CUTREMURATOAREA BUCURIE A INTALNIRII CU HRISTOS: “Unde vom gasi un stapan mai bland, un Tata mai bun, un Frate care sa puna umarul acolo, cand ne este greu, un Mire care sa Se jertfeasca in locul nostru si pentru noi?”

14-04-2015 Sublinieri

Hr-Anastasis1-35-45-cm-791x1024(icoana de Mihai Coman)

Scurt si mangaietor cuvant al Pr. Ciprian Negreanu (Cluj) in a doua zi de Pasti (2014):

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

“Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora (Matei 27, 51-53)

“In numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh,

Amin.

Hristos a inviat!

Multumim ca ne-a adus Dumnezeu in aceasta zi de bucurie mare, multumim si pentru vizita pe care ne-o fac prietenii nostrii de departe.

Invierea-Domnului-icoana-contemporana-Vatopedi-inNu putem, in aceasta zi a Invierii, decat sa ne aducem aminte de Inviere si de darurile ei. Si primul, si cel mai mare dar la care ma gandesc, dar dupa care este si pictata icoana ortodoxa a Pogorarii la iad, despre care v-am spus in Sambata Mare, este ca Mantuitorul, murind pe cruce, sufletul Sau a coborat la iad, a spart portile mortii si ale iadului, si acolo a eliberat din catusele uitarii, din catusele deznadejdii, ale neputintei, pe cei care stateau in Sheol de mult timp, si care nu mai aveau nadejde ca vor mai iesi vreodata de acolo.

Bucuria pe care au avut-o ei, intalnindu-se cu Dumnezeul lor pe Care il asteptau, s-a manifestat prin cutremurul trupurilor in morminte, deschiderea pietrelor de morminte, si apoi, dupa invierea Mantuitorului aratarea acestor drepti din Vechiul Testament, vii, in cetatea sfanta. Nu putem sa ne imaginam ce bucurie a fost pentru aceste suflete!

Va spuneam si atunci, va spun si acum: cand nu reusim sa mergem sau sa ne folosim picioarele, cand nu reusim sa vedem lumina o vreme, cata bucurie avem atunci cand vedem lumina, sau cata bucurie avem atunci cand facem primii pasi! Inchipuiti-va ce bucurie au avut aceste suflete care nu mai aveau nadejde, pentru ca Seolul este un loc in care chiar nu mai este nadejde. Si trupurile lor s-au cutremurat de intalnirea cu Mirele lor. In greaca suflet se zice ψυχή (psykhé), adica e la feminin, iar Hristos este Mirele acestui suflet al nostru. Si a fost firesc atunci cand aceste suflete, dupa ce s-au intalnit cu Hristos atunci cand El a revenit, sa se arate in cetatea sfanta odata cu Hristos. Dupa invierea Sa au venit si ei de jos, din iad, si s-au aratat in cetatea sfanta si au vestit aceasta inviere tuturor. Pentru ca, de fapt, cei care nu au vrut sa creada in invierea lui Hristos, au vazut probabil multi, nu numai din Ierusalim, ci si in toata Tara Sfanta, au vazut acesti Sfinti ai Vechiului Testament umbland vii printre ei.

Ne-am intrebat, si probabil va intrebati multi dintre voi: cum s-a putut ca atunci cand Mantuitorul a fost pe pamant, nu a putut intoarce cu tot sufletul pe iudei spre Hristos, spre Dumnezeu si, totusi, dupa aceea, dupa Inaltarea Sa la cer, Apostolii au facut o comunitate de mii de crestini in Ierusalim si multi iudei, din toata Iudeea, s-au converitit. Explicatia este ca toata perioada de trei ani si jumatate de propovaduire a Mantuitorului, a fost o perioada de coacere, de asteptare. Asa cum iarna este folositoare pentru grau ca dupa aceea, de sub stratul gros de zapada sa apara graul si sa rodeasca in primavara si vara, asa a fost si toata perioada de trei ani si jumatate de propovaduire a Mantuitorului. Dar au mai fost cateva evenimente care au ajutat crucial la aceasta transformare.

Unul dintre ele este invierea lui Lazar, care a bulversat multimile si care a facut sa-L primeasca [lumea, pe Hristos,] in Ierusalim, ca pe un imparat. Un al doilea a fost cutremurul si intunecarea soarelui cand era El pe cruce, dar si ruperea catapetesmei Templului de sus pana jos. Si, mai mult, aratarea acestor drepti o data cu Hristos, care dovedesc si dovedeau multimilor ca ceva exceptional s-a intamplat.

Peste toata barfa si minciuna mai-marilor care vroiau sa spuna ca Hristos a fost furat, adevarul si realitatile pe care le traiau ei, dovedeau ca Hristos a inviat. Mai credibil era cuvantul a 12 oameni simpli, pentru ca era sprijinit de atatea minuni, decat cuvantul spus de autoritati. De aceea, Duhul Sfant coborand, care a fost un alt element care a schimbat sufletul multimilor, a gasit locul sa coboare in inimile oamenilor, pentru ca era pregatit de Mantuitorul si de minunile care avusesera loc.

iisus_hristos_binecuvantandSi cred ca astazi noi zicem: ce bucurosi au fost acei oameni ca au avut astfel de marturii si astfel de marturisitori, ce usor le-a fost sa creada in Inviere si in Hristos! Dar si noi avem cel putin la fel de multe dovezi si de argumente, pe care Dumnezeu ni le da. Si noi ne-am cutremurat atunci cand ne-am intalnit cu Hristos prima oara. Ce cutremur a fost, nu numai la nivelul trupului, ci, mult mai mult, la nivelul sufletului! Si bucuria noastra, pe care cred ca ati avut-o toti, cine o poate spune? Si cine ar fi vrut sa se mai desparta de Hristos? Asa cum cei din iad n-au mai vrut sa se desparta de El si au venit cu El ca o roata de vant, ca un suvoi de foc, asa si noi, in vremurile acelea cand L-am descoperit pe Dumnezeu. Si vremurile acelea ar trebui sa fie pururea prezente.

Nu mai vrem sa ne despartim de Hristos. Unde sa plecam? El are cuvintele vietii celei vesnice. Unde ne vom duce? Unde vom gasi un stapan mai bland, un Tata mai bun, un Frate care sa puna umarul acolo, cand ne este greu, un Mire care sa se jertfeasca in locul nostru si pentru noi? Niciunde nu o sa gasim! Daca L-am gasit, si stam in Biserica. Sa ramanem in Biserica, sa ramanem in dragostea Lui!

Hristos a inviat!

Adevarat a inviat!”

Pogorarea-la-Iad-fresca-pe-lemn-2007-80-x-58-cm(icoana de Ioan Popa)

 

Va mai recomandam:

***

Legaturi:

***

***

***

***

…Aşa şi noi, dacă noi am pune în faţa noastră neîncetat lucrările lui Dumnezeu cu noi, tainele pe care Dumnezeu le-a făcut cu noi, minunile, rugăciunile nenumărate pe care ni le-a ascultat şi cele pe care nu ni le-a ascultat și am văzut în timp că bine a făcut că nu ni le-a ascultat atunci, că dacă ne împlinea rugăciunea în felul cum credeam noi atunci, nu înţelegeam sau nu vedeam sau nu descopeream lucrurile acelea sau nu întâlneam această situaţie. Până şi rugăciunile pe care Dumnezeu pare că nu ni le ascultă putem să le folosim în timp, dacă avem înțelepciune, să dăm slavă lui Dumnezeu şi să mulţumim lui Dumnezeu pentru minunile pe care le face cu noi, pentru că, dacă deschidem bine ochii, o să vedem că şi acele rugăciuni părut neascultate sunt, de fapt, nişte rugăciuni mai înalte împlinite cu noi. Dacă suntem sinceri și corecţi, spunem: <Doamne, fă tu cum crezi că e mai bine cu mine, că, până la urmă, eu nu ştiu ce-i mai bine. Eu o să mă rog pentru tot felul de lucruri, de nimicuri sau lucruri mari pentru mine, dar nu ştiu dacă sunt bune sau rele, dacă e bine sau rău. Tu fă cum crezi Tu!> Şi mult mai puţine n-o să le împlinească Dumnezeu şi o să vedeţi că multe din cele foarte mici, până şi cele care-ţi trec numai prin minte, Dumnezeu ţi le împlineşte, multe, multe şi mici, dar câteva din cele mari mai greu ţi le împlineşte. Şi o să zici: <Bine, dar astea mici mi le împlineşti aşa de repede, și numai că am visat sau m-am gândit ce frumos ar fi, şi ultimul gând ce l-am avut, şi cea mai mică rugăciune, iar cealaltă, în care am zis că vreau pe acesta să-mi fie soţ sau aceasta soţie, nu mi-o împlineşte?…> Sau cine ştie ce lucruri mari sau să mergi undeva sau să rămâi definitiv în profesia asta sau să faci cealaltă, <Pe astea nu mi le împlineşti, Doamne?…> Şi simţim că ne străduim, forţam mâna lui Dumnezeu și El parcă tot nu Se lasă. Şi asta se întâmplă pentru că mai ales aceste lucruri mari, când cineva cere lucruri mari și care să ţină o viaţă, acestea pot duce la moartea noastră veşnică duhovnicească sau la viaţă veşnică. Sunt lucruri prea mari, nici nu ştiu dacă ştim ce cerem atunci când cerem. Foarte mulţi oameni vin, după ani şi ani, şi plâng şi zic: „Eu mi-am dorit să mă căsătoresc cu nu-ştiu-cine. Eu am trecut peste toate barierele. Eu am călcat peste toate sfaturile şi am făcut lucrul acesta şi acum îmi pare rău. De ce nu m-a oprit Dumnezeu?” Tot ei sunt cei care se revoltă mai târziu şi se învârtoşează şi zic: „Trebuia să mă oprească Dumnezeu!”, deşi uită că atunci erau gata să zică: „Îmi dau viaţa dacă nu-mi dai asta, îmi pun capăt dacă nu-mi dai ceea ce cer eu!”.

Şi, de multe ori, din două motive Dumnezeu nu împlineşte anumite rugăciuni ale noastre mari: 1. de obicei, când cerem lucruri mari, acestea chiar sunt mari şi implică şi viaţa altor oameni şi ne implică şi pe noi în viaţa lor şi, pe de o parte, încă nu suntem pregătiţi şi nu suntem destul de copţi pentru aşa ceva şi putem face mai mult rău decât bine şi Dumnezeu poate să amâne luni şi ani, până ne împlineşte acea rugăminte şi pare că Dumnezeu a fost zgârcit şi abia ţi-a dat, dar abia după ce ai crescut şi ai învăţat şi ai înţeles multe. […]

De fapt, de multe ori suntem aşa de siguri de ceea ce vrem şi suntem hotărâţi, încât de obicei ce vrem nu este duhovnicesc, ci doar o realizare cât mai bună aici pe pământ, materială, profesională, familială. De multe ori, aceste opriri sau întâmplări care ne stau în cale sau situaţii în care Dumnezeu pare că nu ascultă să ne treacă mai departe, acestea îţi deschid pentru prima oară ochii asupra unor realităţi ale lumii pe care până atunci nu le-ai băgat în seamă. Începi să descoperi că ai suflet, că este ceva în tine care suferă, pe care nu l-ai crescut până atunci, care nu are aripi, pe care nu l-ai învăţat să zboare niciodată, că tu puteai să ajungi aşa până la sfârşit, fără să-ţi dai seama că tu ai venit în lume pentru altceva decât ca să fii primul, să fii în frunte, să realizezi, să faci, să dregi. E alt motiv pentru care ai venit în lumea asta şi pe Altcineva trebuie să descoperi, pe Altcineva, cu amar, să-L cunoşti şi să te întâlneşti cu El. Şi de multe ori oamenii numai la aceste dureri mari încep să cunoască pe Altcineva, pe Dumnezeu. Şi noi credem că în suferinţă Îi place lui Dumnezeu să se întâlnească cu noi. Nu! Este nevoit! Că nu ştim să drămuim și să ne bucurăm și să mulţumim pentru bucuria pe care ne-a dat-o Dumnezeu şi astfel să ne întâlnim cu Dumnezeu şi să-L chemăm în viaţa noastră şi, de multe ori Îl uităm complet atunci când avem linişte, pace, lucrurile ne merg din plin; avem o relaţie mai mult decât superficială cu El în momentul acela. Şi abia în dureri şi în necazuri, când toţi ne părăsesc, când toţi se uită destul de dubios la noi, abia atunci începem să vedem că sunt nişte ochi mult mai buni şi mai dragi care se uită spre noi și pe care noi i-am trecut cu vederea până atunci, ochii lui Dumnezeu. Să ne gândim la ochii cu care Hristos a privit la Petru, care se lepădase de El şi, după ce s-a lepădat de trei ori, a auzit cocoşul cântând şi şi-a adus aminte Petru şi s-a întors spre Mântuitorul, care era în pridvorul casei lui Caiafa. Credeţi că ochii aceia ai Mântuitorului care s-au uitat spre Petru erau de asprime sau de ceartă? Nu, cred că sunt ochii cei mai curaţi, care ne susţin, care ne ajută, care ne iubesc, sunt, de fapt, ochii Celui Care ne poartă pe mâini şi în braţe şi la Care nu ne uităm. Cred că acei ochi l-au trezit pe Petru mai mult decât cântatul cocoşilor.

***

 


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Invierea Domnului (Sfintele Pasti), Parintele Ciprian Negreanu

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

24 Commentarii la “CUTREMURATOAREA BUCURIE A INTALNIRII CU HRISTOS: “Unde vom gasi un stapan mai bland, un Tata mai bun, un Frate care sa puna umarul acolo, cand ne este greu, un Mire care sa Se jertfeasca in locul nostru si pentru noi?”

  1. Pingback: MARTURIA UNEI TINERE “purtatoare de mir” din zilele noastre despe INTALNIREA VIE CU HRISTOS: “Ma simteam singura, aveam nevoie de dragostea cuiva si asteptam un baiat, dar cand L-am cunoscut pe Dumnezeu, am inteles că El era Mirele aste
  2. Pingback: “DACA AI FI STIUT DARUL LUI DUMNEZEU…” – Predici patrunzatoare (si audio) la Duminica samarinencei: “MULT MAI VREDNICI DE COMPATIMIT SUNTEM NOI, CRESTINII, care nu stim pretul sufletului nostru nemuritor si-l vindem pentru de
  3. Pingback: CUM SI CAND LUCREAZA DUMNEZEU MINUNI IN VIATA NOASTRA? “Dumnezeu este atent la nevoia noastra, la durerea noastra, la dorul nostru cel mai adanc si ne cheama ca si PRIN NOI sa-si imparta si sa inmulteasca darurile Sale” | Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: CUVIOSUL NIKON VOROBIOV: “Dumnezeu Iubire ESTE, nu doar ARE iubire. Cea mai mică întoarcere spre Domnul, cea mai mică hotărâre de a merge către El stârnesc deja bucurie în cer, ajutor şi iertarea fărădelegilor” | Cuvântul Ortodox
  5. Pingback: Stareta Macrina Vassopoulos: “MAICA DOMNULUI VREA SA-I VORBIM, SA-I SPUNEM UNA SI ALTA… Si Hristos vrea sa strigam la El, vrea sa-L chemam. El este Cel iubit si vrea ca toata dragostea noastra sa I-o dam Lui” | Cuvântul Ortodox
  6. Pingback: Experienta SFASIERII LAUNTRICE, ASUMAREA VULNERABILITATII, A RANILOR SI A NEPUTINTELOR in comunitatea Bisericii si in responsabilitatea slujirii preotesti. PUTEREA ADEVARATA IZVORASTE DIN SLABICIUNE. “Menirea noastra nu e de a fi invincibili, ci vul
  7. Pingback: CUM NE TRAIM RELATIA CU HRISTOS? Crestinul intre chemarea de a fi “FAPTURA NOUA” si SCLAVIA SUPERSTITIILOR (NEO)PAGANE sau a FORMELOR FARA FOND: “Să nu fim automate de rugăciune sau de viaţă religioasă, ci să fim flăcări vii, lum
  8. Pingback: “Că văzură ochii mei mântuirea Ta…”: PAZIND IN INIMA, INTRU NADEJDE, MANGAIEREA HARULUI, IN ASTEPTAREA ZILEI CELEI MARI. Predica Arhim. Zaharia de la Essex despre legatura intre INTAMPINAREA DOMNULUI si A DOUA VENIRE. “Nu putem
  9. Pingback: PAZA LUMINII IN CAUSUL INIMII: “Nu poţi să te bucuri de Învierea lui Hristos, şi cu Hristos dacă nu mergi pe calea Lui. Este o bucurie care nu este din lumea aceasta, nu este o bucurie sentimentală sau trupească – şi atunci va trebui SĂ
  10. Pingback: VINO, DOAMNE IISUSE! “Nu te teme! Eu sunt Dumnezeul tău şi te ţin de mână şi te întăresc…” | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: OCHII LUI DUMNEZEU. Motivele pentru care nu ne sunt ascultate intotdeauna rugaciunile si pentru care AVEM NEVOIE de dureri si necazuri ca sa (re)descoperim adevarul vietii noastre. DRAGOSTEA RANITA A LUI HRISTOS PE CARE O IGNORAM SI CARE CAUTA SA SE ODIHN
  12. Pingback: Cea mai insemnata PROVOCARE a Evangheliei: SA AM O RELATIE PERSONALA, COTIDIANA, CU HRISTOS: “Mantuitorul nu vine sa vorbeasca cu o masa de oameni, cu o turma mare de oameni. Vrea sa vorbeasca cu fiecare dintre noi, personal”. CUVANT AL PR. CL
  13. Pingback: ATINGEREA VESNICIEI – experienta uluitoare, “prooroceasca”, a vederii tainice a IUBIRII LUI DUMNEZEU, care ne insufla TANJIREA dupa trairea neincetata in prezenta Sa, chemându-ne la TRANSFIGURARE: “Foc am venit să arunc pe pămâ
  14. Pingback: MARTURIA EXTRAORDINARA A PARINTELUI CIPRIAN NEGREANU despre problemele tinerilor credinciosi de astazi si convertirea sa minunata: INTALNIREA NEVAZUTA CU DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU CARE TE INGENUNCHEAZA (video + text) | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: NASTEREA DIN NOU IN DUH | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: PARABOLA PĂRINTELUI MILOSTIV: “Dacă omul nu se încredinţează de iubirea părintească a lui Dumnezeu, nu se poate lupta duhovniceşte” | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: “În zilele noastre atât de viclene, în care criza îi îngenunchează pe mulți, CUM SE POATE BUCURA CINEVA DE ÎNVIERE?” – Parintii Moise Aghioritul si Zaharia Zaharou ne invata CUM SA PRIMIM HARUL INVIERII SI SA GUSTAM PREZENTA LUI
  18. Pingback: PATIMILE DOMNULUI și ÎNVIEREA în comunitatea tinerilor din Cluj-Napoca îndrumată de Părintele Ciprian Negreanu (VIDEO, FOTO). "... în Cer a sta ni se pare..." - Cuvântul Ortodox
  19. Adevarat a Inviat !

  20. Pingback: “…SĂ NU RĂMÂNEM AFARĂ DIN CĂMARA LUI HRISTOS!”. Suntem pregătiți de Nuntă? Îl mai așteptăm pe Mire sau L-am înșelat deja cu dragostea lumii? Cine sunt cei “NEBUNI ȘI ORBI” mustrați de Iisus? NUNTA E “PE B
  21. Pingback: “EU SUNT PRIETENUL TĂU, capul tău, sunt fratele tău, soră, mamă, TOATE, şi nu voiesc alta decât să fii şi tu prietenul Meu. Tu eşti Mie totul… Ce doreşti mai mult? PENTRU CE TE TRAGI ÎNDĂRĂT DE LA ACEL CE ATÂT DE MULT TE IUBEȘT
  22. Pingback: “Foarte mult ne asemanăm cu acești doi călători spre Emaus…” | Cuvântul Ortodox
  23. Pingback: ÎNTÂLNIREA INIMII CU “STRĂINUL”. Drumul vieții noastre spre Emausul Învierii, între FRÂNGEREA INIMII și FRÂNGEREA PÂINII? “Nu seamănă oare cu ceea ce trăim noi astăzi?”. Când RĂUL, CONFUZIA și TULBURAREA par să fi
  24. Pingback: SETEA | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate