinte la serviciu prezentand tot ceea ce stiu. Este mandrie aceea? Pentru ca pentru un om credincios aici este o dilema: cat sa vorbesc despre mine atunci cand ma prezint la serviciu, ca daca fac asa nu mai sunt smerit? Si aici va dau raspunsul, dragii mei: lumina trebuie asezata sus ca sa lumineze. Esti profesor? Te asezi la catedra, le vorbesti studentilor, ii ajuti pe studenti sa cunoasca invatatura pe care tu le-o dai cu gandul ca le oferi lumina si lor, fara sa te mandresti. Iar tu personal, cand s-a terminat cursul si te duci spre catedra zici: Slava Tie Doamne! Multumesc, Doamne ca mi-ai dat astazi puterea sa predau studentilor! Slava Tie, Doamne ca a fost astazi o slujba frumoasa! Deci, tu personal livrezi cunostintele tale cu dragoste si ii luminezi pe oameni, dar tu, in tine, sa te simti nevrednic, pacatos.

Stiti de cate ori ma simt nevrednic pacatos fata de darul preotiei, cat de nemernic si de pacatos sunt eu, personal, si Dumnezeu m-a pus sa va slujesc voua, sa stau in fata voastra, eu care as merita sa stau dincolo de pridvor. Ma consider nevrednic slujitor al Domnului. Daca ma uit la marii parinti ai Bisericii, sunt un ticalos si un nemernic. Dar imi spune o doamna: „Parinte, nu va mai numiti pe dumneavoastra nemernic si netrebnic, pentru ca noi va credem preot bun”.Doamna, daca ma crezi un preot bun, ai gresit. Numai Dumnezeu e bun! Noi suntem oameni pacatosi, sa nu cumva sa va puneti increderea in mine, pentru ca sunt om pacatos”. Fiecare dintre noi avem pacate. Ne uitam la pacate pentru ca, va amintiti ca paunul se impauneaza asa si creeaza penele alea mari, dar cand se uita jos vede ca are picioare de gaina, [iar prin aceasta] este smerit. De aceea, va indemn sa nu va uitati doar la cele bune, ca astazi societatea ne impinge sa cautam doar un medic bun, doar un notar bun, doar un profesor bun. Te duci, il cauti, dar distinge intre umanitatea lui, omul din el si ceea ce el ofera. De aceea, va indemn sa recunoasteti, fiecare dintre dumneavoastra, in frunte cu mine, ca tot ce avem noi, darul sfant al vietii, mintea, frumusetea, toate darurile astea, sunt de la Dumnezeu. Si atunci, daca toate sunt de la Dumnezeu, de ce sa fiu eu arogant, sa imi arog eu ceva care nu-i al meu? Si atunci ma consider pacatos si ma smeresc. Deci daca zice cineva: vai, esti minunata! Multumim lui Dumnezeu! Dumnezeu ne-a dat puterea sa fim minunati, nu noi. Asa spunea Patriarhul Teoctist, Dumnezeu sa-l odihneasca, ieri s-au implinit 105 ani de la nasterea lui. Atunci cand stateam langa el imi spunea: Vasile, nu lua tu in piept toate laudele! Cand venea lumea spre el si zicea: Vai, Preafericite, sunteti minunat!, el spunea: Nu, mergeti acolo la biserica si va rugati! Preafericite, sunt de la Sibiu, am o problema. Mergeti acolo la Sibiu. Adica el imi spunea mie: nu lua tu in tine toate acestea, lui Dumnezeu sa Ii multumim! Adica transfera aceste laude catre Dumnezeu si nu le prelua tu. Pentru ca tu te infoiezi si vei pierde tot. De aceea va indemn: cand va lauda oamenii pentru meritele voastre ziceti: multumim lui Dumnezeu, nu mie! Atunci nu veti lua voi asupra voastra.

Al doilea sfat este urmatorul: considerati-va pacatosi, cum si suntem de altfel. Deci daca cineva iti spune tie tu trebuie sa iti spui tie in mintea ta: mai Vasile, tu vorbesti? Pacatosule! Smereste-te imediat: ticalosule ce esti, nemernicule! Cearta-te pe tine, pentru ca daca nu te certi pe tine, o sa incepi sa te lingusesti pe tine si e mare pericol. Deci cand iti spune cineva ceva [de lauda], tu in sinea ta sa-ti spui: tu stii bine cine esti! Si smereste-te!

A a treia cale este evlavia si sfiala duhovniceasca. Sunteti in Biserica lui Hristos, in casa lui Dumnezeu. Un om credincios este un om sfios in fata sfinteniei. Un om credincios este un om care are niste repere sfinte. Aici suntem in prezenta lui Dumnezeu. Si am gasit la Sfantul Paisie Aghioritul, marele sfant, la care vom merge si noi la inceput de aprilie, la Suroti, la mormantul lui. El a spus asa: evlavia/ sfiala/ sensibilitatea duhovniceasca, este importanta pentru crestini. Evlaviosul se sfieste in toate, dar aceasta sfiala picura miere in inima lui. Felul sau de vietuire este aparte. El Ii multumeste permanent lui Dumnezeu, miscarile lui sunt fine, atente. Simte alaturi de el pe Ingerul pazitor care il vegheaza. Simte alaturi de el pe Dumnezeu, are mereu in mintea lui faptul ca trupul lui este biserica Duhului Sfant, ca vine Duhul Sfant in el. Pretutindeni se comporta cu atentie si grija si simte vii toate cele sfinte. Ia aminte la icoane. Cand vede icoana, omul care are sfiala o priveste cu evlavie si ii tresare inima de bucurie si ochii i se umplu de lacrimi in fata icoanei. Acesta este omul sfios. Chiar si numai numele lui Iisus Hristos cand il aude ii tresare inima de bucurie. De aceea in biserica este liniste si pace pentru ca omul evlavios, omul sfios, omul acesta traieste in prezenta lui Dumnezeu.

Si va multumesc voua, dragilor, care faceti liturghiile noastre frumoase prin faptul ca simtiti ca aici e Dumnezeu si stati in liniste si mergeti evlaviosi la icoane si va intalniti cu sfintii si vorbiti cu ei si va intalniti cu Maicuta Sfanta si ii multumiti Maicutei Sfinte pentru mijlocirile ei. Si cand va intalniti cu Iisus, Ii spuneti: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!, asa cum vamesul a venit in biserica, in templu. Modelul pe care Domnul ni l-a dat este acest vames care, atentie, nu isi ridica ochii de jos, avea o privire in jos cu smerenie. Am un fin care vine in biserica aceasta, si ma bucur ca nu este astazi aici ca sa pot sa vorbesc despre el. I-am zis: finul meu, hai si tu in Sfantul Altar! Nasule, iarta-ma, dar sunt asa de sfios, imi e asa de rusine, e Dumnezeu acolo si sunt nevrednic pacatos sa intru eu in altar. Asta inseamna sfiala, sa te sfiesti in fata maretiei lui Dumnezeu si sa stai smerit la locul tau.

Si va spun in final cuvantul care pe mine m-a miscat pentru toata viata. Ce inseamna sa fii smerit? Sa fii ca si cum nu ai fi. Sa fii discret, dar cand nu esti, sa ti se simta lipsa. Adica sa ai valoarea ta, dar sa nu faci caz de ea. Dragilor, smerenia ne asaza la locul nostru si ne mantuieste. De ce trebuie sa fim smeriti? Pentru ca traim intr-o lume rea si este si mai greu sa fim smeriti astazi cand suntem invitati sa fim mandri. Dar noi crestinii, ar trebui sa ne gandim asa: Doamne, m-ai trimis pe pamant cu un scop, sa ii luminez si eu pe altii. O fac cu dragoste, dar stiu ca lumina nu sunt eu, ci ca lumina vine de la Tine, Doamne. Tu esti, Doamne, lumina mea, Tu esti Doamne, viata mea, Tu esti Doamne, pacea mea!

Si astfel nu esti tu buricul pamantului si centrul universului. Tu esti invitat la cina, bucura-te de cina, gusta cina, bucura-te de Hristos si te vei bucura de El si in Imparatia lui Dumnezeu si acum si in vecii vecilor. Amin!”

 

Va mai recomandam:

OTRAVA MANDRIEI si roadele acesteia. CUM SA O RECUNOASTEM?

INCEPE PERIOADA TRIODULUI: “Usile pocaintei deschide-mi mie, Datatorule de viata!”

INCEPUTUL TRIODULUI. Predicile Sf. Iustin Popovici la Duminica vamesului si fariseului despre PUTEREA SMERENIEI SI A RUGACIUNII. “Mandria este dumnezeul acestei lumi! Trebuie lupta pe viata si pe moarte cu acest balaur”

DUMINICA VAMESULUI SI FARISEULUI: “Incepe Triodul, incepe sa adie a post”. FRANGEREA INIMII si inselarea cumplita a lui “EU NU SUNT CA CEILALTI!” Predici puternice si zdrobitoare de inima ale SFANTULUI TEOFAN ZAVORATUL

“Iata ca au venit din nou saptamanile pregatitoare pentru Marele Post!” – DUMINICA VAMEȘULUI ȘI A FARISEULUI: “Trebuie sa simtim, si sa simtim adanc, ca NU MERITAM ABSOLUT NIMIC si nu putem pune temei pe nimic din cele ale noastre”. PAREREA DE SINE – gandul cel mai rau pentru lucrarea duhovniceasca!

CUVIOSUL VAMES SI INCHIPUITUL “IMPECABIL”. Omilia Fericitului Parinte Moise Aghioritul: “Cel mai rau dintre toate este sa crezi ca esti bun si sa-ti inchipui ca mergi bine! In ziua de astazi, smerenia este socotita de multi o slabiciune”

IESIREA DIN MINCIUNA INCHIPUIRII DE SINE, care rodeste NESIMTIRE, NEBUNIE SI DEZBINARE. Predici audio (si text) la PILDA VAMESULUI SI A FARISEULUI

Predica Episcopului Asterie al Amasiei la DUMINICA VAMESULUI SI FARISEULUI: Rugaciunea si virtutea fara smerenie – osteneli in zadar: “Adeseori e mai greu sa pastrezi faptele bune ce le-ai savarsit decat sa le savarsesti”

SFIALA DUHOVNICEASCA

FARISEISMUL, boala sufleteasca care UCIDE si in planul social, si in cel bisericesc… ÎMBRĂȚIȘAREA MINCIUNII

Părintele Andrei Lemeshonok: SUNTEM FARISEI!

VAMESUL FARISEU – sau cum ne pre-facem in farisei crezand ca suntem vamesi

Parintele Sofronie despre PATIMA STAPANIRII SI A INJOSIRII CELORLATI

PACATUL TRUFIEI versus LEPADAREA DE SINE

Parintele Simeon Kraiopoulos despre DUHUL SEMET AL EPOCII NOASTRE si OBRAZNICIE CA DEMONIZARE. Demonii fug numai de SMERENIE

Arhimandritul georgian Lazar Abasidze: „TRUFIEI II PLACE SA-I INVETE PE ALTII”

Parintele Aleksandr Elceaninov: FORTAREATA DEMONICA DIN NOI

Lectii de razboi duhovnicesc de la un duhovnic cu viata sfanta: CUM SUNTEM ISPITITI PRIN MANDRIE SI LA CE CADERI POATE DUCE INVOIREA CU GANDURILE INGAMFARII. “Daca omul nu se lupta cu puterea cea rea, devine el insusi rau”

Sfantul Luca al Crimeei: talcuire din RUGACIUNEA SFANTULUI EFREM SIRUL despre DUHUL IUBIRII DE STAPANIRE, DUHUL GRAIRII IN DEȘERT si DUHUL GANDULUI SMERIT: “Cat de putina smerenie este in ziua de astazi!”

IUBIREA DE STĂPÂNIRE, DE ÎNTÂIETATE ȘI DE CINSTIRI. “Mesajul lui Dumnezeu este primit de cel ce s-a smerit şi a suferit şi nu de cel puternic…”

DUHUL IUBIRII DE STĂPÂNIRE NU MI-L DA MIE… Cum recunoastem si cum ne putem vindeca de boala dorintei de a domina asupra altora? CUM SE POATE MANIFESTA ABUZUL DE PUTERE IN ZONA SPIRITUALA, IN VIATA BISERICEASCA?

SFANTUL IOAN SCARARUL: “Unde s-a intamplat o cadere, acolo s-a salasluit mai inainte mandria”

Doua caderi: Petru si Iuda. O singura ridicare. MANDRIA NU NE LASA SA PRIMIM IERTAREA SI NE DUCE LA DEZNADEJDE

SMERENIA PARUTA este odrasla a mandriei

PĂRINTELE PROCLU: “Poate să aibă cineva fapte bune cu grămada; dacă nu are smerenie şi căinţă, degeaba! Dumnezeu iubeşte pe omul smerit şi nebăgat în seamă. DUHUL SFÂNT ÎL LASĂ ÎN PĂRĂSIRE PE CEL CE SE MÂNDREŞTE”

“Da-mi partea de avere ce MI SE CUVINE!”

SFANTUL IOAN DE KRONSTADT, “Viata mea in Hristos”: Cand te ispiteste TRUFIA sau cand te copleseste DUHUL DESCURAJARII…

PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu in DUMINICA POTOLIRII FURTUNII. Dumnezeu ingaduie furtunile incercarilor ca sa ne smereasca si sa ne izbaveasca de marea inselare a increderii in propriile fapte: “UNDE ESTE SMERENIA, ACOLO VINE DUMNEZEU”

PARINTELE SAVATIE LA SOPHIA despre “desteptaciune”, (i)responsabilitatea cuvintelor, provocarile de pe internet si stricarea dragostei: “SUNTEM IN FAZA DE BUIMACEALA. VOR CA TOTI SA DEVENIM OBRAZNICI SI MANDRI” (video)

Cuv. Paisie Aghioritul: EVLAVIA IL INDUIOSEAZA PE DUMNEZEU

Avem noi CREDINTA ca RELATIE VIE cu Hristos? PARINTELE ARSENIE MUSCALU ne invata CUM SA DOBANDIM SMERENIA si EVLAVIA AUTENTICE, cum sa traim POCAINTA si cum sa spunem adevarul FARA SA JUDECAM

“Nu facem noi la fel când ieşim de la spovedanie?…”– IEȘIREA DIN POCĂINȚĂ = IEȘIREA DIN INIMA LUI DUMNEZEU și ÎNTOARCEREA ÎN EGOISM ȘI VICLENIE. Predica Părintelui Hrisostom de la Putna la Pilda datornicului nemilostiv (VIDEO și TEXT)

FIȚI MULȚUMITORI! Arhimandritul Zaharia Zaharou, pentru conferința de la Deva (nov. 2019, VIDEO + TEXT)

OPORTUNISTI sau RECUNOSCATORI?


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mandria, trufia, Preot Vasile Ioana, Vamesul si fariseul, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate