SMERENIA PARUTA este odrasla a mandriei

13-02-2011 Sublinieri

Sfantul Ignatie Briancianinov

“Smerenia nu se vede pe sine smerita. Dimpotri­va, ea vede in sine multa mandrie. Ea se ingrijeste sa afle in sine toate ramurile acesteia; odata ce le-a aflat, vede ca foarte multe inca sunt de aflat.

Cuviosul Macarie Egipteanul, numit de catre Biserica „cel Mare” pentru virtutile sale covarsitoare si mai ales pentru smerenia lui adanca, parinte purtator de semne si purtator de Duh, a zis in Omiliile sale inalte, sfinte, de taina, ca pana si cel mai curat si desavarsit om are in sine o anumita mandrie (v. Omilia 7, cap. 4). Acest bineplacut al lui Dumnezeu a ajuns la cea mai inalta treapta a desavarsirii crestine, l-a vazut pe cel mai mare dintre sfintii monahi, Antonie cel Mare – si a zis ca n-a vazut om care sa poata fi numit „desavarsit” pe deplin si in toata puterea cuvantului (Omilia 8, cap. 5).

Smerenia mincinoasa se vede pe sine smerita in chip caraghios si jalnic, se mangaie cu  aceasta vedere amagitoare, pierzatoare de suflet.

Satana ia chip de inger de lumina; apostolii lui iau chip de apostoli ai lui Hristos (II Cor. 9,13-15) invatatura lui ia chip de invatatura a lui Hristos, starile pricinuite de amagirile lui iau chip de stari duhovnicesti, harice; mandria si slava lui desarte, amagirea de sine si inselarea pricinuita de catre ele iau chip de smerenie a lui Hristos.

Ah! Unde se ascund de nenorocitii visatori, de visatorii in chip nenorocit multumiti de sine, destarile lor de amagire de sine, unde se ascund de visatorii care cred ca se desfata si-s fericiti, unde se ascund de ei cuvintele Mantuitorului:

Fericiti voi, care flamanziti acum, ca va veti satura. Fericiti cei ce plangeti acum, ca veti rade. Vai voua, celor ce sunteti  satui acum, ca veti flamanzi. Vai voua, celor ce astazi  radeti, ca veti plange si va veti tangui (Lc. 6,21-25)?

Uita-te mai staruitor, uita-te fara impatimire la sufletul tau, preaiubite frate! Oare pentru el nu e mai de nadejde pocainta decat placerea? Oare pentru el nu e mai de nadejde sa planga pe pamant – in aceasta vale a plangerii, menita anume plansului – decat sa-si alcatuiasca singur placeri premature, amagitoare, lipsite de noima si pierzatoare?

Pocainta si plansul pentru pacate aduc fericirea vesnica: lucrul acesta este stiut, este vrednic de crezare, marea lui insemnatate a fost intarita de catre Domnul. Si atunci de ce sa nu te cufunzi in aceste stari sfinte, de ce sa nu ramai in ele, de ce sa-ti alcatuiesti singur placeri, sa te saturi cu ele, sa te indestulezi cu ele, sa nimicesti in tine prin ele fericita foame si sete de dreptatea lui Dumnezeu, fericita si mantuitoarea intristare pentru pacatele si pacatosenia ta?

Foamea si setea de dreptatea lui Dumnezeu sunt martorii saraciei duhului; plansul arata smerenia, e glasul ei. Lipsa plansului, saturarea cu sine insusi si desfatarea de propria stare parut duhovniceasca dau in vileag mandria inimii.

Teme-te ca pentru placerea desarta, amagitoa­re, vei mosteni nenorocirea vesnica, fagaduita de Dumnezeu pentru cei ce se satura acum in chip samavolnic, impotriva voii lui Dumnezeu.

Slava desarta si odraselele ei – placerile du­hovnicesti mincinoase – urzesc, lucrand in sufletul nepatruns de pocainta, o naluca a smereniei. Aceasta naluca inlocuieste in suflet smerenia adevarata. Naluca adevarului, punand stapanire pe casa sufletului, ii inchide Adevarului Insusi toate intrarile in aceasta.

Vai, suflete al meu, templu de Dumnezeu zidit al adevarului! Primind in tine naluca adevarului, inchinandu-te minciunii in locul Adevarului, tu devii capiste paganeasca!

In capiste e asezat un idol: paruta smerenie.

Paruta smerenie este cel mai groaznic fel al mandriei. Cu greutate este izgonita mandria chiar si atunci cand omul si-o recunoaste – insa cum o va izgoni atunci cand ea i se pare smerenie?

In aceasta capiste este o amarnica uraciune a pustiirii! La aceasta capiste se revarsa fumul de tamaie al slujirii idolilor, sunt glasuite cantari de care iadul se veseleste. Acolo, gandurile si simtamintele sufletesti gusta din mancarea oprita a jertfelor idolesti, se imbata de vin amestecat cu otrava aducatoare de moarte. In capiste, care es­te salas al idolilor si a toata necuratia, nu numai harul dumnezeiesc, harisma duhovniceasca, nu poate sa intre: nu poate sa intre nici o virtute adevarata, nici o porunca evanghelica.

Smerenia mincinoasa il orbeste pe om intr-asa un hal, incat il sileste nu numai sa creada despre sine, sa le dea de inteles celorlalti ca este smerit, ci sa si spuna pe fata asta, s-o propovaduiasca in gura mare.

Cumplit ne batjocoreste minciuna atunci cand noi, amagiti de ea, o luam drept adevar!

Smerenia harica este nevazuta, dupa cum nevazut este Dumnezeu, Datatorul ei. Ea este ascunsa de tacere, de simplitate, de sinceritate, de naturalete, de libertate.

Smerenia mincinoasa este intotdeauna artificiala la aratare: ea isi face, cum s-ar spune, publicitate.

Smerenia mincinoasa iubeste scenele: prin ele amageste. Si se amageste. Smerenia lui Hristos este imbracata in camasa (v. In 19, 24), in cel mai simplu dintre vesminte: acoperita de aceasta haina, ea nu este recunoscuta si nu este bagata in seama de oameni.

Smerenia este chezasie in inima, insusire sfanta, lipsita de nume, a inimii, deprindere dumnezeiasca, ce se naste pe nebagate de seama in suflet in urma implinirii poruncilor evanghelice (Cuviosul Ava Dorotei, Invatatura a 2-a).

Lucrarea smereniei poate fi asemanata cu lucrarea patimii iubirii de arginti. Cel molipsit de boala iubirii de comorile stricacioase, cu cat strange mai multe, cu atat devine mai nesatios; cu cat se imbogateste mai mult, cu atat i se pare ca este mai sarac si mai nevoias. Si cel manat de smerenie, cu cat se imbogateste mai mult in virtuti si in harismele duhovnicesti, cu atat devine mai sarac, mai neinsemnat, in proprii ochi.

Acesta e un lucru firesc. Cand omul n-a gustat inca din binele cel mai inalt, propriul lui bine, ca­re este spurcat de catre pacat, are pret inaintea lui – dar dupa ce s-a impartasit de binele dumneze­iesc, duhovnicesc, atunci propriul lui bine, unit si amestecat cu raul, isi pierde pe deplin pretul.

Scumpa este pentru sarac punga de banuti din arama pe care a strans-o vreme indelungata, cu osteneala pana la vlaguire. Un bogat i-a aruncat in san, pe neasteptate, o multime nenumarata de bani din aur curat, si saracul a aruncat cu dispret punga de aramioare, ca pe o povara care nu face decat sa-l impovareze.

Dreptul, multpatimitorul Iov, dupa ce a indurat ispite cumplite, s-a invrednicit de vederea lui Dumnezeu. Atunci I-a zis lui Dumnezeu rugaciune plina de insuflare: cu auzul urechii Te auzisem mai inainte, iar acum ochiul meu Te-a vazut  , dar ce roada a odraslit in sufletul dreptului de pe urma vederii lui Dumnezeu? Iov isi continua si incheie rugaciunea astfel: pentru aceea, m-ai defaimat pe mine si m-am topit, si ma socotesc pe mine pamant si cenusa (Iov 42,5-6).

Vrei sa agonisesti smerenie? Implineste poruncile evanghelice: odata cu ele se va salaslui in inima ta si va fi insusita de catre ea sfanta smerenie, adica insusirile Domnului nostru Iisus Hristos.

Inceputul smereniei este saracia duhului, mijlocul sporirii in ea este pacea lui Hristos, care covarseste orice minte si intelegere, iar sfarsitul si desavarsirea este dragostea lui Hristos.

Smerenia nu se manie niciodata, nu cauta sa fie pe placul oamenilor, nu se lasa prada intristarii, de nimic nu se teme.

Oare se poate lasa prada intristarii cel care dinainte s-a recunoscut ca fiind vrednic de orice necaz?

Oare se poate infricosa de necazuri cel ce din vreme s-a sortit necazurilor, care le priveste ca pe un mijloc de mantuire a sa?

Bineplacutii lui Dumnezeu au indragit cuvintele talharului celui cu buna intelegere, care a fost rastignit alaturi de Domnul. In necazurile lor, ei obisnuiau sa spuna: cele vrednice de faptele noastre primim: pomeneste-ne, Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta (Lc. 23, 41-42). Ei intampina orice necaz recunoscand ca sunt vrednici de el (Cuviosul Ava Dorotei, invatatura a 2-a).

Sfanta pace le intra in inimi pentru cuvintele lor smerite! Ea aduce paharul mangaierii duhovnicesti si la patul celui bolnav, si la cel ce zace in inchisoare si la cel prigonit de oameni, si la cel prigonit de draci.

Paharul mangaierii este adus de mana sme­reniei si la cel rastignit pe cruce; lumea ii poate aduce numai otet amestecat cu fiere (Mt. 27, 34).

Cel smerit nu e in stare de rautate si ura. El nu are vrajmasi. Daca cineva ii face necazuri, el vede in acel om unealta dreptei judecati sau a purtarii de grija dumnezeiesti.

Cel smerit se incredinteaza cu totul voii lui Dumnezeu.

Cel smerit traieste nu propria sa viata, ci viata lui Dumnezeu.

Cel smerit este strain de nadajduirea in sine, si de aceea cauta tot timpul ajutorul dumnezeiesc, ramane tot timpul in rugaciune.

Ramura purtatoare de rod se apleaca spre pa­mant, apasata de multimea si greutatea roadelor sale. Ramura stearpa creste in sus, inmultind mladitele sale sterpe.

Sufletul bogat in virtutile evanghelice se cufunda tot mai adanc in smerenie, si in adancurile acestei mari afla perlele pretioase: darurile Duhului.

Mandria este semnul neindoielnic al omului desert, al robului patimilor, semnul sufletului in care invatatura lui Hristos nu se poate nicidecum apropia.

Nu judeca omul dupa infatisare; sa nu tragi du­pa infatisare concluzia ca este mandru sau e smerit. Nu judecati dupa infatisare, ci dupa roadele lor ii veti cunoaste (In 7,24; Mt. 7,16). Domnul a poruncit sa-i cunoastem pe oameni dupa faptele lor, dupa purtarea lor, dupa urmarile faptelor lor.

Stiu eu mandria ta si inima ta cea rea (I Imp. 17,28), ii spunea lui David aproapele lui, insa Dumnezeu a marturisit despre David: aflat-am pe David, sluga Mea; cu untdelemnul cel sfant al Meu l-am uns pe el (Ps. 88,20). Eu nu Ma uit ca omul, caci omul se uita la fata, iar Domnul se uita la inima (I Imp. 16, 7).

Adeseori, judecatorii orbi il socot smerit pe cel fatarnic si pe cel ce cu josnicie cauta sa fie pe placul oamenilor: acesta este un adanc al slavei desarte.

Dimpotriva, pentru acesti judecatori nestiutori pare mandru cel ce nu cauta laudele si rasplatile omenesti si de aceea nu se taraste in fata oamenilor, cu toate ca acesta este rob adevarat al lui Dumnezeu: acesta a simtit slava lui Dumne­zeu, ce se descopera numai celor smeriti, a sim­tit putoarea slavei omenesti si si-a intors de la ea atat ochii, cat si mirosul sufletului sau.

Ce inseamna a crede?” – a fost intrebat un mare bineplacut al lui Dumnezeu. Acesta a raspuns: „A crede inseamna a petrece in smerenie si in mila(Pateric, Ava Pimen cel Mare).

Smerenia nadajduieste in Dumnezeu, nu in si­ne si nu in oameni, si de aceea se poarta simplu, fara ocolisuri, cu statornicie, cu maretie. Fiii orbi ai acestei lumi numesc aceasta „mandrie”.

Smerenia nu pune nici un pret pe bunatatile pamantesti; in ochii ei, mare e Dumnezeu, ma­re e Evanghelia. Ea nazuieste catre acestea, fa­ra sa invredniceasca de luare-aminte, de privirea sa, stricaciunea si desertaciunea. Fiii stricaciunii, slujitorii desertaciunii, numesc „mandrie” sfanta raceala fata de stricaciune si desertaciune.

Este o inchinare sfanta, ce vine din smerenie, din cinstirea fata de aproapele, din cinstirea fa­ta de chipul lui Dumnezeu, din cinstirea fata de Hristos in aproapele, si este o inchinare patimasa, o inchinare interesata, o inchinare ce ca­uta sa placa oamenilor si totodata uraste oamenii, o inchinare potrivnica lui Dumnezeu si urata de Dumnezeu: pe aceasta a cerut-o satana de la Dumnezeu-Omul, imbiindu-L in schimb cu toa­te imparatiile lumii si slava lor (v. Lc. 4, 7).

Cat de multi sunt si acum cei care se inchina pentru a trage foloase pamantesti! Cei carora li se inchina lauda smerenia lor”.

(Extras din cartea Experiente ascetice, preluat din: “Cum sa biruim mandria. Lectii de vindecare a mandriei din sfaturile Sfintilor Parinti”, Editura Sophia, Bucuresti, 2010)

Legaturi:


Categorii

Despre inselare, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mandria, trufia, Pocainta, Razboiul nevazut, Sfantul Ignatie Briancianinov

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

34 Commentarii la “SMERENIA PARUTA este odrasla a mandriei

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Rugaciune

    Oh… iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
    Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
    Căci am făcut adesea, din Tine, robul meu
    Nu eu s-ascult de Tine ci Tu de ce spun eu…

    În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta
    Îţi cer, Îţi cer întruna să faci Tu voia mea!
    Îţi cer s-alungi necazul, să-mi laşi un loc în rai
    Şi să-mi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai…

    Gândindu-mă că, dacă-Ţi cânt şi Te slăvesc,
    Am drept să-Ţi cer întruna să faci tot ce-mi doresc…
    Oh, iartă-mi felul acesta nebun de-a mă ruga
    Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta!

    Nu tot cerându-Ţi Ţie să fii Tu robul meu,
    Ci Tu cerându-mi mie… iar robul să fiu eu…
    Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga
    E să doresc ca-n toate să fie voia Ta!

    Rugaciune sculptata pe usa Bisericii Sfintii Apostoli-
    Radaseni, jud. Suceava (ianuarie 2011)

  2. “Smerenia este ca dragostea nu cauta ale sale”
    (Parintele Arsenie Boca)

  3. …mi-ati face o mica bucurie daca ati posta cele doua articole mentionate mai sus si pe site/blog-ul vostru.

  4. Servanthood and Freedom — A Word to Neurotic Christians
    http://fatherstephen.wordpress.com/2010/09/29/servanthood-and-freedom-a-word-to-neurotic-christians/

    St. John the Solitary, “Letter to Hesychias”, 25-28:

    “Be both a servant, and free: a servant in that you are subject to God, but free in that you are not enslaved to anything — either to empty praise or to any of the passions.
    Release your soul from the bonds of sin; abide in liberty, for Christ has liberated you; acquire the freedom of the New World during this temporal life of yours. Do not be enslaved to love of money or to the praise resulting from pleasing people.
    Do not lay down a law for yourself, otherwise you may become enslaved to these laws of yours. Be a free person, one who is in a position to do what he likes. Do not become like those who have their own law, and are unable to turn aside from it, either out of fear in their own minds, or because of the wish to please others; in this way they have enslaved themselves to the coercion of their law, with their necks yoked to their own law, seeing that they have decreed for themselves their own special law — just when Christ had released them from the yoke of the Law!
    Do not make hard and fast decisions over anything in the future, for you are a created being and your will is subject to changes. Decide in whatever matters you have to reach a decision, but without fixing in your mind that you will not be moved to other things. For it is not by small changes in what you eat that your faithfulness is altered: your service to the Lord of all is performed in the mind, in your inner person; that is where the ministry to Christ takes place.”

    “Nimanui cu nimic nu fiti datori, decat cu iubirea unuia fata de altul; ca cel care iubeste pe aproapele a implinit legea.” (Romani 13: 8)

  5. @ Incepator infirm:

    Chiar le vom avea in vedere. Va multumim mult!

  6. N-aveti pentru ce. Si nu-mi multumiti mie, ci multumiti-i parintelui Arsenie. Sau multumiti-I lui Dumnezeu pentru parintele Arsenie.

    Va urmaresc de cativa ani si ma bucur sa vad ca invatati din greseli. Desi din punct de vedere estetic n-ati invatat prea multe, 🙂 site/blog-ul are tot acelasi aspect … ehm … as spune: strident si incarcat. Si cum zicea cineva: “The medium is [part of] the message.” (M. McLuhan)

    Fara suparare, este doar parerea unui incepator nevrotic 🙂 (sper ca stiti ceva engleza, ca nu ma prea pricep la tradus).

  7. @ Incepator…:

    Deci nu sunteti asa de incepator 🙂

    Noi zicem ca si estetic s-a mai schimbat putin, nu mai e asa de strident totusi, ca acum 1 an, 2 sau mai mult. Doar ca s-a adaugat mai mult la sidebar, dar acolo nu prea avem ce face. Sigur ca sunt inca multe greseli sau inadecvari, excese, fiindca isi mai pun amprenta starile noastre, plus… lipsa de cunostinte si abilitati in domeniul design-ului. Acum nu putem multumi chiar pe toti, din pacate. Dar daca aveti mai multe sugestii concrete si daca puteti sa ne ajutati sa fie mai putin incarcat si strident… va asteptam pe e-mail.

    Multumim!

  8. Va rog, lasati formulele de politete, puteti linistit sa ma tutuiti, ca-s probabil chiar mai tanar decat voi, n-am nici 25 de ani si nu-s nici preot, nici calugar.

    Din pacate nici eu nu ma pricep la web-design, programare si din astea, e numai gura de mine; dar sunt sigur ca puteti gasi pe (alt)cineva care sa va ajute — ati putea da un anunt pe blog…? E doar o idee.
    Insa cateva sugestii concrete va pot da, desi venite din partea mea nu stiu cat valoreaza; va pot spune ce anume imi displace mie personal (lucruri care poate altora le plac — de ce nu faceti un sondaj?).
    Eu unul, daca as fi in locul vostru, as renunta in primul rand la sublinieri (macar la o parte din ele, precum si la folosirea de diferite culori) — daca autorii textelor respective le-ar fi dorit, sunt sigur ca ar fi avut grija sa fie totul frumos subliniat; si ce voua vi se pare a fi mai important, poate nu-i la fel de important pentru altii si viceversa (dar la urma urmei intregul text, textul ca intreg e important).
    Apoi, as lasa-o mai moale cu scrierea de cuvinte intregi cu majuscule — da oarecum impresia de urgent, de alarma, de neliniste.
    Si pentru a mai “aerisi” articolele, as reduce din numarul de trimiteri catre alte materiale — la urma urmei, cine chiar vrea sa citeasca mai multe isi poate cauta singur, doar folositi tag-uri, aveti search si arhiva.
    Mie mi-ar placea ca blog-ul vostru sa arate ca o carte, simplu, frumos, curat. 🙂
    Astea-s doar parerile mele, daca vreti le luati in seama, daca nu, nu.

    Nu mi-ati raspuns la intrebarea cu engleza…

    Credeti-ma, sunt doar un incepator, parintele Arsenie parca vorbeste despre mine in acel capitol din “Cararea Imparatiei” (mi-as cumpara cartea daca n-ar fi asa de scumpa). 🙁
    Dar am invatat totusi cate ceva in ultimii ani (cel putin d.p.d.v. teoretic): Drumul spre iad e pavat cu intentii bune. Nu este treaba mea sa salvez lumea. Exista un singur Mantuitor: Iisus Hristos. Fiecare om are o constiinta proprie care-i spune ce-i bine si ce-i rau — daca nu asculta de propria-i constiinta, de ce ar asculta de mine? Nu-i nimic nou sub soare. Pamantul se invarte foarte bine si fara mine. Viata merge inainte. Frica de Dumnezeu te scapa de frica de lume. Teoria e buna si frumoasa dar oamenii nu traiesc teoretic. Timp pierdut inseamna viata pierduta.

    Memento mori. Tempus fugit. Carpe diem.

    Dar destul cu filozofia. 🙂

  9. Doua blog-uri echilibrate din care am invatat foarte multe, le puteti lua ca exemplu:

    Glory to God for All Things
    http://fatherstephen.wordpress.com/

    Orthodox Monk
    http://orthodoxmonk.blogspot.com/

  10. Citate, citate si iarasi citate… 🙂

    “Sed fugit interea, fugit irreparabile tempus, singula dum capti circumvectamur amore.” (Vergilius)

    “I wanted to change the world. But I have found that the only thing one can be sure of changing is oneself.” (A. Huxley)

    “Think globally, act locally.” (unknown)

    “All generalizations are false, including this one.” (M. Twain)

    “For virtue’s self may too much zeal be had;
    The worst of madmen is a ‘saint’ run mad.” (Al. Pope)

    “Knowing is not enough; we must apply. Willing is not enough; we must do.” (Goethe)

    “«I would soon have renounced pleasure,» say they, «had I faith.» For my part I tell you, «You would soon have faith, if you renounced pleasure.»” (B. Pascal)

    — — —

    “To ‘believe the truth’ is not the same thing as ‘having a correct opinion’ — indeed the two have almost nothing to do with one another. And this is a great difficulty — for most of the things that we think of ourselves as believing — we in fact only hold as opinions. What a man ‘believes’, in the way the word is used in the New Testament, is not seen or heard in the syllogisms he is willing to confess, but rather in ‘how he lives his life’.” (Fr. Stephen Freeman)

    “Often we see a person and we say a couple spiritual words to him and he converts. Later we say, ‘Ah, I saved someone.’ I believe that the person who has the disposition and goodness within him, if he doesn’t convert from what we say, would convert from the sight of a bear or a fox or from anything else. Let us beware of false evangelization.” (Elder Paisios the Athonite)

    “Bless my enemies, O Lord. Even I bless them and do not curse them. […] Enemies have taught me to know what hardly anyone knows, that a person has no enemies in the world except himself.” (St. Nikolai Velimirovich, “Prayers by the Lake”, LXXV.)

    O bijuterie de carte. O puteti gasi, in intregime, aici:
    http://www.sv-luka.org/praylake/index.htm

    — — —

    “Sa nu faci tot ce poti, sa nu crezi tot ce auzi, sa nu spui tot ce stii!
    Sa cerem de la Dumnezeu, prin rugaciune, frica de Dumnezeu si cugetare la moarte; ca frica de Dumnezeu e inceputul intelepciunii, iar frica de moarte si de judecata pazesc de pacate si ne indeamna la pocainta. Acesta este, cred eu, cel mai bun sfat pentru mireni. Din frica de Dumnezeu nasc si cresc in noi credinta, nadejdea si dragostea; iar din temerea de moarte se nasc lacrimile si cainta pentru pacate.
    Sa socotesti pe aproapele tau mai bun decat tine, sa-i ceri sfat, in loc sa-i dai tu, iar lipsurile lui sa i le completezi cu dragostea ta. Fa aceasta si te mantuiesti.” (Pr. Paisie Olaru)

    Mai multe, aici:
    http://www.sfaturiortodoxe.ro/parintelepaisie.htm

    — — —

    Cat de bine cunoasteti Scripturile?…

    “Si peste toate acestea, fiul meu, sa fii cu luare aminte: Scrisul de carti este fara sfarsit, iar invatatura multa este oboseala pentru trup. Iata pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecarui om. Caci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele.” (Ecclesiastul 12: 12-14)

    “Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. Ajunge zilei rautatea ei.” (Matei 6: 34)

    “Nu oricine Imi zice: ‘Doamne, Doamne’, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri.” (Matei 7: 21)

    “De aceea va zic: Orice pacat si orice hula se va ierta oamenilor, dar hula impotriva Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta lui, nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie.” (Matei 12: 31-32)

    “Nimeni care pune mana pe plug si se uita indarat nu este potrivit pentru imparatia lui Dumnezeu.” (Luca 9: 62)

    “Si erau de fata in acel timp unii care-I vesteau despre galileienii al caror sange Pilat l-a amestecat cu jertfele lor. Si El, raspunzand, le-a zis: Credeti, oare, ca acesti galileieni au fost ei mai pacatosi decat toti galileienii, fiindca au suferit aceasta? Nu! zic voua; dar daca nu va veti pocai, toti veti pieri la fel. Sau acei optsprezece insi, peste care s-a surpat turnul in Siloam si i-a ucis, ganditi, oare, ca ei au fost mai pacatosi decat toti oamenii care locuiau in Ierusalim? Nu! zic voua; dar de nu va veti pocai, toti veti pieri la fel.” (Luca 13: 1-5)

    “Cati, deci, fara lege, au pacatuit, fara lege vor si pieri; iar cati au pacatuit in lege, prin lege vor fi judecati. Fiindca nu cei ce aud legea sunt drepti la Dumnezeu, ci cei ce implinesc legea vor fi indreptati. Caci, cand paganii care nu au lege, din fire fac ale legii, acestia, neavand lege, isi sunt lorusi lege, ceea ce arata fapta legii scrisa in inimile lor, prin marturia constiintei lor si prin judecatile lor, care ii invinovatesc sau ii si apara, in ziua in care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, dupa Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.” (Romani 2: 12-16)

    “Iar cuvantul meu si propovaduirea mea nu stateau in cuvinte de induplecare ale intelepciunii omenesti, ci in adeverirea Duhului si a puterii, pentru ca credinta voastra sa nu fie in intelepciunea oamenilor, ci in puterea lui Dumnezeu.” (I Cor. 2: 4-5)

    “…credinta: daca nu are fapte, e moarta in ea insasi.” (Iacov 2: 17)

  11. Pingback: Război întru Cuvânt » UN CUVANT DUHOVNICESC CU PUTERE AL PARINTELUI MIHAI ALDEA: “Trebuie sa lasam deschise portile pocaintei pentru oricine si sa fim sinceri cu noi insine”
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » Omilie a Sfantului Luca al Crimeei la Duminica lasatului sec de branza: DESPRE SLAVA DESARTA SI FATARNICIA CARE NE POT DERAIA CALEA POSTULUI
  13. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Aleksandr Elceaninov: FORTAREATA DEMONICA DIN NOI
  14. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV (30 aprilie) despre obiceiurile care devin patimi si despre lupta cu ele
  15. Pingback: CADERILE "DE-A DREAPTA". Noi invataturi si pilde de pateric romanesc culese de IPS Antonie Plamadeala. CONDITIILE FAPTELOR CU ADEVARAT MANTUITOARE
  16. Pingback: Arhimandritul Lazar: “LUMEA INCLINA CATRE UN CRESTINISM FALS, ISTERIC”. Cand inselarea si fanatismul devin normalitate in viata bisericeasca… -
  17. Pingback: Talcuire evanghelica actuala despre cei care AU PRETENTII DE LA DUMNEZEU si isi insusesc CU OBRAZNICIE drepturi si rasplati -
  18. Pingback: SFANTUL IERARH IGNATIE despre cea mai grea si mai importanta confruntare, de care ne e groaza si de care tot fugim: CRESTINUL FATA IN FATA CU PATIMILE SALE -
  19. Pingback: DUMINICA VAMESULUI SI FARISEULUI. “Incepe Triodul, incepe sa adie a post”. Predici puternice si zdrobitoare de inima ale SFANTULUI TEOFAN ZAVORATUL -
  20. Pingback: PACATUL TRUFIEI versus LEPADAREA DE SINE -
  21. Pingback: Adevarata smerenie | sssefora
  22. Pingback: PARINTELE TEOFIL ROMAN (Cluj) despre POST SI DISCRETIE: “E foarte multa suferinta în viata noastra din mandrie, pentru ca vrem sa fim apreciati” (si AUDIO) -
  23. Pingback: INCEPUTUL TRIODULUI. Predicile Sfantului Iustin Popovici la Duminica vamesului si fariseului despre PUTEREA SMERENIEI SI A RUGACIUNII -
  24. Pingback: OTRAVA MANDRIEI si roadele acesteia. CUM SA O RECUNOASTEM? -
  25. Pingback: Lectii de razboi duhovnicesc de la un duhovnic cu viata sfanta: CUM SUNTEM ISPITITI PRIN MANDRIE SI LA CE CADERI POATE DUCE INVOIREA CU GANDURILE INGAMFARII. “Daca omul nu se lupta cu puterea cea rea, devine el insusi rau” -
  26. Pingback: PREDICI AUDIO ale PARINTELUI CIPRIAN NEGREANU care aduc in actualitate Evanghelia despre TANARUL BOGAT: “NOI suntem FARISEII. Primim incercari si ispite LA MASURA LA CARE NE-AM FATARNICIT sau AM JUDECAT PE ALTII” -
  27. Pingback: Sfantul Macarie de la Optina: AVERTISMENT CELOR AFLATI IN PRIMEJDIA INSELARII SAU CAZUTI IN CURSELE “SATANEI CARE IA CHIP INGER DE LUMINA” -
  28. Pingback: SFANTUL AMBROZIE DE LA OPTINA despre diferite forme de INSELARE: “Nu orice dorinta ce pare buna e de la Dumnezeu. Tot ce insufla vrajmasul este ori INAINTE DE VREME si PESTE PUTERI, ori cu SEMETIE si cu slava desarta” | Cuvântul Ortodox
  29. Pingback: PARINTELE PAISIE AGHIORITUL: “Este foarte obositor atunci cand nu exista SIMPLITATE SI INCREDERE! In vremea noastra insa, cu cat se raspandeste POLITETEA LUMEASCA, cu atata se pierde bucuria adevarata si zambetul firesc” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate